Rudolf Steiner
BAZELE ESOTERISMULUI

GA 93a

NOTE

Bazele textului: Prima publicare a acestor notițe s-a făcut în anii 1942/43 în foaia de știri pentru membrii Societății Antroposofice Generale, „Was in der Anthroposophischen Gesellschaft vorgeht-Nachrichten für deren Milglieder” (supliment al săptămânalului „Das Goetheanum”), și anume după notițele Mathildei Scholl. Pentru această ediție s-au consultat însă toate documentele existente în arhiva operei postume a lui Rudolf Steiner. Printre acestea, un ajutor important pentru corecturile de text l-au constituit în primul rând notițele Mariei Steiner-von Sivers, cu excepția celor pentru conferințele 25 și 26, la care ea nu a avut notițe.

Acolo unde în notițele de mână sunt marcate lipsuri, ele au fost semnalate în această ediție a cărții, pentru a aminti cititorului caracterul de notițe al textului. Frazele incomplete au fost completate de editor prin inserări puse în paranteze drepte [ ].

Titlul cărții: Este original, prin faptul că Rudolf Steiner a ținut cursul sub această denumire.

Unele dintre notele care urmează se datorează lui Günther Schubert († 1969), care s-a îngrijit de prelucrarea textului pentru publicarea în Foaia de știri din anii 1942/43.

Operele lui Rudolf Steiner din ediția Opere complete (Gesamtausgabe – GA) sunt indicate în note cu numărul lor bibliografic.

1. simbolul șarpelui... Moise: Cartea a 4-a a lui Moise 21, 8-9 și Ev. Ioan, 3,14.
2. foc Kundalini. Vezi mai jos: Explicarea termenilor teosofici indieni în continuarea notelor.
3. Mitul vechi german despre uriașul Ymir îl descompusese pe acesta astfel: În mitul nordic despre începuturile lumii, din corpul uriașului originar sunt create diversele părți ale lumii: din carne Pământul, din sânge apele, din oase mineralele, stâncile, din păr pădurile, din craniu cerul, din creier norii. Vezi Eugen Mogk, Mitologia germană, Leipzig, 1906.
4. De fapt, în total există douăsprezece trepte de conștiență: Vezi și Din Cronica Akasha (1904-08), GA 11 (capitolul „Viața lui Saturn”); precum și conferința de la Berlin, 27 ianuarie 1908, din Acțiunea ființelor spirituale în interiorul omului, GA 102.
5. Într-un stup de albine... trei feluri de ființe..., suflet comun: Despre albine Rudolf Steiner a ținut mai târziu, în anul 1923, un întreg șir de conferințe. Vezi Om și Cosmos – Acțiunea spiritului în natură. Despre albine, GA 351.
6. Toate moleculele creierului său el va trebui să le dirijeze în mod conștient din afară: Explicație mai detaliată în Din Cronica Akasha (1904-08), GA 11, capitolul: Unele remarci în completare.
7. spălării picioarelor... treapta de conștiență mai înaltă: Vezi și conferința de la Berlin, 1 aprilie 1907, tipărită în Misteriile spiritului, ale Fiului și ale Tatălui, Dornach, 1981. În cadrul ediției Opere complete, în Impulsuri originare ale științei Spiritului, GA 96.
8. un regn al binelui și un regn al răului: Vezi și Apocalipsa după Ioan, GA 104.
9. animale au imigrat în peșterile întunecate din Kentucky: Acest exemplu este menționat adesea de Rudolf Steiner. În peșterile americane s-a descoperit pentru prima dată fenomenul organelor rudimentare. Vezi Darwin, Originea speciilor, cap. 5: Legile modificării.
10. Păzitorul Pragului... un fel aparte de Dublu: Prezentat în principal, de exemplu în Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10, precum și în GA 14, Patru drame-misteriu (1910-14).
11. cartea lui Tolstoi „Despre a nu face nimic”: Apărută în 1893. – O prezentare a concepției despre viață a lui Tolstoi în opoziție cu concepția occidentală despre lume se găsește în conferința de la Berlin, 3 noiembrie 1904, în Originea și țelul omului. Noțiuni fundamentale ale științei spiritului, GA 53.
12. Referitor la textul conferinței a 3-a: Deja la publicarea din 1942 în foaia de știri Günther Schubert a indicat faptul că textul părții a doua ar putea fi considerat neautentic, deoarece mersul propriu-zis al gândurilor nu a putut fi consemnat în mod clar. Se punea problema, evident, de a clarifica unele pasaje greu inteligibile din vol. 3 al d-nei Blavatsky, Doctrina secretă și de a le pune în lumina justă. Punctul esențial însă despre cum ar trebui corelate formele de conștiență menționate de Blavatsky, și în special înșiruirea lor, cu sistematica spiritual-științifică obișnuită care stă la baza primei părți a conferinței, este complet omisă din notițe și, din păcate, nu a putut fi aflată nici din alte conferințe.
13. Formă, viață, conștiență: Mai în detaliu tratat în conferința a 27-a; Vezi nota 112 de la p. 229 și nota 78 de la pag. 134.
14. În caz de leșin, organismul poate fi afectat, în privința celor trei canale, prin afluența sângelui spre cap: Leșinurile se produc, de obicei, din cauza lipsei sângelui în creier. Rudolf Steiner indică aici tulburări ale simțului de orientare. Trebuie avut în vedere și aici că avem de-a face cu notițe fragmentare ale audientului.
15. semnificația originară a semnului crucii: Orientările crucii sunt explicate mai clar decât aici, de exemplu, în conferința de la Basel, 22 noiembrie 1907: „Planta se poziționează vertical față de pământ, omul de asemenea vertical, animalul în schimb orizontal.” Vezi GA 100, Evoluția omenirii și cunoașterea lui Christos.
16. Sufletul lumii este răstignit pe crucea trupului lumii: Platon, Timaios, cap. VIII, p. 36 B.
17. De aceea, noi legăm cuvintele „Ea gândește” de limbă: Vezi aici Îndrumări pentru o educație esoterică, GA 42/245.
18. văzătoarea din Prevorst: Însemnări ale lui Justinus Kerner, ediția 1, Stuttgart,1828.
19. că centrul conștienței se coboară din cap: Acest pasaj este evident insuficient de bine consemnat. Același lucru este repetat mai clar în următoarea conferință, conferința a 4-a a acestui curs.
20. Helena Petrovna Blavatsky indică în special... după cum spune Blavatsky... Blavatsky spune foarte corect... Deosebim deci, ca și Blavatsky...: Rudolf Steiner se referă aici la paragrafele „Conștiența astrală”, „Conștiența kama-pranică”, „Conștiența kama-manasică” din volumul 3 al Doctrinei secrete, pag. 558:
    

