Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

APOCALIPSA LUI IOAN

GA 104


NOTE ŞI COMPLETĂRI
CUPRINSE ÎN EDIŢIA GERMANǍ 1990

În legătură cu textul: conferinţele au fost ţinute de Rudolf Steiner în mod liber, fără nici o notă scrisă şi au fost stenografiate de Walter Vegelahn, din Berlin, apoi retranscrise în clar. Trebuie să avem în vedere că stenograma a putut avea, pe ici, pe colo, unele lacune care în retranscriere nu au putut fi totuşi complet îndepărtate. Este poate şi motivaţia unor dificultăţi în înţelegerea unor pasaje, cum ar fi de exemplu acela care se referă la numărul 344 şi la numărul 666. În acest sens, se va vedea şi nota suplimentară care urmează, semnată de Hella Wiesbergen.

Desenele care figurează în text, au fost executate de Leonore Uhlig după cele trasate de Rudolf Steiner pe tablă în timpul conferințelor şi reproduse apoi în textele de bază.

Completări la text:

1.Georg Wilhelm Hegel (1770–1831). Hegel a spus, textual: „Gândirea cea mai profundă este legată de persoana lui Christos, de realitatea Sa istorică şi exterioară şi ceea ce face pe drept cuvânt grandoarea religiei creştine este tocmai faptul că, deşi este atât de profundă, ea poate fi înţeleasă cu uşurinţă în aspectul său exterior de conştienţa noastră şi că în acelaşi timp ea ne invită la o adâncă meditaţie. Ea este astfel accesibilă oricărui nivel de cultură şi satisface totodată exigenţele cele mai înalte.“ (Vorlesungen über die Philosophie der Weltgeschichte/ Prelegeri asupra filozofiei istoriei universale, Secţiunea 3, cap. 2)

2. Profesorul Georg Friedrich Daumer (Nürnberg 1800–1871). Lucrarea Kaspar Hauser, Sein Wesen, seine Unschuld, seine Erduldungen und sein Ursprung, Regensburg 1873 (Kaspar Hauser. Natura sa, inocenţa sa, suferinţele sale şi originea sa). A se vedea şi lucrarea lui Peter Tradowsky Kaspar Hauser sau lupta pentru spirit, Paris, 1985.

3. un scriitor spune: Este vorba probabil, de scriitorul Jakob Wassermann (1873–1934) şi de romanul său Kaspar Hauser sau lenea inimii, 1907. A se vedea şi lucrarea lui Karl Heyer, Kaspar Hauser şi soarta Europei Centrale în veacul al XIX-lea. Contribuţii la istoria Occidentului, vol. IX, 1958.

4. Cuvintele lui Goethe, textual: „Ochiul îşi datorează existenţa luminii. Pornind de la organe animale secundare şi nediferenţiate, lumina poate produce pentru ea un organ care să-i fie asemănător şi astfel ochiul se formează prin lumină şi pentru lumină, pentru ca lumina interioară să corespundă luminii exterioare.“ (Scrierile despre ştiinţele naturale ale lui Goethe, editate şi comentate de Rudolf Steiner, vol. 3, Schiţă pentru o teorie a culorilor)

5. „Alles Vergängliche ist nur ein Gleichnis“, Goethe, Faust II, Corul final („Tot ce-i vremelnic, e numai aparenţă“).

6. Moise, 2, Ieşirea (Exodul), cap. 3, v. 14. Atunci Dumnezeu a răspuns lui Moise: „Eu sunt cel ce sunt“. Apoi I-a zis: Aşa să spui fiilor lui Israel: „Cel ce este m-a trimis la voi“.

7. Evanghelia după Ioan, cap. 8, v. 58.

8. Se referă la al doilea principiu al Societăţii teosofice.

9. Elevii lui Iisus Christos au spus însă: compară cu Ioan, Epistola I, cap. 1, v. 1-3: „Ce era de la început, ce am auzit şi am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi am pipăit cu mâinile noastre despre Cuvântul vieţii, aceea vă spun. Căci viaţa s-a arătat şi noi am văzut-o şi o mărturisim şi vă vestim această viaţă veşnică ce era la Tatăl şi care ni s-a arătat nouă. Aşadar ce am văzut şi am auzit aceea vă vestim, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi, cum avem şi noi împărtăşire cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Christos.“

10. Faptele Apostolilor, cap. 1, v. 8. „Ci veţi primi puteri când se va coborâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi Samaria, până la marginea pământului.“

11. Evanghelia după Ioan, cap. 5, v. 46. „Căci de aţi fi crezut pe Moise, aţi fi crezut în Mine, căci el despre Mine a scris.“

12. În lunile martie şi aprilie 1908, Rudolf Steiner a ţinut la Lund, Malmö, Stockholm, Uppsala, Kristiania (Oslo), Göteborg şi Copenhaga în total douăzeci de conferinţe, de la care însă, nu s-a păstrat nici o notă.

13. Droţii (Drothen) erau vechii preoţi scandinavi.

14. Codex argenteus al lui Wulfila (sau Ulfila); episcop al goţilor, Wulfila a tradus Biblia în limva gotică în secolul al IV-lea d.Ch. Este cel mai venerat manuscris germanic, scris cu litere argintate şi aurite pe pergament purpuriu. Nu s-au păstrat din el decât fragmente descoperite în secolul al XVI-lea în abaţia din Werden în Ruhr. Aceste fragmente au fost aduse la Praga, apoi în Suedia, de aici în Olanda, unde au fost legate în argint, de unde şi numele de Codex argenteus. În prezent manuscrisul se află în biblioteca Universităţii din Uppsala.

15. Ioachim de Flores, abate de Floris sau Fiore, mort în 1202, autor al acelei Evanghelium alternum, care interpretează profeţiile din Biblie. Mai târziu, în Italia, a fost considerat ca un adevărat profet.

16. Apocalipsa, cap. 13, v. 18. „Aici este înţelepciunea; cine are minte să socotească numărul Fiarei, căci acest număr este nume de om şi numărul ei este 666.“

17. Insula Patmos, unde a trăit şi scris Sfântul Ioan (Apocalipsa, cap. 1, v. 9)

18. Apocalipsa, cap. 1, v. 10. „Acolo am fost dus în duh, într-o zi de duminică, şi am auzit în urma mea un glas puternic, ca de trâmbiţă, care a zis: «Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urm㻓.

19. Aceste imagini pictate au servit la decorarea interioară a sălii în care a avut loc congresul Federaţiei secţiunii europene ale Societăţii Teosofice, în ziua de Rusalii 1907. Ele au fost executate de Clara Rettinch, din Stuttgart, după schiţele întocmite de Rudolf Steiner.

20. O prezentare mai amplă a acestor încarnări anterioare ale Pământului se găseşte în următoarele lucrări ale lui Rudolf Steiner: Die Geheimwissenschaft im Umriss, 1910 (tradusă în limba română sub titlul Ştiinţa ocultă) GA13 şi Aus der Akasha Chronik, 1904-1908, (tradusă in limba română sub titlul Din Cronica Akasha) GA 11.

21. În ediţiile mai vechi, se găsea aici o notă de subsol cu următorul text: „Iniţierea creştină a lăsat aceasta ca simbol al iniţierii. Lucrurile sunt prezentate din punct de vedere creştin. Creştinismul trebuia să le adopte, dar ulterior le-a amestecat cu alte lucruri“.

22. Legenda lui Ahasverus, sau, aşa cum se mai numeşte, legenda „Jidovului rătăcitor“ creată de Ordinul Cordelierilor, vorbeşte de Ahasverus din Ierusalim. Acesta a alungat pe Christos care, în drumul spre Golgota, voise să se odihnească în faţa casei sale. Drept pedeapsă a fost blestemat să meargă la nesfârşit pe Pământ până în ziua Judecăţii de Apoi. Primele atestări cunoscute despre această legendă datează din secolul al XIlI-lea, iar primele tipărituri din anul 1602.

23. Legenda lui Baldur şi Loki. A se vedea cele două conferinţe ţinute de Rudolf Steiner, la 2 şi 3 aprilie 1915, la Dornach (Elveţia): Căile spre o cunoaştere spirituală şi o reînoire a conceptiei artistice despre lume (GA161) şi ciclul de conferinţe din 7–17 mai 1910: Sufletele popoarelor. Misiunea unor popoare în raporturile lor cu mitologia germană şi nordică (GA 121).

