Iubiții mei prieteni! Am analizat Apocalipsa în spiritul ei interior și cu privire la lucrarea voastră preoțească, și este cât se poate de evident că în continuare ar mai fi de spus o mulțime de lucruri în legătură cu aceasta, de exemplu, să se deruleze întregul scenariu al Apocalipsei. Dar mie mi se pare că această manifestare organizată aici în Dornach își va primi cel mai bun conținut, dacă cele spuse aici în legătură cu Apocalipsa se vor manifesta în primul rând într-un mod cu adevărat practic în lucrarea dumneavoastră ca preoți.
Astăzi mai avem de atins un subiect. Noi trebuie să ținem cont că trăim în epoca sufletului conștienței, acea etapă a evoluției general-umane în care omul trebuie să ia în propriile sale mâini, să zicem așa, intelectualitatea, să o încorporeze în propria sa individualitate. Desigur, această epocă este acum, să zicem așa, prima care reduce încă spiritul omului la lucrurile care privesc asimilarea intelectualității în cadrul cugetării și gândirii omenești. Va veni o epocă în care vor fi cuprinse și forțele mai profunde ale sufletului omenesc de către ceea ce acum se desfășoară mai mult în cadrul cugetării și năzuinței și gândirii.
În prezent omul este în situația de a-și face reprezentări despre cum să se slujească de intelectualitatea care irumpe în propria sa individualitate. Dar această epocă a dezvoltării sufletului conștienței nu va trece fără ca și sufletele înseși să fie cuprinse, în emoțiile, în sentimentele și pasiunile lor cele mai puternice, de către intelectualitate, și atunci în om va locui și mai profund, și mai temeinic ceea ce încă din Evul Mediu a fost căutat în stele, pe când se mai vorbea despre inteligențele îngerești din stele (și planete). Toate acestea vor fi aruncate, omul se va debarasa de ele. Iar mai târziu, în starea planetară Jupiter, corporalitatea omenească va fi cuprinsă și ea de intelectualitate. De aceea tocmai în epoca actuală este încă posibil – deoarece lucrurile mai stau încă așa, că omul mai poate prinde în gânduri și cuvinte cele ce se întâmplă, deoarece sufletul nu este încă cuprins, în structura sa cea mai interioară, de intelectualitate –, tocmai de aceea este încă posibil în prezent, în special pentru activitatea preoțească, de a orienta această activitate în așa fel încât să poată fi realmente atinse obiectivele și țelurile cosmice.
Căci vedeți dumneavoastră, chestiunea stă în așa fel, încât omul, prin faptul că răpește pentru sine intelectualitatea din univers – și acest lucru, faptul că o smulge cu forța, stă în cele din urmă în intențiile înțelepciunii cosmice – permite, în anumite momente vulnerabile, nepăzite, care există întotdeauna, ca această intelectualitate să fie răpită de către acea putere ahrimanică, care în tradiția creștină este numită Satan și care nu trebuie confundată cu Diavolul din accepțiunea curentă, care nu are însușirile lui Satan, ci este o putere inferioară. Satan are rangul unor începătorii sau Arhai, și el este acela care în cursul evoluției cosmice a răpit această intelectualitate cu mult înainte ca ea să se apropie de om în felul descris. El este în momentul de față posesorul cel mai avut, să zicem așa, al intelectualității, și se străduie să lege cât mai puternic intelectualitatea omenească de a sa, încât omul, pe această cale, să cadă din evoluția sa. Deci să facă inactiv Misterul de pe Golgota, spre aceasta tinde această putere ahrimanică.
