Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

INTRODUCERI LA SCRIERILE DE ŞTIINTE NATURALE
ALE LUI GOETHE

GA 1


ÎN LOC DE PREFAŢĂ 
Din autobiografia lui Rudolf Steiner
“Cursul vieţii mele”, cap. VI


În 1883, la recomandarea lui Schröer, Joseph Kürschner îmi ceru să public în colecţia lui ‒ Literatura naţională germană ‒, cu introducere şi comentarii, operele ştiinţifice ale lui Goethe. A arătat ‒ în cuvântul său înainte ‒ locul pe care-l ocupă poezia şi gândirea în mişcarea intelectuală contemporană, subliniind faptul că vedea în concepţia ştiinţifică despre lume din perioada ce a urmat epocii lui Goethe o decădere în raport cu gândirea strălucită a scriitorului. Sarcina ce-mi revenea mie era schiţată în linii mari în acea prefaţă.

Trebuia să fac un studiu amănunţit al ideilor ştiinţifice şi, în general, al întregii filosofii a lui Goethe. Însă publicarea acestor studii impunea o finalizare a ideilor mele cu privire la această lume.

Până atunci scrisesem doar câteva articole prin ziare, aşa încât nu mi-a fost deloc uşor să dau acestor lucruri existente în mine o formă care să le poată face publicabile. Aveam impresia că fraza era doar o jalnică reflectare a elaborărilor mele interioare, ceea ce a făcut să fiu decepţionat de aceste încercări literare.

Concepţiile dominante în ştiinţă ‒ după ce acestea dobândiseră o influenţă deosebită asupra civilizaţiei sec. XIX ‒ mi se păreau prea puţin favorabile înţelegerii eforturilor pe care Goethe le făcuse în domeniul cunoaşterii naturale cât şi a rezultatelor obţinute.

Pentru mine Goethe a fost un spirit care a ştiut să unească ‒ prin intermediul unei legături deosebite şi spirituale ‒ fiinţa umană de restul universului, dând astfel cunoaşterii locul cuvenit în domeniul general al activităţilor omului. Concepţiile din vremea aceea îmi păreau bune doar pentru formarea unor idei generale cu privire la natura neînsufleţită, deoarece le consideram incapabile să atingă natura vie, să-i pătrundă forţele. Îmi spuneam că pentru a dobândi ideile referitoare la lumea organică, în primul rând trebuiau însufleţite noţiunile intelectuale folosite la cunoaşterea naturii anorganice; căci aceste noţiuni îmi păreau a fi lipsite de viaţă şi bune doar pentru perceperea lucrurilor moarte.

Deci, pentru explicarea concepţiilor naturale ale lui Goethe, încercam să arăt cum ideile sale au prins viaţă, devenind idei formale.

Ceea ce gândise Goethe cu privire la diferitele domenii ale cunoaşterii naturale, sau activitatea ce o desfăşurase în această direcţie, erau lucruri ce-mi păreau mai puţin importante decât descoperirea centrală pe care mă vedeam obligat să i-o atribui: modul în care trebuie privit organicul, astfel încât studierea lui să devinã posibilă.