Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

TREZIREA SUFLETELOR

GA 14


TABLOUL UNSPREZECE


Aceeaşi cameră ca în cele două tablouri precedente. Intră Benedictus şi Strader.

STRADER:

Şi voi şi Maria rosteaţi cuvinte
Grave şi aspre când mi-aţi apărut

2530 
La marginea abisului vieţii mele.

BENEDICTUS:

Ştiţi bine, imaginile nu-s realitate;
Conţinutul lor e cel ce vrea să pătrundă
În suflet şi se revelează ca imagine

STRADER:

Dar aspru era ce vorbea din aceste imagini:
„Unde-i lumina ta? Tu iradiezi întuneric.
Creezi în lumină bezna haotică“.
Aşa vorbea spiritul, ca imagine a Mariei.

BENEDICTUS:

Fiindcă pe drumul spiritului, voi
V-aţi înălţat cu o treaptă, spiritul care

2540
V-a ridicat până la el v-a prezentat
Drept întunecime ce aţi cucerit înainte.
Iar el a ales înfăţişarea Mariei
Fiindcă sufletul vostru l-a plăsmuit aşa.
Iubitul meu Strader, acum spiritul
Stăpâneşte puternic în voi; în zbor iute
Vă va purta spre trepte sufleteşti înalte.

STRADER:

Şi totuşi cumplit îmi răsună în suflet:
„Căci eşti prea laş ca să-ţi iradiezi lumina“.
Şi asta a spus spiritul în acea imagine.

BENEDICTUS: 
2550
Spiritul trebuie să vă numească laş, fiindcă
Pentru sufletul vostru e de fapt laşitate
Ce pentru suflete mai de rând ar fi vitejie.
În evoluţie, ce înainte era curaj
Devine laşitate, ce trebuie învinsă.

STRADER:

O, cum mă ating aceste cuvinte!
Romanus mi-a vorbit recent de planurile lui.
Ar trebui să-nfăptuiesc lucrarea
Nu unit cu voi, ci fără ajutorul vostru.
Atunci ar fi gata, cu tot ce are,

2560
Să îl susţină pe Hilarius.
La replica mea, că niciodată
N-o să despart lucrarea de cercul vostru,
Mi-a explicat că mai departe toate eforturile
Ar fi zadarnice. Romanus susţine opoziţia
Făcută de colaboratorul lui Gottgetreu
Proiectului, fără de care viaţa mea
Mi-ar apărea cu-adevărat lipsită de valoare.
Fiindcă-aceşti doi oameni îmi răpesc
Tot câmpul faptelor, nu văd 'naintea mea

2570
Decât o viaţă lipsită de aerul vieţii.
Ca acum spiritul meu să nu s-arate
Lipsit de aripi, am nevoie de-acea vitejie
De care tocmai aţi vorbit. Dacă voi fi
Destul de tare pentru asta, nu pot să spun,
Fiindcă simt că forţa
Pe care vreau să o descătuşez
Se va întoarce funest şi împotriva mea.

BENEDICTUS:

Maria şi Johannes au înaintat de curând
În clarvedere. Ceea ce pân' acum

2580
Îi împiedica să facă pasul
De la viaţa miştilor la existenţa pământească
Nu mai există. În viitor, ţelurile voastre
Şi ale lor se vor dovedi comune. Cuvântul miştilor:
Se va-ntâpla ce trebuie să se întâmple
Nu este-o călăuză
Ci creator de forţe.
De-aceea, s-aşteptăm treji modul în care
O să-şi arate spiritul semnele.

STRADER:

De curând, mi-a apărut în imagine

2590
Ceea ce trebuia să-mi pară ca semn de destin.
Eram într-o barcă; la cârmă, voi.
Eu trebuia să mă ocup de vâsle.
Îi duceam pe Maria şi Johannes
La locul muncii lor; apăru însă
Foarte aproape de noi o altă barcă; în ea,
Romanus şi prietenul lui Gottgetreu.
Ni s-au opus duşmănos.
Luptam împotriva lor; dar în luptă
Ahriman interveni de partea lor.

2600
Mă vedeam încă în luptă dură cu el, când
Theodora mi s-a alăturat, ajutându-mă.
Apoi tabloul se risipi din privirea mea spirituală.
Cândva am îndrăznit să spun
'Naintea lui Capesius şi Felix: aş suporta uşor
Obstacolele ce-mi ameninţă acum din afară lucrarea;
Chiar dacă voirea mi s-ar zdrobi de ele,
Aş fi în stare să rezist.
Vrea să-mi arate oare-acest tablou
Că rezistenţa exterioară este expresia

2610
Luptei interioare, lupta cu Ahriman?
Sunt în adevăr călit pentru această luptă?

BENEDICTUS:

Prietenul meu, pot vedea în sufletul vostru
Că imaginea asta nu-i deplin coaptă-n voi.
Simt că sunteţi în stare să-ntăriţi forţa pe care
Imaginea asta v-a pus-o-n faţa ochilor spiritului.
Pot să simt acum că voi creaţi forţe
Pentru voi şi chiar pentru prietenii voştri,
Dacă vă străduiţi corect întru această întărire.
Pot simţi asta; dar cum se va-mplini,

2620
Asta rămâne-ascuns privirii mele.

(Cortina cade.)