Această putere ahrimanică, cunoscută în tradiția creștină drept Satan, nu are forța de a acționa mai departe în sus, la
diferite alte niveluri ale cosmosului, decât până la nivelul uman. Cu alte cuvinte, este de neconceput ca, de exemplu, inteligența unui Înger să fie confiscată direct de această putere satanică. Acest lucru se poate întâmpla doar în cazuri excepționale. Iar cunoașterea acestei posibilități, ca în viitor să poată apărea momente în care puterea satanică să poată lega de sine, pe calea ocolită a intelectualității, nu numai oameni, ci și ființe din domeniul Îngerilor, în special al Arhanghelilor, face parte încă din tainele superioare ale ocultismului, despre care deocamdată nu se poate vorbi, și care pot fi dezvăluite doar în anumite condiții. Așa încât acum noi putem doar sugera, că în viitor, odată, ar putea fi posibilă chiar și o seducere, o ispitire a ființelor din ierarhia Îngerilor, în special a Arhanghelilor. Astăzi noi trebuie să ținem în primul rând cont că puterea numită în tradiția creștină Satan are darul, să zicem așa, de a se agăța de ceva din om, care apare în interiorul lui cu o autonomie așa de mare, precum aceea a intelectualității; iar ulterior, când intelectualitatea conținută în om este oarecum în mâna puterii ahrimanice, omul poate fi smuls afară de pe linia evoluției lui și împins pe o cu totul altă cale, prin care ființa sa va fi tot mai sfâșiată de către intelectul său, la care Satan este în stare să acupleze. Acest lucru nu ar fi posibil pentru nicio altă forță sufletească sau spirituală, pentru nicio altă forță trupească om în afară de intelect, căci intelectul are în om o atare poziție, încât reprezintă forța cea mai autonomă din el; toate celelalte atârnă de anumite puteri dumnezeiești. De aceea, dacă Satan s-ar apropia, de exemplu, de simțirea, de sentimentele, de poftele și dorințele oamenilor, va avea încă mereu de-a face cu forțele supra omenești sădite în aceste însușiri sufletești. Intelectualitatea este prima prin care omul se poate desprinde complet de ființele care determină evoluția sa personală, ea este prima prin care omul trebuie să se racordeze, prin forța sa liberă pur personală, la puterile care au stat de la început la baza evoluției sale.
Astfel, omul trebuie să învețe să înțeleagă, că trebuie să se identifice benevol cu țelurile ultime ale Apocalipsei, unde se indică clar de către autorul Apocalipsei, că atunci va apărea acea putere care reprezintă Alfa și Omega forțelor creatoare care străbat totul, ființa creatoare prezentă de la un cap la altul al evoluției, și că omul trebuie din proprie inițiativă să se unească cu acea ființă care l-a condus atât timp cât el nu ajunsese la maturitatea cosmică.
Acest mare moment din evoluția omenirii poate fi folosit, desigur, de Satan, pentru ca în felul acesta, prin intelect, să-l tragă pe om dincolo, în domeniul lui propriu. Putem vedea încă de pe acum, cum puterea satanică se străduiește să-l aducă în acest mod pe om în lăuntrul evoluției ei. Calea într-acolo este aceea de a aduna oamenii în astfel de uniuni, precum vedem luând naștere peste tot astăzi în germene, în care vechile suflete-grup încetează să acționeze și începe să se manifeste o nouă formă de suflet-grup. De aceea, ceea ce se întâmplă de exemplu astăzi în Estul Europei este atât de îngrozitor de satanic, deoarece acolo totul conduce spre a-i aduna forțat la un loc pe oameni, astfel încât să fie necesare suflete-grup. După ce cei mai inteligenți vor fi târâți astfel în domeniul inferior al lui Ahriman, grupurile astfel formate acolo vor putea fi alocate ca grupuri doar unor puteri ahrimanice; și atunci aceasta ar fi calea pentru puterile satanice să smulgă umanitatea din evoluția ei pământească și s-o plaseze într-o altă evoluție planetară. Sufletele-grup se pot forma doar dacă elementul intelectual se emancipează, într-un anumit mod, complet. În acest sens, astăzi, în Răsărit, se fac cele mai rafinate începuturi. Iar dumneavoastră ar trebui să înțelegeți aceasta tocmai în vederea acțiunii dumneavoastră preoțești, deoarece aceste începuturi, deși apar în modul cel mai virulent în Răsărit, se propagă cu ușurință peste tot și în Europa Centrală și de Vest.
