Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

TREZIREA SUFLETELOR

GA 14


TABLOUL TREISPREZECE


Un salon în casa lui Hilarius. La ridicarea cortinei, Hilarius şi Romanus într-o discutie; mai târziu, Capesius, Felix Balde, secretarul, Philia.

HILARIUS:

V-o spun cu durere, prietene, nodul de destin
Ce s-a format aici, în cercul nostru,
Aproape a ajuns să mă strivească.
Pe ce să mai clădeşti, când totul se clatină?

2750 
Prin voi, prietenii lui Benedictus sunt ţinuti
Departe de ţelul nostru; Strader e copleşit acum
De-amarele chinuri ale îndoielii.
Un om, care se opunea adesea
Cu isteţime şi cu ură
Lucrării miştilor, i-a putut dovedi
Că se-nşeală tare cu mecanismul lui.
Că-n sine însuşi nu-i posibil, nu doar
Fiindcă rezistenţe exterioare îl împiedică.
Mie viaţa nu mi-a adus nici un rod.

2760
Tânjeam după fapte. Mi-au lipsit totdeauna
Gândurile care le-ar fi putut coace.
Cumplit m-a chinuit pustiul sufletului.
Doar privirea spirituală m-a susţinut mereu.
Şi totuşi, privitor la Strader, m-a putut înşela.

ROMANUS:

Adesea am simţit ca şi când un coşmar
Ar vrea să mă apese dureros pe suflet
Când cuvintele voastre, prin mersul lucrurilor,
Se arătau ca o gravă eroare şi, astfel,
Viziunea spirituală apărea ca iluzie.

2770
Coşmarul mi-a devenit lăuntric Maestru-mist.
El a eliberat în mine un sentiment
Ce-mi poate lumina acum judecata...
Voi v-aţi încrezut orbeşte în viziunea spirituală;
De aceea ea poate să vă-apară ca eroare
Acolo unde vă conduce precis la adevăr.
Privitor la Strader aţi văzut corect, în ciuda
A tot ce-a demonstrat acel prea deştept om.

HILARIUS:

Încrederea voastră deci nu se clatină?
Vă menţineți părerea ce-o aveţi despre Strader?

ROMANUS:  
2780
Mi-am format-o pe temeiuri care
N-au nimic de-a face cu prietenii lui,
Şi ea persistă, fie că mecanismul lui
Se dovedeste corect sau eronat.
Chiar dacă s-ar fi-nşelat cu el, omul trebuie
Şi prin eroare să găsească adevărul.

HILARIUS:

Nu vă tulbură insuccesul... pe voi, căruia
Viaţa v-a adus numai succese?

ROMANUS:

Are succes cel care nu se teme de eşec.
Dar Mistica trebuie-nţeleasă corespunzător

2790
Cazului nostru; ea arată atunci foarte clar
Ce trebuie gândit despre Strader.
El se va putea dovedi victorios în lupta
Pe care o deschid porţile spiritului,
Va trece curajos pe lângă Păzitorul care stă
În faţa Pragului lumii spiritelor.
Am simţit profund în sufletul meu
Cuvântul dinspre severul Păzitor, la Prag...
Îl presimt acum alături de Strader.
Că îl vede sau se apropie inconştient de el,

2800
Asta nu pot să o discern cu-adevărat.
Dar cred că-l cunosc destul de bine pe Strader.
Se va-ntoarce curajos la convingerea după care
Cunoaşterea de sine trebuie să nască dureri.
El va avea de-nsoţitor voinţa
Ce se predă curajos viitorului
Şi, întărit prin izvorul de forţe al speranţei,
Va înfrunta durerile cunoaşterii.

HILARIUS:

Îţi mulţumesc, prietene, pentru cuvintele de mist.
Le-am auzit ades; dar azi abia

2810
Simt ce poartă-n ele tainic.
Sunt greu de scrutat căile lumilor...
Iar mie, bun prieten, îmi rămâne s-aştept
Până ce spiritul va vrea să-mi arate direcţia
Care este potrivită vederii mele.
(Hilarius şi Romanus ies prin dreapta. Din stânga intră Capesius şi Felix Balde; secretarul îi conduce în cameră.)

SECRETARUL:

Credeam că Benedictus se întoarce azi
Din călătorie, dar încă nu-i aici;
Îl veţi găsi desigur mâine, Dacă treceţi pe aici.

