Iubiții mei prieteni! Aș dori să revin acum la un aspect, pentru ca apoi să mergem mai departe cu considerația noastră. Am atras atenția că de fapt, dacă privim just, se evidențiază ciudățenia, că astăzi, în dorurile inconștiente ale sufletului omenesc, trăiește realmente o nevoie puternică de spiritualitate și că ceea ce se desfășoară la suprafață, ceea ce se viețuiește afară, pe planul fizic, este în fond cu totul altceva decât se petrece într-adevăr în sufletele oamenilor de azi. Există de aceea chiar astăzi un fapt derutant, aș putea spune. Am menționat cu câteva zile mai înainte cât de ciudat se conturează conținutul conferințelor mele pentru muncitori prin întrebările puse de către muncitori și că în acest fapt se poate vedea ceva din dorurile care se dezvoltă. Și eu am mai atras atenția că astăzi se poate vorbi oamenilor din lăuntrul spiritului Apocalipsei, dacă se găsește tonul potrivit. Chiar dacă nu venim direct cu Apocalipsa în sine, se poate vorbi din lăuntrul spiritului Apocalipsei ca între noi.
Astăzi s-a petrecut faptul uimitor, că pentru analiza de astăzi, pentru ceea ce am a vă spune azi, am ajuns prin ceva care rezultă din întregul context. Astăzi dimineață, pe când țineam conferința pentru muncitori, unde s-a conturat pe deplin ceea ce avem de analizat astăzi, a fost pusă de către muncitori o întrebare, pentru care a fost necesar să expun niște chestiuni din domeniul științelor naturii, pe care intenționam să le prezint astăzi în fața dumneavoastră. Observați ce efecte subterane există aici, observați cum ceea ce aici se întâmplă efectiv spiritual în timp ce se țin aceste conferințe, acolo sunt provocate doruri, care altminteri nu ar exista acolo. Nu s-ar fi ajuns niciodată să se țină acolo conferința de astăzi așa cum s-a ținut, dacă aici nu s-ar fi vorbit despre Apocalipsă. Și cu toate astea, conferința s-a ținut acolo ca urmare a unei întrebări care a fost pusă, pe care însă din punct de vedere exterior, nu o cunoșteam. Prin aceasta aș dori să arăt că în fapt epoca noastră este cuprinsă de o viață spirituală, care de multe ori se desfășoară doar în subconștient și care îl privește în primul rând pe preot, care trebuie să caute în ce măsură sufletele sunt înclinate să intre în chestiuni spirituale.
Aici noi trebuie să întreprindem considerațiile noastre sub girul spiritului Apocalipsei. Ele sunt, în împrejurările de aici, un dat, însă astăzi dimineață a trebuit să schițez, ca răspuns la o întrebare, unele lucruri despre aceeași chestiune, din cu totul alte puncte de vedere. Astfel de lucruri trebuie luate foarte serios în considerație, ele sunt importante. Vedeți dumneavoastră, noi trebuie anume să ne întrebăm, iubiții mei prieteni, cât poate fi de intimă, aș spune eu, terminologia autorului Apocalipsei. Pe baza celor spuse de mine deja, și dacă luați tot ceea ce s-a spus, veți înțelege că autorul Apocalipsei, atunci când vorbește despre cum se situează omul în întregul cosmos, are în fond înaintea lui o unitate alcătuită din lumea stelară și lumea pământească, că el leagă ființialul omenesc în egală măsură de lumea stelară și de Pământ. Observați deci că se pune problema ca noi să trebuiască să ne referim și la ceva cu totul real atunci când autorul Apocalipsei vorbește despre fiare, despre fiara cu șapte capete și două coarne. Până acum noi ne-am referit, să zicem așa, exclusiv la ceva ce se viețuiește în interiorul omului, însă dumneavoastră veți găsi peste tot următorul fapt: Acolo unde autorul Apocalipsei vorbește despre stelele fixe, acolo el vorbește despre spiritul lui Dumnezeu, în modul în care se mai vorbea încă de-a lungul întregului Ev Mediu. Când vorbește de stelele călătoare, despre planete, acolo el vorbește despre inteligențe Îngerești, despre inteligențe ce poartă un caracter îngeresc, al ierarhiilor îngerești. Când însă vorbește despre fiare, el are în vedere de asemenea ceva concret. El îl face pe om să participe, în ce privește ființa sa, atât la cerul de cristal, cât și la cerul stelelor fixe și la cerul planetar, dar și la acel element, care în întreaga lui evoluție are la bază animalitatea, aceste fiare care pe tot parcursul Apocalipsei joacă un anumit rol. Ce sunt deci acestea în cadrul realității fizice exterioare ale cosmosului?