Așa, de exemplu, trebuie discutată o chestiune, care mai mult sau mai puțin pare inofensivă, dar care trebuie privită cu toată seriozitatea în viața exoterică, și anume, că se lasă ca psihologia, știința despre suflet, să intre pe o cale de observație experimentală. Aceasta este una din căile care permit ca sufletescul să nu mai acționeze de la om la om, în sensul vechilor puteri dumnezeiești, ci să fie determinat, prin intelectualitatea emancipată, de niște motive statistice exterioare sau de alți factori exteriori. Aceste lucruri sunt deocamdată inofensive în Europa Centrală. Însă dumneavoastră ar trebui să reflectați, că în Vest – în special la William James, dar și la alții – a apărut un mod de a privi lucrurile statistic, deci un mod de a aplica o metodă de analiză statistică intelectualistă, emancipată de viața sufletească, chiar pentru convertirea interioară a omului la ceea ce s-ar putea numi găsirea interior-religioasă de sine, care intervine astăzi în cazul multor oameni la un moment dat în jurul vârstei de douăzeci de ani. La mulți oameni intervine astăzi, în jurul vârstei de douăzeci de ani, momentul unei convertiri interioare, a unei convertiri venită exclusiv din interior; oamenii sunt cuprinși atunci ca de un fel de trezire învolburată a Dumnezeirii din propriul suflet. În America se înregistrează statistic procentajul de populație care trece prin astfel de convertiri interioare. Chestiunea este tratată statistic. Ceea ce este satanic aici, este tocmai tratarea statistică, asocierea acestor lucruri prin intelectul emancipat. Aceste convertiri, toate, nu sunt altceva decât niște evenimente karmice de viață, și de aceea ele trebuie privite individual, în fiecare caz în parte.
Vedeți dumneavoastră, astăzi, peste tot în domeniul științelor naturii se ridică în slăvi metoda statistică. Cine urmărește mersul științelor naturii din ziua de azi, găsește peste tot un elogiu formidabil, cântat în cor la adresa metodei statistice, Oamenii nu se mai pot apropia de interior și caută peste tot să găsească legi din determinări statistice. Cel mai greu este de combătut aceasta în domeniul medical, unde s-a încetățenit în cel mai îngrozitor mod obiceiul, ca toate metodele clinice să pornească în stabilirea medicamentelor în funcție de ce indică statisticile, dacă ele au acționat pozitiv sau negativ și așa mai departe. Aici se încuibează acest element statistic, și tocmai aici el este complet fără valoare, căci el nu spune în fond nimic, dacă știm câte cazuri au ieșit într-un fel și câte cazuri în alt fel. Este întotdeauna de dorit să se înțeleagă temeinic fiecare caz în parte, indiferent de cum a ieșit. Abia după ce s-au epuizat toate metodele de cunoaștere pentru studierea fiecărui caz în forma lui individuală de manifestare, este acceptabil să se utilizeze statistica – care, după cum știți, a jucat un rol imens chiar în analizele sociale ale social-democrației –, doar în măsura în care ea poate fi introdusă la urmă, dacă îmi este permis să spun așa, după ce s-au analizat individual toate cazurile existente; atunci poți să spui: În atâtea și atâtea cazuri chestiunea a decurs favorabil, și în atâtea și atâtea a decurs nefavorabil.
Tot așa, modul de considerare statistic aplicat în cazurile de sinucidere sau alienare constituie o imensă prostie. Se stabilește în ce procent oamenii dintr-o anumită profesie sfârșesc prin sinucidere sau înnebunesc. Pentru o cunoaștere reală, nu este deloc important să știi aceasta, căci esențialul este cum de a ajuns un ins să se sinucidă sau cum de a înnebunit.
