Biroul lui Hilarius. Un stil nu prea modern. Se poate înţelege că Hilarius este proprietarul unei fabrici de cherestea. Șeful de birou și secretarul discută; Hilarius, mai apoi Strader.
| SECRETARUL: | Prietenii noștri din Georgenheim Declară și ei că sunt nemulţumiţi. |
|
| ȘEFUL BIROULUI: | Și ei? E deplorabil! Mereu aceleași motive; și trebuie Să fie greu pentru acești prieteni vechi Să se despartă de Gottgetreu. |
|
| SECRETARUL: | Că nu suntem punctuali, Că ceea ce facem nu se compară Cu ce produc alte fabrici de acest gen, |
|
| 10 | Așa ni se scrie; mereu aud asta În cursul călătoriilor mele. Se pierde bunul renume al Casei, Renume pe care strămoșii lui Gottgetreu Ni l-a lăsat moștenire și trebuie să îl sporim. Ia naștere părerea că Gottgetreu E-nșelat de visători și fantaști Și că exaltarea l-a făcut să piardă Din rigoarea care cândva asigura clar, Oricărui lucru ieșit din casa asta, |
|
| 20 | Nota specifică, renumită-n toată lumea. Pe cât de mulţi erau cândva lăudătorii, Atât de multi sunt astăzi detractorii. |
|
| ȘEFUL BIROULUI | S-a observat de mult cum Gottgetreu Se lasă dus în eroare de oameni Ce-aspiră la daruri spirituale aparte. El a avut întotdeauna astfel de înclinaţii. Odinioară însă știa să le ţină departe De munca cerută zi de zi. (Intră Hilarius Gottgetreu.) |
|
| ȘEFUL BIROULUI (către secretar): | ||
| Îmi pare necesar să vorbesc o clipă | ||
| 30 | Doar singur cu directorul nostru. (Secretarul iese.) Îngrijorarea mă face să caut prilejul Acestei discuţii serioase. |
|
| HILARIUS: | De ce-i îngrijorat consilierul meu? |
|
| ȘEFUL BIROULUI | În multe-mprejurări mi-a apărut clar Că munca noastră decade tot mai mult, Că nu mai producem ce-ar trebui. Mereu mai multe-s vocile care se plâng De calitatea proastă a produselor noastre. Și alte firme ne fac concurenţă. |
|
| 40 | Chiar vechea noastră celebră punctualitate E regretată, pe drept, de mulţi. Curând, nici cei mai buni prieteni N-or să mai fie mulţumiţi de Gottgetreu. |
|
| HILARIUS: | De mult sunt conștient de lucrul ăsta; Dar asta mă lasă realmente cu totul calm. Simt totuși nevoia să discut cu voi; Voi nu m-aţi ajutat numai ca slujitor Al Casei mele, ci întotdeauna Mi-aţi fost alături ca prieten credincios. |
|
| 50 | De-aceea trebuie azi să auziţi clar Ceea ce-adesea am accentuat. Cel care vrea să creeze noul, trebuie Să poată vieţui cu calm declinul vechiului. Eu nu vreau să conduc în viitor lucrul Pe drumul pe care l-a avut pân-aici. O industrie ce lucrează doar în cerc strâmt Și, fără chibzuintă, îi dă comertului Munca ei, fără să se-ngrijească De ce va deveni aceasta, mi-apare nedemnă |
|
| 60 | De când am aflat ce nobile forme Poate lua munca atunci când Oameni ai spiritului le imprimă pecetea lor. De-acum, Thomasius, ca artist, Va dirija atelierele pe care Vreau să i le construiesc aproape de noi. Și astfel ceea ce putem produce mecanic Va fi plăsmuit artistic de spiritul lui Și va livra oamenilor, pentru uzul zilnic, Ce le este util dar poartă și o frumuseţe nobilă. |
|
| 70 | Meșteșugul trebuie să devină una cu arta Ca să pătrundă cu gust rafinat viaţa zilnică. Obiectului material mort – fiindcă Așa-mi apare produsul nostru – 'I-adaug suflet, care-i poate conferi sens. |
|
| ȘEFUL BIROULUI (după o reflecţie mai lungă): | ||
| Dar planul pentru-o astfel de creaţie-minune Nu-i pe măsura spiritului vremii noastre. Azi, în cel mai restrâns cerc, orice produs Trebuie să tindă riguros spre perfecţiune. Puterile care fac ca în viaţă, impersonal, |
||