    *

    „Conștiența astrală

    Cea a unor plante (de exemplu a celor excitabile), a furnicilor, păianjenilor și a unor fluturi de noapte (indieni), însă nu a albinelor.

    Animalele vertebrate în general nu au această conștiență, însă mamiferele placentare au toate posibilitățile conștienței omenești, deși ele în prezent dormitează, desigur.

    Idioții trăiesc pe acest plan. Expresia obișnuită, «și-a pierdut mințile» este un adevăr ocult. Căci dacă datorită unei spaime sau dintr-o altă cauză latura inferioară, afectivă, a sufletului a paralizat, conștiența ajunge pe planul astral. Studierea demenței, a alienării, va arunca multă lumină asupra acestor puncte. Acesta ar putea fi numit «planul nervos». El este recunoscut cu ajutorul «centrilor noștri nervoși», despre care fiziologia nu știe nimic, de exemplu, clarvăzătorul citește legat la ochi, citește cu vârful degetelor, cu cavitatea stomacală ș.a.m.d. Acest simț este foarte dezvoltat la surdo-muți.

    Conștiența kama-pranică

    Conștiența generală de viață aparține întregii lumi obiective, chiar și pietrelor; căci dacă pietrele nu ar fi vii, nu s-ar degrada, nu ar putea împroșca scântei ș.a.m.d. Afinitatea dintre elementele chimice este o revelare a acestei conștiențe kamice.

    Conștiența kama-manasică

    Conștiența instinctivă a animalelor și a idioților în gradele acesteia cele mai de jos, planurile simțirii senzoriale: în om acestea sunt raționalizate. De exemplu, un câine închis într-o cameră are instinctul de a ieși afară, însă nu poate deoarece instinctul său nu a devenit suficient de rațional pentru a găsi mijloacele ca să o facă; omul în schimb apreciază imediat situația și se eliberează. Gradul cel mai înalt al acestei conștiențe kama-manasice este conștiența psihică. Există astfel șapte grade, de la cel instinctiv-animalic până la cel instinctiv-raționalizat și psihic.”

