Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA244PrecedentaUrmătoarea

Rudolf Steiner
RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI ȘI INTERVIURI

GA 244

RĂSPUNSURI ORALE LA ÎNTREBĂRI

1905

München, 6 ianuarie 1905

48. Răspunsuri la întrebări după conferința „Despre țelurile Teosofiei” (în Arhiva Rudolf Steiner nu există niciun material privind conferința).
    Baza textuală: Extras editat din: Ludwig Kleeberg: Wege und Worte,* Ed. a 2-a, Stuttgart 1961.
    
    * Ludwig Kleeberg: 1885-1972, filolog clasic, profesor, pionier al activității de elev teosofic-antroposofic. Wege und Worte. Erinnerungen an Rudolf Steiner aus Tagebüchern und aus Briefen. (Căi și cuvinte. Amintiri despre Rudolf Steiner din jurnale și din scrisori.)
    1. Revoluția franceză
       Ea poate să fie comparată cu o lumină care nu are umbră. De abia prin aceea că se interpun corpuri între noi și lumină ia naștere umbra. Cu cât mai strălucitoare lumina, cu atât mai densă este umbra.
    2. Se împovărează cu karmă cineva dacă împlinește karma altcuiva prin faptul că îi face rău?
       Cu siguranță! Reprezentați-vă următoarele: o sferă incandescentă se rostogolește peste această masă, și astfel va pârli totul. Acum o lăsăm să cadă în apă, apa devine caldă, sfera pierde semnificativ din căldură, astfel că nu mai arde masa. Sau dacă snopiți în bătaie pe cineva, atunci sunteți un altul prin această faptă.

Berlin, 26 ianuarie 1905

49. Răspunsuri la întrebări după conferința: „Evanghelia lui Goethe (I)”.
    GA: Goethe și prezentul, GA 68c.

Berlin, 30 ianuarie 1905

50. Răspunsuri la întrebări după conferința „Apocalipsa și cosmologia teosofică I”.
    GA: Cunoașterea de sine și cunoașterea lui Dumnezeu. II. Teosofie, christologie și mitologie, GA 90b.
    
    Răspunsurile publicate în GA 90b:
    [Însemnări, probabil de la o sesiune de răspunsuri la întrebări privind conferința din 30 ianuarie 1905]
    1. Dacă privești Pământul din exterior, el apare ca o sferă cu o nuanță predominantă de verde. [Pământul are culoarea de bază verde.] În timp ce este relativ ușor să examinezi stadiile anterioare, este dificil să le vezi pe cele ulterioare. Cronica Akasha nu are ceva de spus despre aceasta, ea furnizează doar intențiile. În știință, există metode similare pentru a privi înapoi și înainte. Dacă omul de știință are hidrogen și oxigen și un curent electric, el știe că din acestea va rezulta apă.
       Globul astral al Pământului nostru este, din punct de vedere al materiei, din nou un glob complet astral – doar că mai elaborat. Lumea astrală a pregătit deja nașterea și moartea.
       Luna are un corp fizic foarte dens. Are, de asemenea, ceva asemănător cu un corp astral. Ea se raportează la Pământ așa cum placa fotografică negativă se raportează la cea pozitivă. Tot ceea ce pe Pământ apare plăcut este un lucru foarte dezolant în înfățișarea sa pe Lună. Acolo, totul înseamnă exact contrariul. Vederii psihice îi este imposibil să vadă materia astrală. Cu puterea psihică a Pământului nu poți vedea sfera astrală a Lunii. Dacă studiezi operațiunile care sunt efectuate la cercetarea karmică asupra karmei oamenilor, ajungi în regiunea în care poți percepe ceva din însăși această Lună.
       Numărul 666 înseamnă 216 — 6 x 6 x 6 —. Cea mai desăvârșită stare, a șaptea, este absentă din Apocalipsă.
       (666 este numărul fiarei, un număr obținut dând laoparte celor două globuri superioare ale fiecărui lanț. Aceste două globuri superioare sunt cele ale zeității. Un lanț este o rundă.)
       Despre momentul următoarei catastrofe este dificil de spus ceva, pentru că cel care știe ceva despre aceasta nu poate spune nimic. A cincea rasă, a noastră, va pieri în urma războiului tuturor împotriva tuturor. Nu se poate spune nimic despre acest moment. Nici despre numere nu se poate vorbi. În cursul seriei de conferințe pprobabil se va putea spune ceva despre acest lucru. La urma urmei, ne aflăm într-o perioadă în care lucrurile se dezvoltă extraordinar de rapid. În astral, secolul al XIX-lea înseamnă tot așa de mult ca mileniul precedent. Se avansează într-un tempo din ce în ce mai rapid. Acest lucru poate fi observat deja și la rasele rădăcină. Spre sfârșitul ciclurilor, viața este mult accelerată.
       Biblia desemnează a șaptea stare de pe globul intelectual ca fiind fericirea. În India este numită Devachan. A șaptea stare este întotdeauna starea de fericire, doar că în grade foarte diferite pe diferite planete.

Berlin, 2 februarie 1905

51. Răspunsuri la întrebări după conferința: „Evanghelia lui Goethe (II)”.
    GA: Goethe și prezentul, GA 68c.

Berlin, 6 februarie 1905

52. Răspunsuri la întrebări după conferința „Apocalipsa și cosmologia teosofică II”.
    GA: Cunoașterea de sine și cunoașterea lui Dumnezeu. II. Teosofie, christologie și mitologie, GA 90b.
    Răspunsurile publicate în GA 90b:
    1. În opinia dumneavoastră Luna actuală a precedat Pământul fizic?
       Luna [vizibilă] actuală este materie din fostul Pământ. Luna [din epoca lunară] trece în a opta sferă. Cel care privește Luna cu „ochiul lui Dangma” poate vedea că în munții lunari, starea de atunci s-a cristalizat, s-a împietrit.
    2. Era deja Soarele acolo pe atunci?
       Așa cum este el astăzi, nu era acolo. Era într-adevăr luminos în sine, dar în același timp așa încât lumina pe atunci era sonoră. Goethe descrie starea cerului la acea vreme în „Prolog im Cer”, din „Faust”, prima parte, unde lasă starea solară, care corespunde planului mental inferior, să răsune: „Soarele răsună după vechiul mod în sfere frățești, în concursul cântecelor...” și așa mai departe. Soarele nostru de astăzi făcea parte din corpul solar de la acea vreme.
    3. Care este diferența dintre vederea astrală și vederea mentală?
       Văzătorul astral își poate extinde conștiența asupra întregii rase, asupra rasei-rădăcină. Însă văzătorul mental își poate extinde conștiența asupra a șapte rase, până la începutul primeia, rasa polară. Toate școlile ezoterice au inițial 49 de grade.
    4. Cum se raportează aceste cunoștințe teosofice la geologia modernă?
       Perioadele care intră pentru noi în considerație aici ar fi aluviul, apoi diluviul, și apoi ajungem la starea terțiară, care corespunde aproximativ epocii atlanteene, astfel încât, în esență, suprafața Pământului în această stare terțiară formează fundul Oceanului Atlantic. Dacă ar fi să căutăm omul din acea vreme, ar trebui să-l căutăm pe fundul Oceanului Atlantic. Această epocă terțiară este precedată de epoca secundară, care corespunde aproximativ perioadei lemuriene. În mijlocul acestei perioade a apărut forma actuală a omului. Încă mai înainte, avem de-a face cu ființe de o materie atât de „subțire”, încât este imposibil să obținem urme ale lor. Animalele care s-au dezvoltat în același timp, în timpul epocii lemuriene, erau reptile, dinozauri și altele similare. Apoi, în paralel cu atlanteenii s-au dezvoltat mamiferele. Acesta ar fi aproximativ paralelizarea cu perioadele geologice. Apoi trebuie să faceți și o paralelă și cu rămășițele respective. Veți putea atunci observa că și paleontologia este corectă într-o anumită privință. Însă multe dintre suprafețele care intră în considerație pentru noi sunt astăzi acoperite de mare. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu putem obține imagini fidele ale lor. În starea de foc trăiau „fiii ceții de foc” – cele mai vechi entități. Dacă ne întoarcem în perioada terțiară, mai avem reptile; în perioada primară mai erau pești. Aceste ființe erau deja prezente ca atare pe atunci, doar că ele erau într-o stare materială diferită. Ele erau așa încât aveau aceleași amprente. Esențialul era deja prezent. Starea de foc le-a dat plasticitate. Prin contractarea ulterioară, a luat naștere cutarea, încrețirea [scoarței terestre] – acesta este stadiul de acumulare, de îngrămădire.
       Cine se ocupă ocult de aceste lucruri ar trebui să se ferească să pornească de la lucruri exterioare. Într-un al doilea volum al cărții mele Teosofia voi oferi indicii și referințe privind paralelismul corespunzător cu știința. Între știința modernă și teosofie nu trebuie să existe contradicții. Știința a apărut printr-o evoluție necesară și trebuie în toate lucrurile care există ca realități să fie adusă în deplin acord cu ceea ce este teosofie.
    5. Cum ar trebui să ne imaginăm condensarea, solidificarea materiei?
       O imagine bună pentru aceasta sunt bucăți de gheață care plutesc în apă. Dar este mai bine nu să spunem că apa are capacitatea de a deveni gheață, ci să ne mulțumim cu exprimarea „gheața care plutește în apă”. În mod similar, este și cu materiile din spațiul cosmic. Ele sunt materii mai fine solidificate. Formarea interesantă a nebuloaselor cosmice trebuie să o înțelegem ca radierea în jos a luminii celor mai joase stări astrale. Un corp astral uman arată într-un mod asemănător cu nebuloasa Orion, cu o nebuloasă cosmică, ca un vârtej. Un corp astral elementar poate fi găsit doar în proximitatea omului, dar cele dezvoltate se pot îndepărta mai mult de el.
       
    6. Vreți să ne mai spuneți ceva despre chakre?
       Chakrele sunt numite în mod comparativ și flori de lotus. Există chakre cu șaisprezece, douăsprezece, zece, șase, patru și două petale. Floarea de lotus cu două petale nu se poate percepe pe sine, dar cele cu șaisprezece, douăsprezece, zece și șase petale pot, așa cum ochiul poate percepe vârful nasului.
       Corpul astral este asemănător omului numai la oamenii foarte dezvoltați, în rest este complet diferit.
       (Floarea de lotus cu două petale la omul mai puțin dezvoltat:
       
       Floarea de lotus interioară este floarea de lotus cu douăsprezece petale la omul mai dezvoltat. Acest tub interior este ca și cum degetele ambelor mâini se îmbucă între ele, se împletesc.
       
       „Floarea de lotus” este o expresie aproximativ așa cum la corpul fizic se vorbește despre „aripile plămânului”.*)
       * Lungenflügeln – aripile plamânului, însemnând fiecare din cei doi plămâni – n.tr.

Berlin, 9 februarie 1905

53. Răspunsuri la întrebări după conferința „Originea și țelul omului”.
    GA: Noţiunile fundamentale ale teosofiei, GA 53 — Răspunsuri publicate parțial.
    Completarea răspunsurilor pe baza textelor: 53.1: Transcriere dactilografiată a stenogramei scrisă de Franz Seiler; și de asemenea „Răspunsuri la întrebări și note de Camilla Wandrey”*, cu data 1905. 53.2: nu există nicio notă stenogramă. Transcriere dactilografică a notițelor Camillei Wandrey, datare incertă, atribuite acolo lunii aprilie 1905 – atribuite prezentului răspuns la întrebarea din 9 februarie 1905 din motive de conținut.
    
    * Camilla Wandrey: 1859-1941, pictoriță, colaboratoare încă de la începuturi în mișcarea teosofică și antroposofică.
    1. Care este diferența dintre maimuțele pitecoide și cele antropoide*? Se spune că în cea de a șasea rasă urmează să fie născute antropoidele ca oameni? Însă desigur că probabil în corpurile rasei celei mai inferioare, care apoi va exista pe Pământ?
       Pitecoidele sunt produse de lemurieni în uniune cu animale femele uriașe, încă lipsiți de responsabilitate. Antropoidele sunt produse de atlanteeni în același mod rușinos și cu deplină responsabilitate. Ceea ce coboară nu poate să se amestece cu ceea ce urcă.
       * pitecoide: animale asemănătoare maimuțelor; antropoide: maimuțe asemănătoare omului: termen învechit pentru reprezentanții unei familii de primate, din care, conform concepției actuale, face parte și omul și care, cu excepția omului, este răspândită numai în regiunile tropicale din Africa și Asia de Sud-Est.
    2. [Întrebarea nu a fost notată.]
       Madagascarul este de considerat ca leagăn al omenirii, aici teosofia este în concordanță cu Haeckel*¹.
       Atlantida a existat patru până la cinci milioane de ani; nu putem însă, în aceste vremuri de odinioară ale evoluției Pământului, să vorbim încă în același sens de unități de măsură temporale, așa cum o facem astăzi.
       Lemuria a existat mult mai mult timp decât Atlantida. Și acest lucru corespunde cu ceea ce spune Haeckel despre aceasta*².
       Strofele Dzyanului*³ corespund, din perspectivă geologică, întru totul cu cercetările noastre științifice exacte. Conțin cele mai importante indicații despre geneza omului și a Pământului.
       Balauri, saurieni, reptile, parțial cu sânge rece, parțial cu sânge cald, trăind parțial în apă, parțial pe solul, pământul care era în formare, parțial zburând în aer, sunt verigi de legătură între animale cu sânge cald și unele cu sânge rece și în același timp între pești, reptille și păsări. Ele depun și ouă, mai întâi în apă, apoi prevăzute cu coajă de protecție.
       Omul era în Lemuria o ceață de foc, s-a densificat prin faptul că s-a răcit ceața de foc. Oameni de apă au existat după acești oameni de foc. Prin faptul că se densifica tot mai mult, ceea ce era apos a devenit gelatinos, cu incluziuni. Acestea erau oasele, încă moi și maleabile. Acest lucru s-a petrecut în timpul Atlantindei. Apoi densificarea fizică.
       *1 teosofia este în concordanță cu Haeckel: Ernst Haeckel: «Anthropogenie oder Entwicklungsgeschichte des Menschen» (Antropogeneză sau istoria evoluției omului), Leipzig 1874, sfârșitul celei de-a 19-a conferințe: „Die Ahnen-Reihe des Menschen. IV. Vom Ursäuger bis zum Affen” (Seria strămoșilor omului. IV. De la mamiferul primitiv la maimuță), p. 496.
       *2 ceea ce spune Haeckel despre aceasta: cf. Ernst Haeckel, op. cit.
       *3 Strofele Dzyanului: În teozofie, cartea Dzyan este descrisă ca fiind o carte fictivă, presupusă a fi foarte veche și secretă, păstrată în Tibet de adepții unei frății secrete. Strofe din cartea Dzyan sunt incluse în The Secret Doctrine (Doctrina secretă) (1888), de Helena Petrovna Blavatsky. Această operă principală a lui Blavatsky este structurată ca un comentariu extins al acestor strofe din Dzyan. – Până în prezent, nu a putut fi identificat pasajul concret la care se referea Steiner.

Berlin, 27 februarie 1905

54. Răspunsuri la întrebări după conferința „Apocalipsa și cosmologia teosofică V”.
    GA: Cunoașterea de sine și cunoașterea lui Dumnezeu. II. Teosofie, christologie și mitologie, GA 90b.
    Răspunsurile publicate în GA 90b:
    (Din discuție)
    1. Mercur se află astăzi în starea de a se lumina între a patra și a cincea metamorfoză.
       Ființele marțiene Kama-Manas în forma cea mai inferioară, ele intră acum în starea astrală de la a treia la a patra rundă. Cu sistemul nostru solar sunt o droaie de planete în alte stadii; ceea ce vedem cu ochii fizici poate fi imaginat ca fiind de șapte sau opt ori mai mare în astral.
       A cincea rundă va dezvolta Manas.
       A șasea rundă va dezvolta Budhi Manas
       A șaptea rundă va dezvolta Atma.
       Pe Lună, de exemplu, ființe au coborât atât de jos încât apar pe Pământ ca dușmani ai oamenilor.
       Statornicie, echilibru interior, răbdare, încredere, control, concentrare a gândurilor, acțiunilor —
       Floarea de lotus cu două petale dintre ochi dezvoltă vederea asupra karmei și a propriilor încarnări. Toți oamenii de astăzi sunt atlanteeni reîncarnați.
       În runda a șasea, anihilarea sufletelor care au rămas atât de mult în urmă încât sunt considerate magicieni negri; ele nu se mai încadrează. Aceasta trebuie văzută ca o pedeapsă, pentru că oamenii au deja o conștiență mai înaltă; ei vor fi apoi relegați într-un înveliș, pentru a fi din nou antrenați [în evoluție] mai târziu; dar trebuie să aștepte atât de mult și să rămână păstrați într-un înveliș gros; dar aceasta este o stare teribilă, nu este nimic mai greu decât să stai pe loc, nemișcat, inactiv. Apoi intră într-o dezvoltare, pentru a-și croi din nou drum prin ea în chinuri teribile. Soarta este deja decisă în a cincea rundă, dar Atma mai trebuie să fie dezvoltat. Așa că de la a șasea la Atma, altfel nu ar fi fost capabili să își formeze Eul cel mai profund. Soarta însă este decisă. – Cei „călduți” în Apocalipsă. Dar cine este profund pătruns de adevărata cunoaștere de astăzi, de ceea ce am auzit astăzi, nu poate deveni un magician negru cu acest gând.

Berlin, 16 martie 1905

55. Răspunsuri la întrebări după conferința „Marii inițiați”.
    GA: Noţiunile fundamentale ale teosofiei, GA 53 — Răspunsuri publicate parțial.
    Completarea răspunsurilor la întrebări. Baza textuală: Transcrierea dactilografică a stenogramei scrisă de Franz Seiler.
    1. De ce nu a lăsat în urmă Christos nimic în scris?
       Aceasta este tocmai diferența fundamentală între el și fondatorii de religii dinainte. Christos spune: Eu sunt calea, adevărul și viața*¹. Ceilalți fondatori de religii erau cale și adevăr. Ei au vestit ceea ce trebuie făcut și crezut, așa cum a făcut-o Moise, de exemplu. Dacă studiem vechile confesiuni religioase, nu vom găsi în conținut nicio diferență între creștinism ca învățătură și celelalte religii mari. Cine cunoaște în profunzime sistemul religios egiptean, acela găsește și aicea tot ceea ce este conținut în creștinism. Și așa este cu toate religiile. Cu toate acestea, creștinismul este ceva cu totul nou – nu ca învățătură, ci ca fapt. De aceea am numit cartea mea: Creștinismul ca fapt mistic.
       Apariția lui Christos înseamnă ceva ce este desemnat drept „fericit” (selig)*², pătruns de suflet. Acuma urmează să devină fericiți, toți cei care sunt în strânsă legătură de credință cu fondatorul. Christos coboară în vale*³ și devine om printre oameni. El nu instruiește nimic nou, dar trăiește în existența nemijlocită, în cea mai proprie personalitate, ceea ce au instruit ceilalți. Ceea ce au instruit ceilalți era Logosul, adevărul dumnezeiesc. Când îl studiați pe Buddha, când pătrundeți învățăturile elevate ale lui Hermes sau învățăturile Vedelor, atunci aveți expresii exterioare ale Cuvântului dumnezeiesc al Creatorului. Logosul a devenit învățătură.
       La Christos, Logosul a devenit viață, a devenit carne și a locuit printre noi. Acest lucru contează. De aceea contează și ceea ce a făcut el, nu doar ceea ce a vorbit. Totul trebuia să fie expresie a personalității. La el contează personalitatea. El nu a lăsat în urma sa niciun înscris, el s-a lăsat pe sine în urma sa. El a fost aici. Noi înșine am pus mâinile în rănile sale, spun apostolii, noi am ascultat învățătura sa pe munte. Budist ești dacă mărturisești credința în învățăturile lui Buddha. Creștin ești când mărturisești credința în personalitatea-Christos.
       *1 Eu sunt calea, adevărul și viața: Ioan 14:6.
       *2 „fericit” (selig) în sensul din Biblie când se vorbește de cele 9 Fericiri. Vedeți și răspunsul la întrebare [41.6] și nota aferentă – n.tr.
       *3 Christos coboară în vale: în lumea fizică.
    2. Este aureola de sfânt identică cu aura?
       Aureola de sfânt este aura, acolo unde prin conștiența de sine interioară se alătură o nouă lumină. La toți cei care se află pe treapta de chela apare acest lucru. Corpul astral îl poți vedea numai când ai devenit clarvăzător, la fel și corpul eteric. Dar atunci când corpul astral acționează în jos în corpul eteric, el devine străluminat și prin el strălucește ceea ce pornește de la aură. Când este străluminat corpul eteric, atunci există la cel care se află pe calea de chela apariția aureolei de sfânt. Artiștii inițiali care au pictat această aureolă de sfânt, erau artiști care știau despre ce este vorba.

Berlin, 30 martie 1905

56. Răspunsuri la întrebări după conferința „Viitorul omului”.
    GA: Originea și țelul omului, GA 53.

Hamburg, 9 aprilie 1905

57. Răspunsuri la întrebări după conferința „Zilele săptămânii – Înțelepciunea sibilică”.
    GA: Cunoașterea de sine și cunoașterea lui Dumnezeu. II. Teosofie, christologie și mitologie, GA 90b.
    Răspunsurile publicate în GA 90b:
    1. Domnul Hube a pus o întrebare referitoare la dezvoltarea simțurilor.
       Organele senzoriale de pe Lună erau complet diferite de cele de mai târziu de pe Pământ. De exemplu, sarea putea fi percepută, dar nu văzută în sensul actual al cuvântului. Doar prin ceea ce este văzut apare imaginea în astral. – Există patru tipuri de eter: eter de căldură, eter de lumină, eter chimic și eter de viață. Eterul vieții sau prana are doi poli: electricitatea și viața.
       Lemurienii au avut mai întâi sânge rece, Pământul însuși le dădea căldura necesară; acest proces este descris pe bună dreptate în cuvintele: „Spiritul plutea deasupra apelor”* – materiei. Doar corpul astral putea să genereze căldură în om.
       * Biblia, Facerea 1:2: „și Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” - n.tr.
       Senzația de lumină a apărut abia treptat, pe când Soarele s-a separat de Pământ. La început doar o senzație de lumină și întuneric; treptat s-a dezvoltat un instrument vizual care nu mai există astăzi, dar care a fost păstrat în legenda despre singurul ochi al ciclopilor. Odată cu dezvoltarea ochilor, care puteau apărea numai atunci când Soarele dădea lumină Pământului, omul și-a pierdut capacitatea de a percepe sufletescul în mediul înconjurător. Sufletul a devenit din ce în ce mai mult o oglindă a lumii exterioare.
       Strămoșul eteric al omului era practic un singur organ al auzului; urechea s-a dezvoltat abia mai târziu. – Simțul tactil i-a rămas omului; el este răspândit pe întregul corp, care simte.
    2. Semnificația lunii în starea sa actuală
       Ea are încă anumite efecte asupra corpului astral, are , de asemenea, o influență asupra procreării, asupra fluxului și refluxului și asupra fecundării obișnuite.
    3. Întrebare despre canalele de pe Marte
       Știința a desemnat deja această descoperire ca fiind o eroare. Dezvoltarea marțienilor este mult superioară celei noastre; ea nu poate fi măsurată după standardele noastre.
       Zilele săptămânii în germană, suedeză și franceză:
       

       germană	suedeză	franceză
       Sonnabend Sonntag Montag Dienstag Mittwoch Donnerstag Freitag	Lördag Sondag Mändag Tisdag Onsdag Torsdag Fredag	Samedi Dimanche Lundi Mardi Merecredi Jeudi Vendredi

Kassel, 1 mai 1905

58. Răspuns la o întrebare după conferința „Schiller și teosofia” (în Arhiva Rudolf Steiner nu există niciun material privind conferința).
    Baza textuală: Arhiva Vreede, Haga. Nu există stenograme. Transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute.
    1. Semnificația zilelor săptămânii.*
       Numele acestora stau în relație cu evoluția trecută și cea viitoare a omenirii.
       * Semnificația zilelor săptămânii: vedeți, de exemplu, prezentarea lui Steiner despre „Numele zilelor săptămânii și evoluția omului”, anexă la o scrisoare către Marie von Sivers din 25 noiembrie 1905, în: Conștiență - Viață - Formă, GA 89. De asemenea în: Scrieri și fragmente postume 1879 – 1924, GA 46, Fragmentul 59. Steiner abordează acest subiect și în multe dintre conferințele sale, de exemplu pe 6 și 13 februarie, 18 martie și 9 aprilie 1905, în: Cunoașterea de sine și cunoașterea lui Dumnezeu II, GA 90b.