| 80 | Partea să se verse eficient în întreg, Ele-i conferă fiecărui component inconștient Valoarea pe care-nţelepciunea nu i-o poate da. Și dacă nici asta nu v-ar sta în cale, Intenţia voastră n-ar fi mai puţin deșartă. De-aceea mă-ndoiesc că veţi găsi Și omul care să-mplinească planul Pe care l-aţi conceput frumos. |
|
| HILARIUS: | Prietene, știţi că nu ascult de vise. Cum oare mi-aș pune-atât de 'nalte ţeluri |
|
| 90 | Dacă o soartă bună nu mi-ar fi adus Pe omul care poate împlini ce năzuiesc? Și trebuie chiar să mă mir că ochiul vostru Nu a văzut în Strader pe-acest om. Cel ce cunoaște fiinţa-adevărată a acestui spirit Și are simţul celor mai 'nalte datorii umane, Nu trebuie să fie numit visător Când simte ca datorie crearea Unui câmp de muncă pentru acest om. |
|
| ȘEFUL BIROULUI (după ce a arătat o anumită stupoare): | ||
| În Strader trebuie să văd atare spirit! | ||
| 100 | Au nu s-a arătat clar în el Că spiritul omului ajunge orb Când îi lipsește simţul realităţii? Că mecanismul lui se datorează luminii spirituale, Nu poţi să pui la îndoială asta. Și de-o să poată fi realizat, desigur Din el va curge tot binele Pe care Strader îl crede atât de aproape. Dar totul va rămâne mult timp un model, Fiindcă deocamdată forţele ce-l pot întrupa |
|
| 110 | Sunt încă ascunse. Mă întristează să puteţi gândi Că ar fi bine să vă încredinţaţi lucrarea Acelui om ce-a eșuat cu propria creaţie Îndrăzneţ concepută. Desigur, ea i-a dus spiritul spre culmi Ce vor atrage-ntotdeauna sufletul uman, Pe care însă n-o să le poată urca, atât timp Cât îi lipsesc forţele corespunzătoare. |
|
| HILARIUS: | Chiar modu-n care lăudaţi spiritul lui, | |
| 120 | Tot căutând motive să-l respingeţi, E-o mărturie elocventă a valorii sale. Aţi spus chiar: nu-i deloc vina lui Că opera sa n-a avut succes. În cercul nostru, el e, sigur, La locul potrivit; nimic exterior nu va putea Să se opună-acum spiritului lui. |
|
| ȘEFUL BIROULUI | Chiar dacă-am încercat acum cu îndârjire Să intru-n modul vostru de-a gândi În timp ce îmi vorbeaţi, |
|
| 130 | O altă contradicţie apare pentru mine: Cine o să vă-aprecieze-n viitor munca Și cine o să aibă atât de mare-ncredere Încât să folosească produsele voastre? Ce voi deţineţi, va fi înghiţit Chiar de la începutul acţiunii voastre; Și n-o să poată fi dusă mai departe. |
|
| HILARIUS: | Văd foarte clar că proiectele mele Or să se dovedească imperfecte dacă Nu se creează înţelegerea necesară |
|
| 140 | Pentru-acest nou tip și mod de a lucra Ceea ce vor executa Strader și Thomasius Trebuie să fie desăvârșit în lăcașul Ce-l voi fonda pentru știinţa spiritului. Ceea ce Benedictus, Capesius și Maria Vor rosti acolo, Va deschide spiritului uman căile prin care Se va naște-n el nevoia de-a pătrunde Existenţa senzorială cu revelaţia spiritului. |
|
| ȘEFUL BIROULUI: | O să fericiţi astfel micul cerc care, departe | |
| 150 | De viaţa lumii, trăiește numai pentru sine. Vă-nchideţi astfel adevăratei vieţi umane. Desigur, prin asta vreţi să distrugeţi egoismul, Dar îl veţi cultiva în cercul vostru. |
|
| HILARIUS: | Gândiţi, se pare, că eu, visând, Vreau, fără chibzuinţă, să lepăd experienţa Pe care viaţa mi-a dat-o. Așa ar fi dacă Măcar o clipă-aș înţelege succesul În sensul în care-l înţelegeţi voi. Ce mie-mi pare foarte valoros, poate să eșueze; |
|
| 160 | Dar chiar de lumea toată l-ar dispreţui, Și de aceea ar ajunge să se prăbușească, A fost adus o dată totuși pe Pământ De către sufletul omenesc, ca model. El va continua să acţioneze spiritual în viaţă Chiar dacă nu se menţine-n existenţa fizică. În el o să se făurească-o parte-a forţei care Trebuie, în final, să ducă la unirea Ţelurilor spirituale cu faptele senzoriale. Așa anunţă știinţa spiritului. |