24. Asuras – Începuturi. În acest context, Asuras sunt asimilaţi cu ierarhia Arhailor (Începuturi, Principate, Spirite ale personalităţii), dar mai târziu, cu altă ocazie, Rudolf Steiner i-a caracterizat ca fiind spirite care atrag pe om spre rău (conferinţa din 22 mai 1909 ţinută la Berlin şi inclusă în GA 107). Pentru această neconcordanţă trebuie avut în vedere faptul că eventualstenograma prezintă lacune sau că Rudolf Steiner, voind să scurteze expunerea, indică prin acelaşi termen Arhai, pentru că la origine Asuras aparţineau tot de ierarhia Arhailor. Numai datorită faptului că Asuras au rămas în urma evoluţiei, au devenit forţe care antrenează pe om spre rău. Aceasta explică şi numele lor, căci în sanscrită termenul care desemnează pe zei este „suras“ (de la „asu“= suflu, respiraţie), iar „a“ este negaţia. Deci, Suras devine Asuras, nonzei. În unele note nepublicate ale unei conferinte ţinute de Rudolf Steiner la 17 octombrie 1904 la Berlin se spune: „Cei care erau la început entităţi spirituale apar acum ca rebeli, ca revoltaţi, care vor să dobândească independeniă. Şi de aceea suras devin asuras“.

25. Între 21 martie – 9 aprilie 1920, Rudolf Steiner a ţinut un ciclu de 20 de conferinţe, pe teme medicale, intitulat Ştiinţa spirituală şi medicina (GA 312). Netradus în limba română.

26. Cuvintele lui Goethe în Divanul occidental-oriental, ultima strofă din Nostalgia binefăcătoare.

27. Familia Rothschild: tatăl, Mayer Amschel Rothschild (1743–1812) la Franckfurt am Main, şi cei patru fii: Solomon, şeful casei din Viena, în 1816, Nathan, care a transferat în 1813 firma de la Manchester la Londra, Karl, care a fondat în 1820 firma din Neapole şi Jakob, care devine în 1812 şeful casei Fraţii Rothschild din Paris.

28. Epistola lui Pavel către Galateni, cap. 2, v. 20 „Răstignitu-m-am împreună cu Christos şi de acum nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine. Şi dacă trăiesc ascuns în timp, trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru mine“.

29. Lev Nicolaevici Tolstoi (1828–1910).

30. În legătură cu marii îndrumători ai omenirii există un ciclu de conferinţe ţinut de Rudolf Steiner între 23-31 august 1906, intitulat Orientul în lumina Occidentului. Copiii lui Lucifer şi fratii lui Christos (GA 113).

31. În conferinţa ţinută de Rudolf Steiner cu ocazia Congresului de la München, în 1907, Imaginea ocultă a peceţilor şi a stâlpilor (GA 284), netradusă în limba română, se spune: „Evoluţia pământului se împarte în două mari perioade, perioada lui Marte şi cea a lui Mercur“. De asemenea, într-un ciclu de şapte conferinţe, ţinut la Berlin între 6–16 iulie 1916, Esenţa lumii şi natura eului(GA 169), se arată acelaşi lucru.

32. În legătură cu acest subiect, Rudolf Steiner a vorbit şi în conferinţa ţinutăta la München, 4 decembrie 1907 şi cuprinsă în volumul Natur und Geistwesen (GA 98).

33. Există o foarte cunoscută explicaţie a numărului 666 în De occulta philosophia de Heinrich Cornelius Agrippa (Agrippa von Nettesheim) 1486–1535.

34. În legătură cu planşele de la finele volumului, reprezentând imaginea celor şapte peceţi: tablourile au fost pictate şi au servit ca decor în sala în care a avut loc Congresul Federaţiei secţiunilor europene ale Societăţii Teosofice, în ziua de Rusalii 1907, la München. Aceste tablouri au fost executate, după schiţele făcute de Rudolf Steiner, de Clara Rettich, din Stuttgart.