Iar cu acest mod de analiză statistică, care astăzi joacă peste tot un mare rol oriunde oamenii de știință scriu despre teoria cunoașterii/epistemologie, este ca și cum Satan ar fi realmente slobod. Este cu adevărat înspăimântător. Vedeți dumneavoastră, acest mod de a privi lucrurile, care a evidențiat acțiunea puterii satanice în Europa Centrală și în Răsărit, a devenit filosofie la Avenarius și la Mach, la care din nou și-au făcut studiile filosofii bolșevici, care au dus ideile lor în Rusia și le-au aplicat practic. Chiar și cei care vor să vadă cu blândețe/pașnic evoluția progresistă a omenirii – ei da, ei acționează astfel, însă nu-i interesează – cred de obicei că germenii spre bolșevism au fost puși deja cu decenii în urmă în Europa centrală și doar au fost duși către Rusia. Este ca și cum iei un germene și îl duci undeva, unde urmează să răsară.
Astfel, acea putere satanică este astăzi peste tot la lucru, și se adresează în mod special intelectului emancipat, care privește lucrurile oarecum fără o legătură interioară cu chestiunea, tot astfel și în probleme sufletești, spirituale, în problema convertirii și așa mai departe. Dacă Satan ar reuși, până la un anumit punct, să ducă treaba până acolo unde îi convine lui, atunci se va întâmpla, într-un mod păgubitor pentru evoluția omenirii, ce trebuie să se întâmple. Căci vedeți dumneavoastră, evenimentele despre care vorbește autorul Apocalipsei vin cu siguranță. Problema care se pune este cum vor decurge ele. Și deocamdată, în evenimentele viitorului există încă peste tot două eventualități: una ar fi ca evoluția omeniri să decurgă în sensul gândit de Zei, cealaltă – în sens contrar.
Deci intelectualitatea descinde în forță, oamenii devin tot mai inteligenți și mai inteligenți, nu prin inspirație, ci prin forță proprie. Aceasta irumpe. Dar pe de altă parte, prin influențe care vin la rândul lor dinspre latura luciferică, omul a fost menținut slab. Și astfel se vor forma grupări, deși în epoca individualității, epoca propriu-zis creștină, individualitatea este elementul benefic/sănătos pentru omenire. Vor exista grupări, însă aceste grupări trebuie scoase din pericolul în care se află.
Și astfel, va veni momentul în care puterea satanică, prin eforturile depuse pentru câștigarea forțelor de inteligență ale omenirii, va deveni atât de mare, încât se va apropia efectiv de toate grupurile care s-au format; astfel încât se va întâmpla realmente, că puterea lui Satan va acționa către toate cele patru colțuri ale lumii. Și aceste grupuri, grupurile mai mici: Gog, sau grupurile mai mari: Magog, vor fi expuse ademenirii, ispitirii puterii satanice. Și dacă apoi aceia, care între timp au luat spiritualitatea în mână, dezvoltă o astfel de intensitate încât intelectualitatea omenească poate fi condusă cu ajutorul forței michaelice acolo unde îi e locul – către puterile originare, care au existat de la începutul evoluției omenești și care vor să conducă mai departe, cu libertatea omenească, ceea ce au devenit oamenii până acum –, aceasta este ceea ce se va decide apoi. Dacă oamenii vor ajunge să înțeleagă spiritualitatea adevărată, să o înțeleagă temeinic, cu o ordine și disciplină interioară, de aceasta vor depinde enorm de multe lucruri.
Asupra acestei întregi probleme a omenirii trebuie îndreptată atenția încă de astăzi în activitatea preoțească, deoarece doar dacă ne reușește să aducem totul pe liniile care merg în această direcție va fi posibil, ca marea scenă a ispitirii intenționată de Satan cu Gog și Magog, să se sfârșească într-un mod benefic, salutar pentru evoluția omenească.
În caz contrar, nu se poate întâmpla decât că într-o zi, în viitor, din omenire va fi smuls cu forța tot ceea ce oamenii au viețuit începând cu aproximație din secolul al VII-lea al erei noastre, din anul 666, tot ceea ce ei au viețuit deja sub influența individualității dezvoltate. Peste toate încarnările anterioare ale omenirii s-ar așterne întunericul, iar în locul evoluției pământești va fi pusă o nouă evoluție cosmică. Noi putem vedea clar încă de azi începuturile acestor lucruri și putem întrevedea de asemenea marele pericol, care există evident pentru omenire deja în ziua de azi. Vor fi folosite în acest scop toate slăbiciunile oamenilor – deoarece intelectualitatea cea mai mare imaginabilă este de partea puterilor ahrimanice –, se vor folosi toate slăbiciunile oamenilor, în special vanitatea și nesinceritatea, ipocrizia lor, pentru a-i atrage. Tot ceea ce a acționat la începutul războiului mondial a fost ceva îngrozitor. Este îngrozitor cum au fost folosite vanitățile oamenilor de către puterile satanice, pentru ca după o stare enorm de lungă de somn, existentă inițial atunci, în câteva zile [1914] ele să provoace un vârtej, o amețeală, care i-a transpus pe oameni într-o stare de turmentație îngrozitoare, încât nici astăzi nu este clar ceea ce s-a întâmplat de fapt atunci.
Însă aceasta este doar o fază. Fazele cu mult mai rele desfășoară deocamdată astăzi în cadrul luptelor pur intelectuale, așa-numitele lupte spirituale ale prezentului. Căci unde mai există de fapt adevăr? Puteți vedea peste tot cum lucrurile sunt în așa fel introduse, încât pentru oameni adevărul a ceea ce se face intră din ce în ce mai puțin în discuție. Gândiți-vă doar câte eforturi se fac pentru ca viața spirituală să se conformeze cerințelor statului! Toate aceste lucruri expun omenirea unui mare pericol, însă oamenii nu sunt înclinați să dezvolte o înțelegere reală în această direcție. Ați putut vedea aceasta atunci când urma să se facă primul atac, să zicem așa, cu mișcarea pentru tripartiție împotriva seducției lui Gog și Magog, pentru a dirija ceea ce urmează să vină cândva în viitor într-o astfel de direcție, încât evoluția următoare să se poată desfășura într-un sens favorabil pentru omenire. Însă modul în care a fost primită ideea tripartiției sociale, care de fapt ar trebui să conducă omenirea dincolo de acest prag al evoluției, arată în ce pericole imense se scaldă omenirea în legătură cu aceste lucruri. De aceea este necesar înainte de toate să se ia foarte în serios de către preoți și aceste lucruri.
Vedeți dumneavoastră, odată a existat o individualitate – aceasta se întâmpla în primele secole ale evoluției creștine, astfel încât ea a apucat anul 666 –, care a văzut cu o anumită forță clarvăzătoare ce se petrecea atunci și ce însemna că puterea satanică se pregătea încă de pe atunci pentru o astfel de misiune. Această individualitate, care a trăit în locul în care se disputa lupta propriu-zisă a Bisericii, în Roma, și care ulterior a pregătit creștinismul în Europa, a recunoscut aceasta spiritual, clar. Doar că mai târziu, așa cum li s-a întâmplat multora, ea a confundat această putere satanică – despre care eu vă spuneam că însuși Michael a recunoscut-o în poziția ei superioară – cu Diavolul Evului Mediu și a vorbit despre Diavol, însă a vorbit în așa fel, încât este evident că a avut în vedere puterea satanică. Această individualitate s-a reîncorporat la Berlin în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Trahndorff [Nota 65] se numea ea, un învățător gimnazial obișnuit. El a pledat pentru existența Diavolului, adică a Satanei. El a scris o carte, care se cheamă «Este Diavolul o născocire a minții?», dar nu numai aceasta, el a scris și o carte de estetică [Nota 66]. Încercați să vă aplecați asupra acestei estetici. Nu are niciun rost să pomeniți numele lui Trahndorff teologilor, deoarece el nu a fost luat în seamă; consilierii consistoriali și consilierii consistoriali superiori din Berlin erau dușmanii lui.