21. Așa se explică ordinea deosebită ce caracterizează acțiunile furnicilor: Aceste expuneri sunt așa de pe scurt înregistrate, încât ele pot fi înțelese corect doar dacă sunt completate sau eventual înlocuite prin cele de la capitolul următor, din conferința a 4-a.
22. legenda Sfinxului: Sfinxul – fiica Echidnei și a fiului ei, câinele Orthros, un monstru cu trup de cățea, cu cap de fată, gheare de leu, coadă de balaur și aripi – a fost, datorită nașterii lui Dionysos, crescut de Hera, trimis la Theba, unde, printr-o ghicitoare, provoca moarte și distrugere. El îi întreba pe nefericiții care ajungeau la el: Ce creatură merge dimineața în patru picioare, la amiază în două și seara în trei? – Oedip a fost fericitul care a găsit dezlegarea – viața omului –, din care pricină Sfinxul s-a aruncat de pe stânca pe care se afla. În pictura de pe cupola mare a primului Goetheanum se găsește ca motiv al Greciei antice acest cuplu, Sfinx – Oedip.
23. șchioapătă și Vulcan: (roman, Vulcanus, grec, Hefaistos), zeul focului și al artei forjării fierului. Șchioapătă deoarece Zeus, mânios pe el, l-a aruncat de două ori din Olimp. Conform legendei originare, atelierul lui era în Olimp, conform alteia ulterioare se afla în ținuturile vulcanice.
24. Despre albine și furnici: Vezi, nota 5 de la p. 23.
25. despre alchimie: Karl Arnold Kortum a publicat în „Reichsanzeiger” din 8 octombrie 1796 un studiu despre piatra înțelepților. Referirea bibliografică a făcut-o Ludwig Kleeberg în cartea sa Drumuri și cuvinte, ediția a 2-a, Stuttgart, 1961, notă de subsol la pag. 131. Vezi și Ernst Tegeler, Medicul din Bochum dr. Karl Arnodd Kortum, poetul Jobsiadei. Viața și activitatea sa, Jena, 1931, din „Arbeiten zur Kenntnis der Geschichte der Medizin im Rheinland und in Westfalen” (Lucrări pentru cunoașterea istoriei medicinii în ținutul Rinului și Westfaliei), editată de Cons. med. priv. prof. dr. Paul Krause în Münster i.W., Caiet 7, p. 23-34.
26. „Jobsiada”: Epopee comică de Karl Arnold Kortum, apărută în 1784.
27. Același proces, de prelucrare a carbonului: Vezi aici descrierea detaliată din conferința a 12-a din Cunoașterea omului ca bază a pedagogiei, GA 293.
28. indicația Helenei Blavatsky...: În volumul III al Doctrinei secrete, la p. 544/45 a ediției germane, găsim indicația: „La sfârșitul următoarei runde, omenirea va deveni din nou androgină, iar atunci vor fi două măduve ale spinării. În rasa a șaptea cele două se vor contopi în una. Evoluția corespunde raselor, iar odată cu evoluția raselor nervul simpatic evoluează spre o veritabilă măduvă a spinării. Urcând, întoarcem arcul înapoi, având acum în plus conștiența de sine...”
29. Voința, simțirea și gândirea se disociază la elevul ocult: Vezi aici Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare? (1904/05), GA 10, Capitolul: „Scindarea personalității în timpul discipolatului ocult”.
30. în timp ce literatura indiană vorbește de patru grade diferite ale eterului: Sunt avute în vedere, drept patru grade ale eterului general, cele patru elemente. În Taittirya-Upanishad 2, 1 în traducerea lui Paul Deussen se spune: „Cu adevărat, Akasha a luat naștere din acest Atman, din Akasha vântul (vayu), din vânt focul (agni-Tejos), din foc apa (apaș) din apă pământul (prthivi).” Conform lui Günther Schubert, pasajul ar trebui tradus astfel: „Cu adevărat, din acest Atman a luat naștere eterul general (Akasha), din eterul general starea calorică (vayu, eterul căldurii), din starea calorică starea gazoasă, din starea fluidă/lichidă (apaș, eterul chimic), starea solidă (prthivi, eterul vieții).” Günther Schubert, Denumiri indiene pentru tipurile de eter, în Gäa Sophia, Anuarul Secțiunii de ștințele naturii a Școlii Superioare Libere de la Goetheanum, Dornach, 1926.
31. Dacă aceste exerciții se fac pe treapta greșită, ele sunt doar exerciții Hathayoga. În caz contrar sunt exerciții Rajayoga: Această formulare se referă la respingerea categorică a Hathayoga (disciplina trupului) de către Blavatsky în Societatea Teosofică; s-a admis doar Rajayoga (disciplina spiritului). Referitor la exercițiile de respirație vezi GA 42/245, Îndrumări pentru o educație esoterică.
32. „Lumină pe cale”: Scriere a teosoafei engleze Mabel Collins „spre folosul celor nefamiliarizați cu înțelepciunea Orientului și care doresc să intre sub influența ei”. Ediția a 4-a germană, Leipzig, 1904. O exegeză a lui Rudolf Steiner referitoare la aceasta vezi în GA 42/245, Îndrumări pentru o educație esoterică.
33. Basmul lui Goethe: „Basmul despre șarpele verde și frumosul crin” a apărut pentru prima dată în 1795 în „Horen” ca încheiere la povestirea „Discuții ale unor emigranți germani”. Vezi și Rudolf Steiner, Spiritul lui Goethe și revelarea lui în Faust și în basmul despre șarpe și crin (1918), GA 22.
34. Nimic nu îi pune pe tavă gândul, dacă el nu îl aduce în situația de a fi perceput: Această frază a fost reținută diferit în diferite manuscrise, mai des astfel: „Nimic nu îi dă lui gândul, dacă el nu îl transformă în percepție”. La Mathilde Scholl ea sună astfel: „Nimic nu îi dă percepția, dacă el nu a transformat-o în gând”. În notițele Mariei Steiner-von Sivers fraza lipsește de tot. Ea a fost modificată de editor conform sensului.
