Rudolf Steiner
EVOLUȚIA ÎN LUMINA ADEVĂRULUI

GA 132

Coordonatorul colecției: biolog dr. Petre PAPACOSTEA
Redactor: Maria STANCIU
Tehnoredactor: Mihaela TUDOR; Cristina MILCA
Coperta: Mariana MÎRZEA

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României STEINER, RUDOLF Evoluția în lumina adevărului / Rudolf Steiner; trad.: Delia Popescu. - Ed. a 2-a, rev.  — Bucureşti: Univers Enciclopedic Gold ; Cluj-Napoca : Triade , 2015 ISBN 978-606-704-083-8 ISBN 978-973-633-122-0 I. Delia Popescu (trad.) 141.333 14(100) Antroposofie

GRUPUL EDITORIAL UNIVERS ENCICLOPEDIC GOLD
Str. Luigi Cazzavillan nr. 17, sector 1, Bucureşti, 010784
Tel.: 0371.033.416
e-mail: difuzare@universenciclopedic.ro
www.universenciclopedic.ro

COPERTA IV

Deşi a vorbit sau scris rareori despre aceasta în mod explicit, iubirea se află în centrul întregii opere a lui Rudolf Steiner şi constituie fundamentul speranţei sale legate de viitorul umanităţii şi al Pământului. Steiner ne învaţă că fără iubire nimic nu este posibil; pe de altă parte, cu iubire putem realiza orice. Iubirea este întotdeauna „iubirea pentru ceea ce nu există încă. A iubi înseamnă a crea; înseamnă să pătrunzi în mod altruist în curentul timpului care curge din viitor către noi.

Cunoaşterea adevărată a realităţii este imposibilă fără iubire. Numai prin iubire putem să ştim ceea ce ştim, putem cunoaşte lumea şi începuturile ei într-un mod viu. Fără iubire, cunoaşterea devine manipulare, dominare, control; lumea devine un spaţiu al lucrurilor moarte. Însă atunci când cunoaştem prin intermediul iubirii pătrundem într-o schemă de relaţii dinamice, potenţial eliberatoare, iar lumea devine vie, plină de fiinţe care lucrează pentru bine. Cartea însumează toate prelegerile esenţiale, precum şi scrierile lui Rudolf Steiner legate de iubire.

Evoluţia în lumina adevărului este o lectură obligatorie pentru toţi cei care doresc să obţină o înţelegere mai profundă a adevăratei noastre misiuni ca fiinţe umane şi a scopului evoluţiei noastre pe Pământ.

CUPRINS [Notă]

Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea)

În legătură cu publicarea conferințelor lui Rudolf Steiner

Prima conferință — Berlin, 31 octombrie 1911

Continuarea efectelor perioadelor saturniană, solară și lunară, în perioada actuală. Groaza și fiorii la vederea vechiului Saturn, în fața golului infinit și învingerea lor prin tărie și siguranță lăuntrică. O presimțire în acest sens a lui Karl Rosenkranz. Înțelegerea lui Christos, sau antroposofia, ca sprijin necesar pentru suportarea golului plin de groază al lui Saturn. – Spiritele voinței ca entități constând din curaj, în marea spirituală unduitoare. Absența timpului și a spațiului de pe Saturn. Licărirea înțelepciunii Heruvimilor, cărora Spiritele voinței le jertfesc entitățile lor. Nașterea timpului prin această jertfă  și nașterea Spiritelor timpului. Orice căldură, chiar și cea actuală, este efect al acestei jertfe. Imaginațiunea: Spiritele voinței îngenuncheate într-o dăruire plină de curaj în fața Heruvimilor, înălțând căldura înflăcărată a jertfei, și nașterea pornită de acolo a Spiritelor timpului. – Imposibilitatea de a înțelege această imagine a lui Saturn prin filosofia rațională. Viețuirea naivă a acestuia de către Jakob Böhme. Albert Schwegler. 

A doua conferință — Berlin, 7 noiembrie 1911

Căldura ca expresie fizică a fericirii de a jertfi. Aerul și lumina adăugate pe vechiul Soare, ca revelație exterioară a Spiritelor înțelepciunii, care își revarsă pline de har ființa în Univers, datorită contemplării pline de dăruire a faptelor de jertfă ale Tronurilor. Imaginațiunea: în centru, imaginațiunea lui Saturn, împrejur, cercul Spiritelor înțelepciunii, jertfa Tronurilor transformând fumul jertfei prin dăruirea lor – aer –, nașterea Arhanghelilor în partea interioară a sferei solare, ce radiază înapoi, transformate în lumină, darurile Spiritelor înțelepciunii. Nașterea spațiului prin acest interior-exterior, din anterior-ulterior. Arhanghelii ca păstrători ai trecutului, ca mesageri ai începutului primordial. – Aducerea pe Pământ a tuturor acestor forțe, de către Christos; „Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci ca expresie reală a
acestui fapt.

A treia conferință — Berlin, 14 noiembrie 1911

Realitatea căldurii drept jertfă, cea a aerului drept virtute ce se dăruiește. Resemnarea ca virtute spirituală: renunțarea unei părți a Heruvimilor de a prelua jertfa Spiritelor voinței. Formarea unui nor inelar în interiorul Soarelui, prin întâlnirea jertfelor ce urcă și a celor respinse. Cucerirea veșniciei de către Heruvimi, datorită faptului că s-au resemnat. Apariția apei, datorită resemnării lor. Preluarea substanței jertfei respinse de către entitățile luciferice, datorită căreia ia naștere opoziția, răul. Jertfirea lui Isaac drept imagine a resemnării zeilor față de jertfă. „Cina cea de taină” a lui Leonardo ca imagine a renunțării lui Christos prin preluarea lui Iuda în cercul apostolilor. Preluarea inconștientă a realității acestui tablou de către cel care îl contemplă.

A patra conferință — Berlin, 21 noiembrie 1911

Apariția dorului în Spiritele voinței la a căror jertfă au renunțat Heruvimii. Voința ce nu se poate manifesta. Străfulgerarea egoității prin voința care este reținută. Apariția Spiritelor mișcării, care aduc transformări în Univers. Împlinirea parțială a dorului Spiritelor voinței prin imaginile schimbătoare care le sunt aduse. – Răzbaterea la suprafață a dorului din subconștientul nostru, și împlinirea lui prin stiința spirituală. Heinrich von Kleist ca jertfă a acestui dor neîmplinit.

A cincea conferință — Berlin, 5 decembrie 1911

Aflarea adevărului din spatele manifestărilor exterioare ale lumii prin concentrarea asupra însușirilor propriului suflet. Uimirea și fericirea produse de dezlegarea enigmelor. Suferința vechii Luni din cauza jertfei respinse a Spiritelor voinței. Cain și Abel. Înstrăinarea substanței de jertfă de originea sa, la trimiterea ei înapoi, înspre Spiritele voinței: moartea. Orice moarte înseamnă îndepărtarea unei substanțe cosmice de sensul ei. Moartea, ca singurul adevăr înăuntrul lumii mayei. „Moartea” la minerale, plante și animale. Dezvoltarea constienței de Eu pe Pământ datorită realității morții omului. Învingerea morții de către Christos, a cărui moarte nu a avut o imagine spirituală primordială, ci s-a putut întâmpla numai pe Pământ. Înțelegerea Misteriului de pe Golgota este posibilă numai pe Pământ. Evenimentul trăit de Sfântul Pavel în fața Damascului și viețuirea sa de către tot mai mulți oameni ai prezentului. – Relația științei cu adevărul.

Note

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea