Biblioteca antroposofică

Căutare

Lucrări Online

Rudolf Steiner
RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI ȘI INTERVIURI

GA 244

RĂSPUNSURI ORALE LA ÎNTREBĂRI

1906

Marburg, 20 ianuarie 1906

Conversație particulară cu Ludwig Kleeberg.
Baza textuală: Extras editat din: Ludwig Kleeberg: Wege und Worte, ed. a 2-a. Stuttgart 1961.
1. De ce îl poziționează teosofii englezi pe Iisus cu o sută cinci ani înainte, în timp ce, conform concepției lor, am avea de-a face cu un alt Iisus?
  
  În realitate, Iisus Christos a trăit în timpul confirmat de noi.*
  
  * Notă scrisă de Kleeberg, op. cit.: Aici răsună pentru prima dată – întâmplător și într-o conversație – știința lui Rudolf Steiner despre marele esenian Jeshu ben Pandira, al cărui nume nu a fost însă menționat până în 1910, când a sosit momentul potrivit în cadrul ciclului despre Evanghelia după Matei din Berna [GA 123]. Annie Besant, în schimb, îl confundase pe acel Iisus cu Iisus din Nazaret, Christosul creștinismului și al Evangheliilor, și îl declarase a fi Iisusul central, iar pe adevăratul Iisus drept un „altul”. Vedeți privitor la aceasta răspunsul la întrebare [75.1] din 10 decembrie 1905 din volumul de față și notele aferente.
2. Izvoare scrise ale adevărurilor oculte?
  
  Multe urmează să fie atinse prin extinderea cunoașterii; unele sunt scrise, dar simbolic, însă mai multe sunt încă păstrate în tradiție. Astfel, ceea ce Kant a adus dintr-o dată, în 1755, despre sistemul planetar*¹, se bazează pe o tradiție rosicruciană, tot astfel și învățătura lui Cartesius despre glanda pineală*².
  
  *1 Immanuel Kant, 1724-1804, a dezvoltat ipotezele sale cosmologice despre dezvoltarea universului și apariția sistemului nostru planetar, în scrierea Istoria generală a naturii și teoria cerului (1755). Kant pornește acolo de la o stare de bază, în care materia a fost împrăștiată în univers ca ceață originară și apoi s-a mișcat prin atracție și respingere în raportul actual de echilibru.
  
  *2 René Descartes, 1596-1650, pentru susținerea concepției sale dualiste despre om, se afla în căutarea unui loc, respectiv organ, în care sufletul și spiritul ar putea intra într-o interacțiune cu corpul; l-a afat în glanda pituitară (Epiphyse, corpus pineale), singura parte nepereche a creierului. El a scris despre acest organ, de exemplu în scrierea apărută în 1649, Les Passions de l´âme (Patimile sufletului).
3. Existența lui Christos Iisus cel precreștin.
  
  Noi suntem numiți creștini, după ființa lui Christos Iisus, însă nu iezuiți. Christos este mai mult decât Iisus.
4. Teologi liberali
  
  Teologii liberali sunt cel mai puțin receptivi la adevărul ocult.
5. Studiul istoriei
  
  Modul de abordare a istoriei practicat în colegii și seminarii este întru totul nesatisfăcător. Eu recomand „Ideile” lui Herder*. Chiar dacă unele aspecte concrete sunt depășite, totuși contează modul de tratare.
  
  * Johann Gottfried Herder: Idei privitoare le filosofia istoriei omenirii, 4 părți, Riga 1784-1791. În această operă principală, Herder și-a însumat cunoștințele sale de filosofie a istoriei privitoare la Pământ și la om.

Kassel, 21 ianuarie 1906

Conversație particulară cu Ludwig Kleeberg.
Baza textuală: Extras editat din: Ludwig Kleeberg: Wege und Worte, ed. a 2-a. Stuttgart 1961.
1. Întrebare a unei doamnei, care „auzea muzical fiecare persoană”*.
  
  Această capacitate se potrivește la persoane care s-au încarnat prea devreme.
  
  * Referitor la aceasta se spune la Kleeberg în alt loc.: „Doamna [Felicitas Rose] Moersberger [1862-1938]care era de altfel cunoscută drept scriitoare sub numele Felicitas Rose, își dorise această conferință [despre ‹Semnificația spirituală a muzicii și a limbii sanscrite›, 21 ianuarie 1906, de la care nu s-a păstrat nicio redactare], pentru că auzea fiecare persoană în mod muzical. Ea a lămurit acest lucru la pian. Și ‹Steiner› a fost auzit răsunând în acorduri sobre.

Berlin, 1 februarie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Învățăturile de înțelepciune al creștinismului”.
GA: Enigmele lumii și antroposofia, GA 54. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Transcriere dactilografică a unei stenograme de Franz Seiler.
1. De unde provin conducătorii care au preluat conducerea omenirii la începutul dezvoltării materialiste? Eu nu pot fi de acord cu dr. Steiner cu privire la concepția creștinismului din ultimii două mii de ani. Trebuie să studiem istoria culturii, istoria crimei și uciderii și atunci vom înțelege că acest lucru nu poate fi așa.
  
  Avem aici, pe de o parte, vechea istorie și pe de altă parte istoria inițiată de Iisus, din care reiese că viața trebuie să fie cucerită, viața în spirit. De aceea Iisus Christos este numit și Adam cel inversat. În afirmația conform căreia Christos a mântuit prin moartea sa omenirea, este ceva adevărat, întru totul ceva adevărat. Aceasta are loc prin faptul că el a expus public acest fapt, faptul că a expus posibilitatea imortalității. Iar acesta este un adevăr, desigur în sens mai profund, nu în sensul raționalist modern.
2. Cum sunt de înțeles noțiunile de triunitate și dumnezeire?
  
  În vechile timpuri se ilustra ceea ce eu pot acuma să înfățișez numai în cuvinte. Eu vorbesc acuma. Ce înseamnă aceasta? Cuvintele mele se revarsă din suflet și umplu spațiul aerian. Dacă ați putea vedea ce se petrece în aer, atunci ați vedea valurile care vibrează prin aer. Când spun „om”, atunci vibrează altfel decât atunci când spun „Dumnezeu”, iar cine poate să vadă, acela poate vedea acest lucru.
  
  Avem aer, apă și gheață. Acestea sunt grade de condensare. Putem să condensăm, să solidificăm și aerul, și apa. Apa se transformă în cristale de zăpadă – care sunt deja prefigurate în apă –, și în gheață. Aerul este făcut dens prin mijloacele corespunzătoare. Dacă am face acest lucru, atunci cuvintele care sunt conținute în aer ar zăcea aici întărite pe podea. În acest fel a vorbit cândva Logosul, Cuvântul cosmic, în Akasha. Acuma reprezentați-vă ce înseamnă: „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul.”* Tot ceea ce vedeți aici acum este materie Akasha densificată. Iar când dizolvați materialul până la spirit, atunci el se va transforma în final în Cuvântul lui Dumnezeu, devine Cuvântul Creatorului. Cuvântul densificat este numit Sfântul Spirit. Cuvântul care se smulge de la Divinitate este numit Tatăl.
  
  * „La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era cuvântul”. Ioan 1:1.
3. Cum se poate dobândi o înțelegere corectă a împărtășaniei și liturghiei?
  
  Filosofia Vedanta are o afirmație importantă: Tat tvam asi*¹ – acesta ești tu. Acesta este punctul central în dezvoltarea Vedantei. Vedanta înseamnă: sfârșitul înțelepciunii. Acest lucru este interpretat adesea ca sfârșit al rațiunii. El este însă viață interioară adevărată. Cine a priceput acest lucru în mod abstract și rațional, acela nu a l-a înțeles încă. Dar cine știe cu precizie că el este un membru dintr-un organism mai mare, acela a priceput acest Tat tvam asi.
  
  Gândiți-vă că ați fi ridicați cam la o milă deasupra Pământului, atunci ar fi la fel de mult, ca și când mi-aș reteza mâna. Dumneavoastră aparțineți de Pământ și în separarea de Pământ vă veți ofili așa cum se ofilește mâna mea dacă este retezată. „Aceasta este carnea mea și acesta este sângele meu”*² trebuie să fie o înțelegere vie și nu una abstractă. Căci am putea să îi spunem oricărui lucru: acesta ești tu. Dar înainte ca omul să lucreze pământul cu mâinile sale, nu a existat nicio karmă individuală. Cu mâinile ne facem karma. Ceea ce este muncit din greu din ogor, aceasta este ceea ce este corelat cu tot ce este omenesc. Iar deoarece karma noastră omenească este una colectivă, atunci acela care ia asupra sa păcatul lumii trebuie să ia asupra sa karma colectivă a omenirii. Acest lucru este simbolizat prin pâine, căci aceasta este ceea ce este produs din ogor. Aceasta este înțelegerea mai profundă a acestui fapt. Asemănător este și cu sângele. Aici ar trebui însă să intru în detalii despre minunea din Cana și aceasta ar duce discuția prea departe.
  
  *1 Tat tvam asi: Vedeți indicația la răspunsul la întrebări [71.1] din 9 noiembrie 1905, în volumul de față.
  
  *2 „Aceasta este carnea mea și acesta este sângele meu”: Ioan 6:53-58: „Adevăr, adevăr vă spun vouă: Dacă nu mâncați carnea fiului omului și nu beți sângele lui, atunci nu aveți viață în voi. Cine mănâncă din carnea mea și bea sângele meu, acela are viața veșnică și eu îl voi trezi în Ziua de Apoi. Căci carnea mea este adevărata hrană și sângele meu este adevărata băutură. Cine mănâncă din carnea mea și bea sângele meu, acela rămâne în mine și eu în el. Așa cum m-a trimis Tatăl cel viu și eu trăiesc din voia Tatălui, așa și cu cel care mă mănâncă, va trăi din voia mea. Aceasta este pâinea care a venit din cer. Nu este ca la părinții care au mâncat și au murit. Cel care mănâncă această pâine, acela va trăi în veșnicie.”.
4. Ce este visarea?
  
  Adevărata visare este o manifestare influențată de ceea ce este format la adevărata clarvedere. Visul este o simbolică. El, de exemplu, face pe cineva să interpreteze capătul patului drept broască de frunziș. Un alt exemplu este următorul. O femeie merge la biserică. Preotul predică foarte drăguț, în timpul predicii capătă aripi și dintr-o dată începe predicatorul să cucurigească. Afară cânta într-adevăr cocoșul*¹. Vedeți Schubert, „Viața viselor”*². Viața de vis este ultima rămășiță a unei vieți anterioare de clarvăzător. Visul este un rudiment aici. Înainte nu avuseserăți încă o conștiență rațională.
  
  *1 cânta într-adevăr cocoșul: Vedeți și pasajele paralele din conferințele din 7 martie 1904 despre „Teosofie și somnambulism”, în: Învățătura spirituală despre suflet și contemplarea lumii GA 52, ed. a 2-a Dornach 1986, și din 2 septembrie 1906 în: În fața porții teosofiei, GA 95. Exemplul provine de la Friedrich Theodor Vischer: „Visul. Un studiu al scrierii: ‹Fantezia viselor› de dr. Johanes Volkelt”, în: Vechi și nou, primul caiet, Stuttgart 1881/82 [RSB P 1076], pp. 187-223, aici p. 203.
  
  *2 Schubert, „Viața viselor”: Gotthilf Heinrich von Schubert: Simbolistica visului, ed. a 3-a Leipzig 1840 [RSB O 341].

Hamburg, 3 februarie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Cele trei lumi”.
GA: Ciclul omului în cadrul lumii simțurilor, sufletului și spiritului, GA 68b. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenogramă disponibilă. Transcriere dactilografică a notițelor luate de A.W. Probabil că este vorba de Amalie Wagner*. Răspunsul la a doua întrebare este precedat de următorul text în baza textuală: „(Răspunsul a clarificat mai întâi ceea ce ar fi fost intenționat cu această prin această întrebare)”. Răspunsul la a treia întrebare începe în baza textuală cu următoarea formulare: „Răspunzând la o întrebare referitoare la creșterea sau scăderea populației totale a Pământului, dr. Steiner ne-a comunicat că vârsta sufletului ...” și se încheie cu: „(Dacă am înțeles corect. A. W., cea care a notat.)”.

* Amalie Wagner: 1837-1910, elevă a lui Rudolf Steiner în domeniul esoterismului.
1. Oare pot orbii să vadă aura unui om sau este necesară pentru aceasta conlucrarea ochilor fizici?
  
  O persoană care a devenit oarbă poate bine să învețe acest lucru, pentru că are amintirea despre lumină și culoare. Dar nici pentru cineva născut orb nu este imposibil ca lumina interioară să îi fie deschisă. Cel care vede are un avantaj față de cel orb, faptul că are o noțiune despre lumină și culori, iar acest lucru îi oferă un punct de reper la o școlire. Pe de altă parte, cel care a devenit orb are avantajul față de cel care vede, că el nu este expus la atât de multe iluzii senzoriale. Instructorului i-ar reveni sarcina, la cineva născut orb și care chiar nu are nici o idee despre despre lumină și culoare, să îl aducă până acolo încât să ajungă să-și amintească de ultima sa încarnare, în care el probabil că totuși putea să vadă și, astfel, [să poată avea] și o amintire despre lumină și culoare.
2. Clarvăzătorii neinstruiți ar fi impostori?
  
  Se poate prea bine ca oameni care sunt cu totul neinstruiți să fie clarvăzători de gradul cel mai înalt; dar probabil că nu ar fi în stare că le clarifice cele văzute fraților lor, pe limba lor. Noi înțelegem totuși prin instruire însușirea unei sume de cunoștințe și apoi dobândirea unei capacități de adaptare la toate situațiile de viață și toate capacitățile de pricepere, iar acest lucru ar lipsi, conform acestei explicații, văzătorului neinstruit.
3. Creșterea sau scăderea populației totale a Pământului?
  
  Vârsta sufletelor oamenilor diferă cu optsprezece milioane de ani. De la mijlocul rasei atlanteene au mai avansat și nu s-au mai adăugat deloc suflete nenăscute.

Berlin, 15 februarie 1906

Răspuns la o întrebare după conferința „Reîncarnarea și karma”.
GA: Enigmele lumii și antroposofia, GA 54. — Răspunsul nu a fost publicat în ediția tipărită.
Baza textuală: Transcriere dactilografică a unei stenograme de Franz Seiler.
1. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Una din tainele cele mai profunde ale creștinismului ține de faptul că misiunea propriu-zisă a creștinismului o putem înțelege numai atunci când mergem înapoi în dezvoltarea spiritului omului în al treilea până la al patrulea mileniu înainte de nașterea lui Christos, când era prezentă o conștiență despre reîncarnare, în cele mai largi cercuri, așa cum și astăzi mai există încă într-o parte a omenirii o cunoaștere despre reîncarnare.
  
  Dacă vă gândiți la modul particular al vieții interioare a unui caldeean, de exemplu, care consta în faptul că el trăia întru totul în spiritual și vedea și lumea din această perspectivă, atunci veți înțelege că planul fizic nu era încă cucerit, deși acele mari construcții din acel timp provin, făcând încă și astăzi o impresie grozavă. Un om care lucra la acele construcții, își spunea: Aceasta este o viață dintre multe altele și greutățile (și dificultățile?) sale sunt fie compensarea pentru ceva dinainte sau vor fi compensate mai târziu. O adâncă mulțumire aveau oamenii din toate situațiile vieții, datorită acestei perspective. Și acuma, ar trebui să vină pe parcursul dezvoltării omenirii o epocă în care omenirea să fie educată aici, pentru acest Pământ să trăiască într-o mărturie de credință în timp ce își cucerește acest Pământ. De aceasta este legată misiunea creștinismului: Să facă acest Pământ valoros pentru om, astfel încât el să-l cucerească. De aceea se retrage deocamdată învățătura despre reîncarnare și în locul ei pășește simpla presimțire a unei lumi de dincolo. Acest lucru este valabil până astăzi, acuma când începem să ajungem din nou la această perspectivă. După ce materialismul a cuprins până în adânc toate cercurile, astăzi trebuie să ajungem din nou înapoi la spiritual.

Berlin, 22 februarie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Lucifer”.
GA: Enigmele lumii și antroposofia, GA 54. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Transcriere dactilografică a unei stenograme de Franz Seiler.
1. Întrebare despre ultimul „de ce”.
  
  Eu văd viața omului ca pe o strădanie. Ea mergede la trepte incomplete, la unele mai complete. Cel care crede că stă pe o treaptă mai înaltă va vedea că poate să devină și mai desăvârșit și că va putea să răspundă și la încă alte întrebări decât la cele la care poate să răspundă astăzi. Căci altfel ar fi ajuns la capăt și dezoltarea nu ar mai fi posibilă. Eu mă situez pe același punct de vedere precum Goethe, care spune că viitorul trebuie să fie lăsat în seama lui Dumnezeu*.
  
  Dacă aș putea să vă răspund la întrebările ultime, atunci ar trebui să fi ajuns la ziua de pe urmă a cunoașterii. La întrebările ultime va trebui să se poată răspunde în timpuri mult mai târzii. Cum ar trebui să cuprindem astăzi deja Divinitatea cu forța cunoașterii noastre? Divinitatea este într-adevăr cea în care locuim, țesem și suntem; dar niciodată nu este permis să ne supraestimăm, să vrem să cuprindem cu puterea noastră de cunoaștere ce anume constituie Divinitatea.
  
  Toată dezvoltarea își are așadar proto-începutul în viața dumnezeiască și este așa, că nici nu este permis de fapt să ridicăm întrebări ultime. Cum ar fi dacă, la evoluția de astăzi, nu am întreba deloc despre asemenea speculații? Poate că întrebarea ultimă nici nu este în legătură cu un „de ce”. Astfel de întrebări speculative ar trebui așadar să nu fie formulate deloc. Goethe spune că ar trebui să mergem până la un anumit punct și apoi să ne încredințăm dumnezeiescului.
  
  * viitorul trebuie lăsat în seamna lui Dumnezeu: În aforismul „Regulă de viață” de Goethe se spune: „Dacă vrei să-ți clădești o viață frumoasă, / Nu te îngrijora de ceea ce a trecut; / Cât mai puține trebuie să te frământe, / Trebuie mereu ca prezentul să-l prețuiești deplin. / Îndeosebi, să nu urăști pe vreun om vreodată, / Iar viitorul să îl lași în mâna lui Dumnezeu.”
2. Întrebare despre karmă și reîncarnare privind vindecarea orbului în Evanghelia după Ioan.
  
