|
Interiorul Pământului. Forme puternice de cristal,
sparte de curenţi ca de lavă; totul luceşte palid, în parte
transparent, în parte străluminând. În partea de sus,
flăclii roşii care sunt presate în jos dinspre tavan.
| AHRIMAN (mai
întâi singur): |
||
| Îmi cade-acum de sus un
prilej Ce trebuie să-l folosesc. Substanţa demonilor Se scurge-n sfera formelor. Un om se străduie Să stingă total din fiinţa lui Substanţa spirituală pe care a primit-o de la mine. Pân' aici l-am putut inspira destul de bine; Acum însă s-a apropiat prea mult De ceaţa de mişti care-au putut obţine, Prin lumina-nţelepciunii lui Benedictus, |
||
| 2630
|
Trezirea în Miezul de
noapte cosmic. Lucifer Nu-l mai poate folosi; astfel Maria şi Johannes Au putut să scape sferei lui de lumină. Acum trebuie să mă ţin tare de Strader. Dacă îl am întâi pe el, îi înhaţ şi pe ceilalţi. Johannes a devenit cumplit de insensibil La umbra mea; mă cunoaşte bine. Nu pot s-ajung la el fără de Strader. Şi tot aşa-i şi cu Maria. Dar Strader n-o să poată recunoaşte încă |
|
| 2640 |
Haosul spiritual, care consideră
pe om natură, Ca venind de la mine. Va bănui doar urzire oarbă de forţă şi materie Acolo unde eu creez spiritual tăgăduind spiritul. Desigur, ceilalţi i-au trăncănit multe Despre entitatea şi-mpărăţia mea. Eu însă nu-l consider cu totul pierdut. El va uita că Benedictus mi l-a trimis, Semiconştient, pentru a scoate din el credinţa Că eu aş fi doar o urzeală a creierului |
|
| 2650 |
În capetele omeneşti. Am nevoie doar de un ajutor pământesc Ca să-l răpesc în sfera mea la timpul potrivit. Voi chema acum un suflet care se crede Atât de isteţ încât, pentru el, eu Nu-s decât o iluzie prostească. O să îmi folosească, la nevoie. (Ahriman iese şi se întoarce cu sufletul lui Ferdinand Reinecke, care arată ca un fel de copie a lui Ahriman; la intrare, Ahriman îl leagă la ochi.) |
|
| AHRIMAN: |
Trebuie să-şi lase la poartă
intelectul pământesc. Nu-i este-ngăduit să înţeleagă ce primeşte De la mine; fiindcă încă e onest; |
|
| 2660 |
Şi n-ar lucra pentru mine dacă
ar înţelege Spre ce vreau să-l inspir acum. Mai târziu va trebui chiar să uite. (Îi scoate legătura de pe ochi.) ……………………………………………. Cunoşti pe doctor Strader, care îmi slujeşte? |
|
| SUFLETUL LUI
FERDINAND REINECKE: |
||
| Colindă pe planeta Pământ Şi vrea să dea viaţă unei palavre savante; Dar orice vânt al vieţii îl răstoarnă. Ascultă avid lăudăroşeniile miştilor; Ceaţa lor l-a sufocat deja pe jumătate. Acum el vrea să îl învăluie pe Gottgetreu, |
||
| 2670 |
Care-i ţinut în frâu
de prietenul său; Altfel, cu elucubraţiile lor despre spirit, Trupa de palavragii i-ar ruina firma. |
|
| AHRIMAN: |
N-am ce să fac cu trăncăneala
asta. Acum am nevoie de Strader. Cât timp el Va putea avea încredere în sine, Benedictus va putea foarte uşor Să infiltreze oamenilor înţelepciunea sa. Prietenul lui Gottgetreu i-ar putea sluji mult Lui Lucifer; eu însă ţintesc altceva.... |
|
| 2680 |
În Strader trebuie să-i
dăunez lui Benedictus. Când n-o să-l mai aibă pe Strader Nu va mai săvârşi nimic cu ceilalii discipoli. De fapt, adversarii mei încă au puterea; Îl vor avea pe Strader după ce va muri. Dar dacă pot ca, încă pe Pământ, acest suflet Să piardă siguranţa de sine, prin asta Benedictus nu-l va mai putea folosi Pe-acest bărbat ca înaintas. Or, eu am citit deja în cartea destinului: |
|
| 2690 |
Cursul vieţii lui Strader
va-nceta curând. Asta însă Benedictus n-o poate vedea... Sclavul meu credincios, eşti aproape prea viclean, Încât mă crezi prototipul prostului. Tu raţionezi atât de bine, încât eşti ascultat. Te du cât mai repede la Strader Şi explică-i că mecanismul lui e prost; Că nu doar din cauza vitregiei timpurilor Nu-şi ţine promisiunea, ci că e prost gândit. |
|
| SUFLETUL LUI
FERDINAND REINECKE: |
||
| Sunt cu totul gata pentru asta.
Mintea mea |
||
| 2700 |
E de mult aţintită doar spre
asta: Cum pot să-i demonstrez lui Strader Că merge pe un drum greşit. Când, nopţi la rând, ai născocit isteţ, Ca idee, un instrument ca ăsta, Pe urmă crezi usor că insuccesul nu ţine De gândirea însăşi; că ar veni doar din afară. Situaţia lui Strader e-ntradevăr jalnică; De s-ar putea debarasa de ceaţa miştilor, Să folosească abil bun simţ şi minte, |
|
| 2710 |
Desigur că înaltele sale
aptitudini I-ar aduce omenirii cel mai mare folos. |
|
| AHRIMAN: |
Acum trebuie să te
înarmezi cu deşteptăciune. Trebuie să faci ca Strader Să nu mai poată crede în el însuşi. Atunci, în viitor, n-o să mai vrea Să ţină cont de Benedictus. Va depinde de sine şi de temeiurile sale. Dar asta nu le place oamenilor. Pe Pământ, ele devin cu atât mai urâte |
|
| 2720 |
Cu cât se pot arăta mai
adevărate. |
|
| SUFLETUL LUI
FERDINAND REINECKE: |
||
| Deja îmi vine-n minte cum
să-i demonstrez Lui Strader erorile gândirii lui. Mecanismul lui are o eroare de care El însuşi nu poate fi conştient. Negura miştilor îl împiedică la asta. Cu prozaismul meu voi putea Să-i aduc mult mai bune servicii. Voiam de mult s-o fac Dar nu ştiam cum trebuie să lucrez. |
||
| 2730 |
Abia acum mă simt iluminat pentru asta. Trebuie să iau în seamă tot Ce-l poate convinge pe Strader de adevăr. (Ahriman conduce afară sufletul lui Ferdinand Reinecke; îi leagă iarăşi basmaua pe ochi înainte de a părăsi domeniul.) |
|
| AHRIMAN:
|
Ăsta o să-mi poată sluji mult. Lumina miştilor pe Pământ mă arde tare. Acolo trebuie să lucrez în continuare Fără ca miştii să-mi descopere lucrarea. (Apare sufletul Theodorei.) |
|
| SUFLETUL THEODOREI: |
||
| Tu îl poţi
constrânge pe Strader, dar Eu sunt alături de el; de când m-a găsit Pe drumul luminos al sufletului, îmi este unit, |
||
| 2740 |
Fie că trebuie să-şi ducă viaţa În sfera spiritului sau în împărăţia Pământului. |
|
| AHRIMAN: |
Dacă, în adevăr, ea nu
îl părăseşte, Cât timp el rămâne pe Pământ voi pierde bătălia; Dar pot să sper încă mult că, În final, el va ajunge s-o uite. (Cortina cade.)
|
|