O indicaţie specială privind evoluţia numărului 666 din conferinţa a XI-a

Textul prezentelor conferinţe corespunde manuscrisului redactat de stenografă; dar evident a suferit din cauza prescurtărilor la care, bineînţeles, s-a recurs în timpul expunerii. Aceasta explică, poate, şi unele nepotriviri în ce priveşte determinarea exactă a momentului în care, în ansamblul evoluţiei, se plasează număru1666. Dacă, aşa cum se spune în text că numărul evoluţiei este calculat în functie de stările de formă, de rasele principale (perioade) şi subrase (epoci de cultură) şi că va veni un moment în viitor când, aşa cum avem acum ca număr al evoluţiei 344, acest număr să fie 666 şi ar fi logic să deducem că numărul 666, determinat în acelaşi mod ca şi 344, să se situeze la sfârşitul stărilor de formă din a patra stare de viaţă (regnul mineral), şi nu cum rezultă din text, la sfârşitul stărilor de viaţă. Dar după text lucrurile nu stau chiar aşa, căci se spune, în legătură cu numărul 666, că nu semnifică şase stări de formă, şase perioade şi şase epoci, ci şase regnuri de viaţă sau ronde – în limbaj teosofic –, apoi şase perioade şi şase epoci. Rezultă că pentru număru1666 s-a sărit peste stările de formă.

Problema de a stabili dacă textul este corect sau greşit este încă deschisă. Într-o notă redactată în 1906 de Rudolf Steiner găsim o anumită explicaţie. Conform acestei note, numărul 666 apare definitiv în a şasea stare de formă, din a şasea stare de viaţă, a celei de a şasea planete (încarnare a Pământului, respectiv Venus). Dar şi, într-o mai mică măsură, ori de câte ori raportul de evoluţie este 666.

O contribuție la această controversă o aduce Ernst Suter Schaltenbrand (Basel, Elvetia) într-un articol publicat la 6 ianuarie 1984 în revista Societăţii Antroposofice „Das Goetheanum“ intitulat „Despre unele contradicţii aparente din expunerile făcute de Rudolf Steiner asupra evoluţiei“. În acest articol se porneşte de la faptul că Rudolf Steiner, în expunerile pe care le face cu privire la numărul 666, vorbeşte în mod evident despre un alt mod de calcul doar atunci când lămureşte numărul 344 şi prin aceasta vrea să arate, fără a sublinia în mod deosebit, că un număr ocult compus din trei cifre poate fi citit în două feluri, o dată luând în considerare evenimentele din interiorul unei „stări de viaţă“, altă dată având în vedere toate stările (regnurile) de viaţă ale Pământului. Deci, dacă ne sunt prezentate două moduri de citire şi interpretare, deoarece pornesc de la diferite ipoteze, este de la sine înţeles că orice încercare de a le cuprinde într-una singură este sortită eşecului. O asemenea încercare duce în mod sigur la o contradicţie care în realitate nu există.

Dacă ne întrebăm însă pentru ce a ales Rudolf Steiner pentru descifrarea numărului 666, aşa cum ne-o prezintă, o anumită interpretare, trebuie să avem în vedere următoarele: Numărul 666 nu este rezultatul unui calcul bazat pe o schemă rigidă, ci a fost arătat de Apocalipsa lui Ioan din Patmos prin revelaţie spirituală. El este numărul Fiarei care vrea să atragă omenirea în Abis, este numărul lui Sorat, Demonul solar, cel mai mare şi aprig adversar al lui Christos; el este dezvăluit de Ioan pentru a ne arăta timpul când se împlineşte marea ruptură de spiritualitate. Acest moment a fost desigur accesibil şi viziunii spirituale a lui Rudolf Steiner. El a ştiut deci în ce modalitate trebuie descifrat număru1666.

Cine se împiedică de faptul că numărul nu este chiar foarte „sistematic“ trebuie să ia aminte că lumea spirituală îşi are propriile ei legi. Când îşi alege propriul limbaj ca să exprime o revelatie printr-un număr de trei cifre, nu putem să susţinem cu felul nostru terestru de a gândi că numărul Fiarei ar trebui să fie compus din patru şi nu din trei cifre, pentru a se lua în seamă şi stările de formă, adică să fie 6666. Revelaţiile trebuie luate aşa cum sunt şi să învăţăm să le citim.

Această apreciere este întărită şi de alte note ale lui Rudolf Steiner din mai 1906 şi destinate lui Edouard Schure*, în care numărul 666 este prezentat în două moduri de a fi citit, iar timpul la care se referă se situează o dată la sfârşitul evoluţiei Pământului, iar altă dată la sfârşitul încarnării planetare Venus. (Hella Wiesbergen.)

* Nota se află reprodusă în acest volum, ca anexă (N.T.).