Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

TREZIREA SUFLETELOR

GA 14


TABLOUL ÎNTÂI


Biroul lui Hilarius. Un stil nu prea modern. Se poate înţelege că Hilarius este proprietarul unei fabrici de cherestea. Şeful de birou şi secretarul discută; Hilarius, mai apoi Strader.

SECRETARUL:

Prietenii noştri din Georgenheim
Declară şi ei că sunt nemulţumiţi.

ŞEFUL BIROULUI:

Şi ei? E deplorabil!
Mereu aceleaşi motive; şi trebuie
Să fie greu pentru aceşti prieteni vechi
Să se despartă de Gottgetreu.

SECRETARUL:

Că nu suntem punctuali,
Că ceea ce facem nu se compară
Cu ce produc alte fabrici de acest gen,

10
Aşa ni se scrie; mereu aud asta
În cursul călătoriilor mele.
Se pierde bunul renume al Casei,
Renume pe care strămoşii lui Gottgetreu
Ni l-a lăsat moştenire şi trebuie să îl sporim.
Ia naştere părerea că Gottgetreu
E-nşelat de visători şi fantaşti
Şi că exaltarea l-a făcut să piardă
Din rigoarea care cândva asigura clar,
Oricărui lucru ieşit din casa asta,

20
Nota specifică, renumită-n toată lumea.
Pe cât de mulţi erau cândva lăudătorii,
Atât de multi sunt astăzi detractorii.

ŞEFUL BIROULUI  

S-a observat de mult cum Gottgetreu
Se lasă dus în eroare de oameni
Ce-aspiră la daruri spirituale aparte.
El a avut întotdeauna astfel de înclinaţii.
Odinioară însă ştia să le ţină departe
De munca cerută zi de zi.
(Intră Hilarius Gottgetreu.)

ŞEFUL BIROULUI (către secretar):


Îmi pare necesar să vorbesc o clipă

30
Doar singur cu directorul nostru.
(Secretarul iese.)
Îngrijorarea mă face să caut prilejul
Acestei discuţii serioase.

HILARIUS:

De ce-i îngrijorat consilierul meu?

ŞEFUL BIROULUI
În multe-mprejurări mi-a apărut clar
Că munca noastră decade tot mai mult,
Că nu mai producem ce-ar trebui.
Mereu mai multe-s vocile care se plâng
De calitatea proastă a produselor noastre.
Şi alte firme ne fac concurenţă.

40
Chiar vechea noastră celebră punctualitate
E regretată, pe drept, de mulţi.
Curând, nici cei mai buni prieteni
N-or să mai fie mulţumiţi de Gottgetreu.

HILARIUS:

De mult sunt conştient de lucrul ăsta;
Dar asta mă lasă realmente cu totul calm.
Simt totuşi nevoia să discut cu voi;
Voi nu m-aţi ajutat numai ca slujitor
Al Casei mele, ci întotdeauna
Mi-aţi fost alături ca prieten credincios.

50
De-aceea trebuie azi să auziţi clar
Ceea ce-adesea am accentuat.
Cel care vrea să creeze noul, trebuie
Să poată vieţui cu calm declinul vechiului.
Eu nu vreau să conduc în viitor lucrul
Pe drumul pe care l-a avut pân-aici.
O industrie ce lucrează doar în cerc strâmt
Şi, fără chibzuintă, îi dă comertului
Munca ei, fără să se-ngrijească
De ce va deveni aceasta, mi-apare nedemnă

60
De când am aflat ce nobile forme
Poate lua munca atunci când
Oameni ai spiritului le imprimă pecetea lor.
De-acum, Thomasius, ca artist,
Va dirija atelierele pe care
Vreau să i le construiesc aproape de noi.
Şi astfel ceea ce putem produce mecanic
Va fi plăsmuit artistic de spiritul lui
Şi va livra oamenilor, pentru uzul zilnic,
Ce le este util dar poartă şi o frumuseţe nobilă.

70
Meşteşugul trebuie să devină una cu arta
Ca să pătrundă cu gust rafinat viaţa zilnică.
Obiectului material mort – fiindcă
Aşa-mi apare produsul nostru –
'I-adaug suflet, care-i poate conferi sens.

