Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

MISIUNEA SUFLETELOR POPOARELOR

GA 121


CONFERINŢA I

Christiania, 7 iunie 1910

Trăiesc o mare bucurie în a mă adresa pentru a treia oară ‒ în expuneri ceva mai lungi ‒ prietenilor norvegieni şi aş vrea să răspund celor spuse de prietenul nostru Erikson cu aceeaşi căldură sufletească cu care au fost rostite cuvintele dânsului de salut.

Sper că şi acest ciclu de conferinţe va contribui la cunoaşterea a ceea ce noi numim imaginea de ansamblu a concepţiei noastre despre lume. Aş vrea să subliniez că în acest ciclu de conferinţe va fi vorba de adevăruri care fac parte din ceea ce are mai profund această concepţie, adevăruri care sunt destul de străine gândirii oamenilor de astăzi. De aceea înainte de orice vreau să îi rog pe acei stimaţi prieteni care s-au preocupat mai puţin de problemele concepţiei spiritual-ştiințifice despre lume să înţeleagă că niciodată nu vom înainta în studiul nostru dacă din când în când nu vom face un mare pas înainte în anumite domenii ale cunoaşterii spirituale, domenii care sunt destul de departe de gândirea, sentimentul şi simţirea contemporanilor noştri.

Dumneavoastră va trebui uneori să depuneţi bunăvoinţă pentru a înţelege expunerile mele; fiindcă pentru a demonstra şi a dovedi ceea ce ar trebui dovedit şi spus aici, în aceste conferinţe, ar trebui să ai mult mai mult timp, de care însă nu dispunem. Nu vom înainta dacă nu vom apela la această bunăvoinţă pentru ca ceea ce va fi spus să fie primit cu o anumită înţelegere spirituală. În adevăr, până în epoca noastră, tocmai ocultiştii, tocmai misticii şi teosofii au evitat în genere domeniul pe care îl vom aborda, asta fiindcă pentru a asculta fără aversiune unele lucruri care sunt de spus trebuie să fii lipsit cu totul de orice prejudecată.

Înţelegeţi poate mai bine ceea ce spun prin aceasta dacă vă aduceţi aminte că numim „heimatlos“ pe cel care a ajuns la o anumită treaptă de dezvoltare în mistică sau în ocultism. „Heimatlos“ este un termen tehnic şi, pentru a rezuma în câteva cuvinte ce înseamnă ‒ fiindcă nu vom vorbi de calea cunoaşterii ‒, se poate spune că „heimatlos“ este numit cel care în modul său de a cunoaşte, de a concepe marile legi ale omenirii nu se lasă niciodată influențat de tot ce se ridică în mod obişnuit în om din locul în care trăieşte, din poporul căruia îi aparţine. Am mai putea spune că acest termen se aplică cuiva care îşi poate asuma marea misiune a omenirii în ansamblu, fără să amestece în ea nuanţe aparte de impresii, sentimente, care se dezvoltă pe solul cutărei sau cutărei patrii. Prin aceasta vedeţi că un anumit grad de maturitate a dezvoltării mistice sau oculte cere un punct de vedere liber tocmai faţă de ceea ce noi, pe drept, raportat la viaţa individuală a omului, considerăm a fi ceva măreţ, şi anume misiunea diverselor Spirite ale popoarelor, adică ceea ce din străfundurile solului unui popor, din Spiritul popoarelor aduce contribuţia concretă, individuală la misiunea generală a omenirii.

Aşadar vrem să arătăm, aş spune, măreţia acelui lucru de care individul „heimatlos“ trebuie, dintr-un anumit punct de vedere, să se elibereze. Dintotdeauna, din timpuri străvechi până în zilele noastre, cei care au ajuns la starea de „heimatlos“ au ştiut că dacă vor să descrie ce se înţelege prin această stare nu vor găsi decât puţină, foarte puţină înţelegere. Li se reproşează a fi pierdut orice contact cu solul matern al poporului, a nu avea nicio înţelegere privitor la ceea ce omul are de obicei ca cel mai scump lucru. Este inexact, căci într-un anumit sens starea de „heimatlos“ este ‒ sau cel puţin ar putea să fie ‒ o cale ocolită prin care, după ce ai atins această stare sacră poţi ajunge iar la ceea ce face substanţa unui popor şi prin care te poţi afla în armonie cu ceea ce depinde, în evoluţia omenirii, de teritoriul unde trăieşti.

Pe de altă parte, odată spus acest lucru, nu fără motiv tocmai în epoca noastră trebuie vorbit într-un mod obiectiv despre ceea ce numim misiunea Sufletelor popoarelor omenirii. Până acum era bine să păstrezi tăcere asupra acestui subiect; acum trebuie să începi să vorbeşti despre el. Este chiar de o importanţă primordială, fiindcă destinele omenirii îi vor duce curând pe indivizi la a participa mult mai mult ca odinioară la o misiune comună a acestei întregi omeniri. Cei ce aparţin unui popor nu vor putea participa liber şi concret la această misiune comună decât dacă înainte de orice înţeleg ce este propriul lor popor, dacă practică ceea ce s-ar putea numi „cunoaşterea de sine a poporului“. Dacă în Grecia antică, în misteriile apolinice, acel „Cunoaşte-te pe tine însuţi“ juca un mare rol, tot aşa, într-un viitor nu prea îndepărtat, popoarelor li se va adresa apelul următor: „Cunoaşteţi-vă pe voi înşivă ca Suflete ale popoarelor“. Iată o sentinţă care va avea o anumită importanţă pentru activitatea viitoare a omenirii.