Toate acestea conduc la întrebarea: Vor fi preoții capabili să reprezinte lumea spirituală în realitatea ei deplină, nu doar într-un mod sentimental, așa cum s-a făcut peste tot în ultimele secole, astfel încât îndată ce se vorbește despre spirit, se evită complet pomenirea puterii rele? Așadar, problema care se pune este dacă există energia de a reprezenta în mod real spiritualitatea. Aceasta este în cele din urmă, între noi fie spus, iubiți mei prieteni, principala problemă. Problema principală constă în aceea că lucruri precum acela despre karmă, despre contemplarea sinceră a vieților pământești anterioare, presupun aceeași dispoziție sufletească ca pentru contemplarea celebrării transsubstanțierii în timpul actului de sfințire a omului. Aceste reprezentări trebuie să devină din nou reale în cadrul omenirii. Doar dacă ele devin reale va exista o posibilitate, iubiții mei prieteni, de a prezenta toate aceste fapte, care au stat atât de mult la inimă autorului Apocalipsei, de a le prezenta ca o perspectivă pentru omenire și de a le aduce pe făgașele corecte. S-ar putea spune deja, că tocmai aceste lucruri care sunt discutate aici legat de Apocalipsă, sunt niște adevăruri care nu ar trebui primite fără a uni cu ele pe omul întreg, care nu ar trebui primite fără a le considera ca fiind ele însele un fel de comuniune.
Astfel, se poate spune fără să greșim: O adevărată ecclesia/Biserică cuprinde ca realitate exterioară a ei pe credincioși, iar preoții trebuie să se considere drept acel corp ființial din cadrul ecclesiei, prin a căror acțiune spiritualul curge în omenire. În afară de aceasta mai este nevoie, prin înțelegere justă, și de mica capelă a sacramentelor, împreună cu Sanctismul/Sfânta sfintelor (sfintele daruri), în care este conținută taina Transsubstanțierii. Ne imaginăm că avem potirul, în interiorul căruia se realizează Transsubstanțierea. Prin Transsubstanțiere oamenii caută calea către Tatăl, către acea putere creatoare primordială, care ființează în întreaga lume reală, care de aceea nu poate fi găsită dacă se merge unilateral doar spre spiritual sau unilateral doar spre material, ci care poate fi găsită dacă se descoperă nemijlocit unitatea spiritualului cu materialul. Astăzi, o autentică înțelegere pentru lume există doar dacă pe altar se săvârșește Transsubstanțierea. Acolo se săvârșește în fapt actul sfânt, acela că este căutat Tatăl, iar Fiul le arată oamenilor drumul către Tatăl, Fiul care deci mijlocește drumul către spirit.
Și astfel, în timp ce privește pretutindeni la tot ceea ce se înfățișează în fizic, omul poate găsi în Transsubstanțiere spiritualul ascuns complet în fizic, domnia Serafimilor, a Heruvimilor, a Tronurilor, a căror domnie ascunsă apare ca substanță fizică. Dacă vrei să o ai ca spiritual, trebuie să mergi pe calea către Tatăl. Calea către Tatăl este arătată de Fiul, care apoi conduce la aceea, că spiritualul apare din fizic.
Pâinea – dacă pornim doar de la aceasta, căci se poate arăta și pentru vin –, pâinea este pâine, însă Tatăl poate fi căutat în ea. Christos arată calea; pâinea se înconjoară prin Transsubstanțiere cu o aură, omul viețuiește în aură spiritul. Vinul realizează doar o potențare a ceea e există în pâine (tabla 13).