  Orbia nu este condiționată de existența unui păcat al orbului din viața aceasta și nici de un păcat al părinților, din viața aceasta. Totodată nu se spune nici faptul că aici a acționat doar karma. Există și ereditate fizică, chiar dacă acest lucru, de asemenea, nu a avut loc acolo.
3. Lucifer se dezvoltă așadar către dumnezeiesc?
  
  Apa ia naștere prin oxigen și hidrogen – aproximativ așa am spus și cu privire la Lucifer*.
  
  * în conferința care a precedat sesiunea de întrebări și răspunsuri.
4. Cum acționează sentimentul și simțirea și rațiunea în elevul științei oculte?
  
  Sentimentul și simțirea și claritatea luminoasă, senină, a sufletului trebuie să acționeze împreună în cadrul dezvoltării. Acest lucru se exprimă deja în legenda despre căutătorul de comori. Îi este interzis să vorbească, iar dacă vorbește, va avea eșecul ca rezultat. Când un om are o experiență interioară și apoi o abordează cu rațiunea sa, atunci el trage în jos trăirea pe treapta pe care este mintea sa. Iubirea trebuie să vină înaintea rațiunii. Și lumina trebuie să fie acolo mai întâi. Chiar dacă electricitatea pozitivă și cea negativă au o origine unitară, ele nu sunt totuși unul și același lucru.
5. Care este relația dintre iubire și principiul lui Iehova?
  
  Iubirea din cadrul pornirilor senzoriale este principiul Iehova.
6. Care este relația dintre karmă și compasiune?
  
  Este o concepție greșită despre karmă, dacă este atenuată compasiunea prin aceasta. Ca exemplu putem menționa negustorul cu contabilitatea sa, care și-a făcut bilanțul și de aceea nu mai vrea să facă niciun fel de afaceri, pentru ca bilanțul să nu fie dat peste cap.

Berlin, 1 martie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Copiii lui Lucifer”.
GA: Enigmele lumii și antroposofia, GA 54. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Transcriere dactilografică a unei stenograme de Franz Seiler.
1. Care este semnificația abstinenței în viața sexuală?
  
  La această întrebare se poate răspunde exhaustiv numai dacă ținem cont de conducerea ocultă a vieții. Am fi lesne greșit înțeles dacă am rosti legea respectivă, iar la obiecțiuni putem să răspundem de obicei spunând că noi înșine putem să aducem acea obiecțiune. La o abstinență extinsă, neamul ar fi să se stingă. Dar pe această parte a întrebării nu pot să o abordez. Trebuie să vă fie clar faptul că o lege poate să fie valabilă ca lege, însă că această lege nu poate să fie respectată întotdeauna. Sarea se cristalizează în hexaedri, dar există numai puțină sare care să apară în această formă.
  
  Curentul de procreere este fundamentul forțelor superioare mai rafinate. Se dezvoltă așadar forțe mai înalte prin faptul că curentul generațional este transformat într-o natură de forță mai înaltă. De aceea are un bun sens, dacă asemenea oameni, care vor să parcurgă o evoluție mai rapidă, practică abținerea în această privință. Ea favorizează evoluția ocultă. Legile oculte nu sunt însă nicidecum legi morale generale.
  
  Considerați ocultismul ca pe ceva ce ține de alegerea liberă a omului. Niciodată cineva care înțelege ceva despre ocultism, nu va indica altcuiva ocultismul și să caute să îl câștige pentru acest lucru [abținerea de la relația sexuală]. Omul care crede că poate să atingă țelul omenirii pentru sine [de unul singur], merge pe o cale greșită.
2. Ce trebuie să fac eu pentru a atinge țelul omenesc suprem?
  
  Celui căruia întreabă în acest fel poate să îi răspundă ocultistul: Ca om individual nu vei atinge niciodată supremul. Acolo unde lipsește încrederea și credința în ceilalți, nu este posibil niciun adevărat ocultism. Se spune că poate să existe o comunitate care practică abstinența pentru a dezvolta forțe oculte pentru ceilalți, pentru ca și ceilalți să poată primi forțele oculte. Când cineva spune, referitor la aceasta, că înțelepciunea pe care o are altul nu îmi folosește mie la nimic, acela taie craca pe care stă el însuși.
3. Întrebare despre raportul dintre gândire, simțire și voire.
  
  Gândirea din om este cel mai sigur lucru, simțirea este mai nesigură, iar voirea este cea mai nesigură. Așadar, dacă trimitem voința în afară, atunci există mereu un pericol în acest fapt. Starea de transă acționează dăunător asupra voinței.
4. Întrebare privind perceperea spiritualului.
  
  Perceperea spiritualului presupune existența unui lucru spiritual și numai acela este de perceput și de receptat, de către cel care este în stare să facă aceasta.
5. Întrebare privind individualitatea-Christos.
  
  Individualitatea lui Christos ajunsese deja la starea de dumnezeire, pe timpul în care nu exista încă niciun om. El era deja de pe atunci Dumnezeu. Așadar nu este permis să spunem sau să presupunem că Christos este numai un om mult dezvoltat. Nu, el este un Dumnezeu cu adevărat care coborât de sus, nu doar un om superior dezvoltat. Omul trebuie să tindă să o ia pe urmele celor care au ajuns mai departe. Este prostesc să spui că eu sunt Christos în mine. Sinele superior trebuie de către cei care au un asemenea sine superior să fie asimilat și atras în noi. În afara noastră căutăm sinele nostru superior, pentru că forța din afară noastră este de același gen cu forța din noi. Forța exterioară ne trage apoi spre ea, în sus.

Hamburg, 3 martie 1906

Răspuns la o întrebare după conferința „Chestiuni educaționale”.
GA: Ființa omului în lumina științei spirituale, GA 68d. — Răspunsul a fost publicat în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenogramă disponibilă. Transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute. În baza textuală, întrebarea este introdusă de: „Un profesor, care a fost evident profund mișcat de acest discurs clar, iluminator, a pus o întrebare referitoare la condițiile ereditare”.
1. Condițiile ereditare
  
  Educatorul trebuie ca, înainte de toate, să fie un observator. El are de observat natura umană din copil. Într-aceasta, pentru început nu contează dacă are concepția materialistă, că predispozițiile și pornirile din copil provin din ereditate, sau cea teosofică, conform căreia omul și-a dobândit predispozițiile în vieți pământene anterioare și de aceea s-a născut înăuntrul anumitor condiții, din anumiți părinți. Faptele, rezultatul observării va fi întotdeauna același.
  
  Educatorul trebuie să se ferească să intervină cu forța în dezvoltarea copilului. Pentru aceasta, un exemplu*: Un educator avea de-a face într-o familie cu un băiat de unsprezece ani. Acesta rămăsese în urmă, nici corpul său nu era normal; avea un cap mare. Niciodată nu trecuse mai sus de clasa cea mai de jos. Caietele sale de aritmetică erau, printre altele, într-o stare deplorabilă. Când rezolva vreun exercițiu, răspunsul nu era niciodată corect și ștergea până ce totul era plin de găuri.
  
  Educatorul nu s-a lăsat descurajat și și-a spus: Sufletul va ajunge să își formeze totuși corpul. Cu grijă a început să configureze sufletul copilului, lucra după principiul efortului minim. El pornea de la puncte de vedere cu totul precise și a aflat că se învață să dezlegi enigme. A reușit ca, într-un an și jumătate, să educe copilul la nivelul unui copil normal, pentru că a reușit să recunoască, pornind de la caracteristici, cauzele din care proveneau. Copilul cu cap mare a dobândit treptat o configurație justă; băiatul s-a dezvoltat apoi normal și a fost mai târziu capabil să studieze.
  
  Ar fi foarte de dorit ca chestiunea educației să fie elaborată temeinic în lumina teosofiei.
  
  * Pentru aceasta, un exemplu: Acest exemplu provine din viața proprie a lui Steiner, din vremea în care el era educatorul copiilor familiei Specht, îndeosebi al lui Otto Specht, în Viena; vedeți privitor la aceasta, spre exemplu, Povestea vieții mele, GA 28, cap. VI, și discuția din 3 ianuarie 1922, în: Dezvoltarea sănătoasă a ființei omenești, GA 303.

Berlin, 15 martie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Teosofii secolului al XIX-lea”.
GA: Enigmele lumii și antroposofia, GA 54. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Transcriere dactilografică a unei stenograme de Franz Seiler.
1. Ce părere să avem despre hipnoză?
  
  Pentru vindecarea de afecțiuni s-ar putea să fie de ajutor. Depinde însă de cine hipnotizează. Este o mare influență care pornește de la hipnotizator la cel hipnotizat. De la trăsăturile rele ale hipnotizatorului pot să treacă efecte rele asupra celui hipnotizat. Voința suferă însă în orice situație din cauza hipnozei. Dacă trebuie acceptat acest prejudiciu, atunci trebuie să ne gândim dacă putem să ne asumăm răspunderea că facem pe cineva mai slab în voință decât este deja. În cazurile în care este vorba despre persoane sănătoase, hipnoza este întotdeauna inadmisibilă.
2. Care este atitudinea lui Friedrich Hebbel* față de teosofie?
  
  El a scris în anii treizeci gândul acesta în jurnalul său: În cazul tragicului trebuie să avem sentimentul că tragicul nu s-a lăsat evitat* – așadar, karma. În dramele lui Hebbel, simțirea justă pentru karmă joacă un rol mare Și „jurnalele” vă vor putea oferi din plin.
  
  * Friedrich Hebbel: 1813—1863, dramaturg și poet.
  că tragicul nu s-a lăsat evitat: în „Cuvântul înainte” la tragedia lui Hebbel Maria Magdalena se spune: „[...] pentru că tragicul trebuie să apară ca ceva condiționat cu necesitate de la bun început, ca ceva care, la fel ca moartea, este impus de viața însăși și nu poate fi deloc ocolit.” Vedeți conferințele din 18 și 25 februarie 1905, în: Despre filosofie, istorie și literatură, GA 51.
3. Care opere ale lui Johann Gottlieb Fichte* sunt îndeosebi de recomandat, din perspectiva teosofiei?
  
  Mai întâi „Menirea omului” [1800]. De folos vă este și concepția sa despre istoria lumii „Despre epoca actuală”. Apoi „Îndrumare spre o viață binecuvântată”, apoi „Menirea savantului”. Toate aceste titluri pot fi achiziționate de la editura Reclam-Bibliothek. Apoi sunt de luat în considerare „Cuvântările către națiunea germană” [1808]. Ele dau un concept despre cuprinderea sa profundă a germanismului. Apoi cu privire la educarea sinelui interior „Fundament al întregii învățături despre știință” [1794/1795]. Apoi sunt [de inclus ale sale] expuneri despre al șaselea simț, scrierile sale rămase postume despre „Realitățile conștienței” [1813]. Cam aceasta este calea pe care o putem lua pentru studierea lui Fichte.
  
  * Johann Gottlieb Fichte: 1762-1814, filosof. Anul apariției primei ediții, indicat în text între paranteze drepte, este specificat de editor.
4. Ce se înțelege prin simțăminte corecte, teosofice?
  
  Simțămintele corecte, teosofice sunt ca o susținere onestă a posibilității de evoluție spirituală. Există două feluri de a te comporta față de viață. Felul omului-Kant și cel al teosofilor. Teosoful este mereu deschis pentru dezvoltare.

Kassel, 23 martie 1906

Conversație particulară cu Ludwig Kleeberg.
Baza textuală: Extras editat din: Ludwig Kleeberg: Wege und Worte, ed. a 2-a. Stuttgart 1961.
1. Sanscrită, așa-numita Devangari și limbi înrudite
  
  Scrierea sanscrită este o scriere șerpuită. Limba originară a fost consonantică, de unde provin diferitele vocalisme.

Berlin, 29 martie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Parsifal și legenda lui Lohengrin”.
GA: Enigmele lumii și antroposofia, GA 54. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: 88.1, 88.2: Transcriere dactilografică a stenogramei scrisă de Franz Seiler. 88.3, 88.4: nu există stenograme; transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute.
1. Lohengrin*
  
  Înseamnă: unul care ia asupra lui necazul. Numele din legende au toate o semnificație profundă. A compune poezie înseamnă, în acele timpuri, a crea ca prin farmec încă o umbră a misteriilor în fața oamenilor. Să scrie, nu știa încă poetul pe atunci. Inițiații pot fi recunoscuți întotdeauna după cuvintele-cheie. Creația poetică și arta s-au dezvoltat pornind din misterii. Dramele provin, așadar, și ele din misterii.
  
  * Lohengrin: Operă romantică în trei acte a compozitorului Richard Wagner. Subiectul operei se bazează pe personajul Loherangrin din epopeea în versuri în limba germană medievală „Parzival” a lui Wolfram von Eschenbach.
  Richard Wagner, 1813-1883, compozitor, dramaturg.
2. Dante*
  
  Înfățișează tainele cele mai profunde ale creștinismului în creația sa poetică.
  
  * Dante Alighieri, 1265-1321, poet, filosof.
3. Wagner
  
  A vrut să înfățișeze revărsarea iubirii într-un timp în care stăpânește aurul. Legendele au luat naștere pentru că trebuiau aduse în fața poporului mari adevăruri despre viață. Nu doar inițiații trebuie să le înțeleagă, ci toți oamenii.
4. Perceval/Parzival
  
  Parzival este unul care călătorește prin vale, [la] Wagner: naivitate, de fapt nu este corect, vroia să exprime ființa.

Köln, 1 aprilie 1906

Conferință în loja masonică: „Raporturile teosofiei cu francmasoneria” (în Arhiva Rudolf Steiner nu există niciun material privind conferința).
Baza textuală: Nu există stenogramă disponibilă. Transcriere dactilografică a unui manuscris de Jan Hendrik Peelen*. În baza textuală, următorul text precede răspunsul la întrebare, notat de Jan Hendrik Peelen: „Materie și Spirit. Notă. Fragment de răspuns la o întrebare cu ocazia unei conferințe susținute de Dr. Steiner în Loja francmasonică din Köln la 1 aprilie 1906. Dr. Steiner a spus aproximativ următoarele: „Să ne gândim la apă ...”

* Jan Hendrik Peelen: 1859-1934, inginer, din 1904 în ramura din Berlin.
1. Materie și spirit
  
  Să ne gândim la apă; să ne gândim că această apă devine gheață. Aici a devenit un corp solid, cu totul neasemănător cu apa de dinainte și totuși este același lucru cu apa, numai că s-a densificat – s-a solidificat. Așa trebuie să ne reprezentăm și materia, ca spirit densificat, devenit solid.

Leipzig, 1 aprilie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Care sunt motivele pentru care există astăzi o mișcare teosofică?”.
GA: Misterul creștin, GA 97.

Stuttgart, 29 aprilie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Rațiunea ca dar al lui Lucifer și transformarea viitoare a acesteia într-o nouă clarvedere”.
GA: Misterul creștin, GA 97.

Kassel, 21 iunie 1906

Conversație particulară cu Ludwig Kleeberg.
Baza textuală: Extras editat din: Ludwig Kleeberg: Wege und Worte, ed. a 2-a, Stuttgart 1961.
1. Iisus și Christos
  
  Iisus, ca Chela, și-a menținut atât de pur trupul încât l-a părăsit în mod conștient și a mers pe planul astral, în timp de Christos a luat în posesiune acest trup. Când a strigat Iisus: „Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”*, atunci aceasta este o traducere greșită a textului aramaic de la bază, căci ar trebuie să sune: „Dumnezeul meu, cum m-ai transfigurat”. În Evanghelia după Ioan se află o prorocie a transfigurării, care a fost îndeplinită cu adevărat. Transfigurarea este una din cele șapte inițieri. Christos se află mai sus poziționat decât Buddha. Christos nu a instruit nimic nou în esență, dar viața sa a fost o învățătură. Indienii se află în situația de a fi pe cale de dispariție, rasa viitorului provine din estul Europei.
  
  * „Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”: Marcu 15:34; Matei 27:46. Privind afirmația unei traduceri eronate: Steiner pare să argumenteze inițial din punct de vedere spiritual, din perspectiva unui inițiat în Mc 15,34 sau Mt 27,46, și astfel, în locul tradiției obișnuite „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”, el expune propria sa versiune: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, cum M-ai transfigurat/cum M-ai înălțat”. În conferința din 2 decembrie 1906 despre „Misterul de la Golgota”, în Misterul creștin, GA 97, el prezintă versiunea sa, fără a face referire la traducerea tradițională. În răspunsul la întrebare din 3 februarie 1907, în Misterul creștin, GA 97, menționează ambele versiuni spunând că traducerea poate fi ușor transformată în versiuna tradițională în textul original. Steiner expune din nou versiunea sa fără referire la traducerea tradițională, în conferințele din 1 aprilie 1907 despre „Purificarea sângelui de egoism prin Misteriul de la Golgota”, în: Impulsuri originare ale științei spirituale, GA 96, (aici el vorbește despre „traducerea adevărată”) și din 26 aprilie 1907 despre „Biblia și înțelepciunea”, în: Cunoașterea suprasensibilului în timpul nostru și însemnătatea acesteia pentru viața de astăzi, GA 55. Trei ani mai târziu, la 12 septembrie 1910, în Evanghelia după Matei, GA 123, Steiner tratează ambele versiuni independent, din perspective diferite. Acest lucru pare să indice că Steiner a renunțat definitiv la ideea unei erori de traducere.
2. Experiențe ale doctorului Hensoldt* printre adepții Tibetului, pe care de Bresch* le-a publicat în „Der Vâhan”.
  
  Lucruri asemănătoare pot fi citite deja de câtva timp în scrieri populare, și nu este imposibil ca dr. Hensoldt să fi plagiat și chiar și să fi fantazat.
  
  * Experiențele doctorului Hensoldt: vedeți Heinrich Hensoldt: „Unter den Adepten von Serinagur” (Printre adepții din Serinagur), Der Vahan 1905, nr. 3, p. 55-61 și nr. 4, p. 74-86, precum și „Auf geheimen Wissenspfaden. (Eine Wanderung nach Lhasa)” (Pe cărările secrete ale cunoașterii. (O excursie la Lhasa)), Der Vahan 1905/06, nr. 6, p. 121-132, nr. 7, p. 148-152, nr. 8, p. 172-183 și nr. 9, p. 198-203.
  
  ** Richard Bresch, membru al Societății Teosofice încă de la începuturi și redactor al revistei teosofice „Der Vahan”.

Kassel, 22 iunie 1906

Conversație particulară cu Ludwig Kleeberg.
Baza textuală: Extras editat din: Ludwig Kleeberg: Wege und Worte, ed. a 2-a, Stuttgart 1961.
1. Dificultăți în studierea filologiei
  
  De fapt, filologia este cea mai înaltă știință, iubirea față de Logos.

