|
Iubiţii mei prieteni, atâtea cuvinte calde de bun venit mi-au
fost
adresate din partea dumneavoastră, încât, în primul
rând, doresc să
exprim o urare pornită din adâncul inimii, aşa cum ne facem unii
altora, pretutindeni în lume, cei ce mergem pe calea căutărilor
spirituale. Venind aici, în mijlocul dumneavoastră, însoţit
de câţiva
prieteni germani foarte apropiaţi, în această minunată ţară care
ne
evocă amintiri şi ne vorbeşte de vechi legende, aş dori dintru
început,
încercând să leg ceea ce este universal de ceea ce este
particular, să
arăt că, într-o mare parte din acele ţinuturi ale Europei
Centrale unde
a acţiona pe tărâmul ştiinţei spiritului este sarcina şi datoria
mea,
exista obiceiul ca, întâlnind un om cu totul străin, să-l
întâmpinăm cu
dragoste şi cu urările atât de des folosite „Grüss Gott“ sau „Gott zum Gruss“**. Este o formulă
de salut pur germană, utilizată curent în unele ţinuturi din
Europa
Centrală. La această urare mă gândesc acum, când mă refer
la formula de
salut cea mai scumpă mie, salut pe care doresc să vi-l adresez şi pe
care îl consider atât de potrivit deoarece noi toţi, prin
ţinuta
noastră morală, prin felul nostru de a gândi, prin stăruinţa
noastră
într-un anume mod de cunoaştere, răspândit în lume,
ne considerăm
căutători întru Domnul. Şi, întrucât ne numim aşa,
tot ceea ce ne
defineşte se află în salutul nostru, care merge de la suflet la
suflet
la aceşti căutători ai divinului, chiar prin denumirea pe care ne
permitem să ne-o acordăm. Numindu-ne căutători întru Domnul, noi
apelăm
la ceea ce este mai profund, la tot ce este mai intim în fiecare
om. Ne
adresăm astfel părtii celei mai intime, celei mai profunde a fiecărui
om; în acelasi timp, dacă ne numim aşa, o facem din forul nostru
cel
mai intim, cel mai profund. În felul acesta, ceea ce exprimăm,
numindu-ne căutători întru Domnul, se leagă de partea
dumnezeească din
noi. A face ca oamenii să se adune, din ce în ce mai mult,
în baza a
ceea ce exprimă acest nume, este ţelul nostru cel mai scump, dorinţa
noastră cea mai puternică. Şi dacă, poate din cauza limbii, ne
înţelegem mai greu, ca unii ce suntem căutători întru
Domnul – dacă ne
străduim cu adevărat să fim aşa, dacă lăsăm să vorbească în noi
partea
cea mai intimă a fiinţei noastre – vom ajunge să comunicăm cu oamenii
din întreaga lume. De aceea, atunci când ne
întâlnim noi, căutătorii
întru Domnul, apare atât de utilă împrospătarea
străvechilor amintiri
sacre – comune tuturor oamenilor. Noi spunem că toţi provenim dintr-o
matcă originarâ, comună, de natură spiritual-divină şi că de
aceea este
posibil să vibreze în sufletele noastre acele corzi care să
nuanţeze
diferit amintirile cele mai vechi şi mai sacre ale omului, amintiri ce
exprimă această natură spiritual-divină din care provenim cu toţii. Şi,
astfel, noi apărem ca fraţi într-o familie atotcuprinzătoare a
omenirii, fraţi care au pornit dintr-un cămin comun şi au parcurs o
întreagă evoluţie, în diferite regiuni ale
Pământului, fără să uite
ceea ce le aminteste străvechea lor origine sacră. Ce reprezintă, deci,
această căutare a divinului, acum, în prezent? Este o puternică
dorinţă
a noastră, a oamenilor, care înţelegem astăzi ce trebuie să ne
unească,
în viitor pe toţi, din ce în ce mai mult, în aşa fel
încât să reînvie, în toate inimile, acea
legătură care ne ţine laolaltă
dacă privim cât mai departe, înapoi, în trecut. De
aceea, este de la
sine înţeles că noi, căutătorii întru Domnul, ne reunim sub
semnul
acestui salut pe care ni-l adresăm când ne întâlnim.