35. Oken a făcut o legătură între sepie (peștele de cerneală) și limba omului: vezi Manual de filosofie a naturii, ediția a 2-a revizuită de Friedrich Frommann (Cartea a 14-a: Zoologie, p. 424,466,496), Jena, 1831.
36. Bodhisattvas: Vezi aici conferința de la Berlin, 25 octombrie 1909, în Impulsul lui Christos și dezvoltarea conștienței de Eu, GA 116, precum și Creștinismul esoteric și conducerea spirituală a omenirii, GA 130.
37. De pe Marte ele au adus în plus Kama, de pe Mercur Manas: Vezi aici, de exemplu, descrierile făcute în aceeași perioadă în scrisorile către Marie Steiner-von Sivers, în GA 262 Corespondență și documente 1901-1925 (Anexă la scrisorile 41 și 43, precum și scrisoarea nr. 44); în plus, conferința de la Berlin, 15 februarie 1908, în Acțiunea entităților spirituale în oameni, GA 102.
38. ordinea despre care vorbește H.P. Blavatsky: Doctrina secretă, vol. III, articolul „Nidanas”, p. 585 ș.u. din ediția germană: „I. Zei superiori; II. Devas sau Pitris (toate clasele); III. Nirmanakayas; IV. Bodhisattvas; V. Oameni; în Myalba; VI. Existențe Kamarupice, a oamenilor sau animalelor, în Kamaloka sau în lumina astrală; VII. Mentaluri (existențe subiective)”.
39. Aristotel vorbește despre partea eterică a inimii: Rudolf Steiner se referă aici probabil la micile scrieri de știință naturală (Parva naturalia), studiul „Despre tinerețe și bătrânețe, viață și moarte”.
40. Blavatsky... l-a numit pe Jehova un zeu lunar: Vezi Doctrina secretă, vol. II, p. 497, ediția germană.
41. Creierul se descompune în trei părți reale: Vezi nota 6 de la p.22.
42. De aceea Luna este numită în ocultism și Cosmosul înțelepciunii: În notițele de la o conferință ținută în Berlin, 10 noiembrie 1903, găsim: „În contextul mare al lumii, Cosmosul pământesc este numit Cosmosul iubirii divine, Cosmosul precedent Cosmosul înțelepciunii, iar cel următor Cosmosul focului divin... Cosmosul care a precedat Cosmosul lunar, Cosmosul atotputerniciei divine; acestuia i-a premers Cosmosul existenței.”
43. Eliphas Lévi a accentuat: Nu a putut fi confirmat.
44. La paragraful: În timp ce pe Lună, pe de o parte...: După cât se pare, textul acestui paragraf nu a putut fi reținut, de majoritatea celor care au luat notițe, decât insuficient, astfel încât trebuie avut în vedere că pot exista inexactități și chiar o înțelegere greșită.
45. Cu acesta au legătură: „Eu gândesc, eu simt, eu sunt”: Vezi nota 17 de la p. 38.
46. Iisus le-a spus... „Ilie a și venit”: Matei, 17,12-13.
47. aproximativ 2600 de ani: Mai târziu Rudolf Steiner a precizat mai exact această cifră. Conform acesteia, punctul vernal al Soarelui efectuează un circuit complet în cadrul Zodiacului în 12 x 2160 = 25 920 ani, un an platonic. Reîncorporările au legătură în general cu aceste epoci de 2160 ani. O prezentare mai detaliată, în conferința de la Dornach din 9 aprilie 1923, în Despre viața omului și a Pământului – Despre esența creștinismului, GA 349.
48. Meister: Traducerea din engleză a cuvântului englezesc „Mașter”, folosit în Societatea Teosofică, corespunzător expresiei indiene „Mahatma”, textual „Suflet mare”.
49. Meister către Sinnett: Vezi A.P. Sinnett, The occult world, 1881; în germană: Die okkulte Welt, Leipzig, f.a.
50. Marii Maeștri: În sensul denumirilor date de Rudolf Steiner entităților care sunt de cea mai mare importanță pentru evoluția omenirii. „Aceste ființe sublime au parcurs deja drumul pe care omenirea îl mai are încă de parcurs. Ele acționează acum ca marii «învățători ai înțelepciunii și armoniei sentimentelor omenirii»”. (Scrisoare către un membru din 2 ianuarie 1905.) Vezi și conferința de la Berlin din 13 octombrie 1904, în Originea și țelul omului. Noțiuni fundamentale ale științei spiritului, GA 53.
51. Trappiștii: Numele provine de la mănăstirea cisterciană La Trappe din Franța, fondată în 1140. Ordinul trappiștilor înființat în anul 1665, este obligat la o penitență seara și o tăcere continuă.
52. doctrina predestinării a lui Augustin: învățătură despre hotărârea întru veșnicie a lui Dumnezeu, conform căreia doar o parte a omenirii ar fi aleasă spre mântuire, cealaltă parte spre condamnare. Vezi și conferința de la Dornach din 7 octombrie 1917, în Fundaluri spirituale ale lumii exterioare, GA 177.
53. douăsprezece simțuri: Vezi Antroposofie, psihosofie, pneumatosofie, GA 115, precum și Antroposofie – Un fragment (1910), GA 45; în continuare, Hendrik Knobel „Referitor la teoria despre simțuri a lui Rudolf Steiner”, în „Nachrichten der Rudolf Steiner-Nachlaßverwaltung” (Comunicări ale serviciului de administrare a operei postume a lui Rudolf Steiner), nr. 14, Sărbătoarea de Michael 1965.
