Rudolf Steiner
EVOLUȚIA ÎN LUMINA ADEVĂRULUI

GA 132

NOTE

După o absență mai îndelungată din Berlin, Rudolf Steiner reia, în octombrie 1911, activitatea la Ramura berlineză. După conferința introductivă din 23 octombrie 1911, el vorbește în săptămânile următoare, în fiecare marți, despre aspectele lăuntrice ale stărilor planetare anterioare de evoluție ale Pământului nostru. Din punctul de vedere al conținutului lor, aceste conferințe sunt în legătură cu Știința ocultă apărută în anul precedent, numai că ele erau adresate unor auditori familiarizați de o vreme mai îndelungată cu problemele spiritual-științifice.

Suportul textului: Conferințele ținute liber de către Rudolf Steiner au fost stenografiate de mai mulți auditori, și transpuse apoi de aceștia în text lizibil. Cunoștințele de stenografie ale respectivilor membri erau foarte diferite, și de aceea textele redate de ei prezintă o serie de diferențe. Există trei asemenea texte, de la care lipsesc însă stenogramele originale. Cea mai completă dintre ele aparține lui Walter Vegelahn, care a fost solicitat în mod expres de Marie Steiner von Sivers la redactarea conferințelor. Cel de-al doilea text, foarte bun, și care a devenit accesibil arhivelor abia în anii '70, aparține Clarei Michels. O a treia redactare, având mai degrabă caracter de referat, a fost realizată de Tatiana Bergengrün.

La baza acestui text se află notițele lui Walter Vegelahn. La ediția a cincea (1979) au fost luate în considerare și notițele Clarei Michels, prilej cu care s-a realizat un număr de corecturi și completări. O expunere a problemei textului, cu o listă a formulărilor ce diferă între ele, a apărut într-un articol al Carolinei Wispler în „Contribuții la operele complete ale lui Rudolf Steiner”, nr. 67/68, pag. 58 ș.u.

Primele două ediții (1916 și 1932) au fost editate de către Marie Steiner, cea de-a treia (1958) de către Ruth Moering, cea de-a patra (1969) de către Johann Waeger. O nouă prelucrare a materialului a fost realizată în anul 1979 de către Caroline Wispler. La cea de-a șaptea ediție (1999) a fost adăugat în volum, de către Anna Maria Balaster un catalog cuprinzător, ca și câteva indicații în completare.

Titlul volumului: Conferințele au fost publicate pentru prima oară în 1916, ca manuscris, sub titlul Evoluția din punctul de vedere al adevărului real. Acest titlu corespunde formulării textului conferințelor, și este probabil că el a fost ales de către Rudolf Steiner însuși, sau măcar cu acordul lui.

Relativ la cuvintele „teosofie” și „teosofic”: Deoarece aceste conferințe au fost ținute în perioada în care Rudolf Steiner mai activa încă în cadrul Societății Teosofice, el a folosit adesea expresii ca „teosofie” și „teosofic”. Pe baza unor indicații ulterioare ale sale, acestea au fost modificate în „antroposofie” sau „știință spirituală”, respectiv „antroposofic” sau „spiritual-științific”.

NOTE LA TEXT

Operele lui Rudolf Steiner din cadrul Ediției Complete (GA) sunt indicate în note prin numărul bibliografic.