Kassel, 1 mai 1905

59. Conversație particulară cu Ludwig Kleeberg.
    Baza textuală: Extras editat din: Ludwig Kleeberg: Wege und Worte, ed. a 2-a. Stuttgart 1961.
    1. Care filosofi pot să fie recomandați pentru studiu?
       Cartesius: „Tratat despre metoda folosirii corecte a rațiunii”, „Fundamente ale filosofiei”*. Fichte: „Menirea savantului”**.
       * Rene Descartes, 1596-1650, filosof, om de știință și matematician francez: „Discours de la méthode pour bien conduire sa raison et chercher la verite dans les sciences”, Leiden 1637; „Principia philosophiae”, Amsterdam 1644.
       ** ]ohann Gottlieb Fichte, 1762-1814, filosof german: «Einige Vorlesungen über die Bestimmung des Gelehrten», Jena 1794.

Berlin, 15 mai 1905

60. Răspunsuri la întrebări după conferința „Despre Templul pierdut și care trebuie reconstruit”.
    GA: Legenda Templului și Legenda de Aur, GA 93 — Răspunsuri publicate parțial.
    Completarea răspunsurilor la întrebări. Baza textuală: Transcrierea dactilografică a stenogramei scrisă de Franz Seiler.
    1. Cum au ajuns francmasonii la numele lor?
       Lessing* a scris că francmasonii au acest nume doar întâmplător, că nu are nimic de-a face cu zidarii (n.tr. – în engleză, „mason” înseamnă „zidar”). În cartea lui Findel** se pot citi mai multe detalii.
       * Gotthold Ephraim Lessing, 1729-1781, poet. Lessing, francmason, a scris despre experiențele sale dintr-o perspectivă masonică în trei lucrări: Ernst și Falk, Nathan înțeleptul și Educația neamului omenesc.
       ** Joseph Gabriel Findel, 1828-1905, scriitor și editor: Istoria francmasoneriei de la apariția ei până în prezent, Leipzig, 1861-62, lucrarea sa principală, tradusă de mai multe ori, numeroase ediții.
    2. Cum s-a făcut că în francmasonerie au fost primiți și ne-masoni?
       În secolul al șaptesprezecelea* acest lucru s-a petrecut îndeosebi prin fizicienii Desaguliers**. Rămăseseră patru loji în Londra. Acestea au fost unificate într-o lojă. Această lojă a preluat apoi frați din afară: oameni de stat, scriitori și așa mai departe. Înainte era strict respectat faptul ca numai cel care producea, construia ceva – poduri, baraje, case – putea să fie primit. Mai târziu au putut fi primiți chiar și artiști, profesori de religie. Simplul observator a fost însă exclus cu strictețe. Apoi au dobândit supremația cei inactivi, iar în final întreaga masonerie a fost concepută simbolic.
       * În secolul al XVII-lea: trebuie să însemne probabil «Începul secolului al XVIII-lea», poate o greșeală de scriere a stenografului. Vedeți în acest sens conferința din 9 decembrie 1904, în: Legenda templului și Legenda de aur, GA 93.
       ** John Theophilus Desaguliers, 1683-1744, filozof al naturii, fizician, inventator, teolog. Desaguliers este considerat unul dintre părinții Francmasoneriei moderne. Odată cu înființarea «United Grand Lodge of England» (Marea Lojă Unită a Angliei) în 1717, a luat ființă prima Mare Lojă masonică. Fiul său, John Theophilus, 1718-1751, a devenit cleric, iar fiul său, Thomas Desaguliers, 1721-1780, a avut o carieră în armata britanică, fiind unul dintre primii care a aplicat principii științifice în dezvoltarea și producerea armelor de foc.
    3. Dar francmasonii sunt cunoscuți și ca binefăcători în domeniul iubirii aproapelui?
       Da, nu este doar înnobilarea propriei sine, ceea ce se urmărește, ci și să fie ajutați semenii.
    4. Cum este cu ordinul Templierilor?
       Templierii au vrut în esență să lucreze pornind din creștinism. Templieri are numai biserica creștină.
    5. Prin ce anume au luat naștere de fapt cruciadele?
       Cruciadele au luat naștere pentru că vroiau să aibă o bază în Ierusalim, împotriva Romei, pentru că în Ierusalim voiau să construiască un templu.

Berlin, 17 mai 1905

61. Răspunsuri la întrebări după conferința a III-a despre a patra dimensiune.
    GA: A patra dimensiune. Matematică și adevăr, GA 324a.

Berlin, 18 mai 1905

62. Răspunsuri la întrebări după conferința „Facultatea de drept și teosofia”.
    GA: Originea și țelul omului, GA 53. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
    Baza textuală: transcriere dactilografică a stenogramei scrisă de Franz Seiler.
    1. Karma
       Karma este comparată cu contabilitatea. Când comerciantul ar vrea să spună: eu nu fac niciun fel de afaceri, contabilitatea mea o să facă ea acest lucru, atunci aceasta ar fi în aceeași măsură un nonsens, ca și aunci când cineva ar spune: Eu nu fac nimic, karma mea o să se îngrijească ea pentru toate. Din păcate, karma este concepută în multe scrieri teosofice ca un judecător penal. Aceasta este o mare greșeală.
    2. Oare au teosofii dreptul să pedepsească sau să dorească pedepsirea?
       Vom examina aici mai întâi pedeapsa din perspectivă teosofică. [Lipsă în baza de text.]
    3. Puteți să ne dați exemple de sugestii publice?
       Da, teoria culorilor din fizică este o sugestie. Eu însumi susțin de douăzeci de ani teoria culorilor a lui Goethe*. Sugestia publică o puteți vedea și atunci când studiați mișcările partidelor de la noi. Să luăm concepția materialistă despre istorie. Partidele socialiste o reprezintă pe aceasta, am putea spune, programatic.
       * Îndeletnicirea lui Steiner cu teoria culorilor a lui Goethe, în paralel cu studiile sale științifice la Universitatea Tehnică din Viena, a început la începutul anilor optzeci ai secolului al XIX-lea și s-a intensificat atunci când a primit în 1882 solicitarea din partea lui Karl Julius Schröer de a publica scrierile științifice ale lui Goethe în Kürschners Deutscher National-Litteratur. Volumele despre teoria culorilor au fost publicate acolo în 1890 și 1897.
    4. Cum putem distinge sugestia de ceea ce este adevărat?
       Când teosoful vorbește despre concepția materialistă despre istorie, el a s-a adâncit în acea concepție, a trăit el însuși ceea ce trăiește celălalt în sugestie. Teosoful are îndatorirea să se familiarizeze cu diferitele domenii – și atunci poate să vorbească despre ele. Teosoful nu ar putea să vorbească despre optica din fizică, dacă nu s-ar fi ocupat cu aceasta înainte. Un exemplu de la Eduard von Hartmann: acesta și-a criticat el însuși a sa „Filosofie a inconștientului”* din perspectiva teoriei descendenței și a darwinismului.
       Nimic nu este atât de greșit, încât să nu să nu poată fi aduse o sută de motive pentru acel lucru, și nimic nu este atât de corect, încât să nu poată fi aduse tot atât de multe împotrivă.
       * Eduard von Hartmann, 1842-1906, filozof. [Anonim]: Inconștientul din punctul de vedere al fiziologiei și teoriei evoluției. O iluminare critică a părții naturfilozofice a filosofiei inconștientului, Berlin 1872. A doua ediție, de data aceasta cu numele Eduard von Hartmann ca autor, a apărut în 1877.
    5. Fabricație de doctor
       Faptul că un om scrie un tratat tipărit și pe baza acestuia primește titlul de doctor, acest lucru este de fapt ceva cu totul imposibil. A oferi o lucrare independentă, acest lucru nu îl poate face un om tânăr și nici nu ar trebui să poată face asta.
    6. Simbol teosofic
       Cele două triunghiuri care se întrepătrund în semnul teosofic reprezintă întrepătrunderea celor trei principii mai înalte cu cele trei inferioare. Semnul teosofic nu este însă un semn esoteric precum este crucea.

Berlin, 29 mai 1905

63. Răspunsuri la întrebări după conferința „Despre Templul pierdut și care trebuie reconstruit”.
    GA: Legenda Templului și Legenda de Aur, GA 93.

Londra, 10 iulie 1905

64. Conferință la al doilea congres al Federației Secțiunilor Europene ale Societății Teosofice: „Bazele oculte în opera lui Goethe”. Rezumatul autorului, în: Filosofie și antroposofie, GA 35.
    Baza textuală: Nu există stenograme. Transcriere dactilografică a unui manuscris din arhiva Vreede, semnat „Joh. Br.”, scris probabil de Johanna/Jeanne Bruinier*. Datarea este incertă, deoarece Steiner a fost la Londra între 6 și 10 iulie 1905, iar data exactă a răspunsului la întrebare nu este documentată.
    Întrebarea este precedată în baza textuală de următoarea formulare: „Se va răspunde la o întrebare a domnișoarei Kamensky** din Rusia despre păcatul împotriva Duhului Sfânt, care nu poate fi iertat. Rudolf Steiner a explicat în linii mari:”
    
    * Jeanne Marie Bruinier, 1875-1951, pictoriță.
    ** Anna Kamensky, 1867-1952, președinta Societății Teosofice Ruse.
    1. Păcatul împotriva Sfântului Spirit, care nu poate fi iertat?*
       Adevărurile se schimbă în funcție de perioada de evoluție. Pentru noi, cei care trebuie să acționăm în așa fel încât Sfântul Spirit – Manas – se integrează în corpul astral, neglijarea acestei sarcini a noastre este neapărat pasibilă de pedeapsă. – Pentru acel Chela** care trebuie să integreze Budhi în trupul eteric, omisiunea acestui fapt ar fi un păcat împotriva Fiului, care nu i-ar putea fi iertat. – Pentru adeptul care trebuie să integreze Atman în trupul fizic, aceasta ar fi [adică omisiunea] un păcat împotriva Tatălui.
       Trupul astral, trupul eteric, trupul fizic împreună cu Manas formează pătratul pitagoreic. Când este prelucrat trupul astral, atunci el devine Manas. – Aura astrală devine mai mică, aura mentală crește.
       În cazul în care corpul eteric este prelucrat fără iubire – Budhi –, atunci ia naștere magia neagră, – magicianul negru care, solitar, nu aparține niciunei frății.
       În cazul în care corpul fizic este prelucrat fără Atma, atunci ia naștere steaua rătăcitoare, cometa, singură în spațiu, izolată. – Stelele rătăcitoare sunt păcate ale Cosmosului.
       * Păcatul împotriva Duhului Sfânt: Marcu 3:29; Matei 12:31-32.
       ** Chela: În perioada cuprinsă între aproximativ 1903 și 1906, Steiner folosește frecvent termenul „chela”, așa cum era obișnuit în literatura teosofică din acea vreme, pentru a desemna „discipolul spiritual”; în primele ediții ale Teosofiei, acesta era denumit și „căutător de cale”.

Zürich, 10 septembrie 1905

65. Răspuns la întrebări după conferința publică „Depășirea materialismului conform noilor perspective” din ziua precedentă, 9 septembrie 1905 (în Arhiva Rudolf Steiner nu există niciun material privind conferința).
    Baza textuală: Extras editat din: Margarita Woloschin*: Die Grüne Schlange; Lehenserinnerungen (Șarpele verde; Memorii), ed. a II-a. Stuttgart 1955, „Întâlnirea”.
    
