Un salon în casa lui Hilarius. La ridicarea cortinei, Hilarius și Romanus într-o discutie; mai târziu, Capesius, Felix Balde, secretarul, Philia.
| HILARIUS: |
V-o spun cu durere, prietene, nodul de destin Ce s-a format aici, în cercul nostru, Aproape a ajuns să mă strivească. Pe ce să mai clădești, când totul se clatină? |
|
| 2750 | Prin voi, prietenii lui Benedictus sunt ţinuti Departe de ţelul nostru; Strader e copleșit acum De-amarele chinuri ale îndoielii. Un om, care se opunea adesea Cu isteţime și cu ură Lucrării miștilor, i-a putut dovedi Că se-nșeală tare cu mecanismul lui. Că-n sine însuși nu-i posibil, nu doar Fiindcă rezistenţe exterioare îl împiedică. Mie viaţa nu mi-a adus nici un rod. |
|
| 2760 | Tânjeam după fapte. Mi-au lipsit totdeauna Gândurile care le-ar fi putut coace. Cumplit m-a chinuit pustiul sufletului. Doar privirea spirituală m-a susţinut mereu. Și totuși, privitor la Strader, m-a putut înșela. |
|
| ROMANUS: | Adesea am simţit ca și când un coșmar Ar vrea să mă apese dureros pe suflet Când cuvintele voastre, prin mersul lucrurilor, Se arătau ca o gravă eroare și, astfel, Viziunea spirituală apărea ca iluzie. |
|
| 2770 | Coșmarul mi-a devenit lăuntric Maestru-mist. El a eliberat în mine un sentiment Ce-mi poate lumina acum judecata... Voi v-aţi încrezut orbește în viziunea spirituală; De aceea ea poate să vă-apară ca eroare Acolo unde vă conduce precis la adevăr. Privitor la Strader aţi văzut corect, în ciuda A tot ce-a demonstrat acel prea deștept om. |
|
| HILARIUS: | Încrederea voastră deci nu se clatină? Vă menţineți părerea ce-o aveţi despre Strader? |
|
| ROMANUS: | 2780 | Mi-am format-o pe temeiuri care N-au nimic de-a face cu prietenii lui, Și ea persistă, fie că mecanismul lui Se dovedeste corect sau eronat. Chiar dacă s-ar fi-nșelat cu el, omul trebuie Și prin eroare să găsească adevărul. |
| HILARIUS: | Nu vă tulbură insuccesul... pe voi, căruia Viaţa v-a adus numai succese? |
|
| ROMANUS: | Are succes cel care nu se teme de eșec. Dar Mistica trebuie-nţeleasă corespunzător |
|
| 2790 | Cazului nostru; ea arată atunci foarte clar Ce trebuie gândit despre Strader. El se va putea dovedi victorios în lupta Pe care o deschid porţile spiritului, Va trece curajos pe lângă Păzitorul care stă În faţa Pragului lumii spiritelor. Am simţit profund în sufletul meu Cuvântul dinspre severul Păzitor, la Prag... Îl presimt acum alături de Strader. Că îl vede sau se apropie inconștient de el, |
|
| 2800 | Asta nu pot să o discern cu-adevărat. Dar cred că-l cunosc destul de bine pe Strader. Se va-ntoarce curajos la convingerea după care Cunoașterea de sine trebuie să nască dureri. El va avea de-nsoţitor voinţa Ce se predă curajos viitorului Și, întărit prin izvorul de forţe al speranţei, Va înfrunta durerile cunoașterii. |
|
| HILARIUS: | Îţi mulţumesc, prietene, pentru cuvintele de mist. Le-am auzit ades; dar azi abia |
|
| 2810 | Simt ce poartă-n ele tainic. Sunt greu de scrutat căile lumilor... Iar mie, bun prieten, îmi rămâne s-aștept Până ce spiritul va vrea să-mi arate direcţia Care este potrivită vederii mele. (Hilarius și Romanus ies prin dreapta. Din stânga intră Capesius și Felix Balde; secretarul îi conduce în cameră.) |
|
| SECRETARUL: | Credeam că Benedictus se întoarce azi Din călătorie, dar încă nu-i aici; Îl veţi găsi desigur mâine, Dacă treceţi pe aici. |