Peste tot, acolo unde autorul Apocalipsei vorbește despre fiară, el vorbește propriu-zis despre forța și acțiunea cometelor. Iar în dumneavoastră se va face o oarecare lumină despre ceea ce autorul Apocalipsei știa deja despre natura cometelor, fapt uitat însă definitiv mai târziu, abia atunci când veți cunoaște și această terminologie. De aceea să încercăm, în legătură cu Apocalipsa, să cuprindem cu privirea măcar câte ceva despre natura cometară. V-aș prezenta aceasta în felul următor: Vedeți dumneavoastră, dacă luăm în considerație sistemul cosmic copernican, pur și simplu așa cum este el predat astăzi în școală (se desenează la tablă): Soare, Mercur, Venus, Pământ, Marte, apoi Jupiter, Saturn, și în plus putem adăuga pe Uranus și Neptun (tabla 11), atunci găsim o periodicitate ce se poate calcula cu atâta precizie, încât – dacă nu se fac greșeli foarte mari în calcul și dacă se iau în considerație și lucrurile care întotdeauna au fost introduse drept corectură –, nu avem decât să îndreptăm telescopul în direcția care rezultă din calculul punctului și găsim acolo în telescop astrul/planeta. Acestea sunt lucruri perfect calculabile. Dar în lăuntrul acestui sistem planetar există diferitele orbite cometare. Aceste orbite, pentru multe comete, se pot calcula, iar aceste calcule arată niște rezultate extrem de curioase, niște rezultate care te-ar putea duce la exasperare, aș spune eu, dacă sunt luate pur și simplu conform calculelor astronomice de astăzi. Vreau să pornesc doar de la unul.
În anul 1773, la Paris, s-a anunțat că Lalande [Nota 53] renumitul astronom, ar ține la Academie o conferință despre comete. S-a răspândit zvonul, că el ar vrea să dovedească iminența unei coliziuni între o cometă și Pământ chiar în anul 1773 [Nota 54]; s-a spus că dacă se calculează traiectoria cometei, s-ar constata că aceasta ar intersecta traiectoria Pământului și ar urma să se întâmple o ciocnire. – Vă puteți imagina starea de spirit a oamenilor din acea vreme. Zvonul a declanșat în Paris o panică îngrozitoare, mai ales după vestea că poliția, aflată mereu la post, n-ar fi avut încotro și a trebuit să interzică această conferință, întrucât ea era o conferință periculoasă. Sub impresia acestui zvon au avut loc multe avorturi și nașteri premature, decese ale persoanelor grav bolnave, iar preoții catolici au avut încasări uriașe prin acordarea de indulgențe, deoarece oamenii au alergat să se spovedească și să primească sacramentele înainte de pieirea lumii. Datorită faptului că conferința nu a mai avut loc, nu a reieșit imediat ce voise de fapt Lalande să spună în acea conferință. Calculul lui Lalande a fost în general corect. Calculul nu a putut oferi alt rezultat, decât că o anumită cometă ar urma să intersecteze traiectoria Pământului, și că dacă ea s-ar ciocni cu Pământul, prin această ciocnire, cu siguranță, masele oceanice ar trebui să se reverse cu niște valuri uriașe, pornind de la ecuator, către ținuturile aflate între Polul Nord și Polul Sud. Evenimentul înspăimântător nu s-a produs de fapt, însă calculul lui Lalande a fost totuși exact.