    * Margarita Woloschin: 1882-1973, pictoriță, scriitoare, traducătoare; întâlniri la începuturi cu Rudolf Steiner.
    1. Pot să îmi reprezint o stare sufletească în care ieșim din noi și apoi știm mai mult decât de obicei; suntem într-un fel de extaz. Într-un peisaj de toamnă sau într-un muzeu egiptean am viețuit așa ceva. Însă după aceea a rămas în mine numai o vagă amintire a acestui lucru. Dar cum putem să ajungem la o cunoaștere a lumii spirituale cu deplina stăpânire a conștienței de zi și fără a pierde pământul de sub picioare?
       Aceasta este, în orice caz, o întrebare importantă. Există gânduri și trăiri care depind de locul în care tocmai ne aflăm. Avem alte gânduri și trăiri în Moscova, altele în Paris. Dar există și gânduri și trăiri care sunt independente de spațiu și timp. Când cultivăm în noi asemenea conținuturi sufletești, îi oferim hrană eternului din noi, îl fortificăm, îl facem independent de trupul nostru fizic.
       În meditație pot să fie formate în sufletul nostru organe suprasensibile, care pot să perceapă lumea spirituală obiectivă. Școlirea gândirii are scopul de a o face pe aceasta mai activă și mai vie. Școlirea simțirii poate să o facă să devină, prin obiectivitatea sa, un organ de percepție. Școlirea voirii trebuie asumată și condusă conștient de către Eu. Omul din vremea noastră nu va putea să ajungă la realitatea spirituală prin domolirea conștienței, ci prin fortificarea acesteia, iar prin această școlire să stea mai treaz și mai vrednic și în viața zilnică. Trei trepte trebuie să fie atinse de elevul spiritual, cea a imaginației, a inspirației și a intuiției.
    2. Despre animale.
       Teoria evoluției a lui Haeckel* este mare și corectă și valabilă pentru lumea simțurilor. Omul a fost spiritual la începuturi și și-a pregătit treptat un corp, prin faptul că l-a modelat din afară, până ce a putut să se mute în acest trup pentru a-l spiritualiza mai departe dinspre interior spre afară. Însă trupurile care erau deja prea întărite pentru a parcurge în continuare o evoluție, nu au putut să preia vreo individualitate spirituală. Acestea sunt animalele, ființe care au rămas în urmă pe cale, frații noștri degenerați. Animalele individuale nu au putut să preia în ele Eul. În lumea spirituală însă, fiecare specie de animale are Eul ei de grup; animalele individuale sunt ca membre ale acestui suflet de grup. Animalele sunt, la fel ca și celelalte regnuri ale naturii, trepte lăsate în urmă pe calea omului, rămase în urmă de dragul lui, ca jertfe pentru el. Când el va fi atins o anumită treaptă a evoluției, atunci el le va elibera.
       * Teoria evoluției a lui Haeckel: vedeți „Haeckel și oponenții săi” [1899], în: Fundamente metodologice ale antroposofiei, GA 30.
    3. Eu am studiat Biblia și am studiat și cărțile indiene ale dumneavoastră și unsprezece volume groase ale istoriei lumii și m-am putut convinge că tot ceea ce profețește Biblia s-a întâmplat cu adevărat și că tot ceea ce spune înțelepciunea indiană a fost greșit.
       Ceea ce are de spus știința spiritului, ea nu extrage din înțelepciunea estică. A existat întotdeauna un esoterism creștin, el susține marile adevăruri care au fost instruite în Est, ea are însă mai multe de spus. Evenimentul de pe Golgota este evenimentul cosmic central, de nerepetat. Tocmai prin știința spiritului poate fi înțeleasă just Biblia și fiecare dintre cuvintele ei trebuie cântărit.

Kassel, 24 septembrie 1905

66. Răspuns la o întrebare după o conferință pentru membri cu titlu necunoscut (în Arhiva Rudolf Steiner nu există niciun material privind conferința)
    Baza textuală: Extras editat din: Ludwig Kleeberg: Wege und Worte, ed. a 2-a. Stuttgart 1961.
    
    1. Democrație socială
       Ea reprezintă consecința extremă a unui mod de gândire orientat spre latura materială. Despre spiritual nu vrea să știe nimic. Am ținut cândva prelegeri la Școala de formare a muncitorilor fondată de Liebknecht*, printre altele, despre istorie. Însă în timp ce concepția socialistă asupra istoriei este de părere că toate marile eveniment au loc numai în interesul unei clase domnitoare, eu le-am predat despre cum în spatele lumii evenimentelor se ascunde ceva mult mai profund. Acest lucru le era neplăcut conducătorilor și am fost expediat.
       * între 1899 și 1904, Rudolf Steiner a fost profesor de istorie, exerciții de vorbire (oratorie), literatură și științe ale naturii la Școala de formare a muncitorilor din Berlin fondată de Wilhelm Liebknecht, iar din 1902 a activat și în Spandau. Cf. Cursul vieții mele, GA 28, cap. XXVIII.

Berlin, 9 octombrie 1905

67. Răspunsuri la întrebări după conferința „Știința spirituală ca sursă de însănătoșire”.
    GA: Cunoașterea de sine și cunoașterea lui Dumnezeu. II. Teosofie, christologie și mitologie, GA 90b (răspunsurile publicate integral); Cunoașterea culorilor, GA 291a (parțial).
    Răspunsurile publicate în GA 90b:
    1. Putem cultiva auzirea vocii interioare și afară, în natură?
       Școala solitudinii în natură este foarte importantă. Majoritatea oamenilor nu pot conecta un sentiment adevărat cu ceea ce a fost numit „liniștea din pădure”. Și totuși, există ceva foarte semnificativ în spatele acestui lucru. Imaginați-vă un sunet foarte puternic care devine din ce în ce mai slab, iar apoi imaginați-vă că amuțește complet. În rest nu vă gândiți la nimic. Atunci nu veți auzi nimic în jurul dumneavoastră. Gândiți-vă la lumină în același mod. Vedeți lumina. Lumina se diminuează din ce în ce mai mult; apoi vedeți întunericul. Și totuși, întunericul nu este nimic. Întunericul este o senzație la fel de pozitivă ca albul. Dar vedeți dumneavoastră, a nu auzi nimic și nu a vedea nimic este cauzat de slăbirea treptată a luminii și a sunetului. Întunericul și liniștea completă s-au instalat treptat. Acum întrebați-vă, oare această devenire mai slabă și mai slabă a sunetului nu ar putea continua încă mai departe? Sub această nuanță, până acolo unde este și mai liniște decât atunci când nu auzi nimic. În viața obișnuită, toată lumea recunoaște acest lucru. Cineva care își cheltuiește banii tot mereu nu mai are nimic; dar el poate avea și mai puțin. El se poate îndatora. Atunci are chiar mai puțin decât nimic. Dacă sunetul merge din ce în ce mai adânc, atunci ajungeți să auziți sunetul din nou de partea cealaltă a naturii. Dar mai întâi trebuie să învățați să trăiți vocea. Acest lucru la început poate fi perceput ca o dispoziție sufletească. Dacă faceți astfel de exerciții, veți descoperi că de cealaltă parte a lumii mentale, pentru urechile spirituale se naște noua zi. Dacă puteți face acest lucru, sunteți pe drumul cel bun. Multe s-au realizate făcându-se aceasta. Dar în orașele noastre este aproape imposibil. Este mai ușor afară, în natură, acolo unde primăvara cu adevărat înverzește, acolo unde copacii, frunzele și pădurea arată diferit în fiecare zi. Nu degeaba locurile oculte în care se cultiva cultura sunt situate în natură.
    2. Culorile plantelor sunt audibile? Am citit o frază în Stifter: Am auzit culoarea albastră a florii.
       La un grad nu foarte mare de sensibilitate, sunetele apar și în culori, nu numai culorile în sunetele. Acest lucru merge chiar mai departe, că atunci când o altă persoană pronunță „i”, anumite persoane au o anumită culoare în conștiența lor. Începutul Simfoniei a IX-a a fost deja recompus în culori. Fiziologul Nussbaumer a studiat acest subiect, la fel ca și fiziologii francezi.
    3. Au și orașele anumite culori?
       Da, Berlinul este gri, Viena este roșie. Biserica gotică este astral o piesă muzicală, mental o formațiune de sunete.

Berlin, 12 octombrie 1905

68. Răspunsuri la întrebări după conferința „Situația noastră mondială. Război, pace și știința spiritului”
    GA: Enigmele lumii și antroposofia, GA 54. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
    Baza textuală: Transcriere dactilografică a stenogramei scrisă de Franz Seiler.
    
    1. Este posibil ca un câine să devină individualizat prin conviețuirea cu un om?
       Orice om care trăiește astăzi are valoarea unei întregi specii de animale.
    2. Ce trebuie să înțelegem prin Predica de pe munte*¹ și cum trebuie interpretată Schimbarea la Față?*²
       Iisus s-a îndepărtat de oameni și le-a vorbit confidențial ucenicilor săi preferați, Petru, Iacov și Ioan. Ucenicii au fost răpiți, adică au ieșit din corp. Ilie înseamnă țelul sau calea. Moise înseamnă adevărul, iar Iisus este viața. Întregul adevăr al creștinismului se află în cuvintele: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața*³. Întregul adevăr al creștinismului apare aici pe un plan superior. Evoluția din ultimii două mii de ani a fost așa-numita dezvoltare manasică. Acum trebuie să iasă din nou la iveală principiul superior – Budhi. Hristos spune: Ilie a fost Ioan Botezătorul, dar nu o spuneți nimănui*⁴. Teosofia este executoarea testamentară a creștinismului.
       *1 Predica de pe munte: Matei 5-7.
       *2 Schimbarea la Față: Luca 9:28-36, Marcu 9:2-9 și Matei 17:1-8.
       *3 Eu sunt Calea, Adevărul și Viața: Ioan 14:6.
       *4 Ilie a fost Ioan Botezătorul, dar nu o spuneți nimănui: Matei 11:13-15. Textual: „¹³ Că toți profeții și legea au profețit până la Ioan. ¹⁴ Și dacă vreți s'o primiți: el este Ilie, cel ce va să vină. ¹⁵ Cel ce are urechi de auzit, să audă!” (Biblia, Editura Institului Biblic, 2001)

Berlin, 19 octombrie 1905

69. Răspunsuri la întrebări după conferința „Noțiuni de bază ale teosofiei: sufletul și spiritul omului”
    GA: Enigmele lumii și antroposofia, GA 54. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
    Baza textuală: Transcriere dactilografică a stenogramei scrisă de Franz Seiler.
    
    1. Spirit și materie?
       În spatele întregii materii se află, cel puțin voalat, spiritul. Când dumneavoastră ca văzător, ca om care și-a dezvoltat simțurile sufletești, contemplați materia, atunci deveniți conștient de faptul că ea nu este nimic altceva decât spirit – spirit într-o altă formă. Piatra, planta sunt, în fond, numai spirit densificat. Relația este similară cu cea dintre gheață și apă. Gheața este apă într-o altă formă. – Când ați străbătut spiritual materia, atunci nu mai rămâne nimic în urmă din materie. Corp, suflet și spirit sunt spirit. Corpul este spiritul cel mai artificial și mai desăvârșit. Corpul fizic este partea cea mai desăvârșită a ființei omenești.
    2. Prin ce anume puteți să vindecați inima?
       Prin aceea, că vă îndreptați meditativ concentrarea asupra inimii. Inima trebuie să fi luminată dinspre înăuntru. Dinspre interior trebuie să fie cunoscută. Atunci se instalează forțele care conduc la vindecare.
    3. Știință creștină
       În secolul al nouăsprezecelea mai existau încă societăți care acționau asemănător cu modul cum o face Știința creștină* în societăți.
       * Știința Creștină este numele doctrinei dezvoltate de Mary Baker Eddy (1821-1910) după 1866, pe care a formulat-o în cartea sa Știință și sănătate, cu cheie pentru Scripturi (1875). Vedeți și răspunsul la întrebarea [254.11] din 12 martie 1913 din prezentul volum.
    4. Disoluția omului în cosmos și în [atot]conștiență?
       Niciun grad al conștienței nu poate să i se piardă respectivei ființe. Avem de-a face la disoluția în atotconștiență cu o deplină conștiență la nivel de număr și cu o conștiență la nivel de calitate. Este greșit să presupunem că conștiența pornește de la un mic cerc, crește, devine din ce în ce mai mare, până ce umple întregul.

