Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

APOCALIPSA LUI IOAN

GA 104


ANEXĂ

SEMNELE ŞI EVOLUŢIA CELOR TREI LOGOÏ ÎN OMENIRE

Text redactat de Rudolf Steiner în mai 1906 pentru Edouard Schuré


Alcătuirea lumii este legată de triadă. În sistemul de evoluţie al omului trebuie să distingem, de la primul germen de devenire al omului până la deplina realizare a acestui germen; „trei stări de conştienţă formează prima triadă“.

Prima din aceste stări de conştienţă este o stare mai mult sau mai puţin surdă (asemănătoare stării de somn) deoarece „eul“ încă nu se născuse. La acest nivel, omul este încă legat de un „eu“ superior; el este clarvăzător, dar nu poate considera conţinutul clarvederii sale ca fiind al său.

A doua stare de conştienţă este provocată de naşterea „eului“. Este o stare mai elevată şi provine din pierderea clarvederii. Începe vederea unei lumi exterioare.

A treia stare de conştienţă este provocată prin reapariţia clarvederii dar, de data aceasta, în „eu“; omul devine un clarvăzător conştient de sine.

În limbajul scris ocult, prima stare de conştienţă este simbolizată prin semnul prima stare de constienta, adică: conştienţa radiază din „absolut“ inundând lumea cu valurile sale (=).

În aceste trei stări de conştienţă, în fiecare, se deosebesc câte trei  trepte inferioare, în total nouă, după cum urmează.

1. Prima treaptă de conştienţă
{
1. Subtreapta I
2. Subtreapta II
3. Subtreapta III
2. A doua treaptă de constienţă { 1. Subtreapta IV
2. Subtreapta V
3. Subtreapta VI
3. A treia treaptă de constienţă  { 1. Subtreapta VII
2. Subtreapta VIII
3. Subtreapta IX

Prima treaptă de conştienţă este complet subiectivă, cu alte cuvinte omul nu percepe nimic din exterior, ci numai ceea ce implantează în el divinitatea. Această treaptă de conştienţă se transmite prin cele trei subtrepte ale primei epoci şi este reprezentată prin semnul
A treia treaptă de conştienţă este în întregime obiectivă, ceea ce înseamnă că omul va percepe Universul întreg ca fiind divin şi se reprezintă prin semnul 
Treapta intermediară va avea deci semnul 

Dar prima treaptă de conştienţă se transformă în mod continnu în a doua, iar aceasta, de asemenea, în a treia; în felul acesta, treptele inferioare III şi IV şi VI şi VII se întrepătrund şi dau următorul tablou:



Prima treaptă de conştienţă

{ 1. Subtreapta
2. Subtreapta
3. Subtreapta
1
}

1
2
3



2
A doua treaptă de constienţă 
4
A treia treaptă de constienţă { 1. Subtreapta
2. Subtreapta
3. Subtreapta 
3

5
6
7

Vedem cum numărul 7 provine din numărul 9.
Aeeste şapte stări de conştienţă sunt dobândite.

1. pe Saturn
2. pe Soare
3. pe Lună
4. pe Terra
5. pe Jupiter
6. pe Venus
7. pe Vulcan

În prezent, omul se află în a 4-a şi, după cum se vede, aceasta este precedată de a 3-a, care derivă din confluenţa a două subtrepte, şi va fi urmată de a 5-a, care, de asemenea, derivă din confluenţa a două subtrepte. Dacă se notează conştienţa pur lunară cu III şi conştienţa pur terestră cu V, între ele se plasează ceva ce s-ar putea considera a fi conştienţa lui Marte. Acest fapt provine din aceea că, înainte de a se separa de Lună şi de Soare, Pământul a întâlnit pe Marte. O întâlnire asemănătoare a avut loc şi cu Mercur; conştienţa lui Mercur o notăm cu VI.

Să luăm acum suma treptelor de conştienţă pe care omul le-a parcurs până în prezent, ele sunt V până la conştienţa terestră. De aceea, semnul este:

Acesta este un semn închis pentru că fără intervenţia conştienţei lui Mercur omul s-ar fi pietrificat în el însuşi. Dacă la această treaptă nu ar fi primit sprijinul Conducătorului divin (Mercur), el s-ar fi găsit într-un impas în evoluţia sa.

Să mergem mai departe: fiecare din cele şapte stări de conştienţă are şapte stări de viaţă de parcurs. Există deci:

pentru Saturn şapte stări de viaţă
pentru Soare şapte stări de viaţă
pentru Lună şapte stări de viaţă                                        care în literatura
pentru Pământ şapte stări de viaţă                                    teosofică se numesc şi „ronde“.
pentru Jupiter şapte stări de viaţă
pentru Venus şapte stări de viaţă         
pentru Vulcan şapte stări de viaţă

Sunt, aşadar, 7 x 7 stări de viaţă pentru întregul ciclu uman de evoluţie, adică 7 x 7 = 49.
Dar trebuie să ne reprezentăm lucrurile în aşa fel că în primele stări de conştienţă germenul uman nu are încă o viaţă proprie. Ceea ce se manifestă deocamdată este valul de viaţă provenit din evoluţii trecute şi care acum este înlocuit cu încetul de viaţa umană propriu-zisă. Schematic se prezintă astfel:



în care viaţa preumană este complet depăşită şi viaţa pur umană devine viaţa evoluţiei umane.

Există, deci, în evoluţia umană un punct unde în ansamblul sistemului planetar viaţa proprie acestui sistem ia locul curentului care venea dintr-un sistem anterior. Istoric vorbind, aeest punet este venirea lui Christos şi reprezintă sub acest raport mijlocul evoluţiei umane.

Stările de viaţă se derulează în stări de formă; fiecare din cele 49 stări de viaţă traversează câte şapte stări de formă, care în total, în ansamblul evoluţiei, sunt 49 x 7 = 343 stări de formă (7 x 7 x 7).

Dar aceste stări de formă nu sunt la început proprii omului, deoarece şi ele provin dintr-un sistem anterior. Tot ce se referă la asemenea stări de formă se denumesc prin termenul macrocosmos.

Stările de formă pe care le creează omul însuşi constituie microcosmosul. Nu se poate vorbi de microcosmos decât în momentul când spiritul uman devine creator de forme, după cum înainte era Spiritul divin (Spiritul cosmic) cel care creea forme.

Tranziţia o face Sufletul universal, Spiritul divin eare se individualizează în mod lent.

In esoterismul creştin se notează astfel:
stările de conştienţă ca Tatăl              A
stările de viaţă ca Fiul sau Cuvântul    B
stările de formă ca Sfântul Duh          C

Literatura teosofică consideră:
A ca fiind primul Logos
B ca fiind al doilea Logos
C ca fiind al treilea Logos

Se obţine astfel un tablou de ansamblu al evoluţiei, dacă vom considera că:
primul Logos se manifestă în om ca Atma (Omul-spirit)
al doilea Logos se manifestă în om ca Buddhi (Spiritul vieţii)
al treilea Logos se manifestă în om ca Manas (Sinea spirituală)


Saturn
Soare
Lună
Terra
Jupiter
Venus
Vulcan










Manifestarea primului Logos (Tatăl). Omul este inclus în conştienţa divină Spiritul lui Dumnezeu.













Intervine al doilea Logos (Fiul) (Cuvântul). Omul intră în viaţă














Intervine al treilea Logos (Sfântul Duh). Omu1 intră în
formă




deci:


Primul Logos
(Atma)
Spiritul lui Dumnezeu

Tatăl
7
Primul Logos - Atma
Al doilea Logos
(Buddhi)
Spiritul universal macroscopic

Fiul
7
Al doilea Logos - Buddhi


7x7x7=343 trepte
Al treilea Logos
(Manas)
Spiritul uman microscopic

Sfântul Duh
7
Al treilea Logos - Manas

Când din aceste 7 x 7 x 7 = 343 trepte s-au scurs 666 = 6 x 6 x 6 = 216, deci după cinci stări de conştienţă sau planete (Saturn, Soare, Lună, Terra, Jupiter) adică în Venus, când în aceasta au trecut din nou cinci stări de viaţă, deci în a şasea stare de viaţă din Venus, şi în a şasea stare de formă din aceasta a şasea stare de viaţă, atunci se va desprinde din evoluţia Pământului tot ceea ce nu mai poate ajunge la perfecţiune; numărul 666 reprezintă deci 216 trepte care s-au scurs din ansamblul evoluţiei şi este numărul critic al evoluţiei (Apocalipsa) .

Dar o stare critică poate interveni (deşi de o amploare şi o importanţă mai mică decât a momentului arătat) oricând raportul evolutiv este 666, de exemplu, în a şasea subrasă din a şasea rasă principală din a şasea planetă, calcul care ia în seamă pe Marte şi Mercur, şi când se formează ciclul următor:

1. Saturn
2. Soare
3. Lună
4. Marte
5. Terra
6. Mercur – această influenţă este deja foarte mare în a şasea subrasă. Umanitatea se va găsi şi atunci la un punct critic al evoluţiei sale*.


* Dacă „rasă principală“ este de fapt ce am numit „perioadă“, iar subrasă ceea ce am numit „epocă de cultură“, s-ar putea considera că această influenţă critică se va situa în perioada a şasea (a Peceţilor) (N.T.).