Leipzig, 28 iunie 1906

Răspuns la o întrebare după conferința I, „Ființa omului”, din Ocultismul popular.
GA: Cosmogonie, Ocultism popular, Evanghelia după Ioan, Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan, GA 94. — Răspunsul nu a fost publicat în ediția tipărită GA 94, dar a fost inclus în Cunoașterea culorilor, GA 291a.

Răspunsul publicat în GA 291a:
1. Anumite culori atrag anumite spirite?
  
  Da, există o anumită forță de atracție între anumite culori și anumite entități. Este chiar ceva care ține de lucrurile importante din domeniile mai profunde, faptul că înveți să distingi modul în care diverse culorile sunt corelate cu diverse entități. Dar nu trebuie să credem, atunci când se spune că există o anumită legătură între violet și ființele spirituale, că acesta trebuie să fie așa în fiecare caz în parte. Aceste lucruri nu pot tolera o extindere de tip șablon.

Leipzig, 29 iunie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința a II-a, „Urcușul în lumea suprasenzorială”, din Ocultismul popular.
GA: Cosmogonie (Cosmogonie, Ocultism popular, Evanghelia după Ioan, Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan, GA 94. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenograme; transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute.
1. [Întrebarea nu a fost notată]
  
  Orice lucru are imaginea sa opusă. Să luăm de exemplu acest ceas. El este o formă-gând a ceasornicarului și această formă-gând există de mult mai mult timp decât va fi existând ceasul. În lucruri este însă o mare diferență, în funcție de originea lor. Să mai adăugăm încă un cristal de cuarț. Ceasul a fost făcut de om, cristalul de cuarț, de către spirite. Despre aceasta vă spun mai multe la considerația asupra Devachanului*. Ceasul are o imagine devachanică opusă, dar în jurul acestei imagini a ceasului nu observați nimic, nu este nimic. La cristalul de cuarț este invers: acolo unde este el, se află un nimic și numai iradierile sale sunt de văzut. Nimic din ce este natural nu are vreo imagine opusă devachanică. Aceasta este situația nu doar la obiecte, ci și la om.
  
  * considerația asupra Devachanului: conferința din 1 iulie 1906, în: Cosmogonie, Ocultism popular, GA 94.
2. Este vreo diferență între gânduri exprimate și cele neexprimate?
  
  Una considerabilă. Prin imaginea sonoră, gândul primește ceva ce îl capacitează să se întrupeze până în cele mai dense părți ale planului astral. Acest lucru are o mare importanță, pentru că atunci gândul este mai vioi și, astfel, mult mai dens și mai activ. Și anume, el devine prin aceea retroactiv, în timp ce de obicei este preactiv, de exemplu dacă este iubirea exprimată, aceasta acționează retroactiv asupra celui de la care a pornit; ura, în același fel. Acest lucru este descris într-un loc în „Lumina pe cale”* cu: „Înainte ca în fața maeștrilor să poată vorbi vocea, ea trebuie să se dezvețe să rănească.” Dacă se exprimă iubire, atunci tonul devine binevoitor, iubitor, iar acesta este audibil retroactiv ca ecou în propriul gând.
  
  Încă un lucru este important. Dacă prin sunet este densificat gândul, atunci sunt împiedicate gânduri rele de a se agăța de ele. Însă dacă nu rostim gândurile rele, ci le purtăm în continuare cu noi, atunci ele se densifică, devenind entități. Căci gândurile rele sunt mai dăunătoare decât cuvintele rele, întrucât ele le dau ocazia entităților rele formate din gânduri, și care ne înconjoară, de a se uni cu ele, lucru care nu mai este posibil la gândurile densificate până la nivel de cuvânt. De aceea este mai bine să spunem un cuvânt aspru, decât să îl păstrăm în gânduri și, astfel, onestitatea este mereu lucrul corect.
  
  * „Lumina pe cale”: scriere de Mabel Collins, publicată pentru prima dată în limba engleză sub titlul Light on the Path la Londra în 1887. Vedeți exegeza lui Steiner în: Scrieri și fragmente postume 1879-1924, GA 46.

Leipzig, 30 iunie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința a III-a, „Urcarea omului după moarte – lumea astrală”, din Ocultismul popular.
GA: Cosmogonie, Ocultism popular, Evanghelia după Ioan, Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan, GA 94. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenograme; transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute.
1. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Este trăită în lumea astrală nu numai propria viață conștientă, ci tot la fel cum în viața pământească, pe lângă viața noastră o mai trăim și pe cea a lumii exterioare, tot astfel și acolo. Întreaga viață exterioară, începând de la nașterea noastră am trăit-o alături de a noastră.
2. Oameni limitați
  
  Când un om nu a ajuns până acolo încât să poată schimba multe în viața sa, progresele sale vor fi slabe, dar în măsura în care el devine capabil să ia decizii, el va aduna forțe care îi vor rămâne prin toate viețile viitoare. Un Beethoven nu va rămâne pe loc și, la privirea înapoi, nu se va mulțumi; el va lucra mai departe.
  
  Experiențele și faptele din kamaloka sunt de o mare importanță; chiar și cele mai amare experiențe de acolo acționează aducând folos asupra lui. Noi lucrăm și acolo, avem de asemenea un câmp de lucru și, atunci când omul urcă, a lăsat în urmă și o muncă în Kamaloka.
3. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Există ființe, le-am menționat deja, care niciodată nu pășesc în viața pământească. Le numim Devachani*. Dar lor le lipsește ceva. Un Devachani curat nu va putea să înțeleagă niciodată lucruri pământești, el vorbește despre acestea ca un orb despre culoare. Dacă ne reprezentăm viața ca o linie arcuită, atunci Devachani au parcurs doar un arc plat. Omul s-a cufundat mai în profunzime.
  
  * Termenul „Devachani” nu a putut fi găsit până acum în GA.
4. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Cel decedat poate întotdeauna să acționeze înapoi, asupra celor aflați în viață, în toate lucrurile spirituale. Astfel el poate avea un efect întăritor asupra rațiunii și asupra forței de voință. Inițiatul poate chiar să îl ajute pe cel decedat.

Leipzig, 2 iulie 1906

Răspuns la o întrebare după conferința a V-a „Reîncarnarea și karma” din Ocultismul popular.
GA: Cosmogonie, Ocultism popular, Evanghelia după Ioan, Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan, GA 94. — Răspunsul nu a fost publicat în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenograme; transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute.
1. Poate teosofia să menționeze rezultate pozitive?
  
  Exemple din geologie – teoria formării Pământului –, și biologie, filosofie de viață, ar putea fi aduse, dar aceasta ar depăși cadrul de față. Numai un lucru din biologie doresc să scot în evidență: Cum este de înțeles albina? Cunoașteți regina, albinele lucrătoare și trântorii. Acuma a fost constatat științific* faptul că la proto-albină nu existau anumite trăsături, pe care acuma le au albinele lucrătoare. Cum stă aici cu ereditatea? De la o albină lucrătoare la altă albină lucrătoare nu se poate să se fi moștenit nimic, deoarece acestea chiar nu au nimic de-a face cu generația următoare.
  
  * Acuma a fost constatat științific: în biblioteca lui Rudolf Steiner se găsește: Ferdinand Dickel: Die Lösung der Geschlechtsrätsel im Bienenstaat. Sowie eingestreute praktische Winke für den Bienenwirt und einige Betrachtungen über das Sinnesleben der Bienen (Dezlegarea enigmei sexului în colonia de albine. Precum și sfaturi practice pentru apicultori și câteva observații despre viața senzorială a albinelor), Leipzig 1908 [RSB N 99].

Leipzig, 3 iulie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința a VI-a, „Viața omului între moarte și o nouă naștere”, din Ocultismul popular.
GA: Cosmogonie, Ocultism popular, Evanghelia după Ioan, Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan, GA 94. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenograme; transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute.
1. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  La fel de operante sunt atât faptele bune cât și cele rele. Dar ceea ce a fost personal într-o faptă este trăit în Kamaloka. Dacă fac o binefacere, atunci este o faptă bună și este ceva remanent pentru Devachan. Acuma însă, există și faptul de a te simți bine atunci când faci o faptă bună; ba chiar la mulți acesta este ceea ce îi motivează, aspectul personal. Acest lucru este trăit până la capăt în Kamaloka și rămâne acolo.
2. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Regretarea unei fapte nu face nicio diferență pentru Kamaloka, pentru că prin aceasta nu este șters efectul. Chiar dacă eu regret de o sută de ori, respectivul vizat are paguba. Regretul este numai o școlire. El ajută să nu mai faci pe viitor același lucru.
3. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Trupul fizic este capabil de adaptare numai până la un anumit grad. Inițiatul însă are influență asupra trupului său fizic. Cu cât mai mult se adaptează omul trupului său fizic, cu atât mai încurcată își face viața. În unele cazuri este cu totul just, dar acest lucru poate să fie atins doar până la un anumit grad. Acolo unde voința este puternică și carnea slabă, intervine o disproporție între ele.
4. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Sufletele care sunt avide după întrupare provoacă patimi rele, astfel încât oamenii cu patimi deosebite înspre latura sexuală sunt literalmente urmăriți de asemenea suflete. Patimile lor sunt înconjurate de gânduri ale acestor spirite.
5. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Ceea ce, prin abținere, nu este făcut, într-adevăr nu produce în afară vreun efect, dar cu siguranță în suflet. Acolo victoria asupra poftei provoacă un dor și devine forță. Această forță poate înaripa mai târziu omul pentru alte fapte. Ea devine o pornire îndreptățită, totodată un rezervor de forțe. Dacă, de exemplu, cel guraliv s-ar strădui, să zicem, să lase deoparte jumătate din pălăvrăgeala sa, atunci această neacțiune ar fi o mare faptă, ar fi ceva grozav și ar genera o acumulare de forță. O neacțiune conștientă este o mare faptă.

Leipzig, 4 iulie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința a VII-a, „Calea de revenire înspre noua viață pământeană”, din Ocultismul popular.
GA: Cosmogonie, Ocultism popular, Evanghelia după Ioan, Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan, GA 94. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenograme; transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute.
1. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Spectrele sunt efecte ale unor trăsături rele ale ființelor astrale. Astfel puteți găsi aici ființele cele mai îngrozitoare, de exemplu unele care mereu mint, care în general sunt depravate. Acesta este lucrul dezastruos pentru mediumuri, că ajung în pericol să fie posedate de asemenea umbre. Adesea se întâmplă ca un medium care este, în fond, destul de cuminte, să devină încetul cu încetul șarlatan și, de asemenea, vicios.
2. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Unii adepți ai teoriei reîncarnării interpretează greșit unele lucruri, de exemplu iau faptul că vina taților cade asupra copiilor până la al treilea și al patrulea urmaș, și consideră că această concepție iudaică s-ar referi la reîncarnări, așadar până la a patra [reîncarnare]. Dar lucrurile nu stau așa; se referă la generații.
3. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Timpul de după prima moarte, și acela la care puține morți i-au premers, este relativ mai scurt, căci puține fapte sunt prezente. Timpul devine într-adevăr tot mai lung și mai lung de la o moarte la o nouă naștere, atinge însă un punct culminant. Pentru oamenii care sunt inteligenți spiritual, devine apoi din nou mai scurt, iar la Chela este deosebit de scurt, ba chiar se poate reîntrupa imediat după moartea sa pământească.
4. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Persoanele care sunt aici greu încercate de durere și suferință, duc în Kamaloka o existență mai degrabă apatică. O viață pământească apatică aduce cu sine o viață agitată în Kamaloka. Trebuie să vă reprezentați tot mereu totul inversat, ca o imagine în oglindă. Este de încercat să fie făcuți oamenii mai rezistenți, mai uniformi în dispoziția lor. Acel „exaltat până la cer – trist de moarte”* trebuie să dispară.
  
  * „exaltat până la cer – trist de moarte”: Exprimă schimbarea bruscă a stării de spirit de la exuberanță emoțională la tristețe profundă. Citat din cântecul pe care Klärchen, iubita lui Egmont, îl cântă în actul al treilea al tragediei lui Goethe „Egmont” (1788): „Bucuros / Și îndurerat, / Gânditor, / Îndelung / Și neliniștit / În nesiguranță chinuitoare, / Exaltat până la cer, / Trist de moarte; / Fericit este doar / Sufletul care iubește.»
5. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Cei decedați pot avea interacțiuni între ei, au și cu cei vii, dar aceasta este o impresie astrală. Cei decedați nu au niciun dor după oamenii care mai sunt încă în viață. Dacă cei decedați ar mai avea dor după viața pământeană, atunci aceasta ar fi din egoism.

Leipzig, 5 iulie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința a VIII-a, „Acțuni ale legii karmei”, din Ocultismul popular.
GA: Cosmogonie, Ocultism popular, Evanghelia după Ioan, Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan, GA 94. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenograme; transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute.
1. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Munca omului în Kamaloka se ocupă numai cu ce este decadent, cu ce se-dezvoltă-în-jos, cu ce este-ajuns-la-descompunere. De abia începând din Devachan poate el să conlucreze la progres; începând din Devachan are loc acțiunea asupra formei plantelor și animalelor.
2. Îi este cunoscut unui suflet soarta sa?
  
  Un exemplu concret, palpabil: Se întâmplă că anumiți oameni au nefericirea să rămână idioți. Acest lucru rezultă din faptul că au suferit un impact deosebit sau o sperietură deosebită. Așa cum în clipele de după moarte pășește în fața sufletului amintirea înspre înapoi ca un fel de imagine panoramică, tot astfel intervine ceva asemănător pentru sufletul care vrea să se întrupeze, el are un fel de previziune. El nu vede toate detaliile, dar are o privire de ansamblu. Sunt cunoscute cazuri în care sufletele, înainte de întrupare, s-au speriat de soarta lor viitoare. S-au speriat atât de tare, încât trupul eteric nu s-a mai integrat deplin și creierul a rămas în afară. Sunt cunoscute două cazuri, unul al unui copil de patru ani și altul al unui copil de șase ani, în care s-a întâmplat așa cea. A fost făcută încercarea de a-i influența psihic și puțin a și reușit. Așadar numai în viziunea anticipativă este cunoscută soarta.
3. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Între vindecător și pacient ia naștere o legătură emoțională. Cu cât mai altruist este, cu atât mai mare este efectul. La cineva care este apropiat în viață, simpatia acționează mai degrabă ca o piedică. Vindecarea este o anumită artă. Vindecătorii psihici știu chiar să ajute cu hrana, pentru a realiza o asemenea legătură. Cine reușește astăzi să înnoade între sine și pacient o bandă de iubire care se unește cu dorința de a ajuta, va avea parte de un efect. Vindecătorul trebuie însă realmente să își reprezinte foarte plastic starea sănătoasă a pacientului, să îl vadă în fața sa în starea cea mai bună și într-o dispoziție voioasă, veselă. Dacă reuește să-l aibă în fața sa cu adevărat ca imagine, în mod clar, pe pacient, atunci va și reuși să găsească într-un anumit fel cuvintele care îi servesc pacientului. Printr-o anumită dispoziție sufletească (sugestie sugestivă) vine cuvântul.

Leipzig, 7 iulie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința a X-a, „Evoluția lemuriană”, din Ocultismul popular.
GA: Cosmogonie, Ocultism popular, Evanghelia după Ioan, Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan, GA 94. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenograme; transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute.
1. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Forțele care au ieșit cu Luna erau din cele mai grosiere, am putea spune că erau un rebut, iar cele mai rafinate au rămas cu omul și au servit la formarea sa mai departe.
2. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  O învățătură eronată materialistă este cea care spune: Precum una sau cealaltă populație sălbatică am arătat noi cândva. – Nici urmă de aceasta! Este fundamental greșit! Ele sunt evoluție care coboară. S-a constatat într-adevăr că la anumite popoare sălbatice se dezvoltă formele de religie, dar s-a arătat și în aceasta o dezvoltare în jos. Noi avem comun cu acestea numai un proto-părinte.
3. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Acest lucru este cu siguranță așa, că odată cu Pământul, ceea ce era inferior s-a separat de Soare și că începând de atunci Soarele și ființele solare au putut să se dezvolte la un nivel mai înalt. Noi am căzut pradă ființelor solare. Pe Lună este rebutul ființelor noastre.
4. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Luna are o anumită influență asupra tuturor oamenilor, dar aceasta este în scădere. Pe vremea Atantidei era deosebit de mare. Cu cât mai mult omul mai are încă în el din conștiența crepusculară din vechime, cu atât mai mare este influența Lunii asupra lui. Ea este, de exemplu, mult mai puternică asupra indienilor decât asupra europenilor, pentru că aceștia din urmă au ieșit deja de mai mult dimp din conștiența crepusculară. La o anumită dezvoltare spirituală trebuie să dăm atenție și fazelor Lunii. Influența mai puternică este la trecerea către Luna plină, îndeosebi în stadiile sale ultime.

Leipzig, 8 iulie 1906

Răspuns la o întrebare după conferința a XI-a, „Căi ale științei oculte”, din Ocultismul popular.
GA: Cosmogonie, Ocultism popular, Evanghelia după Ioan, Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan, GA 94. — Răspunsul nu a fost publicat în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenograme; transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute.
1. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Din rosicrucieni nu se dezvoltă nemijlocit francmasonii. Cei din urmă există de milenii, sub alte nume. Astăzi sunt cunoscute despre ei numai cele mai de jos trei grade, iar francmasoneria de astăzi nu mai are nimic de-a face lăuntric cu cea veche. Rosicrucienii, un curent spiritual autonom, au intrat în viață în secolul al paisprezecelea.

Leipzig, 9 iulie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința a XII-a, „Condiții ale dezvoltării spirituale mai înalte”, din Ocultismul popular.
GA: Cosmogonie, Ocultism popular, Evanghelia după Ioan, Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan, GA 94. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenograme; transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute.
1. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  După moarte, unde trupul astral nu mai are nicio grijă pentru trupul fizic, forțele sale devin libere și anumite forțe dintre ele dezoltă într-un anumit mod florile de lotus, chakrele, organele de simț spirituale care nu au ajuns să se deschidă încă în trupul fizic.
2. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  A doua vedere este de asemenea un fel de mediumnitate, dar orice clarvedere inconștientă, cum este și aceasta, se află pe curba coborâtoare.
3. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Sugestia acționează mult în viață. Gândiți-vă la efectul pe care un vorbitor public îl produce asupra masei populare. Chiar până în cele mai înalte cercuri de cunoaștere pătrunde aceasta. Știința este plină de aceasta*.
  
