Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

MISIUNEA SUFLETELOR POPOARELOR

GA 121


PREFAȚĂ
Scrisă la mai mult de şapte ani după ţinerea conferinţelor 


În aceste conferințe ținute de mine în iunie 19101a Christiania (Oslo) am încercat să schiţez fundamentele psihologice ale evoluţiei popoarelor. La baza acestui studiu au stat datele ştiinţei spiritului orientată antroposofic expuse îndeosebi în cărţile mele Teosofia, Ştiinţa ocultă, Despre enigma umană, Enigmele sufletului ș.a. Fiindcă auditorii mei erau deja familiarizaţi cu metodele de gândire caracterizate in aceste lucrări, puteam să le iau ca punct de plecare. În alegerea punctului de abordare, pe lângă acest motiv exterior se mai adaugă unul interior. Antropologia, etnografia, istoria însăşi a ştiinţei obişnuite nu furnizează suficiente baze pentru o psihologie adevărată a caracterelor popoarelor. Cu cele oferite de aceste ştiinţe nu ajungi mai departe decât ajung anatomia şi fiziologia în cunoaşterea vieţii sufletului omului. Aşa cum la omul individual trebuie să avansezi de la trup la suflet dacă vrei să-i cunoşti viaţa interioară, tot astfel, pentru a înţelege caracterul popoarelor trebuie să avansezi până la o cunoaştere a sufletesc-spiritualului aflat la baza lor. Acest sufletesc-spiritual nu este suma sufletelor individuale, ci este o realitate sufletesc-spirituală care le îmbrăţişează pe toate. Dar consideraţii de acest gen sunt străine ştiinţei moderne. Pe terenul în care se mişcă ea este absurd să prezinţi Sufletele popoarelor ca având o existenţă reală precum gândirea, sentimentul şi voinţa omului individual. Şi este tot aşa de absurd pentru ea să stabileşti un raport între evoluţia popoarelor pe Pământ şi forţele corpurilor cereşti din spaţiul cosmic. Absurditatea dispare totuşi dacă iei în seamă că nimeni nu caută in interiorul acului busolei forțele care îl fac să ia direcţia nord-sud. Se admite că această mişcare este un efect al magnetismului pământesc, se caută cauzele lui în cosmos. De ce cauzele evoluţiei caracterelor popoarelor, migraţiile lor nu ar fi şi ele exterioare acestor popoare şi nu şi-ar avea şi ele originea în cosmos? În afară de concepţia antroposofică ‒ pentru care entităţile spirituale superioare sunt o realitate ‒, în conţinutul acestor conferinţe intră în discuţie şi altceva. Se recunoaşte desigur la baza evoluţiei popoarelor o realitate spirituală superioară şi se caută într-o asemenea realitate forțele care dau orientările acestei evoluţii. Discuţia coboară apoi la evenimentele ce au loc în viaţa popoarelor. În această lumină evenimentele devin atunci de înţeles. Modul de viaţă al popoarelor ca şi raporturile pe care le au între ele se limpezesc atunci pe deplin: adevărata înţelegere a acestora nu este posibilă decât pe o astfel de bază. Fie o fondezi pe realităţile spirituale, fie trebuie să renunţi la o psihologie a popoarelor.

Nu am ezitat să dau entităţilor spirituale numele pe care le-au primit in timpul primelor secole ale creştinismului. Un oriental le-ar da alte nume. Deşi folosirea acestor nume conferă studiului nostru un caracter „puţin ştiinţific“, gândesc că nu trebuie să te temi a le folosi; mai întâi pentru că prin ele se are în vedere caracterul creştin al culturii noastre occidentale, apoi pentru că sunt mai de înţeles pentru noi decât denumirile cu totul noi sau denumirile de obârşie orientală, de înţeles numai pentru cei al căror suflet este legat de această civilizaţie. Mi se pare că celui care vrea să pătrundă în aceste legături spirituale termenii Înger, Arhanghel, Tronuri ș.a. nu îi vor părea mai străini decât îi apar fizicianului cuvintele electricitate pozitivă şi negativä, magnetism, lumină polarizată etc.

În mijlocul dureroaselor încercări prin care trece acum omenirea, civilizaţia, se poate observa că aceste conferinţe, în epoca în care au fost ţinute, erau destinate să aducă o lumină asupra evenimentelor ce au loc în prezent. Dacă aş ţine acum aceste conferinţe s-ar putea crede că sunt inspirate de starea actuală a lumii. În prima conferinţă se spune de pildă: Este chiar de o importanţă primordială că tocmai în epoca noastră trebuie vorbit în modul cel mai obiectiv despre ceea ce numim misiunea Sufletelor popoarelor omenirii, deoarece destinele viitoare ale omenirii îi vor duce curând pe indivizi la a participa mult mai mult ca odinioară la o misiunea comună a întregii omeniri. Cei ce aparţin unui popor nu vor putea participa liber şi concret la această misiune comună decât dacă înainte de orice înţeleg ce este propriul lor popor, dacă practică ceea ce s-ar putea numi „cunoaşterea de sine a poporului“. Au sosit timpurile în care destinele omenirii confirmă că acest mod de a concepe lucrurile corespunde adevărului.

Poate tocmai tema despre „Sufletele popoarelor“ este una care arată că privirea spirituală care merge până la entitatea suprasensibilă reală a existenţei dă totodată concepţia cu adevărat practică despre viaţă, care aruncă o lumină în oricare problemă a vieţii. Dacă acest studiu s-ar fi limitat numai la reprezentările pe care ştiinţele naturii le folosesc în domeniul lor, el n-ar putea să ajungă la acest ţel. Această ştiinţă fizico-mecanică a fost foarte fecundă în ceea ce priveşte realizările mecanice, fizice, chimice. Dar pentru mediul cultural al vieţii spirituale a omenirii este nevoie de o ştiinţă deschisă realităţilor spiritului. De o astfel de ştiinţă are nevoie timpul nostru.

Rudolf Steiner

Berlin, 8 februarie 1918