|
Alcătuirea
lumii este legată de triadă.
În sistemul de evoluţie al omului trebuie să distingem, de la
primul germen de devenire al omului până la deplina realizare a
acestui germen; „trei stări de conştienţă formează prima triadă“.
Prima din aceste stări de conştienţă este o stare mai mult sau mai
puţin surdă (asemănătoare stării de somn) deoarece „eul“ încă nu
se născuse. La acest nivel, omul este încă legat de un „eu“
superior; el este clarvăzător, dar nu poate considera conţinutul
clarvederii sale ca fiind al său.
A doua stare de conştienţă este provocată de naşterea „eului“. Este o
stare mai elevată şi provine din pierderea clarvederii. Începe
vederea unei lumi exterioare.
A treia stare de conştienţă este provocată prin reapariţia clarvederii
dar, de data aceasta, în „eu“; omul devine un clarvăzător
conştient de sine.
În limbajul scris ocult, prima stare de conştienţă este
simbolizată prin semnul 
, adică: conştienţa
radiază din „absolut“ inundând lumea cu valurile sale (=).
În aceste trei stări de conştienţă, în fiecare, se
deosebesc câte trei trepte inferioare, în total nouă,
după cum urmează.
|
Prima treaptă de conştienţă este
complet subiectivă, cu alte cuvinte omul nu percepe nimic din exterior,
ci numai ceea ce implantează în el divinitatea. Această treaptă
de conştienţă se transmite prin cele trei subtrepte ale primei epoci şi
este reprezentată prin semnul 
A treia treaptă de conştienţă este în întregime obiectivă,
ceea ce înseamnă că omul va percepe Universul întreg ca
fiind divin şi se reprezintă prin semnul 
Treapta intermediară va avea deci semnul 
Dar prima treaptă de conştienţă se transformă în mod continnu
în a doua, iar aceasta, de asemenea, în a treia; în
felul acesta, treptele inferioare III şi IV şi VI şi VII se
întrepătrund şi dau următorul tablou:
|
Vedem cum numărul 7 provine din numărul
9.
Aeeste şapte stări de conştienţă sunt dobândite.
1. pe Saturn
2. pe Soare
3. pe Lună
4. pe Terra
5. pe Jupiter
6. pe Venus
7. pe Vulcan
În prezent, omul se află în a 4-a şi, după cum se vede,
aceasta este precedată de a 3-a, care derivă din confluenţa a două
subtrepte, şi va fi urmată de a 5-a, care, de asemenea, derivă din
confluenţa a două subtrepte. Dacă se notează conştienţa pur lunară cu
III şi conştienţa pur terestră cu V, între ele se plasează ceva
ce s-ar putea considera a fi conştienţa lui Marte. Acest fapt provine
din aceea că, înainte de a se separa de Lună şi de Soare,
Pământul a întâlnit pe Marte. O întâlnire
asemănătoare a avut loc şi cu Mercur; conştienţa lui Mercur o notăm cu
VI.
Să luăm acum suma treptelor de conştienţă pe care omul le-a parcurs
până în prezent, ele sunt V până la conştienţa
terestră. De aceea, semnul este: 
Acesta este un semn închis pentru că fără intervenţia conştienţei
lui Mercur omul s-ar fi pietrificat în el însuşi. Dacă la
această treaptă nu ar fi primit sprijinul Conducătorului divin
(Mercur), el s-ar fi găsit într-un impas în evoluţia sa.
Să mergem mai departe: fiecare din cele şapte stări de conştienţă are
şapte stări de viaţă de parcurs. Există deci:
pentru Saturn şapte stări de viaţă
pentru Soare şapte stări de viaţă
pentru Lună şapte stări de viaţă
care în literatura
pentru Pământ şapte stări de
viaţă
teosofică se numesc şi „ronde“.
pentru Jupiter şapte stări de viaţă
pentru Venus şapte stări de viaţă
pentru Vulcan şapte stări de viaţă
Sunt, aşadar, 7 x 7 stări de viaţă pentru întregul ciclu uman de
evoluţie, adică 7 x 7 = 49.