|
| FELIX BALDE: | Putem vorbi cu prietenul nostru Gottgetreu? |
|
| SECRETARUL: | 2820 | Îi voi spune să vină. (Secretarul iese.) |
| FELIX BALDE: | E-ntradevăr foarte semnificativ ce aţi trăit. N-aţi putea să-mi repetaţi cele povestite? Apreciezi corect aceste lucruri Doar când le înţelegi corect în spirit. |
|
| CAPESIUS: | Era în dimineaţa în care puteam Să mă cred aproape de dispoziţia miștilor. Simţurile tăceau; tăcea și amintirea. Așteptând, trăiam doar faptul spiritual. Pentru-nceput a fost ceva foarte cunoscut. |
|
| 2830 | Apoi însă privirii mele spirituale i-a apărut clar Sufletul lui Strader. La început nu vorbea; Am avut timp să îmi simt trezia. Apoi Am perceput foarte clar și cuvântul lui. „Nu vă despărţiţi de adevărata dispoziţie mistică”, Așa răsuna din adâncul sufletului lui. A spus apoi, accentuând puternic cuvintele: „Să nu forţezi nimic; doar calm, în pace; Fiinţa lăuntrică a sufletului în totală așteptare... Asta-i dispoziţia mistică; ... ea se trezește de la sine, |
|
| 2840 | Fără să o fi căutat în curentul vieţii, Când sufletul omenesc s-a întărit destul..., Când caută spiritual cu forţa gâudirii. Dispoziţia vine adesea-n ceasuri liniștite, Dar și-n tumultul faptelor; atunci ea vrea doar Ca sufletul să nu se sustragă fără gândire Delicatei contemplări a faptului spiritual”. |
|
| FELIX BALDE: | Răsună-aproape ca ecoul propriilor mele cuvinte, Dar nu în sens deplin. |
|
| CAPESIUS: | Dacă reflectezi bine, ai putea găsi chiar | |
| 2850 | Sensul opus cuvintelor voastre. Și ești foarte-aproape de-această interpretare Când cântărești și ce-a rostit mai departe: „Cel ce trezește însă artificial dispoziţia mistică, Își conduce lăuntrul doar în sine însuși; În fapt, el își ţese-n faţa împărăţiei de lumină Întunecimea propriei activităţi sufletești. Cine vrea să caute asta prin Mistică Își ucide cu iluzia lui mistică viziunea”. |
|
| FELIX BALDE: | Astea nu pot fi decât cuvintele mele | |
| 2860 | Răsucite prin spiritualitatea lui Strader Și răsunând în voi ca o rea eroare mistică. |
|
| CAPESIUS: | Ultimele cuvinte ale lui Strader au fost chiar. „Omul nu poate găsi lumea spiritului Dacă vrea să și-o deschidă căutând. Adevărul nu răsună-n sufletul care ani în sir N-a căutat decât prin dispoziţie sufletească”. (Apare Philia, perceptibilă doar pentru Capesius. Prin atitudinea sa, Felix Balde arată că nu sesizează cele ce urmează.) |
|
| PHILIA: | Capesius, dacă-n curând vei fi atent La ceea ce, necăutat, ţi-apare-n căutare, Lumina multicoloră te va întări; |
|
| 2870 | Ea te va pătrunde ca o imagine autentică Pentru că îţi revelează forţele sufletului. Ceea ce radiază fiinţa solară a Sinei tale Îţi va fi atenuat de-nţelepciunea matură a lui Saturn. Atunci se va dezvălui viziunii tale Ceea ce poţi înţelege ca om pământesc. Eu însumi te voi conduce la Păzitorul care Stă de veghe la Pragul spiritului. |
|
| FELIX BALDE: | Cuvinte răsună din sfere care-mi sunt străine. Sunetul lor nu aduce o existenţă luminoasă. |
|
| 2880 | Pentru mine nu au deci substanţă cu totul reală. |
|
| CAPESIUS: | Sfatul pe care Philia mi-l dă Trebuie să mă călăuzească, încât, în viitor, Să mi se poată revela și-n spirit ceea ce, Ca om pământesc, pot găsi de-nţeles În cercul vieţii mele. (Cortina cade.)
|