Berlin, 22 octombrie 1905

70. Răspunsuri la întrebări după conferința „Relația ocultismului cu mișcarea teosofică”.
    GA: Cunoașterea de sine și cunoașterea lui Dumnezeu. II. Teosofie, christologie și mitologie, GA 90b (răspunsurile publicate integral); Cunoașterea culorilor, GA 291a (numai întrebarea a 6-a, despre Noe).
    Răspunsurile publicate în GA 90b:
    1. Ce însemnătate are memoria în instruirea ocultă?
       Memoria este unul dintre lucrurile care trebuie sacrificate în instruirea ocultă. Dar în timpul ascensiunii este recâștigat tot ceea ce s-a pierdut când a scăzut. Când vă dezvoltați ocult la un nivel superior, nu veți mai avea deloc memorie. Memoria a evoluat în ceva diferit. Puteți citi despre acest lucru în numerele 14 și 15 ale revistei Lucifer*. Atunci are loc adevărata citire din trecut. Mai întâi în planul astral și apoi în Cronica Akasha. Elevului îi este atunci înlocuit cu putere de citire ceea ce a pierdut ca memorie. Nu va mai ști când s-a născut Cezar, dar va putea urmări întreaga desfășurare până la acel moment.
       * Toate articolele privind instruirea ocultă apărute în revistă au fost publicate ulterior sub formă de carte: Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare?, GA 10 și Treptele cunoaşterii superioare, GA 12.
    2. Cum ar trebui înțelese Fericirile din Predica de pe munte?
       Predica de pe munte este o învățătură dată de Christos ucenicilor săi. Mai întâi de toate, trebuie să știi ce înseamnă să „fii pe munte”. Acolo, Iisus Christos le-a explicat ucenicilor marile corelații ale lumii. Acest lucru este extrem de interesant din punct de vedere ocult. În lumea ocultă, totul ne apare la început în imagine în oglindă. Îți vezi propriile pasiuni invers. Omul este întâmpinat de animalul din el ca animal sălbatic. Este revărsarea propriei sale pasiuni care în imaginea în oglindă vine înapoi la el. Prin urmare, putem spune că în planul superior omul suscită în mod necesar prin el însuși imaginea în oglindă a acțiunilor sale. Numărul 126 apare ca 621. Că așa sunt lucrurile, Christos le-a spus ucenicilor săi în Fericiri. „A fi fericit” înseamnă a te apropia de suflet. „Duhul Sfânt” este spiritul care vindecă. Prima propoziție, dacă o traducem corect, ar suna cam așa:
       Fericiți cei ce cerșesc Duh, întrucât ei găsesc în ei înșiși Împărățiile Cerurilor. [Mt 5: 3, Lc 6:20 ]
       Și mai departe:
       Cine este prigonit din pricina Mea, va găsi în el însuși Împărăția Cerurilor. [Mt 5:11-12, Lc 6: 22-23]
       Atunci iese ceva din ființa interioară în lumea exterioară, și în lumea exterioară îl întâmpină din nou în imaginea în oglindă. Dintr-o traducere greacă bună reies foarte bine toate acestea. Însă sensul corect poate fi înțeles doar cu cunoștințe oculte.
    3. În ce constă diferența dintre o persoană foarte dezvoltată din punct de vedere ocult și o persoană mai puțin dezvoltată din punct de vedere ocult?
       Diferența este doar o diferență din punct de vedere al timpului. De ce cei foarte dezvoltați în vremurile anterioare au atins măreția spirituală? Pentru că și-au urmărit înapoi originea până la cele ce au luat naștere în lume în trecut. Ocultistul vorbește din experiență, iar dincolo de un anumit punct omul nu poate spune nimic. Atunci există doar speculații. Abia la sfârșitul lucrurilor va fi posibil să se vorbească despre acele lucruri care merg dincolo de sfârșitul lucrurilor.
    4. Există și pericole în strădania ocultă?
       Da, există pericole în strădania ocultă. Mai presus de toate, trebuie să fii vigilent, să fii treaz. Nu mediumistic. Ocultistul nu intră în nicio zonă a vieții superioare decât cu o conștiență clară, astfel încât să fie prezent acolo, tot așa cum umblă în lumea fizică. Nu am voie să-mi pierd conștiența fizică. Dacă o fac, atunci începe pericolul. Nu am voie să asimilez nimic în vreo stare de conștiență atenuată, ci doar într-o stare de conștiență complet clară. Persoanele care intră în stări crepusculare, transă și stări mediumnice trebuie să se păzească să nu se apropie de învățătorii lor în alt mod decât în deplină libertate. În ansamblu, dezvoltarea nu constă în faptul că elevul se îndreaptă către planul astral, ci metodele duc la faptul că elevul ajunge la planul astral doar atunci când poate avea experiențe superioare pe planul astral, când nu mai este expus la toate impresiile care îi creează confuzie.
       Omul care este pe planul fizic, trăiește în Eul său pe planul devachanic. Lucrul pentru care trebuie să se străduiască este ca el să păstreze această viață, pe care o are pe planul devachanic, tot așa cum o păstrează pe cea fizică, astfel încât să nu se întâmple următoarele.
       Să presupunem că persoana brusc ajunge să vadă în planul astral. Atunci, este dezorientat, o ia razna, pentru că este obișnuit ca doar lumea exterioară să-l pătrundă. Eul său nu poate fi prezent pentru că nu este obișnuit să trăiască în planul astral, pentru că este obișnuit numai să aibă contact cu lumea prin simțurile fizice. Dacă plasați un om nepregătit în lumea astrală, el este expus la tot felul de primejdii. El trebuie să fie capabil să se împreuneze din nou cu lumea, trebuie să aibă un punct de spirijin, o bază de la care să pornească. Dobândirea acestei baze înseamnă „construirea unei colibe”. Christos i-a introdus pe ucenici în planul Devachan în scena Schimbării la Față, și atunci ucenicii, după cum știm, au spus: „Să construim colibe aici”.
       Dacă forța astrală este cultivată înainte de baza mentală, atunci este posibil ca discipolul să se expună la tot felul de imbolduri instinctuale și porniri nestăpânite. Acest lucru poate fi evitat prin noua metodă.
    5. Se pune întrebarea despre latura ocultă a creștinismului și dacă magia neagră este posibilă pe această cale.
       Acest lucru este corect: ceea ce se numește evoluție creștină nu este identic cu ocultismul și nici cu filozofiile orientale. Chestiunea apare și mai profundă atunci când privim latura ocultă a creștinismului. Creștinismul a apărut în a patra subrasă. Faptul că a intrat în lume în forma în care este, are semnificația sa profundă. Totuși, această formă nu trebuie să rămână neschimbată. Acest creștinism, ca orice curent spiritual, capătă o formă particulară odată în zorii celei de-a patra subrase.
       Vreau doar să caracterizez pe scurt cum s-a ivit atunci. Să ne transpunem înapoi în timp, în India antică și la poporul care era purtătorul vechii culturi a lui Zarathustra. Apoi la epoca culturii semite, evreiești, ebraice, și atunci vedem apariția celei de-a patra rase umane. Aceasta a fost cultura greco-latină, care s-a dezvoltat în Europa de Sud. Apariția rasei greco-latine este exprimată în arta greco-latină, de exemplu în grupul Laokoon. Dacă priviți acest grup Laokoon, îl veți vedea pe Laokoon luptându-se cu șerpii. Laokoon a fost un preot bătrân în Troia, iar cultura Troiei antice era încă o cultură sacerdotală. După cum se știe, Anchise fuge după cucerirea Troiei. Apoi, în Italia, a fost fondată o colonie sacerdotală: Alba Longa. Alba Longa înseamnă de asemenea casulă, veșmântul preoțesc într-o cultură sacerdotală. Alba Longa a fost întemeiată pentru o nouă cultură sacerdotală, ca ramificație a celei vechi troiene. Șarpele se încolăcește în jurul preotului. Acesta este un simbol al depășirii preoției, care nu are legătură cu viclenia, ci doar cu spiritualitatea. Aceasta este ceea ce avem în fața noastră în grupul Laokoon. Este un document remarcabil pentru tranziția de la a treia la a patra subrasă*.
       Există o lege în ocultism care se exprimă prin faptul că într-o rasă – nu pot demonstra acest lucru astăzi –, în care individualitățile conducătoare își hrănesc organismul, adică instrumentul spiritului, cu băuturi alcoolice sau similare, este pur și simplu imposibil să ajungă la o cunoaștere a membrelor superioare ale ființei umane. Există doar două posibilități: Fie cunoașterea lumilor superioare și lipsa alcoolului, fie alcool și dezvoltare pe plan fizic, cu perspectiva că ar putea exista și alte planuri, în care însă nu ești capabil să privești tu însuți. De aceea, toate culturile vechi au fost sub influența ideii de reîncarnare. Chiar și sclavul care lucra la piramidele egiptene știa adevărul reîncarnării. El știa că și el, la un moment dat, va ocupa locul de unde se poruncește, așa cum el astăzi trebuie să se supună. Creștinismul a fost o educație a omenirii cu privire la importanța planului fizic. A fost apoi pregătită a cincea subrasă cu cultura autorității. Prin ce se pregătește în exterior această a cincea subrasă? Prin faptul că în Misterii se adoptă o direcție complet diferită. Înainte de Dionysos nu există nimic din jertfa ulterioară. Există doar abluțiunile, iar apa este jertfa. Odată cu Dionysos, zeul devenirii devine activ. Începe cultura berbecului sau mielului. Christos este individualitatea care coboară din cele mai înalte regiuni. Ea conține deja fizic astăzi ceea ce, într-un viitor foarte îndepărtat, vor conține și ceilalți oameni. Dacă vreți să-l considerați pe Christos, el este cel mai bine descris în Evanghelia ucenicului său apropiat, Ioan. Se spune acolo: „Cuvântul s-a făcut trup.” Omul va deveni cândva Cuvânt, iar acest Cuvânt trăiește în trup în Christos. Dacă priviți acest Christos în a patra subrasă, atunci el putea spune un lucru: „Eu sunt într-un anumit fel profund înrudit cu această subrasă, cea de-a patra, dar în același timp și cresc dincolo de această a patra subrasă. Eu reprezint ceea ce va reapărea din nou și din nou în viitor.” Prin aceasta el este unit cu evoluția omenirii, cu valul pământesc al evoluției, care reprezintă a patra și a cincea subrasă, și care va reprezenta apoi și a șasea subrasă. Întrucât el are grijă de tot ceea ce se dezvoltă pe Pământ ca viață materială. Viața lui Christos este strâns unită cu aceasta. Și prin ce a devenit acest trup un membru al celei de-a patra subrase? Prin faptul că a apărut o cultură care a curmat învățătura despre reîncarnare.
       Christos i-a învățat pe ucenicii săi și despre reîncarnare. Căci ei înșiși l-au întrebat: „Acest lucru nu ar trebui să se întâmple abia atunci când se va arăta din nou Ilie?” Atunci el le-a spus: „El s-a arătat din nou. Ioan era Ilie, dar ei nu l-au recunoscut.”
       Prin urmare, privim teosofia ca fiind înfăptuirea creștinismului. Ea învață ceea ce creștinismul doar a indicat. Vechele jertfe erau jertfe de apă. Jertfele celei de-a patra subrase sunt jertfe de vin. Iar Christos transformă apa în vin. Acest lucru trebuie înțeles în mod fizic și material. Călugării creștini au voie să bea vin. Nu le este interzis să bea vin. Acest lucru face ca creștinismul să fie un alt tip de dezvoltare. Dezvoltarea creștină trebuie să se încredințeze în totalitate conducătorului. Discipolului nu îi este permis să vadă el însuși, nu îi este permis din cauză că a băut vin. Acest lucru este și la Cina cea de Taină. Ce anume este prezent acolo? Trupul întregului Pământ este prezent în Hristos. El poate spune: „Acesta este trupul meu.” Și ce este sângele? Sângele este ceea ce dă naștere direct pasiunilor în timpul care urmează. Este seva vieții, sângele culturii lui Dionysos. Vinul este elementul astral în formă fizică concentrată. Toate acestea nu le pot decât sugera acum. Luați individualitățile care au crescut din viața creștină: pentru ele acest lucru este valabil. Ele se predau celui care le conduce, pentru că o vreme trăiesc doar pe planul fizic. Aceasta este dezvoltarea ocultă creștină.
       Există, însă, și o magie neagră creștină. Aceasta este prezentă cu adevărat și joacă un anumit rol. În cadrul discuției, probabil ar fi posibil să oferim informații specifice și despre acest subiect.
       Să luăm un ocultist complet dezvoltat al lumii vechi, unul în care lumina strălucește natural de la început, și apoi ocultistul modern, care pornește de la rosicrucieni și care se dezvoltă în prezent. Acesta este cel la care lumina se află acolo unde el se dezvoltă cu o anumită conștiență și se încredințează conducătorului. A fi treaz este ceea ce contează atunci când vrei să te dezvolți ocult.
       * subrasele: epocile de cultură ale perioadei postatlanteene.
    6. Ne mai puteți spune ceva despre Noe și Potop?
       Întrebarea referitoare la Noe este legată de ultimele mele cercetări oculte. Nimeni nu va găsi în Lucifer* ceva ce eu la vremea când am scris articolele să nu-l fi știut încă. Acum, însă, știu ceva mai mult despre aceasta. Acum condițiile climatice mi-au devenit clare și vizibile. Am învățat să înțeleg ceva ce aș fi spus deja atunci dacă aș fi înțeles la vremea respectivă. La vremea aceea am luat pasajul despre Noe în sens alegoric. Pentru mine, era o imagine a unei profunde semnificații sufletești. Acum, însă, știu că acest curcubeu din Biblie corespunde unui fapt literal. În vechea Atlantidă erau condițiile climatice diferite. Distribuția aerului și a apei era alta. Nu degeaba legenda germană vorbește despre Nebelheim (Tărâmul Ceții). Acolo încă nu există ploaie. Există o altă distribuție în circuitului apei în atmosferă, o formare diferită a norilor, astfel încât se constată că pe vechea Atlantidă nu este încă posibilă formarea unui curcubeu. Astfel de condiții au devenit posibile doar atunci când Atlantida a fost inundată și noile continente au ieșit la suprafață.
       Acum ni se indică cum curcubeul își are începutul în Potop. Noe este reprezentantul biblic al unui anumit trib care este de o natură originară din Atlantida. Este vorba despre protosemiți. Toate subrasele descind într-un anumit fel din ei. Acest lucru ne este, desigur, cunoscut din literatura teosofică. Astfel, este într-un anumit fel corect să spunem că toți descind din rasa semitică originală. Cea de-a patra subrasă, care s-a dezvoltat din cea existentă la acea vreme, își are rădăcinile în semiții originari, astfel încât tribul care ne este prezentat în Biblie ca fiind al lui Noe este caracterizat în mod special prin consumul său de vin.
       * Este vorba de articolele apărute în revistă, care ulterior au fost publicate sub formă de carte Din Cronica Akasha, GA 11. Vedeți capitolul „Strămoșii noștri atlanteeni”.
    7. Cum este legată formarea raselor de mitologia germanică?
       În deșertul Gobi era un centru. De acolo s-a răspândit curentul cultural nordic, care a avut un caracter tragic. Acesta este conținut în legenda Nibelungilor, în Amurgul Zeilor. „Druid” înseamnă stejar. Sosirea creștinismului constituie una dintre expectațiile din toate Misteriile nordice. Acest lucru este exprimat printr-un simbol. Inițiaților le sunt indicate anumite adevăruri prin intermediul unor anumite simboluri. Ce era ceea ce trebuia adus, ce fusese prezis de vechii preoți druizi? Era crucea.
       Există un inițiat nordic de la care se trag toate aceste lucruri. Numele său este „Sieg” (Victorie). Toate numele precum Siegfried, Sieglinde, Siegmund etc. își au originea în acest Sieg. Acest inițiat nordic a găsit o expresie în Siegfried de mai târziu. El este descris ca un inițiat. Acest lucru reiese din faptul că era invulnerabil datorită sângelui de dragon, dar totuși era încă vulnerabil într-un anumit loc al omoplatului. Și a fost învățat: Va mai veni un altul care va depăși și acest punct vulnerabil. Prin fecundarea celei de-a patra subrase cu ceea ce rămăsese în urmă și venise din timpurile anterioare, s-a dezvoltat cea de-a cincea subrasă. Aceasta a dus la crearea celei de-a cincea subrase.