Dar este extrem de greu în zilele noastre să se admită existenţa unor entităţi care nu au nicio realitate pentru percepţia senzorială exterioară, pentru cunoaşterea materială exterioară. Poate este mai puţin greu în epoca noastră să admiţi că aşa cum se prezintă omul în lume el poate avea unele părţi, unele elemente suprasensibile, invizibile. Spiritul materialist al omenirii actuale s-ar lăsa poate dus să accepte că fiinţe precum oamenii, cărora le poţi percepe un aspect exterior, fizic, au şi o natură suprasensibilă, invizibilă. Dar este într-adevăr prea mult să ceri contemporanilor să le vorbeşti despre entităţi care, conform concepţiei obişnuite, nu cad sub simţuri. Căci ce înseamnă de fapt ceea ce numim în genere Suflet al unui popor, Spirit al unui popor? Este cel mult ceva ce poate fi conceput ca o însuşire comună câtorva sute sau milioane de oameni adunaţi pe un acelaşi teritoriu. Că deci ceva care trăieşte în afara milioanelor de locuitori adunaţi pe un anumit teritoriu, ceva real, care corespunde, stă la baza noţiunii de Spirit al poporului, ar sta la baza acestui concept, este foarte greu să faci să fie înţeles de conştienţa modernă. Dacă ai întreba pe unul dintre contemporanii noştri ce înţelege prin Sufletul poporului elveţian ‒ ca să iau un exemplu cu totul neutru ‒, el ar descrie în termeni abstracţi câteva însuşiri proprii locuitorilor din Alpii şi Jura elveţieni, foarte convins că noţiunii nu îi corespunde nimic din ce s-ar putea surprinde prin mijloacele obişnuite de cunoaştere, prin ochi sau oricare organ de percepţie. Trebuie deci în primul rând să ne reprezentăm serios, onest, că există entităţi care nu se manifestă într-un mod sensibil, şi care nu sunt accesibile facultăţilor obişnuite de percepţie, că în afara fiinţelor perceptibile simţurilor există şi altele, care rămân invizibile, acţionând totuşi în fiinţele vizibile precum entitatea omenească în mâinile şi degetele sale, că deci putem vorbi de Spiritul poporului elveţian ca despre Spiritul unui om şi că acest Spirit al omului se deosebeşte tot atât de evident de cele zece degete din faţa noastră precum Spiritul poporului elveţian se deosebeşte de milioanele de oameni care trăiese în munţii Elveţiei. El este şi altceva, şi anume o entitate, aşa cum omul însuşi este o entitate. Singura diferenţă este că fiinţele umane oferă facultăţilor noastre de percepţie o latură exterioară sensibilă. Sufletul poporului nu se revelă exterior sub a formă pe care să o poţi vedea sau sesiza prin organe de percepţie, cum este cazul cu omul, dar el nu este mai puţin o entitate cu totul reală.

Vom căuta astăzi să ne facem o anumită reprezentare despre o entitate reală de acest gen. Cum procedăm în ştiinţa spiritului când vrem să ne facem o reprezentare despre o entitate reală? Un exemplu caracteristic de modul cum ne reprezentăm o entitate reală îl avem când ne îndreptăm privirea asupra fiinţei unui om. Din punctul de vedere al ştiinţei spiritului deosebim în el corpul fizic, corpul eteric sau al vieţii, corpul astral sau al senzaţiei şi ceea ce considerăm a fi elementul superior al naturii sale: Eul. Acest ansamblu în care deosebim patru elemente: fizic, eteric, astral şi Eu constituie, pentru noi, fiinţa omenească aşa cum este ea alcătuită în prezent. Dar dumneavoastră ştiţi şi că noi vorbim despre o dezvoltare în viitor a omenirii şi că Eul lucrează asupra celor trei mădulare inferioare în aşa fel încât le spiritualizează, le face să treacă de la forma inferioară pe care o au în prezent la o formă mai înaltă, viitoare. Eul va elabora, va transforma astralul, încât acesta va deveni altceva decât este azi. Corpul astral va deveni ceea ce cunoaşteţi sub denumirea de Sine spirituală sau Manas. Un efort şi mai mare al Eului se va exercita asupra corpului eteric, sau corpul vieţii, pentru a face din el ceea ce numim Spiritul vieţii (Budhi). În sfârşit, sarcina cea mai înaltă pe care o putem concepe pentru om constă în faptul că el va spiritualiza elementul cel mai recalcitrant al fiinţei sale, corpul fizic, îl va transforma şi îl va metamorfoza în spirit. Acest element va fi cel mai elevat din întreaga entitate umană când Eul îl va fi transformat. Ceea ce vedem astăzi mai dens, mai material, va deveni ‒ când Eul îl va fi metamorfozat ‒ Omul-spirit (Atma). Astfel că observăm trei mădulare ale naturii omeneşti care s-au dezvoltat în trecut, unul care s-a adăugat în prezent şi alte trei pe care le va dezvolta în viitor Eul.

