|
Un salon în casa lui Hilarius. La ridicarea cortinei,
Hilarius şi Romanus într-o discutie; mai târziu, Capesius,
Felix Balde, secretarul, Philia.
| HILARIUS: |
V-o spun cu durere, prietene,
nodul de destin Ce s-a format aici, în cercul nostru, Aproape a ajuns să mă strivească. Pe ce să mai clădeşti, când totul se clatină? |
|
| 2750
|
Prin voi, prietenii lui
Benedictus sunt ţinuti Departe de ţelul nostru; Strader e copleşit acum De-amarele chinuri ale îndoielii. Un om, care se opunea adesea Cu isteţime şi cu ură Lucrării miştilor, i-a putut dovedi Că se-nşeală tare cu mecanismul lui. Că-n sine însuşi nu-i posibil, nu doar Fiindcă rezistenţe exterioare îl împiedică. Mie viaţa nu mi-a adus nici un rod. |
|
| 2760 |
Tânjeam după fapte. Mi-au
lipsit totdeauna Gândurile care le-ar fi putut coace. Cumplit m-a chinuit pustiul sufletului. Doar privirea spirituală m-a susţinut mereu. Şi totuşi, privitor la Strader, m-a putut înşela. |
|
| ROMANUS: |
Adesea am simţit ca şi
când un coşmar Ar vrea să mă apese dureros pe suflet Când cuvintele voastre, prin mersul lucrurilor, Se arătau ca o gravă eroare şi, astfel, Viziunea spirituală apărea ca iluzie. |
|
| 2770 |
Coşmarul mi-a devenit lăuntric
Maestru-mist. El a eliberat în mine un sentiment Ce-mi poate lumina acum judecata... Voi v-aţi încrezut orbeşte în viziunea spirituală; De aceea ea poate să vă-apară ca eroare Acolo unde vă conduce precis la adevăr. Privitor la Strader aţi văzut corect, în ciuda A tot ce-a demonstrat acel prea deştept om. |
|
| HILARIUS: |
Încrederea voastră deci nu
se clatină? Vă menţineii părerea ce-o aveţi despre Strader? |
|
| ROMANUS: |
2780 |
Mi-am format-o pe temeiuri care N-au nimic de-a face cu prietenii lui, Şi ea persistă, fie că mecanismul lui Se dovedeste corect sau eronat. Chiar dacă s-ar fi-nşelat cu el, omul trebuie Şi prin eroare să găsească adevărul. |
| HILARIUS: |
Nu vă tulbură insuccesul... pe
voi, căruia Viaţa v-a adus numai succese? |
|
| ROMANUS: |
Are succes cel care nu se teme
de eşec. Dar Mistica trebuie-nţeleasă corespunzător |
|
| 2790 |
Cazului nostru; ea arată atunci
foarte clar Ce trebuie gândit despre Strader. El se va putea dovedi victorios în lupta Pe care o deschid porţile spiritului, Va trece curajos pe lângă Păzitorul care stă În faţa Pragului lumii spiritelor. Am simţit profund în sufletul meu Cuvântul dinspre severul Păzitor, la Prag... Îl presimt acum alături de Strader. Că îl vede sau se apropie inconştient de el, |
|
| 2800 |
Asta nu pot să o discern
cu-adevărat. Dar cred că-l cunosc destul de bine pe Strader. Se va-ntoarce curajos la convingerea după care Cunoaşterea de sine trebuie să nască dureri. El va avea de-nsoţitor voinţa Ce se predă curajos viitorului Şi, întărit prin izvorul de forţe al speranţei, Va înfrunta durerile cunoaşterii. |
|
| HILARIUS: |
Îţi mulţumesc, prietene,
pentru cuvintele de mist. Le-am auzit ades; dar azi abia |
|
| 2810 |
Simt ce poartă-n ele tainic. Sunt greu de scrutat căile lumilor... Iar mie, bun prieten, îmi rămâne s-aştept Până ce spiritul va vrea să-mi arate direcţia Care este potrivită vederii mele. (Hilarius şi Romanus ies prin dreapta. Din stânga intră Capesius şi Felix Balde; secretarul îi conduce în cameră.) |
|
| SECRETARUL: |
Credeam că Benedictus se