Și astfel se poate spune: Dorul după Tatăl trăiește în imaginea senzorială, în care sunt ascunși Serafimii, Heruvimii, Tronurile. Christos îl conduce pe om pe cale, astfel că înaintea lui devin activi, în modul arătat ieri, Kyrioteteșii, Dynamișii, Exusiaii, și el urcă în acel domeniu în care astăzi nu poate decât privi lumea spirituală în spiritualitatea ei, dar unde în lăuntru sălășluiește Spiritul Sfânt: Îngerii, Arhanghelii, Arhaii.
Iar acestea, iubiții mei prieteni, se găsesc în Apocalipsă. A înțelege aceste lucruri și de aici a trage concluzia că acestea sunt înțelese astăzi – ce înseamnă aceasta? Înseamnă că acela care le înțelege, găsește prefigurată în Apocalipsă propria sa înțelegere. De aceea este permis să spunem: Depinde numai de voi, iubiții mei prieteni, dacă voi voiți ca în Apocalipsă să fi fost vorba despre voi sau nu. Căci dacă voi primiți într-un sens cu adevărat spiritual în lucrarea voastră preoțească impulsurile Apocalipsei, atunci voi sunteți aceia despre care s-a spus în Apocalipsă că vor veni și vor respinge forța fiarei, a falsului profet, a Satanei. Și atunci, întotdeauna, acolo unde potirul stă pentru Transsubstanțiere, vă veți imagina sub acest potir, cel puțin în spirit, cartea apocaliptică. Și în timp ce voi vă imaginați: Potirul stă pe cartea apocaliptică –, veți fi în stare să vă spuneți: Acolo, în lăuntru, stă chemarea mea (preoțească), iar ceea ce noi facem legat de aceasta, este îndeplinirea chemării mele.
Și astfel, iubiții mei prieteni, eu n-am vrut, cu aceste conferințe să fac o expunere teoretică, ci am vrut – după ce în voi s-a născut dorința îndreptățită de a auzi unele lucruri despre Apocalipsă – să vă dau ceea ce v-am dat și, odată cu aceasta, să vă pun, în spirit, Apocalipsa sub potir. În acest sens am vrut eu să conduc această considerație. Veți reuși în orice caz să realizați ceea ce este de realizat, iubiții mei prieteni, lucru posibil dacă vă încordați idealurile acțiunii voastre cât puteți mai mult, dacă veți face din considerațiile serioase despre Apocalipsă impulsul interior al propriei voastre acțiuni.
Aceasta este ceea ce am vrut să pun în fața voastră drept final acestor considerații, iubiții mei prieteni. Vă puteți gândi că meditând în modul cel mai intens la o acțiune intensă, energică și demnă de marea sarcină, aceasta va însoți ceea ce la rândul vostru veți face în legătură cu această considerație.
Friedrich Rittelmeyer exprimă recunoștința participanților. [Cuvintele lui Rittelmeyer nu au fost reținute în scris.]
Rudolf Steiner: Dacă noi înțelegem cele ce s-au spus prin aceste cuvinte, care sunt o făgăduință interioară izvorâtă din inimă și nu una exterioară, și dacă înțelegem să o punem în lumina harului just înțeles, atunci ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Căci problema care se pune este că în prezent căile Zeilor și ale oamenilor se întâlnesc. Michael va fi marele mijlocitor între căile Zeilor și căile oamenilor. Să observăm cum acționează el! Să învățăm din acțiunea sa trecută ceea ce urmează să se întâmple în viitor! Atunci putem privi în viitor nu numai animați de bunăvoință, ci și cu un entuziasm curajos, și ne vom vedea reuniți din ce în ce mai mult în voire cu voința divină, care îi dirijează încă de la început pe oameni. Și atunci vom simți libertatea noastră unită cu libertatea Zeilor. Aceasta este ceea ce trebuie să simțim. Și atunci în fiecare zi, după ce ne-am încheiat activitatea zilnică, ne vom putea de asemenea spune, propunându-ne pentru ziua următoare nu un obiectiv mai mic, ci unul mai mare: Poate ochiul Zeilor privește de sus spre noi și spune: Da, așa să fie.