Ştim, de asemenea, că între aceste două sarcini, cea din trecut şi cea care va consta în viitor în a forma cele trei elemente superioare, mai este ceva. Ştim că Eul însuşi trebuie să ni-l reprezentăm ca fiind divizat în mai multe părţi. El lucrează la formarea unui fel de entitate intermediară. De aceea spunem că între corpul astral, aşa cum a ieşit din trecutul omenirii, şi Sinea spirituală sau Manas, care se va dezvolta din acest corp astral într-un viitor îndepărtat, se deosebesc cele trei mădulare pregătite; acestea sunt: sufletul senzaţiei, elementul sufletesc cel mai de jos asupra căruia a acţionat Eul, sufletul înţelegerii sau afectivităţii şi sufletul conştienţei.

Putem spune deci că din ceea ce noi transformăm în Sine spirituală sau Manas în om există în prezent extrem de puţin, cel mult un început. Este cel mult începutul. În schimb, omul se pregăteşte pentru sarcinile sale viitoare prin faptul că a învăţat să  domine într-un anumit mod şi într-o anumită măsură cele trei elemente inferioare ale naturii sale. El s-a pregătit prin aceea că a învăţat să îşi stăpânească corpul senzaţiei sau corpul astral, a pătruns cu Eul în acesta şi a făcut să se nască din el sufletul senzaţiei. Aşa cum sufletul senzaţiei se raportează la corpul  senzaţiei, sufletul înţelegerii sau afectivităţii este în raport cu corpul eteric sau corpul vieţii, aşa încât acest suflet al înţelegerii sau afectivităţii este o slabă prefigurare a ceea ce va fi Spiritul vieţii sau Budhi, o slabă prefigurare, dar totuşi o prefigurare. Iar ceea ce se află în sufletul conştienţei este încorporat de către Eu, într-un anumit mod, corpului fizic; este astfel o slabă prefigurare a ceea ce va fi într-o zi Omul-spirit. Am putea spune astfel că la omul actual ‒ făcând abstracţie de părţile nesemnificative pe care le-a elaborat deja în corpul său astral ca un început de Sine spirituală sau Manas ‒ deosebim patru părţi diferite:

1.corpul fizic;
2.corpul eteric;
3.corpul astral.
4.Eul, care lucrează în toate acestea, apoi, ca o lumină vestitoare a elementelor superioare:
‒ sufletul senzaţiei
‒ sufletul înţelegerii
‒ sufletul conştienţei.

În cele de mai sus avem entitatea umană aşa cum o cuprindem în clipa actuală a devenirii sale. Vedem Eul lucrând la formarea elementelor superioare după ce, ca un stadiu pregătitor, i s-au dezvoltat sufletul senzaţiei, sufletul înţelegerii şi sufletul conştienţei. Vedem cum, cu forţele sufletului senzaţiei, al înţelegerii şi al conştienţei, Eul lucrează asupra corpului astral pentru a forma un început de Sine spirituală. Fiinţa umană este ocupată acum cu această sarcină.

Cei care ‒ şi cei mai mulţi dintre dumneavoastră trebuie să fie în această situaţie ‒, cei care s-au ocupat cu ceea ce noi numim cercetarea în Cronica Akasha, cu evoluţia omului într-un foarte îndepărtat trecut, aceştia vor şti că oamenii s-au dezvoltat aşa cum tocmai am putut caracteriza sumar, şi anume că oamenilor le-au trebuit epoci îndelungate de evoluţie pentru a clădi primul germene al corpului fizic, apoi primul germene al corpului eteric şi, în fine, cel al corpului astral şi a dezvolta în continuare aceste trei mădulare. Toate acestea au luat mult timp şi dumneavoastră poate ştiţi şi că omul nu a parcurs evoluţia precedentă a fiinţei sale, de pildă evoluţia corpului său astral, în aceeaşi stare în care se află astăzi Pământul, ci într-un stadiu anterior existenţei terestre, existenţa lunară. Aşa cum considerăm viaţa noastră prezentă drept consecinţa vieţilor pământeşti, a încarnărilor anterioare, tot astfel urcăm şi la încarnările anterioare ale Pământului nostru. Ceea ce numim sufletul senzaţiei, sufletul înţelegerii sau afectivităţii nu s-au format decât pe Pământul actual. În timpul existenţei lunare a fost implantat corpul astral, iar în timpul unei existenţe şi mai vechi a Pământului nostru, cea a vechiului Soare, am primit corpul eteric. Şi, în sfârşit, în timpul stării saturniene, corpul fizic. Există deci trei încarnări ale Pământului şi în fiecare din ele îl vedem pe om primind şi apoi dezvoltând unul din mădularele pe care le are astăzi.