|
| ȘEFUL BIROULUI: | 170 | Ca slujitor cinstit al operei voastre, Am vrut să spun ce mi-a părut necesar. Dar atitudinea voastră-mi dă și ea dreptul Să mă dezvălui ca de la prieten la prieten. Lucrând alături de voi, am simţit Deja de mult timp nevoia să cunosc Acele lucruri cărora vă consacraţi Și le jertfiţi atâtea forţe. În scrieri am putut găsi doar învăţături Ce vor să releve știinţa spiritului. |
| 180 | Deși mi-au fost închise lumile Spre care m-am văzut îndrumat, Ajung să-mi închipui, presimţind, Cum trebuie să se simtă oamenii ce se consacră Credincioși unei astfel de spiritualităţi. Scormonind singur, am găsit just ceea ce Anumiţi cunoscători ai acestui drum de cercetare Descriu clar, ca pe o însușire a sufletelor care Se află-n largul lor în domeniul spiritului. Or, cel mai important mi se pare |
|
| 190 | Că-n ciuda oricărei precauţii Aceste suflete nu știu să discearnă Între iluzie și realitate, când trebuie, firesc, Să se întoarcă din culmile spiritului în viaţa pământească... Din lumea spirituală-n care ele vieţuiesc Apar atunci imagini care le împiedică Privirea corectă în viaţa senzorială, Rătăcindu-le astfel, șiret, forţa de judecată De care oamenii au nevoie pe Pământ. |
|
| HILARIUS: | De fapt, obiecţia pe care vreţi să mi-o aduceţi | |
| 200 | Mă întărește, pentru că arată clar că, În voi, eu voi găsi în viitor Un om în plus la cercetarea mea. Cum aș fi putut măcar să presupun Că vă e cunoscută natura sufletelor Ce vor să se unească cu mine în lucrare? Cunoașteţi pericolele ce le ameninţă; Faptele lor vă vor arăta că ei cunosc Și căile care îi apără. Curând, orice situaţie vă va fi familiară; |
|
| 210 | Am să găsesc în voi și mâine, ca și ieri, Sfătuitorul de care nu mă pot lipsi. |
|
| ȘEFUL BIROULUI: | Nu pot să-mi îndrept forţa spre fapte Pe care nu le cunosc în specificul lor. Acești oameni, în care vă încredeţi atât, Îi văd supuși iluziei de care v-am vorbit. Și-aceeași iluzie îi va rătăci Și pe cei ce vor vrea să-i asculte. Ea bruiază gândirea conștientă de ţel. Mă veţi găsi alături de voi, gata oricând |
|
| 220 | Să vă sfătuiesc, dacă gândul Vi se-ndreaptă spre o acţiune construită Pe baze susţinute de viaţa pământească. Dar n-am nimic cu noua voastră orientare. |
|
| HILARIUS: | Prin refuzul vostru periclitaţi lucrarea Ce trebuie să slujească ţelurilor spiritului. Lipsit de sfatul vostru, eu sunt paralizat. Gândiţi-vă ce datorie gravă ne incumbă Atunci când destinul ne face semn, Așa cum mi se revelă limpede |
|
| 230 | Prin prezenţa acestor oameni. |
|
| ȘEFUL BIROULUI: | Cu cât îmi vorbiţi mai mult astfel, Cu-atât mai clară mi-e dovada că deja, Făr' a vă da seama, aţi căzut în eroare. Gândiţi că slujiţi oamenii, dar de fapt Slujiţi numai acestui cerc care, Oblăduit de voi, scurt timp doar Se va mai putea consacra reveriilor spirituale. Curând, aici se va dezvolta un impuls pe care Spiritul îl poruncește acestor suflete; |
|
| 240 | Dar care pentru noi va fi ca o nălucă Și va desăvârși ruina muncii noastre. |
|
| HILARIUS: | Întunecat îmi stă în faţă viitorul dacă Nu vreţi acum să îmi întindeţi mâna. (Intră din dreapta doctor Strader.) Te așteptam, dragul meu Strader; Se vede deci că-i bine dacă Vom discuta acum ceva foarte important Și amânăm pe mai târziu ieșirea noastră. Bătrânul meu prieten tocmai mi-a mărturisit Că nu îi pare bun ceea ce întreprindem. |
|