54. curbă descendentă ... ascendentă: Termen teosofic pentru a desemna faptul că orice evoluție decurge în cicluri, și anume mai întâi în sens descendent, deci pe partea coborâtoare a curbei din spiritual în materialitate, pentru ca apoi să se revină pe partea ascendentă a curbei din materie în spiritual, într-un ciclu de conferințe ținute în toamna anului 1904, parțial pentru același auditoriu, în conferința de la Berlin din 17 octombrie 1904 se spune: „Scrierile teosofice au prezentat anumite evoluții descendente și ascendente... În timpul coborârii evoluția este concepută ca fiind lentă, încetinită, în timpul urcării ea devine tot mai rapidă. Această evoluție accelerată nu se orientează după planul fizic în ansamblu, ci după fiecare ființă.” în conferința de la Berlin din 27 ianuarie 1908 (Acțiunea ființelor spirituale in oameni, GA 102) Rudolf Steiner mai dă și următoarea explicație: „...Așa încât, dacă acum noi ne aflăm într-un anumit moment al evoluției noastre, putem mereu să ne spunem: Da, există acum anumite forțe ce intră și ies din om, forțe ce coboară și forțe ce urcă. Pentru fiecare dintre aceste forțe vine un moment în care ea, dintr-o forță descendentă se transformă într-o forță ascendentă. Toate forțele ce devin forțe ascendente sunt mai întâi descendente. Ele coboară, să spunem așa, până la nivelul de om. În om ele își câștigă forța de urcare.”
    Astfel, fraza: „Chiar dacă corpul se află pe partea ascendentă a curbei, simțurile sunt totuși pe partea descendentă”, ar putea fi înțeleasă în sensul că, în general, corpul fizic este pe panta urcătoare a curbei, deoarece a depășit punctul cel mai de jos de coborâre în material, în timp ce simțurile evoluează încă pe panta coborâtoare, deoarece două simțuri abia sunt în curs de a deveni simțuri fizice adevărate.
55. În viitor omul, după cum în prezent vorbește...: Referitor la întregul alineat vezi explicațiile clare din Imagini ale peceților oculte și ale coloanelor, GA 284.
56. legenda lui Lohengrin: Figura lui Lohengrin apare pentru prima dată în Parsifal de Wolfram von Eschenbach ca fiu al lui Parsifal și cavaler al Graalului. Legenda este dezvoltată în continuare într-o poezie în germana regiunii de mijloc la sfârșitul secolului al XlII-lea, prima ediție critică de Heinrich Rückert, 1857. O formă simplificată aparține lui Konrad din Würzburg, Cavalerul lebedei. Vezi și conferința lui Rudolf Steiner de la Berlin din 29 martie 1906 despre „Parsifal și Lohengrin”, în Enigmele lumii și antroposofia, GA 54.
57. Christian Rosenkreutz: Vezi aici Creștinismul esoteric și conducerea spirituală a omenirii, GA 130.
58. lumina Kundalini din sentimentul radiant de căldură: Vezi aici conferința de la Berlin din 18 octombrie 1904, în Esoterism și istorie a lumii în mitologia greacă și germană, GA 92.
59. Conform liniei descendente, corpul eteric este opus corpului fizic;ele sunt identice doar conform liniei ascendente: Această frază poate fi înțeleasă, eventual, în sensul notei 38 de la p. 61, «arc descendent ...arc ascendent»; vezi însă și descrierea din conferința 18 a acestui curs.
60. este numit de Blavatsky oul auric: Vezi Doctrina secretă, vol. III, capitolul „Despre principii și aspecte”, p. 493-497, ediția germană.
61. „Les grands Initiés” de Edouard Schuré: „Marii Inițiați”, tradusă de Marie Steiner-von Sivers cu un cuvânt înainte de Rudolf Steiner la ediția întâi (1907), a doua și a treia. Ediția cea mai recentă, O.W Barth-Verlag, Weilheim, 1965.
62. douăsprezece forțe karmice ... Nidanas: Explicat mai amănunțit în conferințele 14 și 15.
63. o masă... nediferențiată, asemănătoare unei mase gelatinoase sau unui cristal moale: în notițele Mariei Steiner-von Sivers textul sună astfel: „...construit dintr-o masă gelatinoasă nediferențiată, precum protoplasma minerală”.
64. Inima peștelui s-a oprit la jumătatea drumului: Peștii au o inimă compusă din două părți, un vestibul (atrium) și camera (ventricul), situată în partea anterioară a corpului spre burtă. – Marie Steiner a notat: „Peștele este ca o jumătate de inimă.”
65. războiul ruso-japonez: Din anii 1904—1905, în care Rusia a fost înfrântă.
66. Dionisie Areopagitul: în Faptele Apostolilor, 17, 34 este menționat ca discipol al lui Pavel. Sub același nume au apărut la sfârșitul secolului al V-lea în Siria scrierile „Despre Ierarhia cerească” și „Despre ierarhia bisericească”, care au fost traduse din greacă în latină de Scotus Erigena. Ediția germană „Scrierile sfântului Dionisie Pseudo-Areopagitul”, tradusă de J.G.V. Engelhardt, Sulzbach, 1823.
67. Aceste învățături nu puteau găsi însă o înțelegere generală ... Ele sunt astfel ca un fel de testament: în vasta sa operă Rudolf Steiner a dezvoltat și mai departe învățătura despre Ierarhii. Vezi în special Ierarhiile spirituale și reflectarea lor în lumea fizică. Zodiac, Planete, Cosmos, GA 110 și Entitățile spirituale în corpurile cerești și regnurile naturale, GA 136.
68. 2600 de ani: Vezi nota 47 de la p. 72.
69. Novalis era un om atât de familiarizat cu domeniul ocult: Vezi „Misteriul Crăciunului – Novalis văzătorul și vestitorul lui Christos”, Dornach, 1980.