Dar este şi altceva de semnalat când este vorba de stările Saturn, Soare, Lună. Astăzi, ca oameni pe Pământ, trecem printr-o stare care poate fi numită a conştienţei de sine. Or, această etapă pe care o trăim actualmente pe Pământ alte fiinţe au parcurs-o pe vechiul Saturn, pe vechiul Soare şi pe vechea Lună. În această privinţă puţin contează că adopţi terminologia folosită de orientali sau că denumeşti aceste fiinţe aşa cum o face de obicei Occidentul. Entităţile care se aflau în timpul stadiului lunar al Pământului nostru la nivelul la care se află omul astăzi, şi care sunt imediat deasupra noastră, esoterismul creştin le numeşte Angeloi sau Îngeri. Ele sunt cu o treaptă de evoluţie deasupra omului pentru că şi-au parcurs „etapa de umanitate“ într-o epocă precedentă. Ele erau deci în timpul vechii stări lunare ceea ce suntem noi astăzi. Asta nu înseamnă că s-au plimbat pe Lună cum se plimbă oamenii pe Pământ. Ele erau la stadiul uman, deşi nu trăiau într-un corp de carne precum omul astăzi. Dar nivelul lor de evoluţie ar corespunde celui al omului actual.

Tot astfel sunt şi entităţi mai înalte, care au trecut prin „etape de umanitate“ pe vechiul Soare. Sunt Arhanghelii. Ei sunt cu două trepte înaintea omului şi au parcurs treapta lor de umanitate cu două epoci mai înainte. Dacă privim şi mai departe în urmă până la prima încorporare a existenţei pământeşti, adică la stadiul Saturn, vom găsi că acolo au străbătut treapta lor de umanitate acele entităţi pe care le desemnăm drept Spirite ale personalităţii, Arhai, Începătorii. Astfel, dacă pornim de la aceste entităţi ‒ care deci au fost oameni într-un trecut foarte îndepărtat, în timpul vechii stări saturniene ‒ şi apoi urmărim încorporarea Pământului până în momentul actual, avem în faţă treptele de evoluţie ale fiinţelor până jos, la fiinţa noastră. Putem deci spune: Începătoriile, Arhaii, au fost oameni pe vechiul Saturn, Arhanghelii au fost oameni pe vechiul Soare, Îngerii au fost oameni pe vechea Lună. Oamenii sunt oameni pe Pământul nostru.

Pe de altă parte, pentru că ştim că în viitor evoluţia noastră va continua, că noi urmăm să ne dezvoltăm elementele noastre inferioare, adică ceea ce este astăzi corpul nostru, corpul eteric şi corpul fizic, trebuie să ne întrebăm: Nu este la fel de firesc ca entităţile care au parcurs odinioară etapa de om să fie acurn în punctul în care ele transformă corpul lor astral în Sine spirituală sau Manas? În adevăr, aşa cum pe viitorul Jupiter ‒ care va fi viitoarea încarnare a Pământului ‒ vom fi terminat de transformat corpul nostru astral în Sine spirituală sau Manas, tot astfel şi entităţile care au fost oameni în timpul stării lunare ‒ Îngerii ‒ termină sau vor termina aceeaşi transformare a corpului lor astral în timpul existenţei Pământului nostru. Ei fac în timpul încarnării actuale a Pământului ceea ce noi vom avea de făcut abia în cea următoare. Dacă, urcând mai departe în trecut, ne oprim la fiinţele care erau fiinţe umane în timpul vechii existente solare, putem spune că ele au trebuit să treacă în starea lunară printr-o etapă pe care noi o vom parcurge numai în încarnarea viitoare a Pământului. Ele împlinesc în prezent sarcina pe care omul o va împlini când, cu Eul său, îşi va transforma corpul său eteric sau corpul vieţii în Spiritul vieţii sau Budhi. Arhanghelii se află deci cu două trepte deasupra noastră, adică acolo unde noi vom ajunge când, prin munca Eului nostru, vom face din corpul nostru eteric Spiritul vieţii sau Budhi. Când privim în sus spre aceste entităţi avem ca o prefigurare a ceea ce vom trăi noi înşine, privim astfel încât spunem: în ele vedem entităţi care sunt cu două trepte deasupra noastră, entităţi în care vedem oarecum prefigurat ceea ce noi vom vieţui în viitor; privim spre aceste entităţi ca spre fiinţele care astăzi lucrează la corpul lor eteric sau corpul vieţii şi îl transformă în Spirit al vieţii sau Budhi. Tot astfel ne ridicăm privirea spre entităţi şi mai înalte, Spiritele personalităţii. Ele sunt cu o treaptă mai sus decât Arhanghelii, la treapta pe care omul va ajunge într-un viitor şi mai îndepărtat, când el îşi va putea transforma corpul său fizic în Atma sau Om-spirit.