Fenomenul care se întâmplă de fapt aici, iubiții mei prieteni, se poate explica dacă urmărim chestiunea pe baza unei alte comete, și anume, a renumitei comete a lui Biela [Nota 55]. În 1832, pe bună dreptate, s-a examinat cu mare atenție traiectoria cometei lui Biela și tot ceea ce se lăsa prezis matematic din traiectoria acesteia. Iar apariția din acea vreme a acestei comete a confirmat de asemenea toate calculele. Cometa s-a apropiat atât de mult de Pământ, încât îți spuneai: Ea vine de fiecare dată tot mai aproape de Pământ, ceea ce cândva va deveni periculos. – Și întrucât cometa Biela apare aproximativ la fiecare șase-șapte ani în apropierea Pământului, apariția din anii patruzeci ai secolului trecut a fost urmărită în mod special cu mare atenție, căci atunci cometa, conform calculelor, s-a apropiat deja atât de mult de traiectoria pământească, încât era la o distanță de Pământ de treisprezece ori mai mică decât Luna, așadar, o chestiune deja periculoasă. Când cometa continua să se apropie din ce în ce mai mult de orbita pământească, astronomii au fost izbiți de faptul că lumina ei era din ce în ce mai slabă cu cât se apropia mai mult. În anul 1846, când ea a putut fi din nou observată, a rezultat că cometa, când a ajuns în raza periculoasă a apropierii de Pământ, nu numai că lumina mai slab, ci acolo erau două; ea s-a despicat, s-a separat în două. Anii șaizeci au fost nefavorabili pentru observație, și curiozitatea a fost cu atât mai mare la următoarea apariție a cometei, care urma să aibă loc în 1872. Căci dacă calculul se potrivea, așa cum s-a potrivit la Lalande pentru cometa din 1773, atunci trebuia să se petreacă cel mai îngrozitor lucru cu Pământul. Eram pe atunci, în 1872, un mic băiețaș, însă îmi amintesc încă foarte precis, cum peste tot, în întreaga regiune unde locuiam, dar bineînțeles și în alte regiuni, se vindeau broșuri: Lumea piere. – S-a vorbit și s-a scris foarte mult despre sfârșitul lumii. Se aștepta deja acest eveniment cu o anumită îngrijorare, fără ca eu să pot oferi acum o statistică despre avorturile spontane și cazurile mortale și de iertare a păcatelor. Această zi se apropia – îmi amintesc cu precizie, cum lumea aștepta atunci emoționată și ce să vezi, cometa nu a mai revenit deloc. În schimb a venit cea mai minunată și mai splendidă ploaie meteoritică. O ploaie meteoritică absolut minunată, ca și cum din cer ar fi căzut pe Pământ un foc nocturn, o ploaie de multe flăcărui. Cometa s-a despicat întâi în două părți, și apoi în continuare în niște mici așchiuțe, care au putut fi asimilate de atmosfera Pământului, care au fost integrate ființei Pământului. Ea a bătut acel drum pentru a fi absorbită de Pământ.
Și vedeți dumneavoastră, atunci, în 1832, a apărut o lucrare foarte interesantă, scrisă de un astronom important, Littrow [Nota 56]. Și astăzi eu nu pot decât să vă sfătuiesc să vă preocupați cu aceasta, ea era extrem de interesantă, cu calcule fine, care se potriveau exact. Un om luminat a scris atunci despre această chestiune. El a elaborat un calcul și a pus în balanță toate lucrurile. El a socotit că în 1832 nu s-ar fi putut întâmpla o mare nenorocire datorită unei ciocniri, însă lucrurile ar fi putut avea un atare deznodământ, că dacă toate condițiile ar fi continuat să se păstreze ca atunci când s-a calculat traiectoria cometei, când cometa era încă un corp unitar și nu era despicată, atunci cu siguranță, în anul 1933 ar urma să se producă o catastrofă. Asta va fi în 1933. Aceasta înseamnă, că dacă cometa ar rămâne așa cum era, în 1933 ar interveni neapărat catastrofa, că toate oceanele s-ar împrăștia în talazuri uriașe peste întreg Pământul, încât întreaga viață de pe Pământ ar trebui să se stingă. Însă cometa s-a descompus mai înainte, ea va fi asimilată de către Pământ sub formă de particule, Pământul se hrănește din această substanță cosmică. Și în loc ca în anul 1933 – nu suntem departe de acel moment – să se producă ciocnirea, ceea ce Pământul a asimilat deja este spiritualizat prin alte substanțe, iar spiritualul ia naștere. Pământul digeră cometa, spiritualul ia naștere. Iubiții mei prieteni, așa apare din timp în timp în pământ elementul cometar spiritualizat.