întoarce azi Din călătorie, dar încă nu-i aici; Îl veţi găsi desigur mâine, Dacă treceţi pe aici. |
|
| FELIX BALDE: |
Putem vorbi cu prietenul nostru
Gottgetreu? |
|
| SECRETARUL: |
2820 |
Îi voi spune să vină. (Secretarul iese.) |
| FELIX BALDE: |
E-ntradevăr foarte semnificativ
ce aţi trăit. N-aţi putea să-mi repetaţi cele povestite? Apreciezi corect aceste lucruri Doar când le înţelegi corect în spirit. |
|
| CAPESIUS: |
Era în dimineaţa în
care puteam Să mă cred aproape de dispoziţia miştilor. Simţurile tăceau; tăcea şi amintirea. Aşteptând, trăiam doar faptul spiritual. Pentru-nceput a fost ceva foarte cunoscut. |
|
| 2830 |
Apoi însă privirii mele
spirituale i-a apărut clar Sufletul lui Strader. La început nu vorbea; Am avut timp să îmi simt trezia. Apoi Am perceput foarte clar şi cuvântul lui. „Nu vă despărţiţi de adevărata dispoziţie mistică“, Aşa răsuna din adâncul sufletului lui. A spus apoi, accentuând puternic cuvintele: „Să nu forţezi nimic; doar calm, în pace; Fiinţa lăuntrică a sufletului în totală aşteptare... Asta-i dispoziţia mistică; ... ea se trezeşte de la sine, |
|
| 2840 |
Fără să o fi căutat în
curentul vieţii, Când sufletul omenesc s-a întărit destul..., Când caută spiritual cu forţa gâudirii. Dispoziţia vine adesea-n ceasuri liniştite, Dar şi-n tumultul faptelor; atunci ea vrea doar Ca sufletul să nu se sustragă fără gândire Delicatei contemplări a faptului spiritual“. |
|
| FELIX BALDE: |
Răsună-aproape ca ecoul
propriilor mele cuvinte, Dar nu în sens deplin. |
|
| CAPESIUS: |
Dacă reflectezi bine, ai putea
găsi chiar |
|
| 2850 |
Sensul opus cuvintelor voastre. Şi eşti foarte-aproape de-această interpretare Când cântăreşti şi ce-a rostit mai departe: „Cel ce trezeşte însă artificial dispoziţia mistică, Îşi conduce lăuntrul doar în sine însuşi; În fapt, el îşi ţese-n faţa împărăţiei de lumină Întunecimea propriei activităţi sufleteşti. Cine vrea să caute asta prin Mistică Îşi ucide cu iluzia lui mistică viziunea“. |
|
| FELIX BALDE: |
Astea nu pot fi decât
cuviutele mele |
|
| 2860 |
Răsucite prin spiritualitatea
lui Strader Şi răsunând în voi ca o rea eroare mistică. |
|
| CAPESIUS: |
Ultimele cuvinte ale lui Strader
au fost chiar. „Omul nu poate găsi lumea spiritului Dacă vrea să şi-o deschidă căutând. Adevărul nu răsună-n sufletul care ani în sir N-a căutat decât prin dispoziţie sufletească“. (Apare Philia, perceptibilă doar pentru Capesius. Prin atitudinea sa, Felix Balde arată că nu sesizează cele ce urmează.) |
|
| PHILIA: |
Capesius, dacă-n curând
vei fi atent La ceea ce, necăutat, ţi-apare-n căutare, Lumina multicoloră te va întări; |
|
| 2870 |
Ea te va pătrunde ca o imagine
autentică Pentru că îţi revelează forţele sufletului. Ceea ce radiază fiinţa solară a Sinei tale Îţi va fi atenuat de-nţelepciunea matură a lui Saturn. Atunci se va dezvălui viziunii tale Ceea ce poţi înţelege ca om pământesc. Eu însumi te voi conduce la Păzitorul care Stă de veghe la Pragul spiritului. |
|
| FELIX BALDE: |
Cuvinte răsună din sfere care-mi
sunt străine. Sunetul lor nu aduce o existenţă luminoasă. |
|
| 2880 |
Pentru mine nu au deci substanţă
cu totul reală. |
|
| CAPESIUS: |
Sfatul pe care Philia mi-l dă Trebuie să mă călăuzească, încât, în viitor, Să mi se poată revela şi-n spirit ceea ce, Ca om pământesc, pot găsi de-nţeles În cercul vieţii mele. (Cortina cade.)
|