Berlin, 9 noiembrie 1905

71. Răspunsuri la întrebări după conferința „Noțiunile de bază ale Teosofiei: Rasele umane”
    GA: Enigmele lumii și antroposofia, GA 54. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
    Baza textuală: Transcriere dactilografică a stenogramei scrisă de Franz Seiler.
    
    1. Oare nu este o contradicție faptul că dezvoltarea omului a fost determinată pornind din condiții exterioare în Lemuria și nu lăuntric prin spiritul din om?
       Trebuie să fie conceput în același sens precum indienii când spun: Aceasta ești tu, tat tvam asi*. Căci există numai spirit, căci materia cea mai densă este tot un gând dumnezeiesc.
       * tat tvam asi: sanscrită, formulă cunoscută din hinduismul vedantic. Vedeți, de exemplu, conferința despre „Noțiuni de bază ale teozofiei: sufletul și spiritul omului” din 19 octombrie 1905, în: Enigmele lumii și antroposofia, GA 54.
    2. Când s-a împărțit omul în două sexe?
       Acest lucru a fost chiar înaintea timpului pe care l-am luat ca punct de pornire pentru conferința de astăzi: a fost cu puțin timp înainte de timpul lemurian.
    3. Cum a luat naștere răul în lume?
       Multe conferințe ar fi necesare pentru a răspunde la această întrebare. Ce este răul și ce rol are el de jucat? Răul este binele aflat în locul greșiti. Un exemplu ar putea arăta acest lucru: pentru un bun concert de pian e nevoie de un pian bun și de un bun pianist. Un constructor extraordinar de pian și, pe de altă parte, un pianist extraordinar sunt atunci necesare. Dacă ar vrea constructorul de piane să ciocănească în sala de concert, atunci acest lucru ar fi cu totul nepotrivit și i-ar corespunde răului*.
       * Steiner aduce acest exemplu cu constructorul de piane în diferite conferințe ale sale, de exemplu pe 18 noiembrie 1903 și pe 27 octombrie 1903, în: Despre lumea astrală și devachan, GA 88.

Hamburg, 18 noiembrie 1905

72. Răspuns la o întrebare după conferința „Viitorul omului”.
    GA: Ciclul omului în cadrul lumii simțurilor, sufletului și spiritului, GA 68b. — Răspunsul nu a fost publicat în ediția tipărită.
    Baza textuală: Nu există stenogramă disponibilă. Transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute. Întrebarea este precedată în baza textuală de următoarea formulare: „La rugămintea domnului [Bernhard] Hubo*, Dr. Steiner a mai spus câteva lucruri despre poziția Societății Teosofice față de creștinism”.
    
    * Bernhard Huho: 1851-1934, cofondator al secțiunii germane a Societății Teosofice.
    1. Poziția societății teosofice față de creștinism.
       Cel de-al doilea principiu și țel al nostru este*¹: Cultivarea cunoașterii sâmburelui de adevăr al tuturor religiilor și al vieții religioase. Nu există în vreun fel intenția de a transplanta religia budistă înspre Vestul nostru. Nu avem deloc nevoie de acest lucru. Creștinismul conține cea mai pură teosofie. Se află doar la începuturi. Este religia viitorului. Religiile dinainte conțineau același miez ființial, însă erau calculate, în forma lor, pentru timpuri mai vechi. Nouă însă, ni s-a pierdut cheia către creștinism, originea tuturor religiilor.
       O mică scenă din America de Nord urmează să ne clarifice acest lucru. Prin așa-numita cultură, fuseseră izgoniți indienii din teritoriile lor de vânătoare. Le fuseseră promise anumite teritorii, în care urmau să se sălășluiască. Însă promisiuinile nu fuseseră respectate. Era în anul 1847, când o mare căpetenie indiană a pășit în fața unui funcționar cu rang mai înalt și a susținut în fața lui aproximativ următoarele*²: Voi, albilor, ne-ați promis teritorii, dar nu v-ați respectat cuvântul. Tu ești unul care scoate învățăturile Marelui Spirit din cărți, din foi pe care stau scrise tot felul de semne. Marele Spirit nu v-a învățat însă adevărul, căci altfel nu ne-ați fi înșelat. Strămoșii noștri ne-au învățat să căutăm marele spirit Tao în tot ce ne înconjoară. Îl simțim în vânt, în strălucirea soarelui, în foșnetul frunzelor, în apa curgătoare, peste tot ne vorbește, noi suntem una cu el. Și Tao ne-a învățat adevărul, pe care voi nu îl cunoașteți.
       Tao este conceptul pentru Dumnezeu, care este gândit pe jumătate obiectual, pe jumătate spiritual. În Tao omul se simte în interior și în exterior încă nedespărțit de Dumnezeu.
       Religia caută să unească din nou ceea ce s-a separat de Tao. Se caută acum ceea ce înainte a fost simțit. Brahmanii spun referitor la Tao: El este ceea ce este.
       Orfeu*³ a dezvoltat acest gând cu înțelepciune și a descris legile după care omul poate să dobândească din nou această simțire conștientă a unității cu Tao: „Tu ești creat și tu vei crea”.
       Fiul s-a dat pe sine însuși și astfel a adus din nou lumina și viața și comuniunea cu Tatăl.
       *1 Cel de-al doilea principiu și țel al nostru este: Fondatorii Societății Teosofice au formulat următoarele trei obiective principale: „a) să formeze nucleul unei frății universale a omenirii, fără diferențe de rasă, credință, sex, castă sau culoare; b) să încurajeze compararea sistemelor religioase și studiul filosofiei și științei; c) să cerceteze legile naturii încă neelucidate și forțele latente ale omului.” În: Constituția generală și a secțiunilor, împreună cu statutul secțiunii germane a Societății Teosofice, p. 3, Berlin, fără dată, citat după: Despre istoria secțiunii germane a Societății Teosofice 1902–1913, GA 250.
       *2 când o mare căpetenie indiană...: Rudolf Steiner a preluat acest discurs, cel mai probabil, din cartea „Occultismul indienilor nord-americani” de L. Kuhlenbeck, Leipzig, n.d. [1896] [RSB O 209]. Aceasta este răspunsul unui șef Choctaw (probabil Greenwood LeFlore, 1800-1865, unul dintre negociatorii de partea indiană) la discursul unui negociator al Statelor Unite din anul 1843. Choctaw-ii erau un popor așezat de agricultori din partea de sud-est a Statelor Unite de astăzi, care cuprindea teritorii păduroase fertile în mari părți ale statelor Mississippi, Alabama, Arkansas și Louisiana. Literal, se spune: «Omul roșu nu are cărți, iar când vrea să își exprime opinia, așa cum o făcea tatăl său înaintea lui, o spune cu propria sa gură. Se teme de scris. Când vorbește el însuși, știe ce spune, marele spirit îl aude. Scrisul este invenția fețelor palide, el dă naștere la eroare și dispută. – Marele spirit vorbește – îl auzim în tunet, în furtuna zgomotoasă, în valurile puternice – dar nu scrie niciodată, frate! [...] Brațul vostru este puternic, și noi nu putem face nimic împotriva lui; dar chipul palid se roagă Marelui Spirit și așa face și omul roșu. Marele Spirit iubește adevărul. Când ne-ați luat țara, ne-ați promis altceva. Acolo stă promisiunea voastră în carte. De douăsprezece ori au căzut frunzele din copaci, dar noi nu am primit niciun pământ. Casele noastre ne-au fost luate. Plugul omului alb dezgroapă oasele poporului nostru din pământ. [...] Frate! Este acesta adevărul?» Tratatul în cauză («Promisiune») este cel mai probabil tratatul de cesiune a terenurilor „Treaty of Dancing Rabbit Creek”, semnat în 1830 și ratificat în 1831 de Congresul Statelor Unite, prin care indienilor li s-a alocat un teritoriu destul de sărăcăcios în ceea ce este acum Oklahoma, dar dar implementarea a fost foarte lentă. Reședința corespunzătoare a costat viața a aproximativ 2500 de Choctaw și a devenit cunoscut sub numele de «Calea lacrimilor». Relocarea corespunzătoare a costat viața a aproximativ 2500 de choctawi și a devenit cunoscută sub numele de „Calea lacrimilor”. – Rudolf Steiner menționează frecvent acest discurs, printre altele, în conferința din 9 noiembrie 1905 despre „Noțiunile de bază ale Teosofiei: Rasele umane”, în: Enigmele lumii și antroposofia, GA 54, în conferința din 1 septembrie 1906, în: În fața porților teosofiei, GA 95, în conferința din 12 iunie 1910 (dimineața), în: Misiunea sufletelor popoarelor, GA 121, și în conferința din 1 septembrie 1906, în: În fața porților teosofiei, GA 95.
       *3 Orfeu este un cântăreț și poet din mitologia greacă. Citatul nu a putut fi confirmat până în prezent.