Aș vrea să vă spun acum ce rost are aceasta. Aceasta are un rost profund în contextul cosmic. Eu am reliefat adesea faptele grotești care s-au petrecut cu ocazia inaugurării căii ferate. S-a întâmplat nu numai că ministrul berlinez al poștei [Nota 57], când i-a fost făcută propunerea să permită construirea căii, a spus, că construcția unei căi ferate nu ar avea niciun rost, atât timp cât el trimite în fiecare săptămână două vagoane poștale la Potsdam și nimeni nu urcă în ele, ci și că un colegiu medical din Nürnberg, atunci când a fost rugat să-și spună părerea [Nota 58] în legătură cu construirea căii ferate de la Nürnberg la Fürth, a emis opinia: Nu, nu ar trebui construită nicio cale ferată, căci nervii oamenilor ar fi îngrozitor de afectați de aceasta; oamenii nu pot fi expuși la așa ceva, fără ca să sufere niște leziuni la corp și suflet. Dacă însă s-ar simți obligat să cedeze imboldului nebunesc al oamenilor, așa spunea colegiul, se dă cel puțin sfatul de a se înălța la stânga și la dreapta căii niște pereți înalți de scândură, pentru ca țăranii să nu facă o comoție cerebrală. Acesta a fost votul științific dat atunci de colegiul savant din Nürnberg. Astăzi se râde despre aceasta, deoarece se gândește: Cât de reduși spiritual erau oamenii atunci. Însă – eu am menționat de asemenea aceasta deseori – eu nu pot izbucni în râs în același sens, deoarece, conform stadiului de atunci al științei, colegiul erudit avea dreptate. Într-adevăr, dacă privim știința din acea vreme, nu puteai spune altceva decât: Dacă oamenii călătoresc cu trenul, nervii lor se vor ruina. – Până la un anumit grad, aceasta s-a și întâmplat. Dacă comparați nervii actuali ai oamenilor cu cei ai oamenilor anteriori, veți găsi un mic punct de sprijin, în a le da parțial dreptate medicilor din Nürnberg. Căci eu am auzit mereu ca sigură vorba, că nürnberghezii nu spânzură pe nimeni pe care nu-l au mai întâi (în mână); și astfel, eu sunt de părere că nici ei nu au nevoie de altă știință decât cea pe care o au în prezent – domnul Dr. Rittelmeyer îmi va da dreptate. Astfel, în realitate știința nu spune nimic altceva – și ea ar avea prin aceasta dreptate – decât: Dacă nu ar exista comete, oamenii nu ar putea îndeplini cerințele care se pun fizicului omenesc pe calea ocolită a corpului astral, dacă acest corp astral, care reprezintă animalicul din om, nu și-ar afla în permanență corecția sa, terapia sa corectă prin ceea ce este reflectat înapoi la suprafața Pământului de către substanțele cometare absorbite, acționând compensator asupra facultăților omenești, echilibrându-le.
Vedeți dumneavoastră, aici îl aveți pe om inserat într-un mod curios în univers. Descrieți acum așa ceva precum cometa lui Biela din 1872: Din cer cade pe Pământ foc, Pământul îl absoarbe, astfel încât cineva care poate privi spiritual vede cum ceva revine și influențează în sens favorabil sau nefavorabil corpul astral omenesc. Există comete care îl influențează pe om așa cum am descris acum, echilibrând terapeutic nervozitatea sa, și altele care, după ce Pământul le-a absorbit, urcă din nou în sus și descătușează forțe sălbatice ale astralului. Așa privește autorul Apocalipsei aparițiile de comete și descrie în același timp apariția cometei prin simbolul fiarelor, compară cometele, deoarece conform fenomenelor lor se lasă comparate, cu fiara cu șapte capete, deoarece atunci, în acea epocă, ele erau încă într-o strânsă legătură, mult mai mare decât astăzi, cu întregul domeniul fizic și deoarece, în fapt, într-o cometă, care era despicată în șapte, se exprima în formă cerească ceea ce se întâmpla pe Pământ. La fel și fiara cu două coarne este raportată, așa cum v-am explicat, la forma cometei: cometa cu două cozi.
Da, iubiții mei prieteni, de comete este legată o superstiție confuză, iar superstiția aceasta confuză legată de comete a împiedicat în bună măsură să se judece cometele la justa lor importanță, nemaivorbind că s-a calculat traiectoria lor și s-a indus o stare inconfortabilă prin nestatornicia apariției acestora. Cel mai mult s-a găsit câte un cap bun, precum Hegel, care să se încumete să atragă atenția și asupra altor legături ale ființei cometare cu ființa terestră. Hegel, care nu s-a dat înapoi să-și invite câteodată prietenii la un păhărel de vin spumant, a făcut observația perfect corectă, că anii buni și răi pentru vin au legătură cu cometele [Nota 59].