Dacă este adevărat că omul actual este la un anumit stadiu de evoluţie, este adevărat şi că aceste entităţi sunt fiecare la treapta lor de existenţă ce tocmai a fost caracterizată, sunt deasupra noastră şi sunt realităţi. Dar realitatea lor nu este deloc străină existenţei Pământului; ele intervin în ea, acţionează în existenţa noastră umană. Acum trebuie doar să ne întrebăm cum acţionează aceste entităţi în existenţa omenirii noastre. Dacă vrem să înţelegem ce este această intervenţie, trebuie să vedem bine că, în activitatea lor, entităţile de acest gen se prezintă cu totul altfel privirii spirituale decât entităţile pe care le numim oameni. Există într-adevăr o diferenţă considerabilă între aceste entităţi aflate deasupra omului şi cele care se găsesc acum la stadiul uman. Oricât de straniu v-ar suna acum acest lucru, în cursul viitoarelor conferinţe vă va deveni cu totul clar. Omul, aşa cum este el astăzi ‒ o spunem dintr-o cercetare spirituală întru totul autentică ‒, este oarecum într-un stadiu median al existenţei sale. Eul său, aşa cum lucrează el acum asupra elementelor sale inferioare, nu va rămâne totdeauna ceea ce este astăzi. Întreaga fiinţă umană actuală este ca un tot, o mare coeziune uneşte în ea toate părţile. Cu totul altfel va fi în viitorul evoluţiei omenirii. Când omul va fi destul de avansat pentru a lucra în deplină conştienţă la corpul său astral iar Eul său va fi transformat acest corp astral în Sine spirituală sau Manas, el se va bucura conştient de o stare asemnătoare celei pe care o are în inconştienţa sau subconştienţa din somn.

Imaginaţi-vă ce este starea de somn pentru fiinţa umană. În starea de somn, omul, dacă ne referim la corpul astral şi Eu, părăseşte corpul fizic şi eteric, pe care le lasă în pat, şi pluteşte deasupra lor. Imaginaţi-vă acum că, în această situaţie, o fiinţă umană ajunge să-şi spună conştient: eu sunt un Eu, că această conştienţă a sa ar fi trează în acest corp spiritual aşa cum este ea în starea de conştienţă trează de zi. Ce stranie viziune ar avea atunci despre sine astăzi deja! Ea ar simţi într-un loc: eu sunt aici, şi poate acolo jos, foarte departe poate de primul loc: iată corpul meu fizic şi corpul meu eteric; ele sunt acolo şi îmi aparţin, dar cu celelalte elemente ale mele eu planez în afară, sus. Când astăzi cineva devine conştient în corpul său astral, fiind în afara corpurilor sale fizic şi eteric, el nu poate face nimic ‒ oricât de avansat ar fi el pe Pământ ‒ decât să se mişte liber în corpul său astral încoace şi încolo, să fie activ în lume independent de corpul său fizic şi eteric. Or, într-un viitor îndepârtat, el le va putea dirija din afară, le va conduce dintr-un anumit loc, din nordul Europei de pildă, către un alt loc, le va comanda din afară mişcările: mergeţi mai departe! Acum încă nu este posibil acest lucru. Dar va fi posibil când omul se va fi ridicat de la stadiul evoluţiei pământeşti la stadiul jupiterian, următoarea etapă evolutivă a planetei noastre. Aşa va fi următoarea fază de evoluţie umană. Atunci vom simţi că noi suntem cei care ne dirijăm pe noi înşine  din afară. Asta este esenţialul şi va da naştere la o sciziune a ceea ce am numit astăzi entitate omenească.

Conştienţa materialistă este deci descumpănită. Ea nu ştie cum să explice ceva ce, într-un fel, se petrece chiar azi în lumea exterioară aşa cum se va petrece cândva în viitor cu fiinţa omenească. Fenomene de acest gen se produc deja în zilele noastre. Dacă ai fi atent le-ai putea percepe. Ai vedea atunci că există anumite entităţi care s-au dezvoltat prematur în acest sens. Aşa cum omul, dacă aşteaptă momentul potrivit, va atinge la timpul potrivit starea jupiteriană, în care va putea să îşi dirijeze corpurile sale fizic şi eteric, tot astfel există alte fiinţe care într-un fel s-au grăbit să evolueze şi nu au aşteptat momentul potrivit. Astfel de fiinţe prematur dezvoltate găsim în lumea păsărilor, şi anume la cele care fac marile migraţii peste Pământ în fiecare an. Este vorba aici de ceea ce se numeşte sufletul-grup, cel de care depinde corpul eteric al fiecărei păsări. Aşa cum sufletul-grup conduce pe întreg Pământul migrările regulate ale păsărilor, omul care îşi va fi dezvoltat Eul său spiritual sau Manas va putea să dea ordine, să comande la ceea ce numim corpul fizic şi corpul eteric, să le pună în mişcare. El o va putea face într-un sens şi mai înalt când va fi  destul de avansat pentru a lucra la corpul său eteric sau corpul vieţii. Astăzi există deja entităţi care sunt în stare de acest lucru. Sunt Arhanghelii. Sunt entităţi care pot deja să facă ceea ce omul va putea face într-o zi, adică să-şi dirijeze din exterior corpul său eteric şi corpul său fizic; în plus, ei pot lucra la propriul corp eteric.

Căutaţi să vă faceţi o idee despre entităţile care acţionează într-un fel în jurul Pământului, care sunt conţinute cu Eul lor în atmosfera spirituală a Pământului, care, cu acest Eu, au transformat deja corpul lor astral încât ele au o Sine spirituală sau Manas pe deplin dezvoltată, care însă cu această Sine spirituală sau Manas deplin dezvoltată acţionează în continuare asupra Pământului nostru şi lucrează în fiinţa umană, metamorfozându-ne corpul eteric sau corpul vieţii; entităţi aflate pe treapta la care ele au transformat corpul eteric sau corpul vieţii în Budhi sau Spirit al vieţii. Dacă vă reprezentaţi astfel aceste entităţi, care în cadrul Ierarhiilor sunt la nivelul Arhanghelilor, veţi avea o idee despre ceea ce numim „Spirite ale poporului“, Spirite care conduc popoarele de pe Pământ. Spiritele popoarelor sunt la stadiul de Arhangheli. Vom vedea că, pe de altă parte, ele îşi dirijează corpul lor eteric sau de viaţă şi că, prin aceasta, intervin în omenire şi o înglobează în propria lor activitate. Dacă privim diferitele popoare ale Pământului şi aducem în prim-plan unele din ele, atunci în urzeala şi viaţa specifică a acestor popoare, în ceea ce noi numim calităţile lor specifice, caracteristice, avem o imagine a ceea ce putem considera a fi misiunea Spiritelor popoarelor.

Dacă cunoaştem misiunea acestor entităţi ‒ inspiratoare ale popoarelor ‒, putem spune ce este un popor. Un popor este un grup omogen de oameni care este condus de unul dintre Arhangheli. Cei care fac parte dintr-un popor sunt inspiraţi în ceea ce fac, în ce întreprind, ca mădulare ale poporului, de către unul dintre Arhangheli. Şi dacă ne reprezentăm că aceste Suflete ale popoarelor sunt la fel de diferite individual unele de altele cum sunt oamenii pe Pământ, vom găsi de înţeles faptul că fiecare grup de popoare coprespunde misiunii individuale a unuia dintre aceşti Arhangheli. Observaţi cum acţionează popor după popor şi popor lângă popor în istoria lumii. Ne putem atunci reprezenta ‒ mai întâi puţin abstract, dar lucrul se va concretiza treptat în conferinţele următoare ‒, ne vom putea deci reprezenta că tot ceea ce se petrece astfel este inspirat de aceste entităţi spirituale, şi anume că în afara acestei activităţi pe care o exercită popor după popor intervin în evoluţia omenirii şi alte influenţe. Dacă cuprindeţi cu privirea timpul scurs de la marea catastrofă atlanteeană ‒ care a modificat atât de mult chipul Pământului încât un continent situat între Africa, America şi Europa s-a scufundat ‒, atunci puteţi să deosebiţi mai multe epoci în care au înflorit marile civilizaţii care au dat naştere culturilor postatlanteene: cea a vechii Indii, a vechii Persii, cea egipteano-caldeeană, cea greco-latină şi a noastră, care după un timp va fi urmată de cea de a şasea, apoi de a şaptea. Vedem că în ele au acţionat, unul după altul, diferiţii inspiratori ai popoarelor. Ştim că cultura egipteano-caldeeană a acţionat încă mult timp după începutul celei greceşti şi că aceasta înflorea în momentul în care începea să se răspândeasă cultura romană. La aceasta ne referim când spunem că popoarele au acţionat unul lângă altul şi unul după altul. Dar dincolo de tot ceea ce s-a dezvoltat astfel în şi prin popoare s-a produs şi altceva. Este un progres în evoluţia umană. Puţin contează dacă o civilizatie ne apare ca superioară sau inferioară alteia. Poţi avea o preferinţă pentru cea a Indiei, de pildă; este o problemă personală. Dar cine nu rămâne la o părere personală îşi va spune: puţin contează aprecierile noastre; mersul ineluctabil al lucrurilor împinge omenirea înainte, chiar dacă mai târziu o numim decadenţă. Necesitatea face să înainteze omenirea. Când comparăm diferite epoci, 5 000 de ani înainte de Christos, 3 000 de ani înainte de Christos şi 1 000 de ani înainte de Christos, există aici ceva ce intervine pe deasupra Spiritelor popoarelor, ceva la care diferitele Spirite ale popoarelor participă. Acest lucru trebuie avut în vedere în epoca noastră. De unde vine faptul că atâţia oameni s-au reunit în această sală, venind din cele mai diferite ţări, şi că ei caută să se înţeleagă cu privire la ceea ce este mai important în lume? Ce i-a adunat la un loc? Toate aceste persoane vin din sfera celor mai diferite Spirite ale popoarelor; şi cu toate acestea există ceva în care ele se înţeleg. Tot astfel diversele popoare s-au înţeles odinioară unele cu altele, asta pentru că în fiecare epocă există ceva care se întinde peste Sufletul poporului, ceva care adună la un loc diversele Suflete ale popoarelor, ceva care este înţeles peste tot mai mult sau mai puţin. Este ceea ce se numeşte cu un termen destul de fals, deşi uzual, „Spiritul timpului“ sau „Spiritul epocii“. Spiritul timpului este altul în epoca greacă decât în cea actuală. Iar cei care înţeleg ce este Spiritul epocii noastre sunt împinşi către ştiinţa spiritului. Acest interes pentru spirit, venind de la Spiritul timpului, se ridică deasupra diferitelor Suflete ale popoarelor. Când Christos a venit pe Pământ, precursorul său, Ioan Botezătorul, a desemnat spiritul ce putea fi numit Spirit al timpului cu cuvintele: „Schimbaţi-vă lăuntric, căci Împărăţia cerurilor este aproape!“.