  * Știința este plină de aceasta: referitor la aceasta vedeți răspunsul la întrebare [62.3] din 18 mai 1905 în volumul de față.
4. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Mantrele sunt un gen de asamblări sonore foarte precise, pline de sens, și implică îndeosebi articularea. Tatăl Nostru, rostit în germană, are un anumit efect etic. În limba latină se mai adaugă încă ceva, acest lucru se amplifică în greacă, iar în aramaică are un efect cu totul deosebit. Există mantre cu un asemenea efect, încât niciunul dintre dumneavoastră nu le-ar suporta, dacă ar fi rostite în această încăpere. Ați alerga afară cu toții. Anumite triburi de popoare sălbatice mai cunosc încă și astăzi asemenea lucruri.

Leipzig, 11 iulie 1906

Răspuns la o întrebare după conferința a XIV-a, „Despre interiorul Pământului”, din Ocultismul popular.
GA: Cosmogonie, Ocultism popular, Evanghelia după Ioan, Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan, GA 94. — Răspunsul nu a fost publicat în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenograme; transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute.
1. Memorie după moarte
  
  Memoria nu este prezentă, pentru început, mai întâi este pierdută, dar la fiecare nouă întrupare omul reține tot mai mult și mai mult din acele forțe.
  
  Avem așadar trei trupuri și Eul. Să luăm drept exemplu pe un canibal și pe Schiller. Aceștia doi se deosebesc în primul rând în privința trupului astral. La omul sălbatic se arată oglindite scene cenușii, Schiller strălucește în culori frumoase pure. De unde vine aceasta? Schiller a viețuit deja multe încarnări. Omul se dezvoltă încontinuu mai departe și lucrează asupra trupului său astral. El a coborât de pe o treaptă înaltă și urcă apoi din nou.
  
  Reîncarnările nu sunt lipsite de scop. Cu cât mai des au loc, cu atât mai curat devine trupul astral. Dar odată intervine un moment, în care omul și-a prelucrat întregul trup astral, întregul Eu a fost transformat într-unul ideal. Asemenea oameni au fost admiși în școala ocultă, Eul lor devenise pur și a putut să devină stăpân. Când elevul științei oculte ajungea atât de departe, avea voie să lucreze și înăuntrul trupului său eteric și era instruit în această artă. Dacă acest ultim lucru se întâmplă prea devreme, atunci i se imprimă ușor trupului eteric trăsături nedesăvârșite, rele, iar acestea rămân în memorie și merg cu el în următoarele întrupări. La omul obișnuit se separă încetul cu încetul trupul eteric [de trupurile mai înalte, după moarte]; Chela (discipolul de învățătură ocultă) continuă să rămână unit cu el și păstrează de aceea și memoria pentru cele dinainte. Chela care este complet format, dezvoltat, nu se mai separă de trupul eteric; de aceea, el poate ca, foarte curând după moartea sa pământeană, să înceapă o nouă întrupare. El renunță atunci la Devachan. În Devachan păstrăm în imagini amintiri din viața noastră pământeană, adică din procesele spirituale. Tot ce este senzorial cade deoparte. Doi oameni care fuseseră strâns uniți spiritual, păstrează această relație spirituală, numai că acest lucru se manifestă atunci mult mai puternic, deoarece pentru tot ce este spiritual, memoria este mult mai vie. Pentru legătura sufletească este aici cea mai ageră cunoaștere. Devachanul nu este un vis; ceea ce se petrece aici este fundamentat prin raporturile morale. Dar la întruparea omului obișnuit, memoria este întunecată și de aceea nu mai este prezentă nicio amintire.

Landin, 27 iulie 1906

Discuție particulară cu Mathilde Scholl*¹ despre straturile Pământului.
Baza textuală: Nu există stenograme; transcriere dactilografică a notițelor unei persoane necunoscute. Întrebarea este inclusă în următorul text: „În timpul unei conversații particulare, pe 27 iulie 1906 în Landin, l-am întrebat pe dr. Steiner, printre altele, ceva despre modul în care efectele ulterioare unei individualități ca Pavel pot fi, în timpurile de mai târziu, în legătură cu stratul terestru, care este numit Fragmentatorul*. El vorbise despre straturile Pământului la 16 aprilie 1906 la Berlin și în ciclul de conferințe de la Paris în 12 iunie 1906*². Am notat conținutul răspunsului său în discuția particulară imediat după aceea, după cum urmează: „Înaintea primului desen scrie: „Referitor la aceasta Dr. Steiner a făcut următorul desen;”; înaintea ultimului desen scrie: „A făcut următorul desen în privința corelațiilor cu Sfântul Graal*³”.

*1 Mathilde Scholl: 1868-1941, profesoară particulară, elevă esoterică a lui Rudolf Steiner încă de la începuturi, redactor al Buletinului informativ al Secțiunii Germane a Societății Teosofice.

*2 Conferința din 16 aprilie 1906 la Berlin, „Interiorul pământului și erupțiile vulcanice”, în Impulsuri originare ale științei spirituale, GA 96. Conferința din 12 iunie 1906 la Pris, „Cutremure, Vulcani și Voință Umană”, în Esoterismul creştin, GA 94. De asemenea vedeți răspunsul la întrebări [176.1] din 1 ianuarie 1909 și nota aferentă, în prezentul volum.

*3 corelațiilor cu Sfântul Graal: vedeți, de exemplu, conferința din 2 octombrie 1907, în Introducere în elementele de bază ale teosofiei, GA 111.

Despre felul efectelor ulterioare ale unei individualități precum Pavel, într-un timp mai târziu, în corelație cu stratul de pământ care este numit Fragmentatorul.

În afară de efectele dovedibile istoric ale unei individualități, o individualitate mare cum este, spre exemplu, Pavel poate să exercite o anumtiă influență asupra unor personalități de mai târziu. Aceasta este de văzut ca un fel de oglindire a acelei individualități. După apariția anumitor personalități care reprezintă o oglindire a unei individualități, urmează apoi un fel de retragere a acestei influențe, un fel de haos al acestor acțiuni, și atunci ar urma, de exemplu, după apariția unor personalități paulinice, un timp cu curente antipaulinice. Ulterior se dezvoltă însă din nou, în grad mai înalt, personalități paulinice care apoi se adună la un loc din nou într-un întreg, într-un cosmos, și astfel fac posibilă încarnarea unei ființe mai înalte în mijlocul lor.

Cei doispreece apostoli au fost asemenea personalități, care au adus la exprimare, într-un fel multiplicat, o individualitate care trăise în trecut și astfel au avut ca efect faptul că a coborât în mijlocul lor o individualitate și mai înaltă. Putem să observăm în evoluția omenirii o continuă succesiune de trepte de acest gen.

Așa cum planta produce sămânța, aceasta putrezește în pământ și produce din nou o nouă plantă cu multe flori, tot astfel iau naștere dintr-o individualitate oglindiri în alte personalități. Așa cum conlucrează florile plantei prin fertilizare reciprocă, tot astfel au loc și între personalitățile care oglindesc o anume individualitate, influențe reciproce.

Ioan, Iacob, Petru

Literele care erau scrise deasupra crucii de pe Golgota sunt de citit astfel*:

Acestea sunt inițialele pentru: Iabeșah, Iam, Ruach, Nuor:

Petru = piatră – pământ – Iabescha – pământ	corp fizic
Iacob = Iam – apă	corp eteric
Ioan = Ruach – aer	trup astral
Iisus = Nuor – foc	Eu

* în mod tradițional, INRI este citit în latină ca „lesus Nazarenus Rex ludaeorum”, conform Mc 15:26, Lc 23:38, Mt 27:37 și, mai ales, In 19:19-22.

Corelații cu Sfântul Graal

Corespondențe cu munca meditativă:
Căldură – iubire
Lumină – înțelepciune
Număr – revelare
Viață – sine
Aici contează să ne elaborăm noțiuni la a căror alcătuire am lucrat cu mare precizie. Acestea sunt gânduri controlate.

Stuttgart, 2 septembrie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința a XII-a, „Evoluția ocultă”, din GA 95.
GA: În fața porților teosofiei, GA 95 – Răspunsuri publicate parțial. A patra dimensiune, GA 324a – Publicat un răspuns.
Completarea răspunsurilor la întrebări din edițiile tipărite.
Baza textuală: Nu există stenograme; transcriere dactilografică a notițelor luate de Alice Kinkel*.

* Alice Kinkel: 1866-1943, elevă a lui Rudolf Steiner încă de la începuturi.

Despre incinerare

Ce anume se petrece cu omul după moarte depinde de felul în care este omul. Cel care admite existența entităților spirituale din elemente și corpuri și este conștient că există, acela intră în anumite relații cu elementele. Omul de astăzi trebuie însă să fie mai întâi educat pentru incinerare; trupurile lor eterice trebuie să fie pregătite pentru aceasta.
Despre apă și spirit

Apă (eter) și spiritul lui Dumnezeu plutind deasupra. Când aceasta se încarnează în materia eterică, atunci ia naștere substanță spirituală. Höfler: „Fapte ale creștinismului de început.”*

* Höfler: «Tatsachen des ersten Christentums» (Fapte ale creștinismului de început): nu s-a putut găsi nicio carte cu acest titlu și autor; poate este vorba de o eroare de transcriere.

Răspunsurile publicate în GA 95:
De ce sunt teosofii încă atât de imperfecți?

Nu ar trebui să lăsăm factorii personali să ne influențeze judecata, ci mai degrabă să facem o apreciere obiectivă a lucrurilor.
Despre starea din Devachan.

Durerea și suferința sunt exterioare în Devachan. Acolo nu vă simțiți propria durere. Vedeți durerea acolo. O vedeți ca tunet, ca fulger, ca culoare. Aceasta este fericirea. Sunt imaginile a ceea ce se întâmplă cu ceilalți, aici jos. Starea de pace din Devachan depinde de viața omului aici, între naștere și moarte. Armonie aici creează pace acolo. Omul se află continuu în cele trei lumi. „ Odihnească-se în pace!” nu este chiar așa de nimerit.
Are vreo valoare să se citească mesele pentru sufletul persoanei decedate?

Gândurile bune sunt ca un balsam pentru cei morți. Nu trebuie să le trimitem iubire egoistă, să nu jelim că nu-i mai avem aici pe cei decedați; aceasta îl împiedică pe decedat și este ca o greutate de plumb pentru el. Iubirea care rămâne, care nu are pretenții să îl mai vrea aici pe cel decedat, îi este de folos celui decedat și îi sporește fericirea.
Remușcarea?

Remușcarea nu are nicio valoare. Trebuie să îndrepți răul făcut; acest lucru scurtează perioada petrecută în Kamaloka.
Despre a fi împreună cu cei dragi în Kamaloka.

Această comunitate este mai definită, mai clară în Devachan, deoarece conștiența în Kamaloka este întunecată de ispășirea vinovăției personale.
Flori de lotus?

Florile de lotus sunt mișcări interioare, sunt în interiorul omului.
Cum este atunci când nu ești în armonie cu părinții?

A nu fi în armonie cu părinții este de obicei o condiție karmică.
Despre cele trei puncte luminoase din corpul cauzal? Cum arată trupul astral? Și despre atomii permanenți?

În Kamaloka, apar treptat trei puncte luminoase în trupul astral. La început, acestea sunt destul mult depărtate unul de altul. Ceea ce a fost cândva în trupul astral, la inițiere se imprimă din trupul astral în trupul eteric. Obiceiurile persistente, temperamentele se imprimă. De aceea, mai întâi este necesară purificarea trupului astral. În timpul inițierii are loc o muncă conștientă de încorporare în trupul eteric.

Când trupul astral este împreună cu trupul fizic, acesta are aproximativ forma unui ou. După moarte, devine o formă minunat luminoasă, mobilă. În funcție de însușirile sale, are diverse culori, culori strălucitoare.
Aceste trei puncte luminoase sunt inițial puncte mult despărțite unul de altul, ele sunt conectate între ele și au o conexiune deschisă în partea de jos. Cele trei puncte reprezintă centre de forță; ele se trag aproapre unul de altul din ce în ce mai mult și apoi arată ca un mic triunghi. 1. Inima, 2. Ficatul, 3. Creierul. La noua încarnare, aceste trei puncte joacă un rol activ. În Devachan, ele sunt centre de forță luminoase care emană din aceste trei puncte. În lumea astrală, aceste trei puncte formează un triunghi, iar în Devachan ele formează un hexagon.
În Devachan este această formă, două triunghiuri împinse unul în celălalt. Ele sunt clopote. Poate că le-am putea numi și atomi permanenți. Atomii sunt o speculație, de aceea evităm chiar și să îi considerăm, întrucât ei sunt doar o presupunere. Omul nu ar trebui să gândească nimic care nu este bazat pe fapte, ci doar să privească, să observe.
Se poate privi în viitor?

Este posibil să privești în viitor, dar ocultistul își refuză acest lucru, deoarece aproape numai cel înalt inițiat poate suporta să știe viitorului. Faptul că inițiatului vede nu determină ceea ce face altul; acesta va acționa în viitor în întregime din voință liberă.
Despre relațiile de familie.

În familiile cu o tradiție familială puternică există o lege foarte specifică, prin care se manifestă karma familială. Întemeietorul unei familii menține familia atât timp, până când își poate construi iarăși un corp nou în următoarea încarnare. Continuitatea se păstrează prin sânge, coeziunea familială este strâns legată de sânge.
Despre artă.

Arta este revelația legilor tainice ale naturii. Goethe spune: „Frumosul este o manifestare a legilor tainice ale naturii, care, fără apariția sa, ar fi rămas veșnic ascunse.” Natura își poate realiza intențiile doar până la un anumit grad; omul le poate exprima, dar artistul trebuie să lase deoparte sângele și viața.
Ce se întâmplă cu munca oamenilor?

Ceea ce omul a imprimat cândva în lumea materială rămâne existent în idee. Ceea ce a implantat în materie continuă să existe. Ceea ce oamenii au modelat cândva va crește mai târziu pe Pământ. Norii vor deveni mai târziu picturi, iar o construcție precum Domul din Köln, mai târziu va crește.
Despre sufletele de grup.

Sufletele de grup mai târziu, mult mai târziu, vor asimila aceleași experiențe pe care le trăiește astăzi omul. Mai târziu, ele își vor construi un corp propriu, vor deveni un individ singular și vor avea atunci un suflet individual. Animalele nu vor deveni niciodată oameni, dar sufletele de grup vor deveni oameni – dar oameni complet diferiți de noi. Stadiul uman poate fi parcurs în moduri diferite: în stadiul saturnian, stadiul solar, stadiul lunar, stadiul terestru și așa mai departe.
Care este poziția dumneavoastră față de „Tatăl Nostru”?

Rugăciunea creștină primordială spune: „Doamne, lasă acest pahar să treacă de la mine, dar nu voia Mea, ci voia Ta să se împlinească.” [Luca 22:42] Nu ar trebui să ne rugăm egoist. Rugăciunea ar trebui să fie o înălțare în lumea spirituală, o sursă de putere și întărire.
Despre căsătorie.

Căsătoria este un dualism. Epoca noastră caută să reducă în mod greșit totul în lume la aspectul sexual. În domeniul căsătoriei intervine un mare contrast cosmic: bărbatul are un trup eteric feminin, iar femeia are un trup eteric masculin. Spiritul, sufletul la bărbat este mai degrabă feminin, și invers pentru femeie. Sufletul nostru tinde spre ceea ce este cel mai înalt. Prin urmare, bărbatul va compara acest cel mai înalt cu femininul, întrucât sufletul său este feminin. Exteriorul, trupul, este doar un simbol exterior, doar o parabolă. „Tot ce este trecător este doar o parabolă.” „Eternul-feminin ne trage în sus.”
Despre trupul-Eu.

Trupul-Eu se arată clarvăzătorului ca o sferă albastră goală între ochi, în spatele frunții. Când omul începe să lucreze asupra acestuia, raze emană din acest punct.
Despre natura cometelor.

Cometa este o acumulare de Kama, materie a dorinței, fără materia spirituală corespunzătoare. Cometa ajunge doar până la corpul astral. Vizibilitatea cometei ia naștere prin frecarea puternică a materiei eterice, prin care a trecut corpul astral.
Despre vederea aurei.

A percepe aura este doar o chestiune de a vedea.

Cum a luat naștere aurul?

În primul rând avem masa de eter.

Foc
Aer
Apă
Pământ

Eterul focului
Eterul luminii
Eterul chimic
Eterul vieții

Nicio viață nu poate lua naștere fără eterul vieții, care umple corpul. Fiecare eter poate fi răcit și prin aceasta poate deveni solid. Aurul curgea odinioară prin fisuri, și încă mai înainte, era gazos, era eter de foc, eter de lumină. Razele care vin astăzi la noi din Soare erau, în trecut, materie eterică. Tot aurul la acea vreme era eter solar, eter de lumină. Aurul este eter solar condensat, lumină solară condensată, iar argintul este lumină lunară condensată.

Ce entități locuiesc pe Lună?

Luna este populată de entități care au rămas la un stadiu anterior de evoluție, care au stagnat: entități luciferice. Pe vechea Lună existau astfel de entități care au căzut atât de adânc în rău încât nu au mai putut lua parte la evoluție. Acestea s-au ancorat pe Lună. În timpul fazei de descreștere a Lunii, aceste entități malefice se manifestă mai puternic. În faza de creștere a lunii ele sunt mai puțin dăunătoare. Entități terifiante locuiesc pe Luna, dar și entități benefice, entități care acționează asupra creșterii și nașterii.
Despre Cartea Revelației.

Această carte cu cele șapte peceți din Revelația lui Ioan o scrie în primul rând omul însuși. El evoluează și o atrage după sine, o implică. Ceea ce este scris mai întâi este ceea ce sunt cele șapte subrase. Fiecare subrasă a scris o pagină în carte și a pecetluit-o, iar în următoarea subrasă aceasta este despecetluită.
Despre diferența dintre incinerare și înhumare.

Diferența există în principal pentru trupul eteric. Pentru trupul fizic, incinerarea înlesnește apoi o dizolvare regulată în spațiul cosmic. „Putrezirea/Descompunerea” înseamnă: a se întoarce la esența sa.
Despre iubirea față de aproape.

Iubirea față de aproape este absolut firească; trebuie să o fac eu însumi.
Despre viața lui Iisus.

Viața lui Iisus este în același timp simbol și realitate. Dovada pentru viața lui Iisus o poate oferit numai știința spirituală. Dovezi istorice nu se găsesc, întrucât Christos, ca inițiat înalt, nu le era cunoscut celor care scriau istoria la acea vreme.
Despre Cuvântul interior.