Berlin, 7 decembrie 1905

73. Răspunsuri la întrebări după conferința „Dezvoltarea interioară”.
    GA: Enigmele lumii și antroposofia, GA 54. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
    Baza textuală: Transcriere dactilografică a stenogramei scrisă de Franz Seiler.
    
    1. Ce avem de făcut acuma pentru început, dacă tindem să ajungem la dezvoltarea interioară?
       Pe de o parte am subliniat privirea ridicată către guru*, pe de altă parte faptul de a sta pe propriile picioare. Între cele două trebuie să nimerim mijlocul. Pe de o parte este necesară venerația, pe de altă parte, libertatea. Acestea sunt lucrurile din care se compune viața ocultă. Viața ocultă nu se poate gândi fără acești doi poli. Este apoi de asemenea necesar să devii domn absolut asupra propiilor gânduri și să ai în mână hățurile vieții tale de gândire, dar și să te menții întru totul deschis pentru oricare gând nou. Acest lucru poate fi realizat dacă ne folosim întreaga noastră viață nu doar pentru a judeca fiecare nouă impresie, ci și pentru a o înțelege. Atunci, la noi impresii, veți găsi posibilitatea să rămâneți stăpâni în dumneavoastră înșivă și să uniți astfel viața dumneavoastră de până atunci cu lucrurile, încât să vă poată aduce înțelegerea.
       * Pentru Guru, Steiner folosește de asemenea denumirile „învățător ocult” sau pur și simplu „învățător”. Vedeți despre relația dintre elevul spiritual și învățător „Prefața la a cincea ediție” în: Cum se obțin cunoștințe despre lumile superioare?, GA 10.
    2. Oare poate o ființă omenească să fie din nou încarnată după treizeci și șase de ani, dacă nu a murit când era copil, ci a ajuns să împlinească treizeci și șase de ani?
       De posibil ar fi posibil, dar nu este probabil. Foarte ușor pot apărea la reprezentări ale încarnărilor anterioare tot felul de erori. Numai acela poate să fie sigur, care are capacitatea să rețină gândurile care se autoproduc din nou și căruia îi este posibil să lase să se atașeze gând la gând doar pornind dinspre lăuntru în afară. Cei mai puțini oameni pot să atingă această stare în cultura noastră. Nu ar folosi prea mult să întrebăm dacă este posibil sau imposibil. Este posibil, dar nu probabil, dacă nu mai sunt prezente și condiții cu totul deosebite, care trebuie menționate. Și dacă este vorba despre o afirmație făcută în stare de hipnoză, atunci sunt prezente aici foarte multe posibilități de eroare. Numai cel școlit poate să judece asupra percepției din cronica Akasha. La cineva hipnotizat este foarte ușor să comiți o confuzie între obiectiv și subiectiv.
    3. Cum se poate ajunge la o privire în interior sau de ansamblu aupra încarnărilor anterioare?
       Privirea de ansamblu asupra încarnărilor are loc treptat. Când omul merge înapoi pe firul unei zile de astăzi, apoi urmează noaptea, apoi zilele anterioare și nopțile anterioare și așa tot parcursul vieții, atunci va ajunge până la naștere. Dar atunci când a ajuns la acest lucru, el ajunge chiar de la sine la un moment straniu. Acest moment este începutul reamintirii. Acest lucru redă următoarele: când omul moare, atunci există un moment în care viața sa de acum stă în fața lui ca o carte deschisă. De corpul eteric ține memoria. Corpul astral este aici încă unit pentru momente cu corpul eteric. În timp ce este astfel unit, omul trăiește din nou în conștiența încarnării trecute.
    4. Ce anume poate să îl determine pe cineva să tindă către o dezvoltare mai înaltă?
       Poate să fie cel mai mare egoism, cel care îl face să caute dezvoltarea mai înaltă. Posesiunea este însă cea mai mare piedică pentru ajungerea în lumea spirituală. Fondatorul creștinismului are, așadar, dreptate când spune că este mai ușor ca un odgon de corabie să treacă prin urechile acului, decât ca un bogat să ajungă în împărăția cerului. Există aici un proverb care spune: când se îmbodobește trandafirul pe sine însuși, el împodobește și grădina**. Acest lucru ar trebui să fie considerat ca atitudine de bază în orice dezvoltare. Se poate să existe și pornirea de acționa. Aici însă este prezentă și o polaritate.
       Eu pot avea pornirea de a acționa. Aici însă este prezentă și o polaritate. Eu pot să am pornirea de a fi activ și pot să fac acest lucru mult mai bine într-un atelier amenajat în acest scop. Dar dacă ajunge un copil acuma în acest atelier și are pornirea e a lucra, atunci poate că va strica lucrurile.
       * Este mai ușor ca un odgon de corabie să treacă prin urechea unui ac: proverb, citat de obicei sub forma unui verset biblic (Mc 10:25; Lc 18:25; Mt 19:24): „Mai ușor trece o cămilă prin urechea unui ac decât un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” – Unele interpretări presupun că inițial se făcea referire la o frânghie, nu la o cămilă, considerând că cuvântul κάμιλος (kamilos, „parâmă”, „frânghie de corabie”) ar fi fost înțeles în mod eronat ca κάμηλος (kámêlos; „cămilă”, „caravană”). Această variantă era aproape necunoscută, dar acum există multe cazuri de interpretare kamilos (frânghie).
       * când se îmbodobește trandafirul pe sine însuși, el împodobește și grădina: Friedrich Rückert, 1788-1866, poet, orientalisti. Poezii lirice, „Lumea și eu”.
    5. Se scriu astăzi atât de multe cărți. Ce semnificație are aceasta pentru dezvoltare?
       Nouăzeci și șapte la sută din ceea ce este produs ca literatură de cei care vor să activeze în acest domeniu ar putea să rămână nescris. Ei ar trebui să aibă principiul: când trandafirul se împodobește pe sine însuși, împodobește și grădina.
    6. În ce constă diferența între un ocultist și un mag?
       Omul devine mai întâi un ocultist, adică unul care percepe în lumea superioară și de abia apoi devine mag, adică unul care acționează în lumea superioară.

Hamburg, 9 decembrie 1905

74. Răspuns la o întrebare după conferința „Viețile pământești repetate, cheia enigmei omului”.
    GA: Ciclul omului în cadrul lumii simțurilor, a sufletului și a spiritului, GA 68b. — Răspunsul nu a fost publicat în ediția tipărită.
    Baza textuală: Nu există stenogramă disponibilă. Transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute. Primele trei întrebări sunt precedate în baza textuală de următoarea formulare: „Știu că multora le stă pe inimă întrebarea:”
    
    1. Care este poziția creștinismului față de învățătura despre viețile pământene repetate? De ce nu este învățată oficial? Cum se face că a ajuns creștinismul să nu atingă această chestiune?
       Acest lucru are legătură cu dezvoltarea neamului omenesc. În vechile timpuri, cu patru mii de ani înaintea erei noastre, toți oamenii știau acest fapt. Deja vechii sclavi egipteni, care au trebuit să construiască piramidele sub supravegerea unor torționari cruzi, se consolau cu acest gând. Și pe vremea lui Christos, conștiența acestui fapt mai era încă activă. Pe muntele Tabor*¹ Christos-Iisus le-a interzis ucenicilor săi intimi să vorbească despre reîncarnare în următorii două mii de ani. „Pe munte” înseamnă: „în sanctuarul cel mai lăuntric”. Ucenicii au vrut să „construiască colibe” acolo; acest lucru înseamnă al doilea grad al nivelului de Chela, al uceniciei.
       Prin faptul că Iisus le apărea transfigurat împreună cu Ilie și Moise, Iisus le arăta coerența vieții continue:
       Ilie = El = Calea.
       Moise = Adevărul.
       Iisus = Viața.
       Și apoi l-au văzut pe Iisus singur, care este aici: Calea, Adevărul și Viața, într-o singură persoană. Apoi a spus: „Să nu spuneți nimănui, până când voi veni din nou.” Christos vine din nou când omul se află cu un pas mai departe în evoluție.
       Misticilor le erau cunoscute toate acestea. Omenirea de astăzi, care a străbătut creștinismul exterior, a găsit binecuvântarea ei în persoana Iisus Christos. În cea de a șasea subrasă va fi altfel: Angelus Silesius spunea deja*²:
       „Chiar dacă Christos s-ar fi născut de o mie de ori în Betleem
       dar nu și în tine, ai fi totuși pierdut.
       Crucea de pe Golgota nu te poate mântui de rău,
       dacă nu este înălțată și în tine.”
       Când Christos va fi devenit în noi experiență, de abia atunci poate Christos să apară într-o altă înfățișare.
       „Dacă ochiul nu ar fi solar,*³
       Nu ar putea nicicând să vadă soarele!
       Dacă în noi nu s-ar afla forța proprie a lui Dumnezeu,
       Cum oare ar putea să ne încânte ce e dumnezeiesc?”
       Astfel, omul poate să îl vadă pe Christos în lume unde este de văzut, de abia atunci când devine el însuși precum Christos. Până atunci, învățătura [despre reîncarnare] nu ar trebui să fie propovăduită.
       De ce trebuia să fie acest lucru astfel? Creștinismul este universal, trebuie să străbată întreaga viață. Dacă este să fie făcută sfântă viața dintre viețile pământești, atunci ar trebui ca și aceasta viață pământească să fie făcută sfântă. Pentru a recunoaște acum importanța și sfințenia acestei vieți pământești inferioare și depune toate eforturile pentru a o sfinți, pentru aceasta trebuia neamul omenescă să meargă o dată prin această viață dintre multele vieți pământene, fără a ști despre repetarea acesteia. Acest lucru a fost atins acuma pentru mulți.
       Fundamental greșit este să tragem din aceasta concluzia caracterului etern al pedepsei iadului. Prin această străbatere unică fără cunoaștere despre reîntrupare omul trebuia să învețe să considere viața importantă.
       Se presupune că reîntruparea are loc pentru fiecare suflet după o mie cinci sute până la două mii de ani și că în acest timp probabil toate sufletele omeneșt au trecut o dată fără cunoaștere printr-o asemenea viață pîmânteană. Și așa a venit acuma timpul în care această învățătură este vestită din nou. Iisus a dus la îndeplinire testamentul său; el a spus: „Vedeți, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii.”*4 El a condus creștinătatea sa până aici prin întunecime; acum lasă învățătura [despre reîntrupare] să lumineze din nou, acum că creștinismul se afla în pericol să înțepenească. Învățătura care le este multora nouă, urmează să aducă din nou în curgere vechiul creștinism, să dea noi flori și fructe, acum că preia din nou învățătura. Acesta este un ideal care se poate împlini probabil de abia treptat. Odată ce învățătura va fi înțeleasă și acceptată, atunci nu va dura mult până să auzim venind de sus de la amvon noțiuni și idei teosofice. Teosofia va umple tot ceea ce este vechi cu viață nouă și proaspătă, iar atunci când nu mai este așa și nu mai apare ca ceva deosebit, atunci s-a făcut ea însăși pe sine superfluă ca învățătură.
       *1 Muntele menționat în Matei 17:1, care nu este specificat mai precis, ca loc al Schimbării la față, este tradițional considerat a fi Muntele Tabor din Galileea. Întreg pasajul următor se referă la Schimbarea la Față, Matei 17: 1-9.
       *2 Angelus Silesius spunea deja: Cherubinischer Wandersmann (Călătorul heruvimic), Cartea 1, versetul 61.
       *3 Dacă ochiul nu ar fi solar: Goethe, «Zahme Xenien» (Epigrame blânde), III. Ușor modificat și în: Operele lui Goethe. Scrieri științifice, editate de Rudolf Steiner, vol. III, în: Kürschners Deutsche National-Litteratur, Berlin și Stuttgart 1890, „Entwurf einer Farbenlehre. Didaktischer Teil” (Schiță de teorie a culorilor. Partea didactică). Introducere, p. 88.: «[...] Cum am putea vedea lumina?»
       *4 „Vedeți, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii.”: Matei 28:20.