1. Se referă în principal la cele zece conferinţe de la Berlin, Excurs în domeniul Evangheliei lui Marcu, din 17 octombrie 1910 până în 10 iunie 1911; GA 124.
2. Rudolf Steiner, Știința ocultă în schiţă (1910), GA 13.
3. Expresia apartine lui Friedrich Albert Lange. Vezi Istoria materialismului, Biblioteca Universală, Leipzig, vol. II, p. 474
4. Wilhelm Wundt, 1832-1920, medic, psiholog i filosof; a întemeiat Institutul pentru psihologie experimentală din Leipzig.
5. Vezi în acest sens expunerile lui Rudolf Steiner din Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare? (1904), GA 10.
6. Karl Rosenkranz, 1805-1879, filosof. Vezi Dintr-un jurnal, Leipzig, 1854, pp. 24 ş.u.: „Impresia zdrobitoare la care abia dacă mă pot gândi, şi pe care abia dacă o pot exprima, este că ceva există. Se deschide în faţa mea din acest gând al absolutului, al prăpastiei lipsite de conținut a lumii. Îmi este şoptită, ca o trădare a zeilor. Mă cuprinde o spaimă ca în copilărie, când citeam Apocalipsa lui Ioan, şi în ea Cerul şi Pământul se prăbuşeau laolaltă...”.
7. Georg Wilhelm Friedrich Hegel, 1770-1831.
8. Albert Schwegler, 1819-1857, filosof şi filolog clasicist. Vezi Istoria filosofiei în schiţă, Stuttgart, 1848; noua ediţie revizuită şi completată de către J. Stern, Biblioteca Universală, Leipzig.
9. Jakob Böhme, 1575-1624.
10. Theophrastus Bombastus Paracelsus von Hohenheim, 1493-1541; vezi Rudolf Steiner Mistica la începutul viefii spirituale moderne şi raportul ei cu concepţia modernă despre lume (1901), GA 7.
11. Dionisie Areopagitul, membru al areopagului atenian, convertit de Sfântul Apostol Pavel la creştinism (Faptele Apostolilor 17, 34). Prin anul 500 a apărut în Siria – avându-l ca autor, printre alţii, şi pe el – lucrarea la care se fac referiri aici: Despre ierarhiile cereşti, în Dionysios Areopagita, ierarhia ingerilor şi a Bisericii, Mnchen, 1955. – În privinţa problemei autenticităţii acestor lucrări, vezi Rudolf Steiner, Creştinismul ca fapt mistic şi Misteriile Antichităţii (1902), GA 8, 1976, p. 154.
12. Luca 22, 19.
13. De exemplu, în conferinţa din 8 august 1908, în Universul Pământul și omul, GA 105.
14. Este vorba de regele Alfonso al X-lea de Castilia (1223-1284), calificat cu epitetul de „înţeleptul, astronomul". El a format un colegiu de 50 de astronomi arabi, evrei şi creştini, care au elaborat în 1252 aşa-numitele „tabele alfonsinice”. Expresia „Dacă Dumnezeu mi-ar fi cerut sfatul la crearea lumii, eu aş fi făcut-o mai simplă” este redată în Gottfried von Leibniz, Teodicee, paragraful 193, Hannover/Leipzig, 1744.
15. În conferința din 14 noiembrie 1909, în Tainele mai profunde ale devenirii umane în lumina Evangheliilor, GA 117.
16. Matei 26, 53.
17. Ioan 13, 26, Matei 26, 23.
18. Este posibil să se fi spus „ape lunare”, iar cuvântul „mase” să fi fost preluat din greşeală.
19. Este vorba de conferinţa publică din 23 noiembrie 1911, de la Berlin: „Adâncurile tăinuite ale vieţii sufleteşti”, tipărită în Istoria omului în lumina cercetării spirituale (1911/1912), GA 61.
20. Cântecul lui Mignon, din „Wilhelm Meister” al lui Goethe.
21. Heinrich von Kleist, 1777-1811. Citatul provine dintr-o scrisoare din 31 august 1806, Operele complete ale lui Kleist, editate de Erich Schmidt, vol. V, Leipzig şi Viena, 1905, pp. 326 ş.u. – Penthesileia, tragedie, Tübingen, 1808, Katherina von Heilbronn sau proba focului, o remarcabilă piesă de teatru cavalerească, Berlin, 1810; Prinţul Friedrich von Homburg, piesă de teatru editată de Ludwig Tieck, Berlin, 1821.
22. Rudolf Steiner, Conducerea spirituală a omului şi a omenirii (1911), GA 15.
23. Vezi Platon, Theaitetos, 155c: ,,...Pe filosof îl caracterizează această dispoziţie sufletească a uimirii. Căci aceasta şi nimic altceva este începutul filosofiei”. – Vezi şi Aristotel, Metafizica,982b: „Din cauza uimirii au început oamenii, acum, ca şi la început, să filosofeze”.
24. Este vorba de conferinţa din 8 decembrie ţinută la Berlin: „Spiritul în regnul vegetal”, în Răspunsuri ale ştiinţei spirituale la marile probleme ale existenţei (15 conferinţe, Berlin, 1910/1911), GA 60.
25. Faptele Apostolilor 9.
26. Vezi Rudolf Steiner, Evenimentul apariţiei lui Christos in lumea eterică (16 conferinţe separate, ţinute în diverse locuri în 1910), GA 118.
27. Rudolf Steiner, Creştinismul ca fapt mistic şi Misteriile Antichităţii (1902), GA 8.
28. Ţinută pe 29 noiembrie 1911, la Stuttgart; de la această conferinţă nu există decât notiţe insuficiente; ea nu a fost tipărită. – Conferinţe corespunzătoare, care însă nu abordează acest exemplu, au fost ţinute la Berlin pe 31 octombrie şi 7 noiembrie 1912; tipărit în Rezultate ale cercetării spirituale (14 conferinţe, 1912/1913), GA 62. – Comparaţia cu cumpărarea chiflelor este reluată de către Rudolf Steiner pe 27 decembrie 1911, şi folosită acolo ca punct de plecare pentru ciclul de conferinţe Lumea simţurilor şi lumea spiritului (6 conferinţe, ţinute la Hannovra, 1911/1912), GA 134.
29. Aceste conferinţe nu au fost ţinute la Berlin, ci la Basel, din 15 până în 24 septembrie 1912. Vezi Evanghelia după Marcu, GA 139.

AcasăLucrări OnlineIndex GA132Precedenta