Cuvântul interior se dezvoltă după ce omul a învățat deja să vadă astral. Apoi ajunge în starea Devachan, acolo aude tainele Universului răsunând, răsunând în interiorul său, și acolo aude apoi numele pe care îl are fiecare lucru. Și inițiatului i se spune mai târziu propriul său nume, iar să mediteze asupra acestuia are o eficacitate deosebită. Acesta este apoi Cuvântul interior. Omul este trezit prin aceasta, și acest Cuvânt interior este atunci ghidul sigur pentru dezvoltarea ulterioară.

Stuttgart, 4 septembrie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința a XIV-a din GA 95.
GA: În fața porților teosofiei, GA 95.
Răspunsurile publicate în GA 95:
1. [Întrebarea nu a fost notată]
  
  În timpurile anterioare, trupul eteric al omului se afla încă în afara trupului său fizic, tot așa și, desigur, conștiența Eului. Sufletul lucra din exterior asupra trupului fizic. La fel încă este cu trupul eteric al calului de astăzi.
2. De unde provin numele constelațiilor zodiacale?
  
  Întregul regn animal era odinioară înăuntrul omului, adică omul se afla la un nivel situat între regnul animal de astăzi și regnul uman. Pentru a se putea dezvolta mai departe, el a trebuit să elimine părțile din el care nu puteau participa la dezvoltarea sa. El a eliminat la acea vreme ceea ce formează astăzi regnul nostru animal. Așadar, la origine, animalele erau mult mai puțin diferite de om decât sunt acum. Apoi ele treptat au degenerat. Dar eliminarea regnului animal nu s-a produs brusc, ci foarte treptat. Mai întâi peștii, apoi reptilele și amfibienii, apoi păsările și mamiferele.
  Și în cazul acestor grupuri, a existat iarăși doar o eliminare treptată. De exemplu, animalele de pradă au fost eliminate mai devreme decât maimuțele. Când leii au fost eliminați, constelația în care se afla Soarele a fost numită Leu, iar când omul a eliminat natura taurină, constelația a fost numită Taur. Numele celor patru fiare apocaliptice din Apocalipsa lui Ioan indică același lucru. Ele sunt numite Vultur, Leu, Taur și Om. – Dar cu aceasta nu sunt explicate încă numele tuturor constelațiilor zodiacale.
3. [Întrebarea nu a fost notată]
  
  Luna de odinioară – înainte ca Pământul să se separe – consta din masă vegetală moale, precum mlaștina vie sau masă de spanac, brăzdată de un eșafodaj lemnos care s-a întărit în rocile de astăzi. În această masă moale trăiau plantele lunare, de fapt animale vegetale, situându-se între animalele și plantele de astăzi.
  Așadar, ele trăiau în masă de plante. La separarea Pământului, când s-au format cele patru regnuri ale naturii, minerale, plante, animale și oameni, unele dintre ele nu au suferit transformarea completă în planta de astăzi. Așa au apărut plantele parazite.
4. „Înainte ca vocea să poată vorbi în fața maeștrilor, trebuie să nu mai poată răni!” [Din „Lumină pe cărare” de Mabel Collins].
  
  Când trimitem un gând de iubire, el formează o frumoasă formă de gând, arătând ca o floare care se deschide ușor și îmbrățișează complet persoana căreia îi este îndreptat gândul de iubire. Dacă gândim un gând de ură, acesta formează o formă ascuțită, unghiulară, închisă în partea de sus pentru a răni.
  Ceea ce noi numim „maestru” este vocea divină care vorbește în noi. Ea vorbește întotdeauna, dar nu o lăsăm întotdeauna să iasă la iveală. Gândul de iubire este deschis, acolo vocea Maestrului poate răsuna prin el. Dar forma de gând închisă a urii nu permite formei-gând divine să găsească o cale de ieșire, așa că ea trebuie să rămână neauzită.
5. O minciună este o crimă în astral.
  
  Să presupunem că gândesc următorul gând: Am întâlnit o persoană. Prin aceasta se creează o formă de gând foarte definită. Acum îi spun același lucru altcuiva: Am întâlnit o persoană. – Din nou, este creată aceeași formă de gândire. Cele două forme de gând se întâlnesc și se întăresc reciproc.
  Dar dacă mint și spun: nu am întâlnit persoana respectivă – atunci se creează o formă de gând care este opusă celei dintâi. Cele două forme de gând se ciocnesc și se distrug reciproc. Explozia are loc în corpul astral al mincinosului.
6. Cum ne putem proteja corpul astral de influențele rele?
  
  Cel mai bine se poate face aceasta prin a fi tu însuți curat și adevărat. Totuși, ca mijloc special de protecție, poți prin concentrarea energică a voinței să formezi și o învelitoare astrală, o ceață albastră în formă de ou. Vă spuneți ferm și insistent: Toate însușirile mele bune să mă înconjoare ca o armură!
7. De ce primii creștini aveau pe lângă simbolul mielului și pe cel al peștelui?
  
  La pești, în special la amfiox, începe să se formeze măduva spinării. Omul a-a aflat cândva în acest stadiu, avea încă natura de pește în el, era în întregime suflet și lucra la trupul său din exterior. Apoi a eliminat peștele.
  Din măduva spinării s-a format mai târziu creierul. (Acest lucru îl știa deja Goethe. Dr. Steiner a găsit aceasta ca o notiță mică scrisă cu creionul într-un caiet, pe când lucra în arhiva Goethe din Weimar.) Prin aceasta, omul devine un Sine, o individualitate. Dar acest Sine este înnobilat prin creștinism, și de aceea peștele este simbolul creștinilor. Aceleași lucruri spune legenda lui Iona. Iona – omul – este mai întâi în exteriorul peștelui, adică ca suflet lucrând din exterior. Apoi devine un Sine și intră în pește – trupul fizic. La inițiere, omul părăsește din nou corpul fizic.
8. Omul vede după moarte obiecte fizice?
  
  După moarte nu vedem nimic fizic, ci astralul corespunzător, contraimaginile forței astrale și devachanice. Ceea ce este mineral lipsește; el apare ca un spațiu gol, ca un negativ fotografic. Un ceas îl vedem în Devachan pentru că există o intenție umană implicată în el. Așa se vede acolo orice lucrare umană.
9. [Întrebarea nu a fost notată]
  
  Fluxul general al vieții se numește Prana. El curge ca apa; dar dacă i se dă formă, dacă, așa cum torni apa într-un într-un vas, este turnat în trupul fizic, atunci este numit trup eteric. Tot așa, materia astrală generală se numește kama, adică materia dorinței. Modelată într-un corp, se numește trup astral. Eul este centrul persoanei. Kama se întinde până în el, la fel și Manas. Eul este deci Kama și Manas amestecate laolaltă. Kama trebuie să fie complet transformată și înnobilată, astfel încât să devină Manas. Atunci când trupul eteric este înnobilat, se formează Budhi, iar Atma se formează prin transformarea trupului fizic.
10. [Întrebarea nu a fost notată]
  
  Regiunea continentală conține tot ce este fizic, regiunea oceanică conține toată viața, sfera aerică conține toate simțirile, iar sfera eterică conține toate gândurile. La granița sferei eterice se află Cronica Akasha. Acesta conține tot ceea ce a fost gândit vreodată. Dincolo de Cronica Akasha se află tot ceea ce nu a fost încă gândit, Arupa. Tot ceea ce este gândit nou, toate invențiile și așa mai departe provin din regiunea Arupa. Cei care au dezvoltat Kama Manas ajung după moarte până în sfera eterică, la gânduri care sunt de sine stătătoare. Eul modelează corpul astral astfel încât acesta să devină Manas. Tot Manasul care nu a fost încă atras în astral este Arupa.
11. Negarea vieții și afirmarea vieții.
  
  Schopenhauer spune că voința lipsită de rațiune ar zidi lumea. De aceea, rațiunea trebuie să o distrugă, astfel încât lumea să piară. Prin aceasta, omul va fi mântuit. Schelling, Hegel și Fichte reprezintă o orientare diferită, care poate fi exprimată în cuvintele: „De la Dumnezeu – la Dumnezeu!” Să luăm în considerare negarea și afirmarea vieții într-o parabolă.
  
  Îi arăt cuiva o bucată de fier magnetic și îi spun că în fier există o forță invizibilă numită magnetism. El răspunde: Nu vreau să știu nimic despre această forță, eu afirm fierul. – În mod similar procedează cel care, față de lucrurile din lume, spune că afirmă lumea. Desigur, el afirmă lumea, dar neagă forțele invizibile din ea. Numai cel care caută entitățile spirituale afirmă viața din realitate. Celălalt neagă jumătate din viață. Unii teosofi spun: Nu mă interesează lumea, vreau doar să-mi dezvolt Sinele superior. – În realitate, ei caută doar omul inferior. Omul superior este pretutindeni afară, în exterior. Când simt întreaga lume în mine, atunci m-am găsit pe mine însumi, Sinele meu superior. Sinele meu este în afara mea. Cunoașterea lumii este cunoașterea de sine!
12. Ce efect are sugestia?
  
  Sugestia acționează asupra Eului. Corpurile superioare sunt ridicate afară din trupul fizic, iar trupul-Eu urmează atunci în mod inconștient, fără creier fizic, hipnotizatorul. Creierul fizic, controlul acțiunilor, este anulat. Cu inițiatul este diferit. El păstrează controlul și conștiența chiar și fără creier fizic și, prin urmare, nu poate fi hipnotizat.
13. „Pistis-Sophia”.
  
  Această carte este scrisă în limba coptă și conține multe dintre predicile lui Christos la inițierea ucenicilor săi, precum și multe interpretări interioare ale pildelor. Cel mai semnificativ este capitolul 13. Termenul αίμαρμένη (Haimarmene) înseamnă Devachan. Întreaga lume suprasensibilă este împărțită în doisprezece eoni. Acestea sunt cele șapte diviziuni ale planului astral și cele cinci diviziuni inferioare ale Devachanului. Din Devachan, spiritele rătăcite pot fi purificate. Purificatorul luminii înainte de Christos este Melchisedec. La el se face referire atunci când se vorbește despre ἐπίσχοπος (Episkopos) al luminii.
  
  Termenul άρχοντες (Archontes) înseamnă puterile malefice.
14. [Întrebarea nu a fost notată]
  
  Conflict și controversă nu sunt domeniul Teosofiei. Nu ar trebui să pierdem timpul în disensiuni inutile, ci să ne adresăm doar celor care au inimă și minte pentru Teosofie.
15. De ce spune Christos: „Eu sunt calea, adevărul și viața” – când deja înaintea lui mari întemeietori de religii arătaseră calea?
  
  Trebuie în primul rând să te transpui în modul de a vorbi al acelor vremuri. Pe atunci, oamenii auzeau simultan cu cuvintul exterior și conținutul spiritual al cuvântului. Apoi, să considerăm următorul aspect: Christos era întruparea celei de-a doua persoane a lui Dumnezeu. Nici un întemeietor de religie înaintea lui nu a întrupat în el întreaga plenitudine a Logosului. Dar ceea, ca Divin, ce s-a întrupat în predecesorii săi era deja o parte a Logosului, adică a lui Christos însuși. El cuprinde, așadar, totul dinaintea lui în cuvintele: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Atunci aceste cuvinte pot fi luate literal în încă un alt sens.
  
  Întemeietorii de religii înainte de Christos au arătat calea și au învățat adevărul, dar nu au trăit Misteriul lui Dumnezeu pentru omenire. Prin urmare, ei au putut spune: Eu sunt Calea și Adevărul. – Christos singur poate spune: Eu sunt Calea și Adevărul și Viața. – Acum, Ilie este numit „Calea” și Moise „Adevărul”. La Schimbarea la față Christos apare și cu Ilie și Moise. Schimbarea la față spune așadar: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. – Intrarea lui Buddha în Nirvana, moartea sa, este același lucru ca și Schimbarea la față a lui Christos. Așadar, acolo unde Buddha își încheie lucrarea, acolo începe propriu-zis lucrarea lui Christos, Viața sa.

Berlin, 11 octombrie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Cunoașterea suprasensibilului în timpul nostru și însemnătatea acesteia pentru viața de astăzi”.
GA: Cunoașterea suprasensibilului în timpul nostru și însemnătatea acesteia pentru viața de astăzi, GA 55. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Transcriere dactilografică a textului stenografiat de Franz Seiler.
1. Există un spiritism adevărat?
  
  Această întrebare este pusă tendențios, de cineva care este de părere că părerea sa este cea justă. Întrebarea este mai corectă așa: Este posibil ca faptele suprasenzoriale să fie cercetate prin mijloace senzoriale? În conferință am spus că există ființe și obiecte de gen spiritual. Metodele cercetării spirituale ale teosofiei sunt diferite de metodele spiritismului. Prin ce anume vrea cercetarea teosofică să ajungă la cunoașterea lumii suprasensibile? Nu poate fi operat orice om născut orb. La unii se poate.
  
  Dar orice om poate, dacă are răbdarea și perseverența necesară, să fie condus la deschiderea simțurilor spirituale. Atunci vine pentru el cândva momentul în care este cu lumea spirituală [așa], cum este cu cel născut orb și căruia i se deschide o nouă lume atunci când este operat. Omul a parcurs o evoluție, el a urcat în lumea spirituală. Începutul este deja făcut atunci când ideile și simțămintele acelora care știu ceva despre aceasta străbat nervii și s-au revărsat în suflet.
  
  Ideile teosofice sunt ceva de un gen diferit decât ideile pe care le dobândim de obicei în viață. Ideile vieții exterioare sunt copii. Ele sunt slabe și lipsite de forță, incolore și abstracte. În special ideile tuturor noilor științe sunt incolore și abstracte. Ele nu au forță interioară pentru remodelarea sufletului. Astfel se poate ajunge că un om iute la mânie devine un om învățat, însă își păstrează totuși atitudinea sufletească. Acest lucru nu îl veți trăi la noțiunile teosofice. Gândurile teosofice sunt gânduri-forță. Nimeni nu le va asimila fără ca sufletul său să treacă printr-o purificare. El va avea sentimente, trări și reprezentări care îl străbat cu totul altfel cu căldură sufletească și siguranță sufletească. Ele îi modifică temperamentul și predispoziția caracterială, îl fac mai liber și mai puternic. Gândurile teosofice nu sunt lipsite de forță, ci pline de forță. Ele sunt leacul magic al sufletului, ele sunt gânduri care se revarsă în interiorul vieții; care merg de la cap în mână și inimă și pulsând și pătrunzând viața.
  
  Așa acționează teosofia de la bun început, atunci când este preluată ca material de gândire, care permite deja urcarea pe prima treaptă către cunoaștere. Prin mișcarea teosofică va afla fiecare calea, dacă o caută. Spiritismul trebuie să ajungă într-un alt mod la lumile mai înalte. Teosofia are cerințe de la om, ea nu este nimic confortabil. Ședințele spiritiste produc tulburări în lumea spirituală. Scene turbulente există acolo. Dar, cu toate acestea, teosofia nu este o oponentă a spiritismului. Despre aceasta nu poate fi vorba. Dar ea are cerințe mai incomode. Spiritismul de astăzi este numai o consecință a materialismului. Spiritiștii sunt într-un anumit fel materialiștii cei mai înverșunați. Spiritistul vrea să aibă spiritul materializat. El vrea să aducă jos lumea suprasensibilă în materia grosieră.
2. Ființele suprasensibile mai au încă nevoie de un corp ceresc solid?
  
  Vechile moduri de a vedea lumea se disting de cea de astăzi aproximativ în felul următor: cea de astăzi vede corpurile cerești și traiectoriile lor; când omul de astăzi rostește numele Mercur sau Venus, atunci se referă prin aceasta numai la corpul fizic. Altfel era pentru înțelepții preoți caldeeni sau egipteni din vechime. Pentru ei, trupul exterior al acelui corp ceresc era manifestarea exterioară pentru un suflet – așa cum trupul exterior al omului este expresie pentru sufletul omenesc. Dacă v-ați putea transpune afară în spațiul cosmic și ați putea să priviți Pământul de afară, atunci ați cunoaște Pământul în același fel regulat ca și corpul omenesc. Întregul corp pământesc v-ar apărea atunci, la fel [ca la] Goethe, străbătut de un spirit al Pământului*. Spiritele mai înalte nu au nevoie de corpul ceresc, ci ele îl creează, îl însuflețesc și fac din el un întreg. Așa cum simțămintele individuale sunt părți ale sufletului omenesc, tot astfel sunt sufletele pământene individuale părți ale spiritului Pământului. Aceasta nu este o simplă imagine. Sarcina sufletului constă în spiritualizarea corporalului. Ceea ce astăzi știu numai câteva sute de oameni, va deveni un bun comun al omenirii.
  
  * străbătut de un spirit al Pământului: Goethe, Faust I, „Noaptea”, v. 482-513.
3. Despre Biblie și scrierile religioase
  
  Există patru interpretări ale Bibliei și ale oricărei scrieri religioase: în primul rând interpretarea naivă literală, în al doilea rând respingerea acesteia ca fiind depășită prin știință, în al treilea rând interpretarea simbolică, în al patrulea rând din nou interpretarea literală, însă aprofundată mistic.

Berlin, 13 octombrie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Pietrele prețioase și metalele în relația lor cu evoluția Pământului și a omenirii”.
GA: Misteriul creștin, GA 97.

Berlin, 21 octombrie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Calea cunoașterii și treptele sale: Cunoașterea imaginativă și imaginația artistică”.
GA: Impulsuri originare ale științei spirituale, GA 96. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită, cu excepția unui răspuns la o întrebare (Animalul nu are un astfel de suflet ca omul?) inclus în expunerea conferinței.
Baza textuală: Nu există stenogramă disponibilă. [110.1]-[110.4]: Transcrierea dactilografiată a notițelor lui Ludwig Kleeberg; a se vedea și: Ludwig Kleeberg: Wege und Worte, ed. a 2-a, Stuttgart, 1961. Stuttgart 1961. [110.5]: transcrierea dactilografiată a notițelor unei persoane necunoscute. Răspunsul la întrebarea despre dresajul animalelor este precedat de următorul text: „Doamna Dr. Sch. întreabă despre inteligența animalelor și povestește ca dovadă despre deșteptul Hans*. Acest lucru stârnește adesea hohote de râs. Dr. Steiner explică faptul că ar prefera să nu mai vorbească despre acest subiect. Adunarea ar trebui să știe că această chestiune a fost dezbătută de multe ori și că, de fiecare dată când se menționează inteligența animalelor, doamna Dr. Sch. cade pe deșteptul Hans precum cade pisica pe picioarele sale. (Mare hilaritate)

* deșteptul Hans: calul domnului von Osten, care calcula. Vedeți de exemplu Despre raportul dintre sufletul animalului și sufletul omului, în Întrebări și răspunsuri, GA 34, conferința a VII-a în Dezvoltarea sanatoasa a fiintei umane, GA 303, conferința a III-a în Valori umane in educatie, GA 310, răspunsurile la întrebări în conferința a III-a în Convorbiri depre natura albinelor, GA 351, conferința a III-a în Activitatea pedagogica din perspectiva cunoasterii spiritual-stiintifice a omului, GA 306.
1. Artă?
  