70. secta duhoborzilor: Războinicii spiritului sau luptătorii spirituali. Ei se numeau singuri și „creștini spirituali” și credeau la origini în revelația interioară. Secta a luat naștere pe la mijlocul secolului al XVIII-lea și a fost expulzată mai târziu în Transcaucazia. Către sfârșitul secolului al XIX-lea mulți au emigrat în Cipru și Canada. Tolstoi, care avea o puternică relație interioară cu duhoborzii (vezi K.J. Staub, Viața și opera contelui L.N. Tostoi, 1908), a scris în legătură cu aceasta Prigoana împotriva creștinilor în Rusia în anul 1895.
71. secta maniheilor: De la Mani (215 sau 216-276 d. Ch.). Acesta a întemeiat, pornind din Asia Mică, un „curent spiritual puternic, de care aparțin și albigenzii, waldenzii și catarii Evului Mediu, continuând și în Ordinul templierilor, și tot așa, printr-un lanț curios de întâmplări, – francmasonii. Francmasoneria ține de fapt de acest curent, deși ea s-a aliat cu rosicrucianismul”. Conform notițelor de la o conferință despre manihei a lui Rudolf Steiner ținută la Berlin, pe 11 noiembrie 1904, în Legenda Templului și Legenda de Aur, GA 93. Vezi și Albert Steffen, Mani, Dornach, 1930 și Geo Widengren, Mani și maniheismul, Urban-Taschenbuch, 1961.
72. Subba Row (Rao) ... descrie trei astfel de stări ale inițiaților Chela: Articolele lui Row din revista „Theosophist” au apărut mai târziu toate sub titlul Esoteric Writings, ed. a 2-a, Madras, 1931.
73. numărul 666: Vezi Rudolf Steiner, Apocalipsa după Ioan, GA 104.
74. a opta sferă: Explicații mai detaliate despre aceasta în GA 254, Mișcarea ocultă în secolul al XIX-lea și relația ei cu cultura universală.
75. Nidanas: Rudolf Steiner se referă aici la capitolul „Nidanas” din Doctrina secretă a d-nei Blavatsky, vol. III, p. 585 ș.u., ediția germană.
76. înțelepciune, frumusețe și forță (tărie): Vezi nota 33 referitoare la „Basmul” lui Goethe, p. 54.
77. „Theologia deutsch”: Teologia germană, scrisă de un preot de la Curtea cavalerilor teutoni din Sachsenhausen, de lângă Frankfurt a.M., 1497. Ediția 1, Luther, 1518; traducere în germana nouă după textul original de Franz Pfeiffer. Vezi și GA 7, Mistica la începuturile vieții spirituale moderne și raportul ei cu concepția actuală despre lume (1901).
78. A crea din Nimic: Acest concept spiritual-științific al lui Rudolf Steiner se regăsește și în conferințele de la Stuttgart din 15 septembrie 1907 și Köln, 29 decembrie 1907, GA 101, precum și în conferința de la Berlin din 17 iunie 1909, în Antropologie spiritual-ştiinţifică, GA 107.
79. noi pregătim prin aceasta configurația unei rase viitoare: Acesta este textul notițelor Mariei Steiner-von Sivers; în notițele Mathildei Scholl fraza sună însă „noi formăm prin aceasta o următoare seminție”.
80. primul ...al doilea ...Logos: Vezi aici însemnările lui Rudolf Steiner pentru Edouard Shuré din mai 1906 „Semne și evoluția celor trei Logoi în omenire”, tipărită în „Beiträge zur Rudolf Steiner Gesamtausgabe”, nr. 14 (Contribuții la ediția Opere complete ale lui Rudolf Steiner), sărbătoarea de Michael 1965.
81. a opta sferă: Vezi nota 74 de la p. 122.
82. Acesta are de asemenea forța de a însufleți materia astrală aflată împrejurul gândului: În „Nachrichtenblatt” (Foaie de știri) 1942/43 această frază sună, după notițele Mathildei Scholl astfel: „El are de asemenea forța de a însufleți spațiul material aflat împrejurul gândului”. Întrucât aceasta nu are în acest context niciun sens real, în afară de aceasta fraza lipsind cu desăvârșire din notițele Mariei Steiner, ea a fost modificată de editor conform sensului.
83. Jehova... Dumnezeul lunar: Vezi nota 40 de la p. 63.
84. Pasiunile omenești se află într-o relație ocultă cu forțele superioare ale entităților spirituale care ne-au precedat: Vezi aici conferința de la Dornach din 24 octombrie 1915, în GA 254 Mișcarea ocultă în secolul al XIX-lea și relația ei cu cultura universală.
85. Când omul distruge viața: Vezi aici recenzia lui Rudolf Steiner la romanul doamnei Mabel Collins, Flita, în Lucifer-Gnosis. Articole fundamentale referitoare la antroposofie 1903-1908, în GA 34.
86. „Lumină pe cale”: Vezi nota 32 de la p. 53.
87. Mediumul respectiv: Rudolf Steiner se referă aici, conform expunerilor din conferința ținută la Stuttgart în 24 august 1906, apărută în În fața porții teosofiei, GA 95, la o broșură a lui Georg von Langsdorff, Freiburg, i.Br. care la sfârșitul secolului al XIX-lea era cunoscut în domeniul spiritist ca traducător și publicist. Vezi despre acesta Carl Kiesewetter, Istorie a noului ocultism, Leipzig, fără an (1891).
88. am cunoaște atunci din afară ceva ce cunoaștem foarte bine din interior: Acest pasaj a fost reținut de notanți doar incomplet. În notițele Mariei Steiner-von Sivers textul sună pe dos: „...cunoaștem atunci din interior ceva ce cunoaștem de altfel din afară: plăcere și suferință”, ceea ce aici, desigur, este discordant sau incomplet. Conform sensului ar fi vrut să se explice faptul că prin exercițiul descris cunoaștem în lumea exterioară ceva de aceeași natură cu sentimentele omenești de plăcere și suferință ș.a.m.d.
89. a introduce din nou în viața teozofică activitatea artistică: O privire de ansamblu asupra celor prestate de Rudolf Steiner în domeniul artistic și în artele inaugurate de el, se găsește în „Sinteză bibliografică – Opera literară și artistică”, Dornach, 1984.