Deci fiecare epocă îşi are Spiritul timpului ei, şi tocmai acest fapt intervine în activitatea Sufletelor popoarelor, în activitatea unor Arhangheli. Pentru omul materialist de astăzi, Spiritul timpului este o abstracţie fără realitate. El nu poate vedea în el o fiinţă adevărată. Totuşi, în spatele termenului de Spirit al timpului se ascunde o entitate adevărată, una din acele fiinte care se află cu trei trepte deasupra treptei umane. Aceste entităţi au trecut deja prin stadiul uman pe vechiul Saturn, cea mai îndepărtată epocă din trecutul evoluţiei Pământului; ele lucrează astăzi de la periferia spirituală a Pământului la transformarea acestui Pământ şi, făcând aceasta, îşi termină de transformat corpul lor fizic în Om-spirit sau Atma. Avem de-a face aici cu înalte entităţi ale căror însuşiri îl pot ameţi pe om. Am putea spune că sunt adevăraţii Inspiratori ‒ sau mai curând, ca să folosim termenii tehnici ai ocultismului ‒, adevăraţi „Intuitori“ ai Spiritului timpului sau ai Spiritelor timpului. Aceste fiinţe acţionează alternativ, fiecare întinzând mâna celeilalte. Din epocă în epocă, ei îşi transmit sarcina lor. Spiritul timpului care acţiona în vechea Grecie a încredinţat misiunea sa celui care a intervenit mai târziu, şi aşa mai departe. Ei se schimbă deci. Există, cum am văzut, un anumit număr din aceste Spirite ale timpului, astfel de Spirite ale personalităţii, care acţionează ca Spirite ale timpului. Aceste Spirite ale personalităţii aceşti „Intuitori“ ai Spiritului timpului sunt de un rang mai înalt decât Spiritele popoarelor. În fiecare epocă, unul dintre ei acţionează într-un mod preponderent, marcând epoca cu semnătura sa, dând Spiritelor popoarelor instrucţiunile sale, pentru ca ceea ce este Spiritul general al epocii să se specializeze, să se individualizeze după Spiritele popoarelor. În epoca următoare, acest Spirit al timpului este înlocuit de un altul, un alt Spirit al personalităţii, un alt Arhai.

Când s-au scurs un anumit număr de epoci, atunci un Spirit al timpului a progresat în evoluţia Universului. Iată cum trebuie să ne reprezentăm faptul: când, în epoca noastră, murim, pentru că ne-am terminat evoluţia aici jos, personalitatea noastră transmite rezultatul acestei vieţi terestre vieţii pământeşti următoare. Tot aşa este şi pentru Spiritele timpului. Fiecărei epoci îi corespunde un Spirit al epocii; la sfârşitul epocii, el transmite funcţia sa succesorului său, care face acelaşi lucru cu propriul său succesor ş.a.m.d. Predecesorii îşi realizează între timp evoluţia lor proprie, apoi este rândul celui care a stat cel mai mult fără să acţioneze; el revine atunci ca Spirit al timpului într-o epocă ulterioară şi insuflă „intuitiv“ omenirii, care s-a dezvoltat între timp, introduce ceea ce a dobândit el însuşi în vederea unei misiuni superioare. În acest timp, cei care l-au precedat evoluează şi ei. Ne ridicăm privirea spre aceste Spirite ale personalităţii, spre aceste fiinţe care pot fi numite, cu un termen care de altminteri nu spune nimic, „Spirite ale timpului“, astfel încât putem spune: noi, oamenii, mergem din încarnare în încarnare, ştim însă precis că, în timp ce noi înşine înaintăm către viitor de la o epocă la alta, totdeauna alte Spirite ale timpului guvernează evenimentele pământeşti. Dar Spiritul timpului nostru actual va veni, îl vom reîntâlni. Din cauza acestei particularităţi a acestor Spirite ale personalităţii, faptul că ele descriu într-un fel cercuri, cicluri şi că revin la punctul lor de plecare, ele sunt numite şi „Spirite ale perioadelor de revoluţie“. Avem de precizat sensul acestei expresii. Deci, acele entităţi spirituale superioare care dau ordinele lor Spiritelor popoarelor sunt numite şi Spirite ale perioadelor de revoluţie, adică acele perioade de revoluţie pe care omul însuşi trebuie să le parcurgă într-un anume fel, revenind din epocă în epocă la stadii anterioare şi repetându-le într-o formă superioară. Puteţi concepe această repetiţie a particularităţilor formelor anterioare. Dacă urmăriţi atent, în spiritul ştiinţei spiritului evoluţia stadiilor prin care a trecut omenirea pe Pământ, găsiţi aceste evenimente care se repetă în modul cel mai variat. Există deja o repetare în cursul a şapte etape care au urmat catastrofei atlanteene şi pe care noi le numim epoci de cultură postatlanteeană. Treapta sau epoca de cultură greco-latină formează aşa-zisul punct de cotitură al ciclului nostru şi nu se va repeta deci. Acesteia îi urmează repetarea epocii egipteano-caldeene, adică propria noastră epocă. Epoca noastră va fi urmată de o alta, care va repeta pe cea a Persiei, într-un mod, bineînţeles, diferit. În fine, va veni cea de a şaptea epocă, ea va fi repetarea anticei civilizaţii a Indiei, cea a sfinţilor Rishi, în care vor reapărea, sub o altă formă, unele lucruri ce erau altfel configurate în acele timpuri îndepărtate. Conducerea tuturor acestor evenimente incumbă Spiritelor timpului.