ŞEFUL BIROULUI (după o reflecţie mai lungă):


Dar planul pentru-o astfel de creaţie-minune
Nu-i pe măsura spiritului vremii noastre.
Azi, în cel mai restrâns cerc, orice produs
Trebuie să tindă riguros spre perfecţiune.
Puterile care fac ca în viaţă, impersonal,

80
Partea să se verse eficient în întreg,
Ele-i conferă fiecărui component inconştient
Valoarea pe care-nţelepciunea nu i-o poate da.
Şi dacă nici asta nu v-ar sta în cale,
Intenţia voastră n-ar fi mai puţin deşartă.
De-aceea mă-ndoiesc că veţi găsi
Şi omul care să-mplinească planul
Pe care l-aţi conceput frumos.

HILARIUS:

Prietene, ştiţi că nu ascult de vise.
Cum oare mi-aş pune-atât de 'nalte ţeluri

90
Dacă o soartă bună nu mi-ar fi adus
Pe omul care poate împlini ce năzuiesc?
Şi trebuie chiar să mă mir că ochiul vostru
Nu a văzut în Strader pe-acest om.
Cel ce cunoaşte fiinţa-adevărată a acestui spirit
Şi are simţul celor mai 'nalte datorii umane,
Nu trebuie să fie numit visător
Când simte ca datorie crearea
Unui câmp de muncă pentru acest om.

ŞEFUL BIROULUI (după ce a arătat o anumită stupoare):


În Strader trebuie să văd atare spirit!

100
Au nu s-a arătat clar în el
Că spiritul omului ajunge orb
Când îi lipseşte simţul realităţii?
Că mecanismul lui se datorează luminii spirituale,
Nu poţi să pui la îndoială asta.
Şi de-o să poată fi realizat, desigur
Din el va curge tot binele
Pe care Strader îl crede atât de aproape.
Dar totul va rămâne mult timp un model,
Fiindcă deocamdată forţele ce-l pot întrupa

110
Sunt încă ascunse.
Mă întristează să puteţi gândi
Că ar fi bine să vă încredinţaţi lucrarea
Acelui om ce-a eşuat cu propria creaţie
Îndrăzneţ concepută.
Desigur, ea i-a dus spiritul spre culmi
Ce vor atrage-ntotdeauna sufletul uman,
Pe care însă n-o să le poată urca, atât timp
Cât îi lipsesc forţele corespunzătoare.

HILARIUS:

Chiar modu-n care lăudaţi spiritul lui,

120
Tot căutând motive să-l respingeţi,
E-o mărturie elocventă a valorii sale.
Aţi spus chiar: nu-i deloc vina lui
Că opera sa n-a avut succes.
În cercul nostru, el e, sigur,
La locul potrivit; nimic exterior nu va putea
Să se opună-acum spiritului lui.

ŞEFUL BIROULUI
Chiar dacă-am încercat acum cu îndârjire
Să intru-n modul vostru de-a gândi
În timp ce îmi vorbeaţi,

130
O altă contradicţie apare pentru mine:
Cine o să vă-aprecieze-n viitor munca
Şi cine o să aibă atât de mare-ncredere
Încât să folosească produsele voastre?
Ce voi deţineţi, va fi înghiţit
Chiar de la începutul acţiunii voastre;
Şi n-o să poată fi dusă mai departe.

HILARIUS:

Văd foarte clar că proiectele mele
Or să se dovedească imperfecte dacă
Nu se creează înţelegerea necesară

140
Pentru-acest nou tip şi mod de a lucra
Ceea ce vor executa Strader şi Thomasius
Trebuie să fie desăvârşit în lăcaşul
Ce-l voi fonda pentru ştiinţa spiritului.
Ceea ce Benedictus, Capesius şi Maria
Vor rosti acolo,
Va deschide spiritului uman căile prin care
Se va naşte-n el nevoia de-a pătrunde
Existenţa senzorială cu revelaţia spiritului.

ŞEFUL BIROULUI:

O să fericiţi astfel micul cerc care, departe

150
De viaţa lumii, trăieşte numai pentru sine.
Vă-nchideţi astfel adevăratei vieţi umane.
Desigur, prin asta vreţi să distrugeţi egoismul,
Dar îl veţi cultiva în cercul vostru.

HILARIUS:

Gândiţi, se pare, că eu, visând,
Vreau, fără chibzuinţă, să lepăd experienţa
Pe care viaţa mi-a dat-o. Aşa ar fi dacă
Măcar o clipă-aş înţelege succesul
În sensul în care-l înţelegeţi voi.
Ce mie-mi pare foarte valoros, poate să eşueze;

160
Dar chiar de lumea toată l-ar dispreţui,
Şi de aceea ar ajunge să se prăbuşească,
A fost adus o dată totuşi pe Pământ
De către sufletul omenesc, ca model.
El va continua să acţioneze spiritual în viaţă
Chiar dacă nu se menţine-n existenţa fizică.
În el o să se făurească-o parte-a forţei care
Trebuie, în final, să ducă la unirea
Ţelurilor spirituale cu faptele senzoriale.
Aşa anunţă ştiinţa spiritului.