* Helsingfors este vechea denumire
suedeză a actualului Helsinki, capitala Finlandei. În 1912,
Finlanda
era sub ocupaţie rusească (n.t.).
** Echivalentul românese cel mai apropiat ar fi „Doamne ajută!“
şi
„Lăudat fie Domnul!“ (n.t.).
Oamenii se întâlnesc, pretutindeni, pe tot
Pământul. Unii se cunosc
mai mult, alţii mai puţin, sunt prietenoşi sau se iubesc unii pe alţii.
Aşa stau lucrurile în viaţa de toate zilele. Cei care au ţeluri
şi
interese comune se adună, mai ales în vremea noastră, călăuziţi
de
aceste idealuri. Ne găsim astfel aici, împreună, pentru că, de
fapt,
fiecare îl cunoaşte pe celălalt. Dar oare cum se cunosc oamenii
unii pe
alţii? Se cunosc prin aceea că fiecare ştie ceva despre celălalt.
Trecem prin lume indiferenţi faţă de semeni de-ai noştri, despre care
nu ştim nimic, dar întindem bucuroşi mâna celui care ne
este veche
cunoştinţă, surâdem celui pe care nu l-am mai
întâlnit de mult şi care
ne umple de bucurie lăuntrică prin simplul fapt că-l vedem, pe scurt,
legătura dintre oameni se face prin aceea că unul ştie ceva despre
celălalt. Dacă ne reunim aici ca cercetători în domeniul
spiritual,
înseamnă că fiecare ştie ceva despre ceilalţi, şi nimeni nu ne
este
străin. Ştim despre ceilalţi că fiecare, în forul lui cel mai
intim,
prin ceea ce este mai uman în el, trăieşte acelaşi ideal
spiritual şi,
astfel, ne apare, de la sine înţeles, ca o veche cunoştinţă. Pe
lângă
toate acestea, cunoaşterea spirituală poate face ca oameni care nu s-au
văzut niciodată în planul fizic, exterior, să se poată
întâlni, pe tot
întinsul Pământului şi să ştie unul despre celălalt tot ce
este mai
important, aceasta pur şi simplu prin faptul că se regăsesc pe terenul
comun al cunoaşterii spirituale. Aceasta ne arată ce să facem şi ce să
vorbim, ne conferă acea cordialitate care nu trebuie să lipsească ori
de câte ori ne întâlnim, amabilitate care s-a
exprimat şi aici şi
pentru care mulţumese din inimă.
Iubiţii mei prieteni, dacă în conferinţele pe care aşteptaţi
să le
ascultaţi – în toate apare spiritualul în care ne va
introduce chiar
prima conferinţă – se va regăsi cordialitatea de care am vorbit, atunci
mă veţi înţelege în mod corect. Ca cercetători ai
spiritualului şi ca
truditori în cunoaşterea spiritului, noi trebuie să străbatem,
mai
întâi, tărâmul spiritului, pentru ca, în cele
din urmă, după ce am
lăsat nemărginita diversitate a vieţii sufleteşti să acţioneze asupra
noastră, în rezultatele acestei cunoaşteri spirituale să ne
regăsim din
nou într-o cordială armonie. Şi aş dori ca dumneavoastră, din
acest
punct de vedere, să mă înţelegeţi. Dacă la început va fi
vorba de
lucruri pur spirituale pe care le vom aborda, conform temci ce mi-a
fost dată de prietenii noştri, în următoarele zile nu se va spune
nimic
care să nu fie intim legat de scopul declarat acum.
După exprimarea acestor gânduri, permiteţi-mi să trec la
obiectul
temei noastre.