| 250 | Să-i dăm acum cuvântul celui care 'Și-nchină spiritul lucrării noastre. Ţin multe-acum de felul cum se întâlnesc În clipa asta, sufletește, oamenii Ce se confruntă ca două lumi opuse Și trebuie totuși să creeze o mare operă. |
|
| STRADER: | Deci credinciosul ajutor al lui Gottgetreu Nu vrea să se dedice operei pline de speranţă Ce ne-o-nlesnește înţelepciunea amicului nostru? Ne poate reuși proiectul doar dacă |
|
| 260 | Arta de a trăi, de mult confirmată, Se poate uni înţelept cu ţelurile viitorului |
|
| ȘEFUL BIROULUI: | Nu vreau doar să mă ţin deoparte; Aș vrea să-l fac și pe prietenul meu Să vadă lipsa de perspectivă a lucrării. |
|
| STRADER: | Nu sunt surprins că vă pare greșit Un plan pe care îl susţine Strader. Am văzut eșuând o operă mai mare, Fiindcă epocii noastre-i sunt încă ascunse forţele Ce fac ca lucrul bine gândit să se-ntrupeze. |
|
| 270 | Se știe că datorez iluminării spirituale Ce s-a dovedit just dar n-a prins viaţă. Asta pledează împotriva forţei mele de judecată, Ucigând și credinţa că spiritul ascunde Izvoarele adevăratei creaţii pământești. ..................................................... Doar că va fi greu de demonstrat Că-această experienţă îmi dă forţa Să nu cad în eroare și a doua oară. A trebuit să mă înșel atunci, pentru ca acum Să evit cu siguranţă capcanele adevărului. .................................................... |
|
| 280 | Dar e firesc ca acest lucru să fie pus la îndoială. Mai ales oameni cu spirit ca al vostru Trebuie să găsească că metoda noastră promite puţin. ................................................................ Se spune despre voi cât de subtil participaţi La tot ce-i viaţă spirituală și o stimulaţi, Dându-i forţe și timp. Se spune și că vreţi să ţineti energic separată Munca zilnică de năzuinţa spirituală, Care, din propriile forţe, vrea Să acţioneze creator în viaţa sufletului. |
|
| 290 | Voi vreţi să-i daţi atenţie Doar când nu sunteţi ocupat cu lucrul. Or, scopul acelui curent spiritual Ce mi-a indicat clar drumul vieţii Este să lege, la lucrări ce prind viaţă în lumea fizică, Ceea ce spiritul îi dăruie spiritului. |
|
| ȘEFUL BIROULUI: | Cât timp spiritul consacră doar spiritului Ceea ce poate produce prin creaţie liberă, El ridică sufletele la acea demnitate umană Care le dă un sens în viaţa pământească. |
|
| 300 | Când însă vrea să vieţuiască-n sine existenţa Și mai vrea să stăpânească și altă existenţă, El își apropie sfere în care adesea Iluzia poate primejdui adevărul. Faptul că prin munca mea în cele spirituale Mi s-a deschis o astfel de cunoaștere, Asta-mi determină azi atitudinea; Nu ceea ce voi consideraţi o-nclinare A inimii, prin propria-mi chemare. |
|
| STRADER: | În voi deci o eroare de cunoaștere a spiritului | |
| |
310 | Se ridică ostil intenţiei mele. Prin asta dificultătile cresc. Cercetătorul spiritual va fi desigur fericit Să se unească prin muncă cu oameni ce pân-acum S-au lăsat instruiti asupra sensului existenţei Doar din natură și viaţă. Dar când gânduri ce se vor scoase din izvoarele spiritului Sunt silite să se unească cu altele De aceeași obârșie, dar care li se opun, Numai arareori se poate spera armonia. ....................................................... ....................................................... (După o primă reflecţie) |
| 320 | Se va-ntâmpla însă ce trebuie să se întâmple. Supuse unui nou examen, planurile mele... Vă vor schimba poate părerea ce-a trebuit Să v-o formaţi la prima reflecţie. (Cortina cade, în timp ce cele trei personaje sunt adâncite în gânduri.)
|
|