  Eleusinienii priveau la felul cum [se] încarna Dumnezeu în formele de existență, vedeau acest lucru. Ei reprezentau în forme frumoase manifestarea sa. La început, arta, știința, religia erau împreună. Numai forța rădăcinii s-a divizat. Richahrd Wagner a încercat să restabilează unirea între religie și artă.
  
  În cadrul artei grecești există trei tipuri: cercul lui Zeus – rasa este idealizată, ochii sunt ovali, nasul grecesc, un anumit fel de urechi –, cercul lui Hermes – ochii și nasul iarăși altfel, ochii nu sunt ovali – și cercul lui Satir. Acest fapt este extras din misterii.
  
  În Evul mediu încă mai vorbea din fiecare fațadă și fiecare cheie un suflet. Sufletul vorbea sufletului prin formă. Astăzi domnește lipsa de stil. Materialismul a inventat stilul magazinului universal*, care va fi pentru mai târziu atât de caracteristic precum turnul gotic este important pentru noi. Și teosofia trebuie să se imprime în forme.
  
  * stilul magazinului universal: vedeți în această privință și conferința din 22 octombrie 1905 despre „Relația ocultismului cu mișcarea teosofică”, în: Cunoașterea de sine și cunoașterea lui Dumnezeu II, GA 90b.
2. Proveniență?
  
  Cărbunele a luat naștere din plantă. Astfel, regnul mineral a provenit din regnurie mai înalte, precum cochilia din stridie. Omul este primul născut, regnul animal este expulzat din acesta, precum și cărbunele este mai tânăr decât copacul. Este greșit să spunem că un frate desăvârșit ar proveni din fratele său nedesăvârșit. Tot astfel nici rasele superioare nu provin din cele inferioare, acestea fiind într-o fundătură a evoluției. Trebuie însă aici să distingen între evoluția sufletelor și evoluția raselor. Sufletul urcă mai sus, tot astfel și sufletul-grup al animalelor, care se apropie de individualizare.
3. Dresajul animalelor?
  
  Dresajul animalelor taie adânc în sufletul-grup. Dresarea animalelor este de-a dreptul magie neagră.* Ea arată, pentru știutor, ca atunci când copiii s-ar juca cu focul. Animalele inteligente contribuie la individualizarea sufletului animal, dar ele însele nu sunt nemuritoare. Aceasta e pur și simplu așa. Nu contează dacă un lucru este dureros să te gânsești la el. Dresajul este, în orice ca, extrem de periculos.
  
  * Dresarea animalelor este de-a dreptul magie neagră: vedeți și conferința din 3 septembrie 1904 despre „Manas ca lumină și iubire”, în: Cosmologie și evoluție umană, GA 91.
4. Arta cea mai înaltă? Care este arta cea mai înaltă?
  
  La acest lucru nu se poate răspunde în mod absolut. La egipteni era arhitectura, la greci sculptura, după secolul al XIII-lea pictura, apoi muzica, care la greci fusese numai un recitativ. Poezia cuprinde totul. Artele se dezvoltă din afară spre interior. Poezia ia naștere de abia în a cincea rasă rădăcină (subrasă?). Fiecare subrasă dezvoltă arte individuale.
5. Animalul nu are un asemenea suflet precum omul?
  
  El are un asemenea suflet, dar sufletul animal este sus, pe planul astral. Așa este la animal, ca și cum la om am lua organele individuale; ele nu participă la întregul om. Dacă am lovi un deget, atunci sufletul este cel care simte asta. Toate simțirile organelor distincte se duc către suflet. Acest lucru este cazul în același fel la o grupă de animale. Tot ceea ce simte animalul individual, simte în el sufletul-grup. De exemplu, să luăm toate felurile de lei; simțirile leilor duc toate înspre un suflet comun. Pe planul astral, toți leii au un suflet-grup comun. Astfel au toate animalele pe planul astral sufletul lor de grup. Dacă îi producem o durere leului individual, sau dacă el simte o plăcere, atunci acest lucru se continuă până pe planul astral, așa cum durerea degetului se continuă până la sufletul uman. Omul se poate ridica la înțelegerea sufletului-grup atunci când este capabil să își configureze o formă care conține toți leii individuali, așa cum o noțiune generală conține formațiunile individuale care aparțin de ea.
  
  Planta își are sufletul pe porțiunea Rupa a planului Devachan. Aici își are planta sufletul său de grup. Prin aceea că omul învață să aibă o privire de ansamblu asupra unei grupe de plante și să dobândească un anumit raport față de sufletul de grup al plantelor, el învață să pătrundă până la sufletele de grup ale plantelor de pe planul Rupa. Atunci când nu mai este ceva deosebit pentru el crinul individual, laleaua individuală, ci când indivizii concresc până la imaginațiuni vii, densificate, care devin imagini, atunci omul trăiește ceva cu totul nou. Contează ca aceasta să fie o imagine cu totul concretă, configurată individual în fantezie. Atunci trăiește omul faptul că pătura de plante a Pământului, că orice pajiște presărată cu flori devine ceva cu totul nou pentru el, florile devin pentru el o adevărată revelație a Spiritului Pământului. Aceasta este revelarea acestor felurite suflete-grup de plante. Așa cum lacrimile omului devin expresie a tristeții interioare a sufletului, așa cum fizionomia devine o expresie a sufletului omului, tot astfel învață ocultistul să observe verdele păturii de plante ca expresia proceselor lăuntrice, ale adevăratei vieți spirituale a Pământului, tot astfel anumite plante devin pentru el precum lacrimile Pământului, din care țâșnește tristețea lăuntrică a Pământului. La fel ca la cineva care resimte și empatizează cu lacrimile semenilor, tot astfel se revarsă la elev un conținut nou imaignativ în sufletul său. Omul trebuie să treacă prin aceste stări sufletești. Dacă a trăit această acordare sufletească la lumea animală, atunci el se înalță pe planul astral. Dacă intră în dispoziția lumii plantelor, atunci se înalță până pe porțiunea de jos a planului Devachan. Atunci observă formațiunile de flăcări care urcă din plante; pătura de plante a Pământului este atunci acoperită cu o sumă de formațiuni, încarnările razelor de lumină care coboară asupra plantelor.

München, 29 octombrie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința publică „Cum să înțelegem boala și moartea?”, (în Arhiva Rudolf Steiner există doar o scurtă prezentare din ziar).
Baza textuală: Nu există stenograme. Transcriere dactilografiată a notelor lui Ludwig Kleeberg; a se vedea, de asemenea, Ludwig Kleeberg Wege und Worte, ed a 2-a, Stuttgart 1961.
1. Prin boală se schimbă caracterul.
  
  Teosofia nu este ceva ce caută spiritual în lumi fantastice, ci în deplina realitate. Teosofia nu merge dincolo de realitate, ea nu este străină de lume, ci face tocmai ca lumea să ne devină familiară. Și electricitatea era cândva ocultă. Teosofia arată faptul că totul este spirit. Așa cum gheața este apă, tot astfel materia este spirit condensat. Prin aceasta el poate să devină liber. Când vorbim despre substanțe, vorbim despre ființe spirituale, așa cum și omul este fizionomia spiritului. Toate organele sunt expresia spiritualului. Așadar, spiritul și trupul sunt strâns înrudite. Există o posibilitate ca omul să gândească împrăștiat. Acest lucru poate fi produs prin influențe sufletești. Însă are loc și prin mult consum de ceai, în care sunt conținute substanțe corespunzătoare. Este așadar un efect de jos în sus.
  
  Unele substanțe sunt digerate de îndată. Când digestia este îndelungată, ea îi ia mult spiritului liber. De aceea sunt de mâncat alimente care cer o digestive scurtă. Dacă mâncăm rață sălbatică, spiritul liber trebuie să cedeze din forță. Trupul astral acționeaă asupra trupului fizic, iar trupul fizic asupra trupului astral, căci el, desigur, doar este trupul astral cristalizat. Lucrurile se condiționează reciproc, pentru că spiritul este atât sus cât și jos.
2. Cum se face că oamenii se tem de oamenii decedați pe care i-au iubit?
  
  Ei se tem de lipsa de conștiență, de stingere. Pentru cel care crede într-o singură lume, este o gândire consecventă. Mentalitatea materialistă generează teama de moarte. De ce simțim frică față de un membru iubit al familiei? Acest lucru nu se întâmplă întotdeauna. Se arată aici ceva obișnuit într-un mod neobișnuit. În moarte, trupul este părăsit și numai aparatul fizic a rămas în urmă. Această apariție șochează. Trebuie să spunem: Omul este doar atunci om, când stă în fața mea cu toate trupurile.
3. Ce efect are alcoolul?
  
  Unele curente absolutizează principiile lor. Teosoful arată faptul că oamenii se află în evoluție. Paracelsus* spune: „Forțele sunt dăunătoare într-un anume timp, într-un altul, folositoare.” Tot astfel este și cu alcoolul. Omul trăiește multe vieți. Omul trece de fiecare dată prin altceva, el parcurge evoluția. Alcoolul a fost cândva potrivit. Necesarul este astăzi asimilat în omenire. El trebuia să aibă ca efect faptul ca omul să îndrăgească lumea, asfel încât să nu fie descoperite [re]încarnările. Și acest lucru a fost necesar. De aceea trebuie ca cel care vrea să facă descoperiri în lumea spirituală să evite alcoolul.
  
  Slujirea lui Dionysos apare într-o anumită perioadă. Acuma s-a terminat timpul său. Acuma alcoolul distruge. De aceea teosoful trebuie să sprijine mișcarea anti-alcool, însă el nu absolutizează și nu spune că alcoolul a fost întotdeauna rău. Teosofia nu duce la fanatism. Schiler nu avea încă totul din teosofie, lucru care nu este de mirare. Acestea cu privire la alcool.
  
  * Paracelsus: Theophrastus Bombastus von Hohenheim, 1493/94-1541, medic, filosof naturalist, alchimist. Vedeți Misticismul la începutul vieții spirituale moderne, GA 7, cap. Agrippa von Nettesheim şi Theophrastus Paracelsus.
  Paracelsus spune: „Forțele sunt dăunătoare într-un moment, utile în altul.”: Vedeți, de pildă, Paracelsus: Drey Bücher Wundtartzney, 1. Von Heylung der Wunden (Trei cărți despre vindecarea rănilor, 1. Despre tratamentul rănilor): „[...] atunci ia în considerare / recunoaște / și cunoaște atât utilitatea rănilor, cât și stricăciunea lor. Căci, chiar dacă un lucru este dăunător, el poate fi totuși găsit folositor într-un alt loc.» (Din: Paracelsus: Chirurgische Bücher und Schriften (Cărți și scrieri chirurgicale), ed. Johannes Huser, Strasburg 1605, p. 485b.)
4. Cum se face că infracțiunile nu scad?
  
  Evoluția este ascendentă, este un process de eliberare. Alegerea între bine și rău devine mai liberă. Așadar trebuie să vină un moment în care oamenii sunt în oscilare. Prin statistici este vizat doar un timp scurt. Noi nu avem nicio statistică cu privire la acelasi om [care se reîncarnează], ele se referă numai la generații, iar acest lucru nu are cu nimic de-a face cu acest lucru.
  
  Ce anume este infracțiunea? O definiție generală este imposibilă. Se spune că este antisocială sau o urmare din pornirea de autoconservare pe o anumită treaptă. Fiecare infracțiune este o individualitate. Natura este infinită, noțiunile sunt finite. Paracelsus nu a clasificat bolile, ci percepea intuitiv. Terapia este posibilă doar atunci când știința este convertită într-o înțelegere artistică, vie a naturii, în cunoașterea faptului că fiecare boală este un proces natural. Exteriorul naturii nu este permis să îl neglijăm, pentru că este o expresie a spiritului, așadar gesturi ale sufletului naturii. „În lăuntrul naturii nu pătrunde niciun spirit creat, o tu, filistinule”, îi strigă Goethe celui care vorbea astfel. „Natura nu are nici sâmbure și nici coajă, ea are totul dintr-o dată.”*
  
  * Goethe, Poezia «Allerdings - Dem Physiker» (Cu toate acestea - Fizicianului), scrisă în jurul anului 1820, ca reacție la celebra poezie didactică a lui Albrecht von Haller «Die Falschheit menschlicher Tugenden» (Falsitatea virtuților umane), 1730.

München, 31 octombrie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința a III-a din Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan.
GA: Cosmogonie, Ocultism popular, Evanghelia după Ioan, Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan, GA 94. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenograme. Transcriere dactilografiată a notelor lui Ludwig Kleeberg; a se vedea, de asemenea, Ludwig Klee Wege und Worte, ed a 2-a, Stuttgart 1961.
1. Raportul reciproc dintre Manas și Budhi.
  
  A cincea subrasă*¹ are sarcina să dezvolte Manas. Budhi se revarsă înspre interior. De abia în cea de-a șasea subrasă se va dezvolta Budhi așa cum o face acuma Manas, aceasta însemnând că omul se va simți drept purtător al lui Budhi, așa cum se simte acuma ca purtător al gândurilor. Ceea ce este premliminar este perceput ca har. Manasicul se învață în teosofie. Cum este transmis însă Budhi? Acest lucru nu poate avea loc niciodată prin învățătură. Teoria ajunge numai până la părțile elementului manasic cel mai înalt. Acolo unde este transmis Budhi în religie și în ucenicia de Chela, acest lucru nu are loc prin învățătură. Manas este înrudit cu reprezentarea, aceasta poate fi transmisă prin învățătură.
  
  Budhi este înrudit cu simțirea. În gnoză era numit Mathesis*² faptul că elevul trebuia să devină pur în ceea ce privește ideile mai înalte, că senzorialitatea să nu aibă nicio influență. Astfel putea fi făcută instruirea despre Manas. În privința vieții de sentiment, omul este prins în natura inferioară. Din acest motiv li se cerea eleilor să parcurgă un proces de curățire, care se comporta ca o judecată matematică. Plăcerea față de o plantă este subiectivă. Prin forța sentimentelor a luat naștere planta, direct în spatele celor ce pot fi concepute despre ea. Să ne gândim la vise care oglindesc anumite forme. Sentimentele noastre au plăsmuit formele. De abia când te vâri înăuntru, sub suprafața lucrurilor, atunci ai componenta afectivă a lăuntrului lucrurilor, elementul Budhi. Profunzimea, intensitatea sentimentelor poate să fie trezită numai printr-o forță afectivă. Puntea de la simțirea subiectivă la cea obiectivă este circumscrisă astfel în yoga: „Tu trebuie să vezi totul prin ochii lui guru.”*³ Elevul trebubie să lase să curgă în el individualitatea celuilalt, pe care însă, exprimându-ne trivial, dar corect, îl iubim, îl îndrăgim. Trebuie să simțim cu sufletul său. O relație personală este necesară. De aceea povestesc evangheliile despre unicul Christos. Un creștin este numai cel care are o relație personală cu Christos. De aceea este incorect să spunem că am putea reprezenta creștinismul independent de Christos. Nu există creștinism fără Christos. Acela care renunță la Christos pierde elementul Budhi și rămâne ceea ce este manasic. Marea prietenie este necesară. De aici provine cerința autorității gurului. Să luăm spre exemplu o sferă de lemn*⁴, care este expusă radiațiilor și luminată. Astfel este transmiterea Manasului către celălalt. Să ne gândim însă că în sferă se află o substanță infalamabilă și sfera începe să ardă. Această substanță infamabilă este iubirea față de învățător.
  
  *1 A cincea subrasă: epoca a cincea postatlanteană (epoca actuală).
  
  *2 Mathesis este derivat din cuvântul grecesc „μάθησις”, care înseamnă „învățare” sau „știință”. Se referă la disciplina dobândirii de cunoștințe, în special în matematică.
  
  *3 „Tu trebuie să vezi totul prin ochii lui guru.”: vedeți în acest sens conferința din 30 noiembrie 1906 despre „Calea yoga, inițierea creștin-gnostică și esoterismul rosicrucienilor”, în: Misterul creștin, GA 97,
  
  *4 o sferă de lemn: În baza textuală apare „Holzkugel” (sferă de lemn), tăiat cu mâna și înlocuit cu „Hohlkugel?” (sferă goală?).
2. Sinopticii*1 și harul
  
  Și sinopticii au înțeles binecuvântarea drept o luminare înăuntru a lui Budhi. Numai că ei au plecat de la tradiții diferite. Înainte de Christos au existat misterii. Când era inițiat ucenicul Chela, era pregătit prin învățătură (Manas). Budhi încă nu era prezent. Învățătorul trebuia să dobândească posibilitatea de a implanta Budhi atunci când elevul încă nu îl avea. Elevul era adus în stare de letargie, astfel că era aproape mort, pentru că trupul eteric ieșise din corpul fizic. În Asia, corpul era legat de o cruce. Acum hierofantul scosese afară omul, fără ca trupul să opună rezistență. Acest lucru avea loc pe timp de trei zile, apoi urma învierea. Experiențele aveau toate caracter tipic. Ceea ce trebuia să realizeze hierofantul era scris în cărțile de misterii, unde existau variațiuni.
  
  Sinopticii știau că ceea ce se petrece în misterii se întâmpla în Palestina și au pus la baza evangheliilor lor cărți de misterii. Ei spuneau că Christos trăia pe planul fizic ceea ce Chela trăia ca experiențe în lumea astrală. O biografie nici măcar nu au vrut să dea. De biografie s-au ocupat oamenii de abia într-o perioadă materialistă. Fiecare evanghelist așadar a luat ca bază tradiția sa. Ioan a trăit lucrurile el însuși. El știa cum curgea Budhi înăuntru, el s-a numit cel „pe care Domnul îl iubea”*. Ceilalți înfățișează ceea ce învățaseră.
  
  *1 sinopticii: prin sinoptici se înțeleg cei trei evangheliști Matei, Marcu și Luca. Ei descriu și interpretează viața și învățăturile lui Iisus din perspective similare. De aceea, în 1776, Johann Jakob Griesbach a tipărit pentru prima dată textele în coloane una lângă alta, pentru a facilita comparația, realizând astfel un tablou sinoptic.
  
  *2 „pe care Domnul îl iubea”: Ioan 13: 23; 19: 26; 20: 2; 21: 7; 21: 20.
3. Omul nu este liber încă de la naștere.
  