Gândiți acum chestiunea în termeni mari, cosmici, iubiții mei prieteni. Pământul mistuie substanța cometară, o redă înapoi spiritualizată, iar aceasta se unește cu corpurile astrale ale oamenilor în sens bun și în sens rău. Ceea ce noi vedem sus pe cer într-o anumită epocă drept cometă, unde este ea după această epocă? În 1906, într-o conferință pe care am ținut-o la Paris, am atras atenția [Nota 60] – în știința exterioară nu se vorbea încă nici pe departe de așa ceva, chestiunea a fost descoperită mai târziu prin analiză spectrală –, că în substanța cometară este conținută cianură, legături de carbon și azot. Aceasta spune foarte mult, căci cianura, distribuită în acea cantitate infimă pe Pământ, este folosită pentru purificarea corpurilor astrale. În cosmos este activ un medic cosmic incomparabil mai important, care efectuează astfel de terapii mai mult sau mai puțin continuu. Gândiți-vă numai: Ceea ce se vede sus pe cer într-o anumită epocă drept cometă, se atomizează, așa cum am descris eu, vine din cer sub forma unei ploi de foc, mai târziu se află în solul pământesc, iar mai târziu trece din solul pământesc în plante, în rădăcini, tulpini, frunze, flori. Noi mâncăm specificul cometar, fermentul cometar, care este dăruit de cosmos Pământului, noi îl mâncăm odată cu pâinea noastră. Aici autorul Apocalipsei privește fenomenul: Dintr-o cometă se ridică efecte favorabile în spiritualitate lor, dintr-altă cometă efecte nefavorabile. Fiara va scăpa din captivitatea Pământului; aceasta este în sens cosmic cometa. Fiara va scăpa, va fi liberă, asta înseamnă ceva pentru dezvoltarea oamenilor. Se indică astfel realități foarte puternice, puncte importante, mari din evoluția omenirii și a Pământului.
În 1933, iubiții mei prieteni, ar exista posibilitatea ca Pământul, cu tot ce trăiește pe el, să piară, dacă nu ar exista celălalt mecanism/organizare înțelept, care nu se lasă calculat. Este un fapt dat, că calculele nu se mai potrivesc atunci când cometele au căpătat alte forme. Ar trebui spus, în sensul autorului Apocalipsei: Înainte ca Christosul eteric să poată fi sesizat în mod corect de oameni, omenirea trebuie să termine confruntarea cu fiara, care urcă în 1933. – Aceasta fiind spus în mod apocaliptic. Aici privirea spirituală este unită cu privirea naturală. Aici, ceea ce există în univers, devine clar în caracterul lui spiritual fundamental. Luați descrierea țăranilor din 1872, care stăteau afară și priveau această ploaie de lumină și puneți alături ceea ce se poate ști spiritual, așa cum am schițat eu aceasta, și comparați aceasta cu o descriere oarecare din Apocalipsă. Veți vedea că există o concordanță fidelă între ele, veți vedea că în Apocalipsă sunt avute în vedere evenimente naturale reale.
Aceasta și este ceea ce se spune pe bună dreptate: Apocalipsa este o carte cu șapte peceți. Ea trebuie desigilată în acest mod, pentru a ajunge să înțelegi ce s-a vrut de fapt să se spună. Dacă oamenii întreabă apoi, de ce autorul Apocalipsei dă o carte cu șapte peceți?, această întrebare nu îmi pare mai înțeleaptă decât cealaltă întrebare: De ce sigilăm noi propriile noastre scrisori, atunci când le expediem închise? – Pentru a nu fi citite de către cei pentru care ele nu au fost scrise. – La fel și în cazul autorului Apocalipsei. El a vrut ca Apocalipsa să fie citită doar de aceia care sunt chemați să facă aceasta. Niciun om nu se pricepe să deschidă pecetea, dacă nu primește mai întâi cuțitul, aș zice eu, de la puterile spirituale.
Așadar, iubiții mei prieteni, în anii șaptezeci ai secolului trecut, în 1872, când cometa urma să revină, a existat această ploaie de lumină, ceea ce înseamnă că totul era deja mult mai spiritual decât la apropierile anterioare ale acestei comete. Această cometă va apărea acum mereu doar sub forma unei ploi de radiații luminoase ce se revarsă pe Pământ. Dar la sfârșitul anilor șaptezeci s-a întâmplat că în această ploaie de artificii luminoase s-a apropiat de Pământ domnia lui Michael.
Astfel, dumneavoastră aveți evenimente naturale, care de fapt sunt evenimente spirituale, și evenimente spirituale, care au forța de a fi evenimente naturale. Veți ajunge să cunoașteți cu adevărat felul cum e întocmită lumea, doar dacă o priviți în așa fel încât toate evenimentele naturale devin evenimente spirituale și în toate evenimentele spirituale recunoașteți intensitatea unor evenimente naturale. Atunci elementul moral și elementul natural vi se vor reuni într-o evoluție și va lua naștere înclinația de a primi cunoștințe drept conținut al vieții religioase. Atunci nu va mai fi nevoie să găsești drept pretext, că cunoașterea n-ar trebui să fie conținutul vieții religioase, ci doar credința.
Aceasta este ceea ce dumneavoastră puteți dobândi printr-o analiză mai profundă a Apocalipsei. Sper ca mâine sau poimâine să încheiem considerațiile pe care le avem de făcut.