Pentru ca pe Pământ să fie repartizat între diferitele popoare ceea ce progresează din epocă în epocă, pentru ca cele mai variate creaţii să poată să apară pe un teritoriu sau altul, în cutare sau cutare comunitate de limbă, în arhitectură, artă, ştiinţă, pentru ca toate aceste creaţii să se poată metamorfoza şi să poată primi ceea ce Spiritul timpului poate insufla omenirii ‒ pentru toate acestea avem nevoie de Spiritele popoarelor care, pe scara ierahiei entităţilor superioare, fac parte din Arhangheli.

Dar ne mai trebuie şi un intermediar între misiunea superioară a Spiritelor popoarelor şi acele entităţi pe care ele trebuie să le inspire aici pe Pământ. Nu vă va fi greu să recunoaşteţi, cel puţin în teorie, că aceşti intermediari ai celor două tipuri de spirite sunt Îngerii. Ei constituie veriga care leagă Spiritul poporului de individ. Pentru ca fiecare să poată primi ceea ce Spiritul poporului trebuie să insufle întregului popor, pentru ca orice om să devină instrumentul misiunii poporului ne trebuie aceşti intermediari între individ şi Arhanghelul poporului.

Ne-am ridicat astfel privirea către fiinţele care au devenit oameni cu trei etape înainte ca omul pământesc să fi atins treapta sa de om şi am văzut cum se situează aceste fiinţe în omenire prin conştienţa lor şi cum intervin ele în evoluţia noastră pământească. Mâine vom arăta în ce măsură se exercită acţiunea Arhanghelilor de sus în jos, dinspre Eul lor, care a elaborat deja Manasul sau Sinea spirituală, şi lucrează la corpul eteric sau corpul vieţii omului, în ce anume se manifestă ei tocmai în producţiile, în calităţile şi caracterul unui popor. Omul este direct implicat în această muncă a entităţilor superioare, el este ca învăluit în ea, prin faptul că aparţine unui popor. Desigur, înainte de toate el este individualitate umană, îşi are propriul Eu; dar nu este numai atât, el face parte dintr-un popor şi la început nu poate face acolo nimic ca individ. Ce poate face cel care aparţine unui anumit popor ca să vorbească tocmai limba acestui popor? Acest lucru nu este o experienţă individuală şi nu face parte nici din ceea ce am putea numi un progres personal; este ca albia unui râu în care individul este antrenat. Ceea ce numim dezvoltarea fiinţei umane este cu totul altceva. Privind cum ţes şi trăiesc Sufletele popoarelor, ne vom aduce aminte în ce constă evoluţia umană şi ce îi trebuie omului ca să înainteze prin ea. Vom vedea ce conţine nu numai propria sa dezvoltare ci şi cea a altor entităţi.

Vedem cum fiinţa umană este deci integrată în şirul Ierarhiilor şi cum, în dezvoltarea sa din epocă în epocă, entităţi pe care de asemenea le cunoaştem dintr-un alt unghi contribuie la evoluţia sa. Am văzut că totul a fost prevăzut pentru ca aceste entităţi să se poată dezvolta individual şi în multe feluri şi pentru ca ceea ce ele au de dat să se poată încorpora în oameni.

Marile directive ale diferitelor epoci sunt date de către Spiritul timpului. Răspândirea Spiritului timpului pe întregul Pământ este posibilă prin individualităţile diferitelor popoare. În timp ce Spiritele timpului împuternicesc Spiritele popoarelor, prin Îngeri se acţionează în aşa fel încât indivizii să îşi poată împlini misiunea lor. Acţiunea prin care oamenii devin unelte în această misiune a Spiritelor popoarelor se datorează fiinţelor aflate între oameni şi Spiritele popoarelor, Îngeri sau Angeloi.

Modul cum această admirabilă reţea ne explică activităţile multor individualităţi ale popoarelor în trecut şi în prezent, asta vom vedea în cursul acestor conferinţe. În cea următoare vom începe să arătăm într-un mod concret cum este construită această ţesătură, pe care azi abia am schiţat-o, ţesătura spirituală ce reprezintă existenţa cea mai apropiată de a noastră.