  Așa cum este corpul înconjurat de pântecele mamei înaintea nașterii sale, tot așa este omul mai târziu înconjurat realmente de o mamă eterică și astrală, și el se strecoară afară din ea. Trupul astral are o sumă de forțe, care provin dintr-o viață anterioară. Cu acestea el se prelucrează pe sine însuși și se modifică, prin forța proprie el devine mai bun. Dar el poate să învețe numai până într-o anumită măsură. Timpul trupului fizic și al celui eteric este definit, dar nu și cel al trupului astral. Datorită acestui fapt apare pentru fiecare posibilitatea de a nu mai activa în trupul astral.
  
  Dacă trupul astral este receptiv până la al cincizecilea an și înjumătățim timpul între al cincizecilea și aproximativ al șaisprezecelea an și adunăm această sumă la cincizeci, atunci rezultă durata medie de viață de 67 de ani*:
  
  67 de ani, 50 de ani, 16 ani, 7 ani
  
  Budhi prelungește viața. O viață lipsită de religie aduce o viață scurtă. Să nu obiectăm spunând că există atei care au atins vârste foarte înaintate. Pentru aceasta ei au pus fundamentul într-o viață anterioară. Din ateii se nasc în viața următoare oameni care trăiesc puțin. Când se isprăvește energia astrală, omul consumă din trupul eteric. Căci trupul eteric este materie astrală densificată. De aceea încep însușirile trupului eteric să scadă, de aceea devine memoria mai slabă. Acuma, pe de altă parte, trupul eteric consumă din corpul fizic, aceasta însemnând că tendoanele devin rigide și oasele cu un conținut ridicat de sare.
  
  * înjumătățim timpul...durata medie de viață de 67 de ani: (50-16) : 2 + 50 = 67.
4. De ce Luna și Soarele?
  
  După Atlantida a luat naștere rasa ariană care, la rândul ei, are șapte subrase. Noi suntem a cincea. Mai întâi avem Manas în trupul senzației, în al doilea rând, Manas în sufletul senzației, în al treilea rând Manas în sufletul rațiunii, în al patrulea rând Manas în sufletul conștienței, în al cincilea rând Manas în Manas, în al șaselea rând Manas în Budhi. În al cincilea se cuprinde Manas pe sine însuși. Domnitorul, care se simte ca Manas în om, elementul manasic, se simțea până atunci elevat deasupra celorlalte. Așadar, de exemplu, sufletul senzației este de gen feminin, Manas, masculinul fecundator și așa mai departe. Acuma omul se simte ca Manas, căci Budhi încă nu este aici. Acuma, ceea ce fructifică are legătură cu Soarele, ceea ce receptează este perceput ca Lună. Acuma adăugăm în idealul masculin (Osiris, Dionysos) un element feminin. Raportul este acuma inversat.
5. Frica la copii
  
  Copiii au adesea o rămășiță a vechii clarvederi, îndeosebi în cei dintâi ani de viață. Copilul trăiește îndeosebi în somn în lumea astrală, care este împestrițată cu figuri demonice. Dacă acuma aude un zgomot, atunci îl corelează cu o trăire astrală. Este de înlăturat teama prin stimularea sentimentul de autonomie. Încercarea de a convinge prin discuții să nu mai simtă frică este lipsită de sens. Copilul trebuie să fie făcut voios și să aibă motiv de bucurie. În frică se strâng anumite forme ale trupului astral, în bucurie se deschid și resping ce este negativ. Așadar indirect este depășită frica. Simțirile antipatice sunt transformate în unele simpatice.
6. Nefericire în lume
  
  Această întrebare este scrisă pornind dintr-un sentiment foarte precis. Noi avem o imagine cu figuri frumoase și urâte. Doar că nu avem voie să le decupăm pe cele din urmă și să le prezentăm și să strigăm: Priviți, ce urât este acest lucru. Durerile au semnificația lor. Perla frumoasă se formează și ea numai printr-o boală a scoicii. Un Dumnezeu nu ar fi un Dumnezeu plin de iubire dacă ne-ar scuti de dureri. Nicio bucurie nu este demnă de bucurie, dacă nu am învățat să ne lipsim de ea.
7. Ghicitul în palmă
  
  O clarvedere contribuie la aceasta. Privitul asupra mânii sau a scrierii oferă numai inspirația pentru aceasta. Fie că cineva scrie drept sau așa:
  
  din aceasta în sine nu se lasă încă nimic văzut. Asemenea lucruri dau numai puncte de referință, iar ghicitorul citește apoi respectivele lucruri din spațiul astral.
8. Raportul celor trei regnuri
  
  Mai întâi a existat numai omul, care este primul născut, într-un trup moale. Apoi se densifică, o parte urcă, o parte rămâne în urmă și devine animal. Inferiorul ia naștere din superior, așa cum huila se naște din plante, [așa cum] din animale au luat naștere munții de calcar.
9. În ce măsură este teosofia panteistă?
  
  Această concepție domnește adesea. Aceasta este, ca și cum cineva ar spune: La baza corpului stau seve, dar el nu se obosește să vadă felul în care ele se diferențiază, el vede numai sevă și iarăși sevă; un altul vede numai plante, nu fiecare floare în parte. Un altul învață să cunoască numai sevele deosebite și florile deosebite. Primul fel de a privi este panteism, al doilea este teosofia. Cel care îl vede pe Dumnezeu în toate, este panteist. Teosoful urmărește manifestările particulare ale lui Dumnezeu. Panteismul este teosofia celor comozi, este extrem de neclar, un ghiveci. Cine consideră că teosofia este panteism, citește o carte așa (dr. Steiner răsfoiește în grabă Noul Testament din posesia sa). Panteismul este adevărat, dar este neclar. Este voarte greu să vorbim despre aceast lucru, pentru că, dacă cineva nu știe nimic, el spune: Dumnezeu este în toate. Haeckel și Christos sunt panteiști*. Însă contează felul în care Dumnezeu se manifestă. Panteismul este speculație, are coloratură materialistă și spiritualistă, poate fi tot felul de lucruri. Teosofia se bazează pe realitate. Contează modul în care cunoști teosofia, nu cum o numești.
  
  * Haeckel și Hristos sunt panteiști: pasaj neclar, posibil eroare în luarea de notițe.

München, 1 noiembrie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Sângele este un suc cu totul deosebit”.
GA: Circuitul omului în lumea senzorială, sufletească și spirituală, GA 68b. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenograme. Transcriere dactilografiată a notelor lui Ludwig Kleeberg; a se vedea, de asemenea, Ludwig Klee Wege und Worte, ed a 2-a, Stuttgart 1961.
1. Arta colonializării a grecilor
  
  Arta colonializării grecești a constat în faptul că erau influențați de înțelepți. Pornind din spirit era determinată colonizarea. Altfel, oamenii ar fi căpătat prin climă un anumit sânge și ar fi degenerat.
2. Bătaie la școală
  
  Mai întâi trebuie reformați educatorii, apoi educația. Trebuie să punem acolo oameni care pot fi inițiați. Ar trebui mai degrabă să se vorbească despre o educare a educatorilor.
3. Jucării
  
  Copilul își formează o păpușă dintr-o bucată de lemn. Cubul de construit [prefabricat] el nu-l înțelege, atunci când îl folosește. Dacă și-ar forma el însuși un cub, atunci ar fi potrivit. Contează ca copilul să creeze o formă. Se întâmplă lucruri și mai rele în grădinițe. Copilul nici nu știe ce înseamnă formele geometrice.
4. Sânge albastru
  
  În orice șir de generații de strămoși trebuie să apară un punct în care intervine o împrospătare, căci altfel are loc degenerarea. Adesea prin apropierea sangvină este fortificată vechea clarvedere sau forța geniului, dar acest lucru se va încheia odată cu condițiile climatice care se oglindesc în sânge. Micile modificări ale Pământului au o infuență enormă. Ceea ce îi era trebuincios geniului acum două mii de ani prin căsătoria între rude, nu mai este valabil astăzi. Așadar omul trebuie să-și obțină geniu deja într-un alt fel.

München, 4 noiembrie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința a VI-a din Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan
GA: Cosmogonie (Cosmogonie, Ocultism popular, Evanghelia după Ioan, Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan), GA 94. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenograme. Transcriere dactilografiată a notelor lui Ludwig Kleeberg; a se vedea, de asemenea, Ludwig Klee Wege und Worte, ed a 2-a, Stuttgart 1961.
1. Teoria descendenței
  
  Biologii au parcurs mari transformări în privința teoriei descendenței, astfel încât numai cercetători mai vârstnici stau pe o poziție fermă precum Haeckel. El spune: Se poate constata un șir, de la animalele inferioare, până la ființele superioare. Astăzi lucrurile nu mai stau așa. Cercetătorii sunt dezorientați de detalii. Haeckel a găsit*¹ în pitecantropul din Java*² veriga lipsă.
  
  Dacă trecem în revistă șirul maimuțelor, atunci trebuie astăzi să spunem, conform descoperirilor anatomice și fiziologice, că maimuțele cele mai asemănătoare cu omul sunt maimuțele gibon. Ele se disting însă printr-o trăsătură considerabilă: Mâinile ajung până la glezne. Așadar, dacă omul provine din maimuță, atunci succesiunea ar fi: om, gibon, cimpanzeu, orangutan. Dar cei din urmă au, iarăși, mâini scurte. Așadar mai întâi (la orangutan) mâini scurte, apoi iarăși mâini lungi și la om iarăși mâini scurte. Acestea sunt lacune în șirul logic de gândire, pe care le aflăm peste tot. Arborele genealogic, care era valabil cu ani în urmă, este pus sub semnul întrebării. Învățătura teosofică despre descendență este înfățișată în caietul 31 al revistei Lucifer*³.
  
  Haeckel alcătuiește următorul arbore genealogic:
  Monera
  Viermi
  Pești
  Reptile
  Păsări
  Om.
  
  Teosofia spune: Mai întâi a existat omul, în el deja predispozițiile care urmau să vină, precum în ghindă stejarul. Așa de mici chestii precum monera, după cum presupune Haeckel, nu puteau să trăiască pe atunci. La un anumit moment monerele gigantice au evoluat în unele mai înalte și unele mai mici, așa cum se pot vedea și câinii gigantici dezvoltându-se în câini mici cât șobolanii. Omul s-a dezvoltat și, bucată cu bucată, s-au separat monere care au degenerat în exterior. În vremea atlanteană nu existau încă maimuțe. Dar la un anumit moment dat unii au evoluat până la stadiul de om, iar formele au degenerat până la nivel de maimuță. Dezvoltarea sufletească trebuie, desigur, să fie separată de aceasta, ea se desfășoară totuși altfel. Acesta a fost timpul în care oamenii mai aveau încă mâini scurte.
  
  Această linie are formă de copac. La Haeckel se află sus Monere, iar la puncte, nume ipotetice de animale, și, totuși, el ar fi trebuit să scrie treptele evoluției oamenior. Până acum s-a pus un accent prea mare pe asemănări. Oare omul provine din gâscă, doar pentru că amândoi merg vertical?
  
  *1 Haeckel a găsit: Vedeți: Natürliche Schöpfungsgeschichte. Gemeinverständliche wissenschaftliche Vorträge über die Entwicklungslehre im Allgemeinen und diejenige von Darwin, Goethe und Lamarck im Besonderen, über die Anwendung derselben auf den Ursprung des Menschen und andere damit zusammenhängende Grundfragen der Naturwissenschaft (Istoria naturală a creației. Prelegeri științifice pe înțelesul tuturor despre teoria evoluției în general și cea a lui Darwin, Goethe și Lamarck în special, despre aplicarea acesteia la originea omului și alte întrebări fundamentale conexe ale științei naturii), Berlin 1868, capitolul 19: «Ursprung und Stammbaum des Menschen» (Originea și arborele genealogic al omului).
  
  *2 pitecantropul din Java: Descoperirile din Java, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, au fost inițial denumite Anthropopithecus (antropopitec) și mai târziu Pithecanthropus erectus (pitecantrop). Astăzi, majoritatea paleoantropologilor le clasifică drept Homo erectus.
  
  *3 Învățătura teosofică despre descendență este înfățișată în caietul 31 al revistei Lucifer: La paginile 584-596 a apărut în 1906 transcrierea stenografică revizuită de Steiner a unei conferințe din 5 octombrie 1905 despre „Haeckel, enigme ale lumii și teosofia”, tipărită în: Lucifer - Gnosis, GA 34, și în Enigmele lumii și antroposofia, GA 54.
2. Nu este această evoluție crudă?
  
  Chiar și cel mai mic lucru care se petrece, exercită influență asupra cosmosului. Dacă este ca lumea să continue să existe, ființele trebuie să își părăsească poziția și să meargă la una mai înaltă. Dar acest lucru trebuie să fie restras unei alte ființe. Așa ceva este o cruzime, dar adevărat. Pentru fiecare sfânt există atâția și atâția oameni nelegiuiți și criminali. Dar acest lucru este crud atâta timp cât decupăm o bucată din evoluție. A lua și a da menține totul în picioare. Ceea ce am luat, trebuie să restituim, căci altfel devenim magicieni negri.
  
  Dacă vrem să aducem alte ființe la un nivel superior, atunci noi trebuie să le depășim și să le tragem pe celelalte după noi. Dreptatea lumii pune lucrurile în ordine, readuce pe drumul cel bun ceea ce este nedesăvârșit. Prin aceea că există răul, îl va depăși omenirea prin forța binelui. Nu ar exista evoluție, dacă nu ar exista o parte să o ia înainte și o parte pe care să o tragă după sine.
3. Copii înzestrați, copii-minune
  
  Copiii înzestrați au pus bazele în încarnări anterioare. Mozart care, copil fiind, a scris din memorie o misă, după ce o ascultase la Roma pentru prima oară, și-a însușit această memorie muzicală. Când copiii-minune sunt educați rezonabil, ei nu se istovesc. Ei sunt copii-miune datorită faptului că anumite inhibiții din organism ei nu le au, în anumite sfere nu sunt prezente piedici, astfel se dezvoltă îndeosebi o sferă. Trebuie să suscităm reprezentări inhibitoare – de exemplu la un geniu al vorbirii, reprezentări de culori. Acolo unde apare un asemenea pericol, trebuie cel mai bine să fie întrebat un cunoscător al sufletului.
4. A căzut cu adevărat mana*¹?
  
  La considerarea Bibliei trebuie să ne dezvățăm de modul de reprezentare materialist. Este foarte posibil să fi căzut mana. Dar teosofia vede în orice lucru material ceva spiritual.
  
  În social-democrație există un grup care ia o direcție moderată. Sunt tipografii care au de lucrat mult cu plumb. Și aici există într-adevăr o corelație. Această atitudine vine de la plumbul cu care tipăritorii au de-a face. Un membru al societății noastre*² a întrebat: cum se face oare că el nu are nicio dificultate la lucrări, la care alții trebuie să muncească din greu zile întregi. Eu i-am răspuns că trebuie probabil să aibă de-a face mult cu cupru. Și așa era. Căci el era suflător la corn într-o orchestră. Până atunci avusese de gând să renunțe la ocupația sa, dar acuma acum a declarat că preferă să continue să cânte la cornul. Și plombele de aur din dinți au anumite efecte, însă vreau să țin cont de cei prezenți și să nu vorbesc mai departe despre aceasta.
  
  Plumbul este corpul unui spirit. Când a căzut mana, iudeii l-au lăsat să acționeze asupra lor într-un anumit fel.
  
  *1 Ieșirea 16:14-31; Ioan 6:30-35.
  
  *2 Un membru al societății noastre: Probabil era vorba de Hermann Tukkermann, care a cântat la corn într-un concert susținut în timpul congresului Federației secțiilor europene ale Societății Teosofice din München; vedeți referatul „Congresul teosofic de la München”, din: Lucifer - Gnosis, GA 34; vedeți și pasajul paralel din conferința din 13 octombrie 1906 despre „Pietrele prețioase și metalele în relația lor cu evoluția Pământului și a omenirii”, în: Misterul creștin, GA 97.
5. Este Christos cel mai mare?
  
  Apariția lui Christos este un eveniment de o semnificație decisivă. Ceea ce s-a întâmplat a fost îndelung pregătit. Și anume, în jurul anului 800 înainte de Christos a avut loc faptul că forțele Pământului au luat formă, astfel încât Christos să poată trăi aici. Pe atunci a intrat Soarele primăvara în Berbec. Soarele are nevoie de 2600 de ani pentru a ajunge de la un început al semnului zodiacal la altul. Așadar în de douăsprezece ori 2600 [de ani] el traversează întregul cer stelar. Acesta este un an cosmic.*¹ În momentul în care Soarele a pășit în Berbec, oamenii au spus: „În Soare este o forță aducătoare de roade, Berbecul ne aduce acest lucru.” De aceea, mielul este ființa sărbătorită (Iason, Christos)*². Înfățișarea crucii a fost mai întâi astfel încât era reprezentată o cruce și jos, în fața ei, un miel. Înainte, Soarele se afla în Taur (persani, egipteni). În prioada Berbecului se încadrează dezvoltarea pe care Christos a întâlnit-o, pentru a putea acționa.
  
  Să clarificăm acuma următoarele. Pe o anumită treaptă se oferă posibilitatea ca omul să își vadă substanța sa sufleteacă. Dacă omul se poziționează atunci în fața Soarelui, el poate să vadă în umbră sufletul său. Spiritulul este luminat prin umbră, este invers decât în lumea fizică. Scrierea „Peter Schlemihl” de Chamisso*³ ne arată un om care și-a pierdut sufletul, umbra sa.
  
  Fiecare raport dintre stele reprezintă un centru spiritual. Soarele se pune acum în față și le reține acțiunea. Astfel, schimbările din condițiile culturale sunt legate de procese cosmice. Pentru a-l pregăti pe Christos, apare în jurul anului opt sute zona fondatorilor de religii. Buddha și Zoroastru sunt pregătitorii. Detalii mai precise în Creștinismul ca fapt mistic.
  
  *1 Acesta este un an cosmic.: Migrarea punctului vernal al Soarelui prin întregul zodiac durează aproximativ 26.000 de ani, a douăsprezecea parte din aceasta fiind de aproximativ 2167 de ani. Cu toate acestea, constelațiile zodiacale (spre deosebire de semnele zodiacale) au lungimi diferite, deoarece fiecare constelație are o întindere mai mare sau mai mică pe cerul înstelat. De exemplu, constelația Fecioarei ocupă aproximativ 46°, ceea ce ar corespunde unui interval de aproximativ 3322 de ani pentru parcursul punctului vernal, iar Balanța, cu 18°, ar fi parcursă în aproximativ 1300 de ani. Valoarea corespunzătoare pentru Pești, cu aproximativ 38°, este de aproximativ 2744 de ani. De ce la început Steiner a considerat valoarea 2600 în legătură cu anul platonic, nu se știe. În alte locuri și mai ales mai târziu, el indică de obicei valoarea medie astronomică corectă de 2160 de ani pentru o lună platonică.
  
