Interiorul Pământului. Forme puternice de cristal, sparte de curenţi ca de lavă; totul lucește palid, în parte transparent, în parte străluminând. În partea de sus, flăclii roșii care sunt presate în jos dinspre tavan.
| AHRIMAN (mai întâi singur): | ||
| Îmi cade-acum de sus un prilej Ce trebuie să-l folosesc. Substanţa demonilor Se scurge-n sfera formelor. Un om se străduie Să stingă total din fiinţa lui Substanţa spirituală pe care a primit-o de la mine. Pân' aici l-am putut inspira destul de bine; Acum însă s-a apropiat prea mult De ceaţa de miști care-au putut obţine, Prin lumina-nţelepciunii lui Benedictus, |
||
| 2630 | Trezirea în Miezul de noapte cosmic. Lucifer Nu-l mai poate folosi; astfel Maria și Johannes Au putut să scape sferei lui de lumină. Acum trebuie să mă ţin tare de Strader. Dacă îl am întâi pe el, îi înhaţ și pe ceilalţi. Johannes a devenit cumplit de insensibil La umbra mea; mă cunoaște bine. Nu pot s-ajung la el fără de Strader. Și tot așa-i și cu Maria. Dar Strader n-o să poată recunoaște încă |
|
| 2640 | Haosul spiritual, care consideră pe om natură, Ca venind de la mine. Va bănui doar urzire oarbă de forţă și materie Acolo unde eu creez spiritual tăgăduind spiritul. Desigur, ceilalţi i-au trăncănit multe Despre entitatea și-mpărăţia mea. Eu însă nu-l consider cu totul pierdut. El va uita că Benedictus mi l-a trimis, Semiconștient, pentru a scoate din el credinţa Că eu aș fi doar o urzeală a creierului |
|
| 2650 | În capetele omenești. Am nevoie doar de un ajutor pământesc Ca să-l răpesc în sfera mea la timpul potrivit. Voi chema acum un suflet care se crede Atât de isteţ încât, pentru el, eu Nu-s decât o iluzie prostească. O să îmi folosească, la nevoie. (Ahriman iese și se întoarce cu sufletul lui Ferdinand Reinecke, care arată ca un fel de copie a lui Ahriman; la intrare, Ahriman îl leagă la ochi.) |
|
| AHRIMAN: | Trebuie să-și lase la poartă intelectul pământesc. Nu-i este-ngăduit să înţeleagă ce primește De la mine; fiindcă încă e onest; |
|
| 2660 | Și n-ar lucra pentru mine dacă ar înţelege Spre ce vreau să-l inspir acum. Mai târziu va trebui chiar să uite. (Îi scoate legătura de pe ochi.) ............................................. Cunoști pe doctor Strader, care îmi slujește? |
|
| SUFLETUL LUI FERDINAND REINECKE: | ||
| Colindă pe planeta Pământ Și vrea să dea viaţă unei palavre savante; Dar orice vânt al vieţii îl răstoarnă. Ascultă avid lăudăroșeniile miștilor; Ceaţa lor l-a sufocat deja pe jumătate. Acum el vrea să îl învăluie pe Gottgetreu, |
||
| 2670 | Care-i ţinut în frâu de prietenul său; Altfel, cu elucubraţiile lor despre spirit, Trupa de palavragii i-ar ruina firma. |
|
| AHRIMAN: | N-am ce să fac cu trăncăneala asta. Acum am nevoie de Strader. Cât timp el Va putea avea încredere în sine, Benedictus va putea foarte ușor Să infiltreze oamenilor înţelepciunea sa. Prietenul lui Gottgetreu i-ar putea sluji mult Lui Lucifer; eu însă ţintesc altceva.... |
|
| 2680 | În Strader trebuie să-i dăunez lui Benedictus. Când n-o să-l mai aibă pe Strader Nu va mai săvârși nimic cu ceilalii discipoli. De fapt, adversarii mei încă au puterea; Îl vor avea pe Strader după ce va muri. Dar dacă pot ca, încă pe Pământ, acest suflet Să piardă siguranţa de sine, prin asta Benedictus nu-l va mai putea folosi Pe-acest bărbat ca înaintas. Or, eu am citit deja în cartea destinului: |
|
| 2690 | Cursul vieţii lui Strader va-nceta curând. Asta însă Benedictus n-o poate vedea... Sclavul meu credincios, ești aproape prea viclean, Încât mă crezi prototipul prostului. Tu raţionezi atât de bine, încât ești ascultat. Te du cât mai repede la Strader Și explică-i că mecanismul lui e prost; Că nu doar din cauza vitregiei timpurilor Nu-și ţine promisiunea, ci că e prost gândit. |
|
| SUFLETUL LUI FERDINAND REINECKE: | ||
| Sunt cu totul gata pentru asta. Mintea mea | ||
| 2700 | E de mult aţintită doar spre asta: Cum pot să-i demonstrez lui Strader Că merge pe un drum greșit. Când, nopţi la rând, ai născocit isteţ, Ca idee, un instrument ca ăsta, Pe urmă crezi usor că insuccesul nu ţine De gândirea însăși; că ar veni doar din afară. Situaţia lui Strader e-ntradevăr jalnică; De s-ar putea debarasa de ceaţa miștilor, Să folosească abil bun simţ și minte, |
|
| 2710 | Desigur că înaltele sale aptitudini I-ar aduce omenirii cel mai mare folos. |
|
| AHRIMAN: | Acum trebuie să te înarmezi cu deșteptăciune. Trebuie să faci ca Strader Să nu mai poată crede în el însuși. Atunci, în viitor, n-o să mai vrea Să ţină cont de Benedictus. Va depinde de sine și de temeiurile sale. Dar asta nu le place oamenilor. Pe Pământ, ele devin cu atât mai urâte |
|
| 2720 | Cu cât se pot arăta mai adevărate. |
|
| SUFLETUL LUI FERDINAND REINECKE: | ||
| Deja îmi vine-n minte cum să-i demonstrez Lui Strader erorile gândirii lui. Mecanismul lui are o eroare de care El însuși nu poate fi conștient. Negura miștilor îl împiedică la asta. Cu prozaismul meu voi putea Să-i aduc mult mai bune servicii. Voiam de mult s-o fac Dar nu știam cum trebuie să lucrez. |
||
| 2730 | Abia acum mă simt iluminat pentru asta. Trebuie să iau în seamă tot Ce-l poate convinge pe Strader de adevăr. (Ahriman conduce afară sufletul lui Ferdinand Reinecke; îi leagă iarăși basmaua pe ochi înainte de a părăsi domeniul.) |
|
| AHRIMAN: | Ăsta o să-mi poată sluji mult. Lumina miștilor pe Pământ mă arde tare. Acolo trebuie să lucrez în continuare Fără ca miștii să-mi descopere lucrarea. (Apare sufletul Theodorei.) |
|
| SUFLETUL THEODOREI: | ||
| Tu îl poţi constrânge pe Strader, dar Eu sunt alături de el; de când m-a găsit Pe drumul luminos al sufletului, îmi este unit, |
||
| 2740 | Fie că trebuie să-și ducă viaţa În sfera spiritului sau în împărăţia Pământului. |
|
| AHRIMAN: | Dacă, în adevăr, ea nu îl părăsește, Cât timp el rămâne pe Pământ voi pierde bătălia; Dar pot să sper încă mult că, În final, el va ajunge s-o uite. (Cortina cade.)
|
|
