Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

TREZIREA SUFLETELOR

GA 14


TABLOUL DOISPREZECE


Interiorul Pământului. Forme puternice de cristal, sparte de curenţi ca de lavă; totul luceşte palid, în parte transparent, în parte străluminând. În partea de sus, flăclii roşii care sunt presate în jos dinspre tavan.

AHRIMAN (mai întâi singur):


Îmi cade-acum de sus un prilej
Ce trebuie să-l folosesc. Substanţa demonilor
Se scurge-n sfera formelor. Un om se străduie
Să stingă total din fiinţa lui
Substanţa spirituală pe care a primit-o de la mine.
Pân' aici l-am putut inspira destul de bine;
Acum însă s-a apropiat prea mult
De ceaţa de mişti care-au putut obţine,
Prin lumina-nţelepciunii lui Benedictus,

2630 
Trezirea în Miezul de noapte cosmic.
Lucifer Nu-l mai poate folosi; astfel Maria şi Johannes
Au putut să scape sferei lui de lumină.
Acum trebuie să mă ţin tare de Strader.
Dacă îl am întâi pe el, îi înhaţ şi pe ceilalţi.
Johannes a devenit cumplit de insensibil
La umbra mea; mă cunoaşte bine.
Nu pot s-ajung la el fără de Strader.
Şi tot aşa-i şi cu Maria.
Dar Strader n-o să poată recunoaşte încă

2640
Haosul spiritual, care consideră pe om natură,
Ca venind de la mine.
Va bănui doar urzire oarbă de forţă şi materie
Acolo unde eu creez spiritual tăgăduind spiritul.
Desigur, ceilalţi i-au trăncănit multe
Despre entitatea şi-mpărăţia mea.
Eu însă nu-l consider cu totul pierdut.
El va uita că Benedictus mi l-a trimis,
Semiconştient, pentru a scoate din el credinţa
Că eu aş fi doar o urzeală a creierului

2650
În capetele omeneşti.
Am nevoie doar de un ajutor pământesc
Ca să-l răpesc în sfera mea la timpul potrivit.
Voi chema acum un suflet care se crede
Atât de isteţ încât, pentru el, eu
Nu-s decât o iluzie prostească.
O să îmi folosească, la nevoie.
(Ahriman iese şi se întoarce cu sufletul lui Ferdinand Reinecke, care arată ca un fel de copie a lui Ahriman; la intrare, Ahriman îl leagă la ochi.)

AHRIMAN:

Trebuie să-şi lase la poartă intelectul pământesc.
Nu-i este-ngăduit să înţeleagă ce primeşte
De la mine; fiindcă încă e onest;

2660
Şi n-ar lucra pentru mine dacă ar înţelege
Spre ce vreau să-l inspir acum.
Mai târziu va trebui chiar să uite.
(Îi scoate legătura de pe ochi.)
…………………………………………….
Cunoşti pe doctor Strader, care îmi slujeşte?

SUFLETUL LUI FERDINAND REINECKE:


Colindă pe planeta Pământ
Şi vrea să dea viaţă unei palavre savante;
Dar orice vânt al vieţii îl răstoarnă.
Ascultă avid lăudăroşeniile miştilor;
Ceaţa lor l-a sufocat deja pe jumătate.
Acum el vrea să îl învăluie pe Gottgetreu,

2670
Care-i ţinut în frâu de prietenul său;
Altfel, cu elucubraţiile lor despre spirit,
Trupa de palavragii i-ar ruina firma.

AHRIMAN:

N-am ce să fac cu trăncăneala asta.
Acum am nevoie de Strader. Cât timp el
Va putea avea încredere în sine,
Benedictus va putea foarte uşor
Să infiltreze oamenilor înţelepciunea sa.
Prietenul lui Gottgetreu i-ar putea sluji mult
Lui Lucifer; eu însă ţintesc altceva....

2680
În Strader trebuie să-i dăunez lui Benedictus.
Când n-o să-l mai aibă pe Strader
Nu va mai săvârşi nimic cu ceilalii discipoli.
De fapt, adversarii mei încă au puterea;
Îl vor avea pe Strader după ce va muri.
Dar dacă pot ca, încă pe Pământ, acest suflet
Să piardă siguranţa de sine, prin asta
Benedictus nu-l va mai putea folosi
Pe-acest bărbat ca înaintas.
Or, eu am citit deja în cartea destinului:

2690
Cursul vieţii lui Strader va-nceta curând.
Asta însă Benedictus n-o poate vedea...
Sclavul meu credincios, eşti aproape prea viclean,
Încât mă crezi prototipul prostului.
Tu raţionezi atât de bine, încât eşti ascultat.
Te du cât mai repede la Strader
Şi explică-i că mecanismul lui e prost;
Că nu doar din cauza vitregiei timpurilor
Nu-şi ţine promisiunea, ci că e prost gândit.

SUFLETUL LUI FERDINAND REINECKE:


Sunt cu totul gata pentru asta. Mintea mea

2700
E de mult aţintită doar spre asta:
Cum pot să-i demonstrez lui Strader
Că merge pe un drum greşit.
Când, nopţi la rând, ai născocit isteţ,
Ca idee, un instrument ca ăsta,
Pe urmă crezi usor că insuccesul nu ţine
De gândirea însăşi; că ar veni doar din afară.
Situaţia lui Strader e-ntradevăr jalnică;
De s-ar putea debarasa de ceaţa miştilor,
Să folosească abil bun simţ şi minte,

2710
Desigur că înaltele sale aptitudini
I-ar aduce omenirii cel mai mare folos.

AHRIMAN:

Acum trebuie să te înarmezi cu deşteptăciune.
Trebuie să faci ca Strader
Să nu mai poată crede în el însuşi.
Atunci, în viitor, n-o să mai vrea
Să ţină cont de Benedictus.
Va depinde de sine şi de temeiurile sale.
Dar asta nu le place oamenilor.
Pe Pământ, ele devin cu atât mai urâte

2720
Cu cât se pot arăta mai adevărate.

SUFLETUL LUI FERDINAND REINECKE:


Deja îmi vine-n minte cum să-i demonstrez
Lui Strader erorile gândirii lui.
Mecanismul lui are o eroare de care
El însuşi nu poate fi conştient.
Negura miştilor îl împiedică la asta.
Cu prozaismul meu voi putea
Să-i aduc mult mai bune servicii.
Voiam de mult s-o fac
Dar nu ştiam cum trebuie să lucrez.

2730
Abia acum mă simt iluminat pentru asta.
Trebuie să iau în seamă tot
Ce-l poate convinge pe Strader de adevăr.
(Ahriman conduce afară sufletul lui Ferdinand Reinecke; îi leagă iarăşi basmaua pe ochi înainte de a părăsi domeniul.)

AHRIMAN: 

Ăsta o să-mi poată sluji mult.
Lumina miştilor pe Pământ mă arde tare.
Acolo trebuie să lucrez în continuare
Fără ca miştii să-mi descopere lucrarea.
(Apare sufletul Theodorei.)

SUFLETUL THEODOREI:


Tu îl poţi constrânge pe Strader, dar
Eu sunt alături de el; de când m-a găsit
Pe drumul luminos al sufletului, îmi este unit,

2740
Fie că trebuie să-şi ducă viaţa
În sfera spiritului sau în împărăţia Pământului.

AHRIMAN:

Dacă, în adevăr, ea nu îl părăseşte,
Cât timp el rămâne pe Pământ voi pierde bătălia;
Dar pot să sper încă mult că,
În final, el va ajunge s-o uite.

(Cortina cade.)