  *2 (Iason, Christos): Vedeți în acest sens explicațiile din conferința din 25 august 1906, în: În fața porților teosofiei, GA 95
  
  *3 „Peter Schlemihl” de Chamisso: Adalbert von Chamisso, 1781-1831: Peter Schlemihls wundersame Geschichte (Povestea stranie a lui Peter Schlemihl), 1813. Vedeți conferința din 19 octombrie 1906 despre „Relația simțurilor umane cu lumea exterioară”, în: Impulsurile originare ale științei spirituale, GA 96.
6. Mai este încă posibilă în ziua de astăzi acea concepție despre Cina cea de Taină?
  
  Chestiunea Cinei cea de Taină este foarte dificilă. Teosofia nu vrea să facă pe nimeni să își piardă loialitatea față de religia sa, ci dimpotrivă, de abia ea îi face totul inteligibil. Creștinismul are o semnificație extraordinară pentru omenirea Pământului. Christos a purtat în el tot ce a fost până atunci. Cel care ar avea impulsurile Lui de voință, ar face ca Cina cea de Taină să fie pentru el ceva valoros. Simbolul este puternic și produce forme-gând care, iarăși, acționează înapoi asupra omului.
7. Sunt eterne încarnările?
  
  Încarnările nu sunt aici de când lumea. Ele merg toate în sus, dar în linie întreruptă. Multe depind și de Pământ, cel care dă corpul. Pentru unii este un martiriu să aibă un corp, să fie crucificați în trup. Încarnările au cândva un sfârșit, atunci când oamenii nu mai pot să învețe nimic pe Pământ și urcă în regiuni mai înalte. Unii oameni foarte sus poziționați, folosesc și ei timpul lor pentru a se încarna, pentru a dărui.
  
  Acuma, momentul. În general, putem spune, trebuie să se petreacă atât de multe pe Pământ încât o întrupare să fie necesară și [aceasta] să nu fie o simplă repetare. La fiecare 2600 de ani întâlnim condiții noi, și aproximativ atunci ar trebui să aibă loc o reîncarnare. Între timp, însă, omul trebuie să parcurgă experiențele într-un organism masculin și unul feminin. Așadar rezultă treisprezece sute de ani [în] medie. De altfel, ocultismul a constatat acest lucru și din experiență.
8. Sunt adevărate Evangheliile?
  
  Evangheliile sunt în același timp simbol și reprezintă în același timp faptele de pe planul fizic. Faptul însuși este simbol.
9. Ce anume este, așadar, omul în aceste reprezentări?
  
  Numele „om” este o chestiune foarte fluidă. Nu este permis să facem noțiunile pedante și filistine. Avem aici o scară cu trepte:
  Ministru
  Consilier
  Consilier guvernamental
  Secretar guvernamental
  Secretar de cancelarie
  de noțiuni, dar tot mereu poate unul și același om să treacă prin ele. Mai întâi avem [un] secretar de cancelarie, apoi scara urcă mai sus până la consilier cu conștiență de consilier. Astfel putem vorbi despre omul care are o conștiență și despre unul care nu are așa ceva. Viața unei ființe trece prin toate formele. Din păcate oamenii s-au obișnuit în teosofie să rigidizeze noțiunile.
10. Ce este Dumnezeu?
  
  Dumnezeu în sens teosofic este prea general. Cunoaștem treptele distincte. Vorbim mai bine despre Dumnezei specifici. A vorbi despre un ultim Dumnezeu ar fi nebulos.
11. Adormirea
  
  Adormirea este așa: Ceea ce este omul, el a devenit. În perioada lemuriană existau pe Pământ numai trupul fizic și cel eteric, care sunt formate de entități astrale reale. Erau entități apatice, adormite. Trupul astral s-a strecurat doar treptat în lăuntru. Somnul este un atavism; o moștenire din trecut. Omul mai trebuie încă să corecteze la trupul său. Cu cât mai sus se înalță omul, cu atât mai mult poate el ieși din și intra în trup în mod conștient.
12. Traducere
  
  Pentru a traduce corect Noul Testament, e nevoie de un Testament în greacă și de cunoștințe oculte. Să presupunem că două persoane ar traduce un manual de matematică din antichitate. Chiar și un bun filolog, care nu înțelege nimic din matematică, îl va traduce prost, în timp ce matematicianul, chiar dacă nu știe atât de bine greacă, îl va traduce bine. Înainte de toate cel ce traduce trebuie să cunoască advărul, care este independent de limbă. Exact la fel este cu traducerea Vedelor. Numai acela poate să traducă Vedele, care le cunoaște. Traducerea Vedelor de către profesorul Deussen este lipsită de sens. Doar prin faptul că știe sanscrită nu le cunoaște.
13. Cele șapte vase pentru apă
  
  Cele șase vase* reprezintă simbolic cele șase trupuri, cele șase principii ale învățăturii oculte iudaice. Ararita*, cuvântul pentru om, are șapte litere: אראריתא.
  
  Cel de-al șaptelea este cel ce guvernează, una până la două măsuri înseamnă măsura de conținut spiritualizat pe care fiecare corp o are în el.
  
  * Șase vase pentru apă: vedeți Nunta din Cana, Ioan 2: 1-11.
14. Rana din partea dreaptă a lui Christos
  
  Omul are, pe lângă partea de sus și cea de jos, și o parte dreaptă și una stângă, iar acest lucru are o semnificație. Partea stângă este partea viitorului, partea dreaptă va cădea cândva, mai devreme decât partea stângă. Chiar și în plan fizic se exprimă acest lucru, cele două părți nu sunt echivalente, astfel că partea trecătoare este rănită. Semnificația inimii.
15. Vindecarea celui orb din naștere*¹
  
  Marele inițiat transformă corpul său fizic în așa de mare măsură, încât produsele de secreție devin forțe tămăduitoare. Otrăvuri sunt acestea numai pentru corpul uman de astăzi. Albinele sunt într-o anumită privință deja foarte departe, pentru că au avansat cu totul unilateral. Secreția de miere! Laptele este deja astăzi un factor de vindecare, un produs vital.
  
  Înaintea capitolului unsprezece nu este numit niciodată cel care a scris: Lazăr este cel care a scris – cel pe care Domnul îl iubea*².
  
  *1 Vindecarea celui orb din naștere: este relatată în Evanghelia după Ioan: Ioan 9:1-41. Acolo este înțeleasă ca unul dintre cele șapte semne ale lui Iisus, pentru a trezi credința oamenilor.
  
  *2 Lazăr este cel care a scris: Ioan 11:1-44; Versete biblice despre „cel pe care Domnul îl iubea”: Ioan 13:23; 19:26; 20:2; 21:7; 21:20.
16. Laringe, voce, procreere
  
  Cuvântul este originea tuturor lucrurilor, el devine în final capacitatea de procreere și devine, atunci când se spiritualizează, din nou cuvânt. Tot ce vedeți a fost cândva cuvânt. Când vorbesc în acest spațiu, iau naștere vibrații în aer. Dacă am putea să le facem să înghețe brusc, ar trebui să cadă pe pământ cuvinte noi, ca forme.

Berlin, 8 noiembrie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Originea suferinței”.
GA: Cunoașterea suprasensibilului în timpul nostru și însemnătatea acesteia pentru viața de astăzi, GA 55. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Transcriere dactilografică a stenogramei scrisă de Franz Seiler.
1. Despre cuintele din Parzival: tontul cel pur
  
  Trebuie să ne cufundăm în mediu, nu doar să gândim despre acesta. Există trepte ale inițierii, în care se vorbește despre faptul că omul trebuie să fie în stare să se contopească cu împrejurimile sale. Există o corelație dintre distrugerea a ceea ce este de nivel inferior și revenirea la viață a ceea ce e mai înalt. În Divanul occidental-oriental, Goethe exprimă acest lucru în cuvintele: „Și câtă vreme nu ai acest: mori și devino, rămâi doar un oaspete posomorât pe acest Pământ întunecat.”*
  
  Compasiunea este și o lăsare să moară a eului interior limitat. Parzival este condus mai departe de-abia când se decide să se destrame în suferință. Acest lucru are la bază un gând, asemănător cu cel care a fost prezentat astăzi. Fără o cunoaștere rațională deosebită, prin extinderea mediului său, omul poate, de asemenea, să ajungă la un nivel mai înalt.
  
  * „Și câtă vreme nu ai...”: Goethe, Divanul occidental-oriental, Cartea cântărețului, «Dor binecuvântat», ultima strofă.
2. Despre monism
  
  Dacă privim materia ca fiind monon, atunci este materialism. Dacă presupunem că Spiritul este mononul, atunci este spiritualism. Este monism atunci când luăm ca bază a tuturor lucrurilor un principiu universal uniform.
3. Exisită o clarvedere în conștiența de zi?
  
  De către cercetarea spiritului este susținută numai o asemenea clarvedere, care nu este în legătură cu vreo adumbrire a conștienței de zi. Numai o asemenea clarvedere va fi validă, în care conștiența omenească obișnuită este o premisă de la sine înțeleasă. Tot somnambulismul, toată mediumitatea este exclusă din fundamentele concepției teosofice despre lume; exclusă ca sursă a cunoașterii, nu ca material de cunoaștere. Faptul că lucrurile există, este o altă chestiune. Dar nu poți niciodată să cunoști cu siguranță, dacă nu ești prezent acolo cu întreaga conștiență. Nu este nimeni admis, dacă nu renunță la faptul de a vedea în mediumitate o sursă de cunoaștere. În cazul mediumurilor ești complet în întuneric și în imposibilitatea de a controla situația.
  
  În hipnoză este prezentă o altă clarvedere. Dar este atinsă prin faptul că este deconectată conștiența de sus. Prin aceasta iese la suprafață conștiența secundară. Conștiența secundară și [conștiența] obișnuită trebuie să le considerate ca fiind o mică lumină slabă și o lumină puternică. Conștientul obișnuit de zi [de sus] este o lumină puternică. Subconștientul, care trăiește în toți, este lumina mai mică. Lumina puternică o acoperă pe cea mai slabă. Prin școlirea teosofică este adus subconștientul la o mare tărie, astfel încât amândoi, conștientul de sus și subconștientul, să fie activi simultan cu aceeași intensitate și ceea ce este jos să poată fi controlat prin ceea ce este sus, în orice clipă.
  
  Clarvăzătorul poate să prezică viitorul din germenele care se află în prezent. Este la fel cum putem să prezicem din germenele de crin forma viitoarei plante.
  
  Mai există o clarvedere încă și mai înaltă, care însă se află pe o treaptă mult mai înaltă. Aceasta este o vedere directă. Libertatea omenească nu este influențată de aceasta. Cu toate că omul este liber, unele evenimente ale viitorului pot fi văzute. Închipuiți-vă în loc de timp, spațiu: Vedeți într-un punct îndepărtat omul făcând ceva. Chiar dacă vedeți și dumneavoastră ceea ce face, el face totuși acel lucru în mod liber, iar ceea ce face el așa, liber, acest lucru poate fi previzionat. Clarvederea este întru totul compatibilă cu acțiunea liberă a omului.
4. Învățarea din carte și îndrumarea personală
  
  La învățarea din carte, se revarsă numai Manas din sau dinspre învățător către elev. Prin îndrumarea personală se revarsă spre noi Budhi. De aceea este necesar să existe o colaborare între cineva mai înalt dezvoltat și cineva încă nu atât de înalt dezvoltat. Învățătorul trebuie să-și poată da seama la fiecare dintre elevii săi ce are acesta nevoie. Instruirea rațională de una singură nu este suficientă, dar iubirea față de învățător ajută mult. Fără un conducător personal, nu este de atins inițierea pentru oamenii europeni; cel mult, dacă omul respectiv, în decursul vieților sale anterioare, atinsese deja niveluri care îi fac posibil să intre în legătură cu un conducător spiritual din trecut.

Leipzig, 9 noiembrie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Despre Lucifer”.
GA: Despre esența creștinismului, GA 68a.
Răspunsurile publicate în GA 68a:
1. Întrebare legată de sfinx.
  
  Ceea ce mintea se străduiește să găsească astăzi nu este nimic nou ca viziune. Piramidele reprezintă viziunile antice ale strămoșilor noștri: Patru sunt liniile pe care se sprijină – la fel ca și cvadruplitatea naturii omului: trup fizic, trup eteric, trup astral și Eu. Aceasta este temelia. Deasupra acesteia se ridică triunghiu și reprezintă cele trei părți fundamentale pe care Eul le elaborează din cvadruplitate: Atman, Budhi, Manas. Trinitatea nu este încă completă. Dacă vreți să simțiți acest lucru, atunci trebuie să vă uitați la sfinx. El însuși reprezintă natura inferioară, iar din ochiul său radiază spre dumneavoastră enigma dezvoltării viitoare. În el, omul își vede profetic viitorul.
2. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Există două însemnări – nu sunt scrieri în sensul propriu-zis al cuvântului – una păstrată în secret de o comunitate religioasă, cealaltă păstrată de un maestru, un mare conducător al omenirii.

Leipzig, 10 noiembrie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Esența elementului muzical: Despre poziția muzicii în lume din punct de vedere ocult”
GA: Esența elementului muzical și trăirea sunetului în om, GA 283. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenogramă disponibilă. Transcriere dactilografiată a notițelor unei persoane necunoscute.
1. [Întrebarea nu a fost notată.]
  
  Wilhelm Wundt, care nu numai aici, ci și în alte țări se bucură de o recunoaștee mondială, a căutat, așa cum explică el totul în mod materialist, să considere și acest lucru în acest fel și a exercitat cu această viziune a sa un efect, o sugestie pe scară largă. El a spus că, dacă adorm o parte a creierului, atunci această parte își pierde conștiența și nu percepe alte lucruri. Trebuie însă să explicăm asemenea oameni prin ei înșiși: (Wundt cu Wundt)*¹. El și-a sugerat o anumită viziune (sau perspectiviă)*² și nu acuma poate accepta altceva.
  
  *1 (Wundt cu Wundt): completare scrisă de mână în baza textuală.
  
  *2 (sau perspectivă): completare scrisă de mână în baza textuală.
2. Magie albă și magie neagră
  
  Diferența este cam așa: Magicianul alb spune: Eu fac totul pornind din mine însumi, pentru a-l ajuta pe om să ajungă la desăvârșire. Magicianul negru spune: Eu nu îmi bat caul cu oamenii; ei sunt proști; nu pot fi făcuți mai deștepți. Așadar, fac pur și simplu totul ca oamenii să rămână proști și, pentru mine, pentru a mă ridica. Când am adunat apoi o putere uriașă și stau pe culme, (pe vârf)*, îi trag apoi pe ceilalți după mine și atunci toți sunt ajutați.
  [Lacună în baza textuală]
  
  Aceasta este o concluzie eronată. În acest caz s-au făcut deja remarci: „Desigur, atunci nu a fost rău ceea ce el a făcut”. – Tot ceea ce facem împotriva libertății omului este magie neagră, este rău. – Astfel, poate să fie un conducător și învățător numai acela care este pe deplin liber față de elevii săi. Nu este permis să aibă absolut niciun interes personal, ba chiar nici măcar să nu pretindă iubire, nu are voie nici măcar să pretindă elevi. Numai așa poate el să fie un învățător ocult.
  
  Magia neagră este încredibil de răspândită. Națiuni întregi tind către magia neagră, ba chiar acelea care par să se afle la înălțimea situației de astăzi, merg direct înspre decăderea magiei negre și înspre propria lor prăbușire.
  [Lacună în baza textuală]
  
  * (pe vârf): completare scrisă de mână în baza textuală.
3. „Divina Comedie” a lui Dante*¹
  
  Este o lucrare profund ocultă. Deja în forma exterioară se observă acest lucru: 33 cântări, fiecare cântare (parte)*² încheindu-se cu cuvântul ‹stele›. În plus împărțirea constantă în trei părți.
  
  *1 „Divina Commedie” este opera principală a poetului italian Dante Alighieri, 1265-1321. A fost scrisă în timpul anilor de exil și a fost probabil începută în jurul anului 1307 și terminată cu puțin timp înainte de moartea sa.
  
  *2 (parte): completare scrisă de mână în baza textuală.

München, 11 decembrie 1906

Răspunsuri la întrebări după conferința „Cum se dobândesc cunoștințe despre lumile superioare în sensul rosicrucian?”
GA: Misteriul creștin, GA 97. — Răspunsurile nu au fost publicate în ediția tipărită.
Baza textuală: Nu există stenogramă disponibilă. Transcriere dactilografiată a notițelor unei persoane necunoscute.
1. Kant
  
  [Răspunsul nu a fost notat]
2. Lapte
  
  Laptele este pasivul; opoziția dintre lapte și sânge, acesta se manifestă în om.
3. Legenda despre Christos și câinele mort
  
  Această legendă este cuprinsă în tradiția persană.*
  
  * O întâlnire a lui Iisus cu un câine nu este menționată nici în evangheliile canonice, nici în cele apocrife. Misticii islamici – sufiții – îl venerau pe Iisus ca „profet al iubirii”. În acest context au apărut și legende despre Iisus, menite să îi ilustreze caracterul. Legenda a fost transmisă de Nisami (Nezamii) (d. 1209) și a fost tradusă de Joseph von Hammer în lucrarea sa Geschichte der schönen Redekünste Persiens, mit einer Blütenlese aus 200 persischen Dichtern (Istoria frumoaselor arte oratorice ale Persiei, cu o antologie din 200 de poeți persani), Viena 1818, p. 108. Goethe a folosit această traducere pentru „Note și studii pentru o mai bună înțelegere a Divanului occidental-oriental”, unde o citează integral în secțiunea „Generalități”. – Acest exemplu este adesea folosit de Steiner pentru a ilustra așa-numitul exercițiu de pozitivitate.
4. De ce nu li se permite femeilor să facă parte din francmasonerie?
  
  Până în ultima treime a secolului al nouăsprezecelea, nu era permis ca femeile să facă parte din ordinul Rosicrucian și din alte ordine, din anumite motive foarte precise.
5. Formule de meditație
  
  Ele sunt așa-numite cuvinte-germene, care declanșează forțe în om.
6. Greșeala altora
  
  Este mai bine să nu mai criticăm, ci doar să ni-l reprezentăm pe acest celălalt fără această trăsătură.

Acasă Lucrări Online Index GA244 Precedenta Următoarea