Rudolf Steiner
LECȚII ESOTERICE III: 1913 și 1914; 1920–1923
266/3
MANTRA TRIPARTITĂ
O, OMULE CUNOAȘTE-TE PE TINE ÎNSUȚI ...
CUNOAȘTE-NTÂI SEVERUL PAZNIC ...
ÎN ACEASTĂ LUME A SIMȚURILOR AM INTRAT ...
Toate orele esoterice care au fost ținute în anii de după război până la noua fondare a școlii esoterice drept „Școala Superioară Liberă pentru Știința Spiritului la Goetheanum” (la trecerea
dintre anii 1923/24), au fost adesea începute și încheiate de Rudolf Steiner cu prima dintre aceste trei ziceri, așa cum se întâmplase în perioada dinainte de război cu alte ziceri meditative
(vezi GA 266/I). Și în noua școală esoterică a fost continuat acest lucru. Însă toate trei zicerile împreună au fost rostite doar rareori. La Londra,
pe 16 aprilie 1922 și la Viena, pe 30 aprilie 1923, în a treia zicere au mai fost întrețesute și cele trei ziceri rosicruciene (vezi p. 484).
Redactarea originală, cu multe corecturi, se găsește în carnetul de notițe al lui Rudolf Steiner, nr. arhivă 98, din anul 1920; în facsimil este redată aici transcrierea pe curat din carnetul
de notițe, nr. arhivă 281, din anul 1923, precum și însemnarea lui Ludwig Polzer pentru ora de la Viena, din 30 septembrie 1923.
I.
O Mensch erkenne dich selbst
So tönt das Weltenwort
Du hörst es seelenkräftig
Du fühlst es geistgewaltig
Wer spricht so weltenmächtig?
Wer spricht so herzinniglich?
Wirkt es durch des Raumes Weitenstrahlung
In deines Sinnes Seinserleben?
Tönt es durch der Zeiten Wellenweben
In deines Lebens Werdestrom?
Bist du es selbst, der sich
Im Raumesfühlen, im Zeiterleben
Das Wort erschafft, dich fremd
Erfühlend in Raumes Seelenleere
Weil du des Denkens Kraft
Verlierst im Zeitvernichtungsstrome.
I.
O, omule, cunoaște-te pe tine însuți!
Așa răsună-al lumilor cuvânt.
Îl auzi cu forță în suflet,
Îl simți puternic spiritual.
Cine vorbește așa puternic cosmic?
Cine vorbește așa de intim inimii?
Lucrează el prin radierea în larg de spațiu
În viețuirea existenței tale în simțuri?
Răsună el prin vălurinda urzire a timpului
În curentul devenirii vieții tale?
Ești însuți tu, cel care,
În simțirea spațiului, în trăirea timpului
Creează cuvântul, străin simțindu-te
În deșertul sufletesc al spațiului
Deoarece tu pierzi forța gândirii
În curentul nimicitor al timpului.
II.
Erkenne erst den ernsten Hüter
Der vor des Geisterlandes Pforten steht
Den Einlass deiner Sinnenkraft
Und deines Verstandes Macht verwehrend
Weil du im Sinnesweben
Und im Gedankenbilden
Aus Raumeswesenlosigkeit
Aus Zeiten Truggewalten
Des eignen Wesens Wahrheit
Dir kraftvoll erst erobern mußt.
II.
Cunoaște-ntâi severul paznic
Ce stă la poarta țării Spiritului,
Accesul forței simțurilor tale
Și-a minții tale putere oprind,
Căci tu în urzirea în simțuri
Și în formarea gândurilor
Din neființa spațiului,
Din forțe ale timpului ce înșală,
Energic trebuie să-ți cucerești
Al propriei ființe adevăr
III.
Ich trat in diese Sinnes-Welt
Des Denkens Erbe mit mir führend
Eines Gottes Kraft hat mich hereingeführt
Der Tod, er steht an des Weges Ende –
Ich will des Christus Wesen fühlen –
Es weckt in Stoffes-Sterben Geistgeburt
Im Geiste find ich so die Welt
Und erkenne mich im Weltenwerden.
III.
În această lume a simțurilor am intrat
A gândurilor moștenire cu mine aducând.
O forță a lui Dumnezeu aici m-a îndrumat.
Ea, moartea, stă la sfârșitul drumului.
Eu vreau Ființa lui Christos s-o simt.
Ea naștere în spirit dă din moartea materiei.
În spirit aflu astfel lumea
Și-n devenirea universului mă recunosc.
Manuscris al lui Ludwig Polzer-Hoditz
Acasă
Lucrări
OnlineIndex GA266/3PrecedentaUrmătoarea