ŞEFUL BIROULUI:
170
Ca slujitor cinstit al operei voastre,
Am vrut să spun ce mi-a părut necesar.
Dar atitudinea voastră-mi dă şi ea dreptul
Să mă dezvălui ca de la prieten la prieten.
Lucrând alături de voi, am simţit
Deja de mult timp nevoia să cunosc
Acele lucruri cărora vă consacraţi
Şi le jertfiţi atâtea forţe.
În scrieri am putut găsi doar învăţături
Ce vor să releve ştiinţa spiritului.

180
Deşi mi-au fost închise lumile
Spre care m-am văzut îndrumat,
Ajung să-mi închipui, presimţind,
Cum trebuie să se simtă oamenii ce se consacră
Credincioşi unei astfel de spiritualităţi.
Scormonind singur, am găsit just ceea ce
Anumiţi cunoscători ai acestui drum de cercetare
Descriu clar, ca pe o însuşire a sufletelor care
Se află-n largul lor în domeniul spiritului.
Or, cel mai important mi se pare

190
Că-n ciuda oricărei precauţii
Aceste suflete nu ştiu să discearnă
Între iluzie şi realitate, când trebuie, firesc,
Să se întoarcă din culmile spiritului în viaţa pământească...
Din lumea spirituală-n care ele vieţuiesc
Apar atunci imagini care le împiedică
Privirea corectă în viaţa senzorială,
Rătăcindu-le astfel, şiret, forţa de judecată
De care oamenii au nevoie pe Pământ.

HILARIUS:

De fapt, obiecţia pe care vreţi să mi-o aduceţi

200
Mă întăreşte, pentru că arată clar că,
În voi, eu voi găsi în viitor
Un om în plus la cercetarea mea.
Cum aş fi putut măcar să presupun
Că vă e cunoscută natura sufletelor
Ce vor să se unească cu mine în lucrare?
Cunoaşteţi pericolele ce le ameninţă;
Faptele lor vă vor arăta că ei cunosc
Şi căile care îi apără.
Curând, orice situaţie vă va fi familiară;

210
Am să găsesc în voi şi mâine, ca şi ieri,
Sfătuitorul de care nu mă pot lipsi.

ŞEFUL BIROULUI:
Nu pot să-mi îndrept forţa spre fapte
Pe care nu le cunosc în specificul lor.
Aceşti oameni, în care vă încredeţi atât,
Îi văd supuşi iluziei de care v-am vorbit.
Şi-aceeaşi iluzie îi va rătăci
Şi pe cei ce vor vrea să-i asculte.
Ea bruiază gândirea conştientă de ţel.
Mă veţi găsi alături de voi, gata oricând

220
Să vă sfătuiesc, dacă gândul
Vi se-ndreaptă spre o acţiune construită
Pe baze susţinute de viaţa pământească.
Dar n-am nimic cu noua voastră orientare.

HILARIUS:

Prin refuzul vostru periclitaţi lucrarea
Ce trebuie să slujească ţelurilor spiritului.
Lipsit de sfatul vostru, eu sunt paralizat.
Gândiţi-vă ce datorie gravă ne incumbă
Atunci când destinul ne face semn,
Aşa cum mi se revelă limpede

230
Prin prezenţa acestor oameni.

ŞEFUL BIROULUI:

Cu cât îmi vorbiţi mai mult astfel,
Cu-atât mai clară mi-e dovada că deja,
Făr' a vă da seama, aţi căzut în eroare.
Gândiţi că slujiţi oamenii, dar de fapt
Slujiţi numai acestui cerc care,
Oblăduit de voi, scurt timp doar
Se va mai putea consacra reveriilor spirituale.
Curând, aici se va dezvolta un impuls pe care
Spiritul îl porunceşte acestor suflete;

240
Dar care pentru noi va fi ca o nălucă
Şi va desăvârşi ruina muncii noastre.

HILARIUS:

Întunecat îmi stă în faţă viitorul dacă
Nu vreţi acum să îmi întindeţi mâna.
(Intră din dreapta doctor Strader.)
Te aşteptam, dragul meu Strader;
Se vede deci că-i bine dacă
Vom discuta acum ceva foarte important
Şi amânăm pe mai târziu ieşirea noastră.
Bătrânul meu prieten tocmai mi-a mărturisit
Că nu îi pare bun ceea ce întreprindem.