Bremen/Hamburg, 10 decembrie 1905

75. Răspunsuri la întrebări după conferința „Despre mitologia germană”.
    GA: Cunoașterea de sine și cunoașterea lui Dumnezeu. II. Teosofie, christologie și mitologie, GA 90b. — Răspunsuri publicate parțial.
    Completarea răspunsurilor la întrebări din ediția tipărită.
    Baza textuală: Nu există stenogramă disponibilă. Transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute.
    1. Despre diferența de timp privitoare la nașterea lui Christos, care a fost văzută de unii teosofi ca fiind cu o sută de ani mai înainte de presupunerea istorică.
       Eu țin ferm cu această tradiție. Presupunerea datei ca fiind mai înainte se bazează pe o eroare de vedere; prin mutarea perspectivei poate cu ușurință să aibă loc în vederea ocultă o confuzie între spațiu și timp. Este vorba despre Ponțiu Pilat*¹. Pentru că ei nu l-au găsit în acel timp, din aceasta a luat naștere eroarea. Conform viziunii mele, el nu a fost prezent în Ierusalim la crucificare, ci în Cezareea, de aceea este cu totul normal că nu a fost găsit în Ierusalim. Este vorba în diferitele relatări despre o diferență de localitate.
       Faptul că numele Ponțiu Pilat a intrat eronat în Crez*², acest lucru nu înseamnă că Ponțiu Pilat nu ar fi trăit.
       Este corect faptul că în simbolul primordial se spune: Pontos piletoi*³. Greșeala de vedere ar fi vinovată de faptul că ochiul s-a îndreptat asupra unei alte figuri.
       Această greșeală a pornit de la doamna Blavatsky. Mead*⁴ a dat-o mai departe. El dă toate diversele interpretări, fără a da o explicație pentru acestea. Acest lucru îmi aduce aminte de acei șobolani care s-au mâncat unul pe altul, astfel încât le-au mai rămas numai cozile.
       Când Iisus a strigat pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit”*⁵, acela a fost momentul în care Christos a părăsit cu adevărat trupul lui Iisus. Iisus îi lăsase cu adevărat lui Christos trupul său.
       Christos fusese cu adevărat încarnat pe timpul a trei ani în trupul inestimabil de pur, înalt dezvotat al lui Iisus. – Așa este așadar corect să spunem: Christos a murit pentru noi, nu Iisus – și totuși – [lipsă în baza de text].
       *1 Ponțiu Pilat: A fost din 26 până în 36 d. Chr. prefect (guvernator) al împăratului roman Tiberius, în provincia Iudeea.
       *2 numele Ponțiu Pilat a intrat eronat în Crez: vedeți privitor la aceasta și conferința din 5 aprilie 1902 despre „Creștinism paulinic și creștinism ioaneic”, în: Misterii antice și creștinism, Ga 87, precum și următoarea notă.
       *3 Pontos piletoi: Grecesul „pontos” înseamnă ceva de genul „lac, mare”. Cuvântul grecesc „pyli” înseamnă ceva de genul „poartă, portal”. – În conferința din 25 februarie 1904, Rudolf Steiner lămurește; «Pur și spiritual este Christos, cel care intră în oameni; materia spirituală castă este el. Acum el a coborât în materia comprimată, sensibilă. Cei care vorbesc esoteric o numesc apa sau marea. [...] Această materie este numită în greacă și „Póntos Pyletós” , literalmente mare comprimată. Acesta este simbolul faptului că Christos a coborât în omenire, că a primit materie și a devenit suferind pasiv în marea comprimată, în Póntos Pyletós. În decursul timpului, acest lucru a trecut în creștinism și, prin faptul că sintagma Póntos Pyletós a fost complet greșit interpretată, a apărut pasajul echivoc din crezul creștin, care spune: „a suferit sub Ponțiu Pilat”, care nu este altceva decât pasajul menționat din crezul preoților egipteni. Omul a devenit suferind, nu mai este activ, ci pasiv.» (în Despre lumea astrală și Devachan, GA 88) Și în conferința din 28 octombrie 1904, se spune: «Știți, desigur, că în esoterism materia este reprezentată pretutindeni prin simbolul apei. Apa este simbolul esoteric pentru materie. Nu trebuie decât să vă indic un exemplu din teologie: în Crezul nicean, acolo unde se spune „... a suferit sub Ponțiu Pilat”, ar trebui să se spună de fapt „a suferit în Póntos Pyletós”, ceea ce înseamnă „în apa comprimată”. Fiul lui Dumnezeu a coborât pentru a suferi în materia prezentă pe planul fizic.» (în Adevărurile oculte ale vechilor mituri și legende, GA 92)
       *4 George Robert Stow Mead: Did Jesus Live 100 Years B.C.? Londra/Benares 1903 [RSB O 608].
       *5 „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit”: Marcu 15:34. Vedeți și nota de la răspunsul la întrebare [92.1].
    2. Întrebare despre cadavru.
       Cu adevărat nu a putrezit.
    3. Credința creștină a avut dreptate: slavă lui Dumnezeu.
       Trupul sfânt s-a dizolvat de îndată în atomii săi. Christos a înviat. El li s-a arătat ucenicilor săi, i-a mai instruit timp de ani de zile. Și va veni din nou. Iisus a devenit curând maestru, ca urmare a marii sale jertfe, aceea că i-a dat trupul său lui Christos drept templu. El trăiește de atunci – cu scurte întreruperi – ca om încarnat pe Pământ și veghează asupra Bisericii lui Christos.
       
       Răspunsurile publicate în GA 90b:

       (Diverse, probabil dintr-o sesiune de întrebări și răspunsuri [cu comentarii din partea persoanei care a luat notițele])
    4. Richard Wagner a înțeles intuitiv marile realități și le-a reprodus în marile sale opere. Diverse încercări au fost făcute de curentele spirituale de a aduce aceste realități în atenția omenirii de astăzi. Așa cum Richard Wagner a fost inspirat ca artist, tot așa s-a făcut și încercarea de clarifica adevărul pentru conștiența intelectuală. Nietzsche a fost ales ca instrument pentru aceasta. Creierul lui nu a rezistat. A trebuit să plătească cu moartea pentru încercare. [...] Rasa europeană avea obrazul prea gros. Totul a fost în zadar până când Helena Petrovna Blavatsky a reușit. – Aveam de-a face cu Kali Yuga, perioada întunecată. Ne aflăm în mijlocul celei de-a cincea rase rădăcină și am depășit punctul cel mai de jos. Iisus Hristos: Când a apărut creștinismul, Iisus din Nazaret era un chela foarte dezvoltat, gradul al treilea, lebăda. Pentru el, întreaga lume este ceea ce este Eul uman pentru un om obișnuit, adică el cunoaște adevăratul divin din fiecare lucru. El cunoaște întreaga lume pe dinăuntru. Fiecare lucru îi spune adevăratul său nume.
       (Când i s-a cerut o explicație mai detaliată, Dr. Steiner a încercat să ne lămurească:)
       Când vă vorbesc, mișc aerul, undele sonore vă lovesc urechea și absorbiți cuvintele în suflet. Aerul este în continuă mișcare, nervii auditivi captează sunetul. Acum imaginați-vă aerul cu diferitele sale vibrații, deoarece fiecare cuvânt produce vibrații diferite [...].Acum imaginați-vă că de la început, înainte ca un lucru să ia ființă, a fost rostit un cuvânt pentru fiecare lucru, și că undele de aer care au format acest cuvânt au devenit solide, s-au rigidizat. Imaginați-vă, dacă cuvintele mele s-ar rigidiza, atunci ele ar cădea vizibil aici pe podeau. Aceasta a fost realmente desfășurarea lucrurilor la creație. Christos poate fi găsit în lumea astrală. Maestrul Iisus ne învață cum să îl găsim pe Christos. Christos se va veni din nou ca om spiritual atunci când se va întrupa din nou în a șasea rasă-rădăcină.
       El va avea un premergător, Ioan Botezătorul. Soarele primăvara în vremea lui Christos era în Berbec, prin urmare Christos = Mielul. Însă el înaintează încet. Anterior era în semnul Taurului, de unde și slujirea taurului; încă mai înainte în Gemeni, perși – Ormuzd și Ahriman. O perioadă solară durează două mii șase sute de ani*. Acum el ajunge în Pești. În Evul Mediu se făcea referire la vremea Peștilor. Urma să vină un element, o mare a vieții spirituale. Mai târziu vine Vărsătorul, după două mii șase sute de ani. Templierii învățau că Ioan va veni din nou – Ioan Botezătorul.
       * O perioadă solară durează două mii șase sute de ani: Aceeași cifră este dată și în conferința „Logosul și atomii în lumina ocultismului” din 21 octombrie 1905, în: Legenda templului și legenda de aur, GA 93, și conferințele din 3 și 8 octombrie 1905, în: Bazele esoterismului, GA 93a. Dar în alte conferințe, de exemplu conferința din 7 iunie 1906 (în Esoterismul creștin, GA 94) și în toate conferințele de mai târziu unde se referă la lunile cosmice, Steiner indică valoarea medie astronomică exactă, de 2160 de ani (și respectiv 25.920 de ani pentru anul cosmic).  Vedeți și nota 1 de la răspunsul [114.5] (n.tr)

Regensburg, 17 decembrie 1905

76. Răspunsuri la o întrebare după o conferință publică, titlu necunoscut (în Arhiva Rudolf Steiner nu există niciun material). Întrebare și răspuns identice cu [74.1] din 9 decembrie 1905 din prezentul volum.
    GA: Despre esența creștinismului, GA 68a.

Berlin, 18 decembrie 1905

77. Răspuns la o întrebare după conferința „Treptele cunoașterii: Cunoașterea lumilor superioare”.
    GA: Cunoașterea de sine și cunoașterea lui Dumnezeu. II. Teosofie, christologie și mitologie, GA 90b. — Răspunsul nu a fost publicat în ediția tipărită.
    Baza textuală: Transcriere dactilografică a stenogramei scrisă de Franz Seiler.
    
    1. Care este relația omului cu spiritele egoismului*?
       Omul trebuie ca, înainte să se dezolte în sus către Eul superior, să facă cunoștință cu spiritele egoismului. Egismul crește odată cu dezvoltarea pur rațională, intelectuală. În starea încă-nebazat-cu-totul-pe-rațiune, omul este mai bun decât atunci când ajunge la o dezvoltare rafinată a intelectului. Spiritele egoismuui stau pe o asemenea treaptă, încât corpul lor constă din același material ca și gândurie noastre. Munca noastră de gândire se desfășoară în domeniul în care spiritele egoismului își au corpul. Aici gasesc așadar cel mai bun mod să se încarneze. Modul nostru de dezvoltare este ceva extrem de plăcut pentru spiritele egoismului. Ele sunt întotdeauna dispuse să acapareze oamenii. Ceea ce este partea noastră cea mai lăuntrică, acesta este corpul spiritelor egoismului.
       * spiritele egoismului: numite și spirite ale egoității/euității, spirite ale întunericului și spirite ale personalității. Vedeți în acest sens de exemplu Teosofia rosicruciană, GA 99, conferințele 10 și 11.

AcasăLucrări OnlineIndex GA244PrecedentaUrmătoarea