Dar trebuie să ne reprezentăm lucrurile în aşa fel că în
primele stări de conştienţă germenul uman nu are încă o viaţă
proprie. Ceea ce se manifestă deocamdată este valul de viaţă provenit
din evoluţii trecute şi care acum este înlocuit cu încetul
de viaţa umană propriu-zisă. Schematic se prezintă astfel:
 |
în care viaţa preumană este
complet depăşită şi viaţa pur umană devine viaţa evoluţiei umane.
Există, deci, în evoluţia umană un punct unde în ansamblul
sistemului planetar viaţa proprie acestui sistem ia locul curentului
care venea dintr-un sistem anterior. Istoric vorbind, aeest punet este
venirea lui Christos şi reprezintă sub acest raport mijlocul evoluţiei
umane.
Stările de viaţă se derulează în stări de formă; fiecare din cele
49 stări de viaţă traversează câte şapte stări de formă, care
în total, în ansamblul evoluţiei, sunt 49 x 7 = 343 stări
de formă (7 x 7 x 7).
Dar aceste stări de formă nu sunt la început proprii omului,
deoarece şi ele provin dintr-un sistem anterior. Tot ce se referă la
asemenea stări de formă se denumesc prin termenul macrocosmos.
Stările de formă pe care le creează omul însuşi constituie
microcosmosul. Nu se poate vorbi de microcosmos decât în
momentul când spiritul uman devine creator de forme, după cum
înainte era Spiritul divin (Spiritul cosmic) cel care creea forme.
Tranziţia o face Sufletul universal, Spiritul divin eare se
individualizează în mod lent.
In esoterismul creştin se notează astfel:
stările de conştienţă ca
Tatăl
A
stările de viaţă ca Fiul sau Cuvântul B
stările de formă ca Sfântul
Duh C
Literatura teosofică consideră:
A ca fiind primul Logos
B ca fiind al doilea Logos
C ca fiind al treilea Logos
Se obţine astfel un tablou de ansamblu al evoluţiei, dacă vom considera
că:
primul Logos se manifestă în om ca Atma (Omul-spirit)
al doilea Logos se manifestă în om ca Buddhi (Spiritul vieţii)
al treilea Logos se manifestă în om ca Manas (Sinea spirituală)
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Când din aceste 7 x 7 x 7 = 343 trepte s-au scurs 666 = 6 x 6
x 6 =
216, deci după cinci stări de conştienţă sau planete (Saturn, Soare,
Lună, Terra, Jupiter) adică în Venus, când în aceasta
au trecut din nou
cinci stări de viaţă, deci în a şasea stare de viaţă din Venus,
şi în a
şasea stare de formă din aceasta a şasea stare de viaţă, atunci se va
desprinde din evoluţia Pământului tot ceea ce nu mai poate ajunge
la
perfecţiune; numărul 666 reprezintă deci 216 trepte care s-au scurs din
ansamblul evoluţiei şi este numărul
critic al evoluţiei (Apocalipsa)
.
Dar o stare critică poate interveni (deşi de o amploare şi o importanţă mai mică decât a momentului arătat) oricând raportul evolutiv este 666, de exemplu, în a şasea subrasă din a şasea rasă principală din a şasea planetă, calcul care ia în seamă pe Marte şi Mercur, şi când se formează ciclul următor:
1. Saturn
2. Soare
3. Lună
4. Marte
5. Terra
6. Mercur – această influenţă este deja foarte mare în a şasea
subrasă.
Umanitatea se va găsi şi atunci la un punct critic al evoluţiei sale*.
* Dacă „rasă principală“ este de fapt ce am numit „perioadă“, iar subrasă ceea ce am numit „epocă de cultură“, s-ar putea considera că această influenţă critică se va situa în perioada a şasea (a Peceţilor) (N.T.).