250
Să-i dăm acum cuvântul celui care
'Şi-nchină spiritul lucrării noastre.
Ţin multe-acum de felul cum se întâlnesc
În clipa asta, sufleteşte, oamenii
Ce se confruntă ca două lumi opuse
Şi trebuie totuşi să creeze o mare operă.

STRADER:

Deci credinciosul ajutor al lui Gottgetreu
Nu vrea să se dedice operei pline de speranţă
Ce ne-o-nlesneşte înţelepciunea amicului nostru?
Ne poate reuşi proiectul doar dacă

260
Arta de a trăi, de mult confirmată,
Se poate uni înţelept cu ţelurile viitorului

ŞEFUL BIROULUI:

Nu vreau doar să mă ţin deoparte;
Aş vrea să-l fac şi pe prietenul meu
Să vadă lipsa de perspectivă a lucrării.

STRADER:

Nu sunt surprins că vă pare greşit
Un plan pe care îl susţine Strader.
Am văzut eşuând o operă mai mare,
Fiindcă epocii noastre-i sunt încă ascunse forţele
Ce fac ca lucrul bine gândit să se-ntrupeze.

270
Se ştie că datorez iluminării spirituale
Ce s-a dovedit just dar n-a prins viaţă.
Asta pledează împotriva forţei mele de judecată,
Ucigând şi credinţa că spiritul ascunde
Izvoarele adevăratei creaţii pământeşti.
...............................................................
Doar că va fi greu de demonstrat
Că-această experienţă îmi dă forţa
Să nu cad în eroare şi a doua oară.
A trebuit să mă înşel atunci, pentru ca acum
Să evit cu siguranţă capcanele adevărului.
................................................................

280
Dar e firesc ca acest lucru să fie pus la îndoială.
Mai ales oameni cu spirit ca al vostru
Trebuie să găsească că metoda noastră promite puţin.
................................................................
Se spune despre voi cât de subtil participaţi
La tot ce-i viaţă spirituală şi o stimulaţi,
Dându-i forţe şi timp.
Se spune şi că vreţi să ţineti energic separată
Munca zilnică de năzuinţa spirituală,
Care, din propriile forţe, vrea
Să acţioneze creator în viaţa sufletului.

290
Voi vreţi să-i daţi atenţie
Doar când nu sunteţi ocupat cu lucrul.
Or, scopul acelui curent spiritual
Ce mi-a indicat clar drumul vieţii
Este să lege, la lucrări ce prind viaţă în lumea fizică,
Ceea ce spiritul îi dăruie spiritului.

ŞEFUL BIROULUI:

Cât timp spiritul consacră doar spiritului
Ceea ce poate produce prin creaţie liberă,
El ridică sufletele la acea demnitate umană
Care le dă un sens în viaţa pământească.

300
Când însă vrea să vieţuiască-n sine existenţa
Şi mai vrea să stăpânească şi altă existenţă,
El îşi apropie sfere în care adesea
Iluzia poate primejdui adevărul.
Faptul că prin munca mea în cele spirituale
Mi s-a deschis o astfel de cunoaştere,
Asta-mi determină azi atitudinea;
Nu ceea ce voi consideraţi o-nclinare
A inimii, prin propria-mi chemare.

STRADER:

În voi deci o eroare de cunoaştere a spiritului
 
310 
Se ridică ostil intenţiei mele.
Prin asta dificultătile cresc.
Cercetătorul spiritual va fi desigur fericit
Să se unească prin muncă cu oameni ce pân-acum
S-au lăsat instruiti asupra sensului existenţei
Doar din natură şi viaţă.
Dar când gânduri ce se vor scoase din izvoarele spiritului
Sunt silite să se unească cu altele
De aceeaşi obârşie, dar care li se opun,
Numai arareori se poate spera armonia. 
...................................................................
...................................................................
(După o primă reflecţie)

320
Se va-ntâmpla însă ce trebuie să se întâmple.
Supuse unui nou examen, planurile mele...
Vă vor schimba poate părerea ce-a trebuit
Să v-o formaţi la prima reflecţie.

(Cortina cade, în timp ce cele trei personaje sunt adâncite în gânduri.)