FELIX BALDE:

Putem vorbi cu prietenul nostru Gottgetreu?

SECRETARUL: 
2820
Îi voi spune să vină.
(Secretarul iese.)

FELIX BALDE:

E-ntradevăr foarte semnificativ ce aţi trăit.
N-aţi putea să-mi repetaţi cele povestite?
Apreciezi corect aceste lucruri
Doar când le înţelegi corect în spirit.

CAPESIUS:

Era în dimineaţa în care puteam
Să mă cred aproape de dispoziţia miştilor.
Simţurile tăceau; tăcea şi amintirea.
Aşteptând, trăiam doar faptul spiritual.
Pentru-nceput a fost ceva foarte cunoscut.

2830
Apoi însă privirii mele spirituale i-a apărut clar
Sufletul lui Strader. La început nu vorbea;
Am avut timp să îmi simt trezia. Apoi
Am perceput foarte clar şi cuvântul lui.
„Nu vă despărţiţi de adevărata dispoziţie mistică“,
Aşa răsuna din adâncul sufletului lui.
A spus apoi, accentuând puternic cuvintele:
„Să nu forţezi nimic; doar calm, în pace;
Fiinţa lăuntrică a sufletului în totală aşteptare...
Asta-i dispoziţia mistică; ... ea se trezeşte de la sine,

2840
Fără să o fi căutat în curentul vieţii,
Când sufletul omenesc s-a întărit destul...,
Când caută spiritual cu forţa gâudirii.
Dispoziţia vine adesea-n ceasuri liniştite,
Dar şi-n tumultul faptelor; atunci ea vrea doar
Ca sufletul să nu se sustragă fără gândire
Delicatei contemplări a faptului spiritual“.

FELIX BALDE:

Răsună-aproape ca ecoul propriilor mele cuvinte,
Dar nu în sens deplin.

CAPESIUS:

Dacă reflectezi bine, ai putea găsi chiar

2850
Sensul opus cuvintelor voastre.
Şi eşti foarte-aproape de-această interpretare
Când cântăreşti şi ce-a rostit mai departe:
„Cel ce trezeşte însă artificial dispoziţia mistică,
Îşi conduce lăuntrul doar în sine însuşi;
În fapt, el îşi ţese-n faţa împărăţiei de lumină
Întunecimea propriei activităţi sufleteşti.
Cine vrea să caute asta prin Mistică
Îşi ucide cu iluzia lui mistică viziunea“.

FELIX BALDE:

Astea nu pot fi decât cuvintele mele

2860
Răsucite prin spiritualitatea lui Strader
Şi răsunând în voi ca o rea eroare mistică.

CAPESIUS:

Ultimele cuvinte ale lui Strader au fost chiar.
„Omul nu poate găsi lumea spiritului
Dacă vrea să şi-o deschidă căutând.
Adevărul nu răsună-n sufletul care ani în sir
N-a căutat decât prin dispoziţie sufletească“.
(Apare Philia, perceptibilă doar pentru Capesius. Prin atitudinea sa, Felix Balde arată că nu sesizează cele ce urmează.)

PHILIA:   

Capesius, dacă-n curând vei fi atent
La ceea ce, necăutat, ţi-apare-n căutare,
Lumina multicoloră te va întări;

2870
Ea te va pătrunde ca o imagine autentică
Pentru că îţi revelează forţele sufletului.
Ceea ce radiază fiinţa solară a Sinei tale
Îţi va fi atenuat de-nţelepciunea matură a lui Saturn.
Atunci se va dezvălui viziunii tale
Ceea ce poţi înţelege ca om pământesc.
Eu însumi te voi conduce la Păzitorul care
Stă de veghe la Pragul spiritului.

FELIX BALDE:

Cuvinte răsună din sfere care-mi sunt străine.
Sunetul lor nu aduce o existenţă luminoasă.

2880
Pentru mine nu au deci substanţă cu totul reală.

CAPESIUS:

Sfatul pe care Philia mi-l dă
Trebuie să mă călăuzească, încât, în viitor,
Să mi se poată revela şi-n spirit ceea ce,
Ca om pământesc, pot găsi de-nţeles
În cercul vieţii mele.

(Cortina cade.)