90. Goethe ... „Metamorfoza plantelor”: vezi „Scrierile de științele naturii ale lui Goethe” editate și comentate de Rudolf Steiner în ediția „Deutsche National-Literatur”, Kürschner, 5 volume, reproduse în GA 1 a-e, Dornach, 1975.
91. primul principiu teosofic: Primul din cele trei principii fundamentale al Societății Teosofice întemeiate de H.P. Blavatsky în 1875 sună astfel: „Formarea nucleului unei frății generale, fără deosebire de rasă, credință, sex, castă sau culoare”.
92. Am văzut că întregul corp omenesc...: Textul întregului paragraf este foarte defectuos și nesatisfăcător și nu poate fi considerat autentic cuvânt cu cuvânt.
93. involuție-evoluție: vezi aici nota 78 de la p. 134 ș.u. referitoare la „creația din nimic”.
94. În Vedanta se spune: Brihadaranyaka Upanishad 3, 2, 11 ș.u.: „... «Yajnavalkya», a spus [Jaratkarava Artabhaga], «dacă vocea celui decedat intră acum în foc, respirația sa în vânt, ochiul său în Soare, spiritul său în Lună, auzul său în regiunile cerești, trupul său în Pământ, Sinea sa în spațiu, părul de pe corp în plante, părul de pe cap în copaci, sângele și sămânța (lichidul seminal) în apă, unde mai rămâne omul?» «Întinde-mi mâna ta, dragă Artabhaga», spune el. «Doar noi doi vrem să știm de asta. Știința noastră nu se cade a fi spusă oamenilor». Amândoi au ieșit afară și au discutat între ei. Ceea ce ei și-au spus, și-au spus ca de la Kaiman. Binele îi vine omului prin fapta bună, răul prin fapta rea. După asta, Jaratkarava Artabhaga tăcu.” Citat din „Upanishade”, ediția de buzunar Diederich, 1984.
95. În viziunea lui Iezechiel: Iezechiel 1.
96. primii Arhați. Ulterior au apărut și celelalte două sorturi: Această descriere, doar incomplet consemnată, a fost dată desigur ca explicație la strofa a VII-a – Dzyan din Doctrina secretă a Helenei Blavatsky, vol. II.
97. legenda lui Prometeu: Vezi aici conferința de la Berlin, din 7 octombrie 1904 „Legenda lui Prometeu”, în Esoterism și istorie universală în mitologia greacă și germană, GA 92.
98. Bhagavad Gita: Rudolf Steiner a ținut în 1912/13 două cicluri de conferințe despre Bhagavad Gita: Bhagavad-Gita și epistolele lui Pavel, GA 142, și Bazele oculte ale Bhagavad-Gita, GA 146.
99. Tot ceea ce citim noi în Vede: Veda, adică „Știința” sfântă se numește totalitatea scrierilor religioase străvechi ale Indiei compuse în limba sanscrită, cărora li se atribuie o origine suprapământească. Este vorba de o literatură vastă, ce mult timp a fost transmisă doar oral. Moștenirile vedice transmise prin tradiție se împart în principal în 3 părți: 1. Sanhitas, 2. Brahmanas, 3. Aranyakas și Upanișadele. Sanhitas sunt o „Culegere” de cântece, formule sacrificiale și formule magice. Se deosebesc patru astfel de culegeri, care, generic vorbind, sunt numite pe scurt cele „patru Vede”.
100. a primit... cultura de la Zarathustra: Este avut în vedere primul Zarathustra, sau propriu-zis adevăratul Zarathustra. În conferința publică despre „Zarathustra”, Berlin, 19 ianuarie 1911, în GA 60, Răspunsurile științei spiritului la marile întrebări ale existenței, Rudolf Steiner explică: „Istoricii greci au indicat întotdeauna faptul că Zarathustra ar trebui plasat cu mult înainte, circa 5000 până la 6000 de ani înaintea războiului troian.
101. Conferința a 25-a: La această conferință lipsesc notițele Mariei Steiner-von Sivers. Textul celei de-a doua jumătăți a acestei conferințe – în special despre cele trei regnuri elementare – există doar fragmentar. Vezi de aceea conferința din 4 decembrie 1907 de la München, în Ființe naturale și spirituale – acțiunea lor în lumea noastră vizibilă, GA 98.
102. Loja Maeștrilor: Vezi nota 50 de la p. 73.
103. atomii care vor forma Jupiterul: Despre aceasta Rudolf Steiner vorbise câteva zile înainte – pe 21 octombrie 1905 – într-o conferință ținută în paralel cu această serie de conferințe, din care, de asemenea, nu există decât niște notițe fragmentare, în Legenda Templului și Legenda de Aur, GA 93.
104. Conferința a 26-a: Ca și la conferința a 25-a, și la această conferință lipsesc notițele Mariei Steiner-von Sivers.
105. s-au păstrat corect în legenda mahomedană despre Paradis: Probabil Rudolf Steiner a luat aici în considerație lucrarea ocultistului englez C.G. Harrison, Universul transcendental, cunoscută atunci în mediile teosofice, prima ediție în limba germană din 1897. Sunt 6 conferințe despre știința ocultă, teosofie și Biserica catolică, iar în conferința a 5-a se spune: „...În tradiția mahomedană există o vorbă foarte apropiată de adevăr, cum că grădina Edenului se află în regiunea mediană dintre Pământ și Lună”.
106. Noul material a fost luat de pe Marte... și Mercur... Zilele săptămânii sunt o reflectare a evoluției planetare: Vezi nota 37 de la p. 61.
107. Christos ar fi călcat capul șarpelui: Luca, 10,19.
108. legenda lui Hercule: Vezi aici conferința din 7 octombrie 1904 despre legenda lui Prometeu ținută la Berlin, în Esoterism și istorie universală în mitologia greacă și germană, GA 92.
109. Epoca de aur... Epoca de argint… Epoca de bronz:

     Epoca de aur Epoca de argint Epoca de bronz Epoca întunecată Epoca noastră

     = Krita Yuga = Treta Yuga = Dvapara Yuga = Kali Yuga cuprinde

     = aprox. 20.000 ani = aprox. 15.000 ani = aprox. 10.000 ani = aprox. 5.000 ani următorii 2.500 ani

     Vezi și conferințele Evenimentul apariției lui Christos în lumea eterică, GA 118.
110. 666, numărul fiarei: Vezi nota 73 de la p. 122.
111. la H.P.Blavatsky ca număr de Prajapatis: „Doctrina secretă”, vol. I, p. 60,116 ș.u., ediția germană.
112. conștiență, viață, formă... Creație din Nimic... trei Logoi: Pentru o parte a auditoriului Rudolf Steiner a expus aceste noțiuni deja cu un an înainte, într-o serie de conferințe din octombrie/noiembrie 1904 – în principal pe 22 și 25 octombrie 1904. Mai târziu a mai fost făcută o descriere asemănătoare în conferințele din 15 septembrie 1907 de la Stuttgart, din 29 decembrie 1907 de la Köln și din 17 iunie 1909 de la Berlin. Vezi și nota 78 de la p. 134.
113. Faust vrea să aibă aer de foc: Goethe, Faust I, Cameră de studiu.
114. Un al șaselea și al șaptelea simț: Acestea au legătură, conform conferinței a 9-a din prezentul curs, cu evoluția în continuare a hipofizei și epifizei. Vezi și nota 53 de la p. 76.
115. Legenda lui Prometeu: Comp, nota 97 de la p. 202.
116. munca ca marfă... ca ofrandă: Vezi aici cele trei articole Știința spiritului și problema socială apărute în aceeași perioadă în revista „Lucifer-Gnosis”, extras din GA 34 „Lucifer-Gnosis”.
117. lupta dintre legiunile Arhanghelului Michael... și cohortele zeului Mammon: Vezi descrierile detaliate de mai târziu, de exemplu în Fundalurile spirituale ale lumii exterioare – Prăbușirea spiritelor întunericului, GA 177.
118. se întâmplă cu o necesitate interioară ca și un foc, precum cel din est: Se referă probabil la Revoluția rusească din 1905 izbucnită pe fondul Războiului ruso-japonez din 1904-1905, tocmai încheiat cu înfrângerea Rusiei. Vezi conferința din 12 octombrie 1905: „Situația mondială, război, pace și știința spiritului”, în Enigme ale Cosmosului și antroposofia, GA, 54.
119. principiul fraternității: Vezi nota 91 de la p. 180.
120. Hathayoga... un proces respirator: Vezi nota 31 de la p. 51. 121/257
121. Enigma Sfinxului: Vezi nota 22 de la p. 41.
122. hrănirea: Despre această temă Rudolf Steiner a vorbit mai târziu, însă în mod diferit, de exemplu în fața muncitorilor de la primul Goetheanum; vezi Despre sănătate și boală — Bazele unei teorii spiritual-științifice despre simțuri, GA 348 și Crearea lumii și a omului – Viață pământească și acțiune stelară, GA 354.
123. forțe fizice vindecătoare... pentru vindecarea așa-numitelor boli spirituale: Acesta este textul conform Mathildei Scholl. Marie Steiner-von Sivers în schimb a notat în acest loc că vechii tămăduitori „trezesc în ei remedii psihice, în special pentru boli psihice”.
124. Cain și Abel... alegorie: Interpretat de Rudolf Steiner în mod diferit, în principal în conferințele din anul 1904 și 1905 legate de Legenda Templului și Legenda de Aur, GA 93.
125. „Dacă nu vă veți face ca niște copilași”: Matei, 18, 3; 19, 14; Luca, 18,15 și 16.
126. mersul evoluției omenirii este unul coborâtor și unul suitor: Vezi nota 54 de la p. 76.
127. se înfășoară în vârtej. Cu toții au ceva semitic în ei: Vezi, Rudolf Steiner în scrisoarea sa către Marie Steiner-von Sivers din 28 aprilie 1905, în Corespondență și documente 1901— 1925, GA 262.
128. „Enigmele lumii” a lui Haeckel: „Enigmele lumii. Studii pe înțelesul tuturor despre filosofia monistă”, Bonn, 1899. Referitor la aceasta vezi conferința din 5 octombrie 1905, „Haeckel, enigmele lumii și teosofia”, în Enigmele lumii și antroposofia, GA 54.
129. Kropotkin... principiul ajutorului reciproc la animale: „Ajutorul reciproc în cadrul evoluției”, în germană de Gustav Landauer, Leipzig, 1904.
130. Vedele și Bhagavad Gita…filosofia Vedanta: Vezi notele 94 și 98 de la p. 190 și 203.
131. prin mulți Zaratustra: Despre Zarathustra originar vezi nota 100 de la p. 205. Zarathustra istoric a trăit în secolul VI înainte de Christos și a fost, conform lui Alexander Polyhistor și Plutarh, învățătorul lui Pitagora. În plus compară referitor la tradiția școlilor oculte de a transmite mai departe numele învățătorului și învățătura sa, cu explicațiile lui Rudolf Steiner privitoare la Dionisie Areopagitul din conferința a 13-a a volumului de față.
132. legenda lui Siegfried: Vezi aici, de exemplu, conferința de la Berlin din 22 martie 1906 despre „Siegfried și amurgul zeilor”, în Enigmele lumii și antroposofia, GA 54.
133. Ahile... Siegfried... Invulnerabilitatea sub această formă înseamnă inițiere: Vezi, pentru aceasta, conferința a 7-a din Evanghelia după Marcu, GA 139.
134. curba ascendentă a evoluției culturale omenești: Vezi nota 54 de la p. 76.
135. Hefaistos: Vezi nota 23 de la p. 41.
136. Bonifatius: Sfântul Bonifatius, propriu-zis Wynfrid, numit apostolul germanilor, a răspândit în secolul al VIII-lea creștinismul ca împuternicit al Romei în Thiiringia, Frislande și Hesse și a fost ucis de către frislandezii păgâni în anul 754.
137. Tacitus a găsit acolo, la germani, multe similitudini: Descrierea diferitelor triburi germanice se găsește în partea a 2-a a lucrării De origine et situ Germanorum, cap. 28-46. Apărută în mai multe ediții în traducere germană.
138. Irmin: „Cel puternic”, strămoșul triburilor germanice.
139. Esau... Iacob... Iosif: Cartea 1 a lui Moise.
140. legenda lui Lohengrin: Vezi nota 56 de la p. 81.
141. Wodha – Bodha – Buddha: Despre această legătură Rudolf Steiner a mai vorbit pe larg, de exemplu, în conferința a 10-a din Cosmos, Pământ și om, GA 105.
142. Attila... În Europa, s-a oprit doar în fața creștinismului: Rudolf Steiner se referă aici la pătrunderea lui Attila în Italia în anul 452, când Aquileia a fost distrusă și în întâmpinare i-a ieșit episcopul Leo I cu suita și l-a putut determina să facă cale întoarsă.
143. Cunoscutul călător Peters: Important călător prin Africa; fondatorul coloniei germane Africa Orientală și a Societății germano-afro-orientală. A scris, printre altele, „Ofirul de aur al lui Solomon” (1895) și „în Țara de Aur din Antichitate” (1902).

AcasăLucrări OnlineIndex GA93aPrecedentaUrmătoarea