|
Aceeaşi cameră ca în tabloul precedent. Menajera
doctorului Strader stă jos şi aşteaptă. După ce s-a ridicat cortina,
intră secretarul; mai apoi, Benedictus. Ahriman.
| SECRETARUL: |
Va veni imediat Benedictus Să primească chiar de la voi mesajul. A fost plecat; abia a sosit. Era un mare om doctorul Strader. La început n-aveam o încredere deosebită În măreţul plan de muncă al lui Gottgetreu. |
|
| 3020
|
Dar fiind adesea de faţă
când Strader Îi arăta ce este necesar lucrării, orice Obiecţie a mea şi-a pierdut repede forţa. Mereu plin de spirit, cu un simţ ascuţit Pentru tot ce-i posibil şi sigur de ţel, Preocupat totdeauna să scoată ţelul final Din lucruri conform cu sensul lor; Să nu-şi facă idei preconcepute. Se comporta în totul ca miştii. Era dintre cei care vor să contemple |
|
| 3030 |
Sublimul unei privelişti de pe
vârf de munte Şi care-aşteaptă până ajung sus, Fără să-şi construiască dinainte vreo imagine. |
|
| MENAJERA: |
Aţi cunoscut în curgerea
vieţii Un om de mari calităţi şi spirit puternic; În scurtul timp cât i-am putut aduce Ultimele servicii, aici pe pământ, am putut admira Înaltul lui suflet. Acest suflet drag Care-n afara celor şapte ani De-o rară fericire a trebuit mereu |
|
| 3040 |
Să meargă singur prin viaţa
pământească. Miştii i-au oferit întelepciunea. El De iubire-avea nevoie; dorinţa lui de fapte Era totuşi iubire, care-şi creează-n viaţă Multe forme pentru a se revela. Cele căutate în mod mistic de-acest suflet Erau necesare focului nobil al fiinţei sale Aşa cum îi este trupului odihna somnului după muncă. |
|
| SECRETARUL: |
Înţelepciunea miştilor era
pentru el Şi izvorul creaţiei; totul, la el, era împlinit |
|
| 3050 |
În cel mai frumos sens din
ea. |
|
| MENAJERA: |
Pentru că era-n firea lui mereu
să iubească Şi să-şi unească sufletul cu tot ce voia Să îi devină conţinut de viaţă, Ultimul gând i-a fost tot pentru lucrarea Căreia i se consacrase în iubire... Aşa cum oamenii se despart de-o fiinţă iubită, Sufletul lui Strader a părăsit lucrarea pământească Căreia-i era consacrată munca lui. |
|
| SECRETARUL: |
El trăia însă realmente-n
spirit, |
|
| 3060 |
Şi Theodora stătea mereu ca vie
înaintea lui; Aşa sunt adevăratele suflete de mişti. |
|
| MENAJERA: |
Pentru că ea şi-a unit
singurătatea cu el. Când a murit, ea stătea încă înaintea lui. Chemat de ea în lumile spirituale Pentru desăvârşirea lucrării, aşa îşi apărea sieşi. Puţin înainte să moară, el a scris Pentru Benedictus cuvintele pe care vreau Să i le dau acum Îndrumătorului miştilor. .........................................…………………. Astfel, viaţa epocii noastre trebuie să meargă |
|
| 3070 |
Mai departe, plină de enigme,
luminată însă Prin oameni solari, de felul lui, De la care ceilalţi, precum planetele, Primesc lumina care trezeşte viaţa (Intră Benedictus. Secretarul iese.) |
|
| MENAJERA: |
'Nainte ca forţele sale să
slăbească, Strader A scris încă aceste câteva rânduri. Le înmânez prietenului său mist. |
|
| BENEDICTUS: |
Şi când scria aceste
cuvinte, Unde zăbovea de fapt sufletul său? |
|
| MENAJERA: |
Întâi a trăit
în gândire |
|
| 3080 |
Ultimul proiect de viaţă; apoi
Theodora S-a unit cu el în spirit; simţind asta, Sufletul lui s-a desprins blând din înveliş. |
|
| BENEDICTUS: |
Mulţumire ţie, fiinţă
credincioasă, pentru serviciul Ce i l-ai făcut pe pământ. (Menajera iese. Benedictus citeşte ultimele cuvinte ale lui Strader.) |
|
| BENEDICTUS: |
„Prietenul meu, când m-am
văzut aproape strivit, Recunoscând că lucrarea mea nu-ntâmpină Doar din afară rezistenţă, că în calea Ideilor de bază ale lucrării Stau defecte interioare, |
|
| 3090 |
Am văzut iar imaginea despre care V-am vorbit de curând. Dar ea Se termina altfel. Nu Ahriman Mi se ridica drept adversar; În locul lui apăru un emisar al spiritului, Al cărui chip m-a făcut să simt clar Propria-mi gândire plină de erori. A trebuit Să evoc cuvintele pe care le-aţi spus Spre întărirea puterii forţei sufletului meu. Imediat emisarul spiritului dispăru...“ |
|
| 3100 |
Mai sunt câteva cuvinte,
dar nu-s în stare Să le citesc... un haos mi le-acoperă, Ţesând deasupra un văl de gânduri. (Apare Ahriman; Benedictus îl priveşte.) Cine eşti tu, care te conturezi fantomatic Din haosul meu în orizontul meu sufletesc? |
|
| AHRIMAN (pentru
sine): |
Mă vede bine, dar acum nu mă
cunoaşte. Încă nu-mi dă durerea spaimei Când vreau să acţionez lângă el. (Către Benedictus): Pot să-ţi spun ceea ce Strader vrea Să îţi încredinţeze pentru salvarea ta proprie |
|
| 3110 |
Şi pentru drumul mistic al
discipolilor tăi. |
|
| BENEDICTUS: |
Cercul meu de mişti va şti mereu
să fie unit Cu sufletul lui Strader, chiar dacă acum Existenţa senzorială nu ne mai face puntea. Dar dacă un emisar al spiritului ce se revelă Din lumile sale vrea să se apropie de noi, El trebuie-ntâi să câştige încrederea noastră... O poate face numai dacă vrea să devină Deplin cunoscut privirii noastre spirituale. |
|
| AHRIMAN: |
În fond, voi tindeţi numai
la cunoaşterea de sine; |
|
| 3120 |
Atunci, o entitate spirituală
străină, ce vrea Să vă slujească, ar trebui să se arate-ntâi Ca o parte a sinei voastre, Ca să vă poată sta alături identificabilă. |
|
| BENEDICTUS: |
Oricine-ai fi, slujeşti binelui
numai dacă În tine nu vrei să tinzi la tine însuţi, Dacă te pierzi în gândirea ummă Şi astfel renaşti în devenirea cosmică. |
|
| AHRIMNAN (pentru
sine): |
||
| E timpul să mă-ndepărtez foarte
repede Din raza sa; de-ndată ce privirea lui |
||
| 3130 |
Mă poate gândi în
adevărul meu, Imediat mi se creează în gândirea lui O parte a forţei care treptat mă nimiceşte. (Ahriman dispare.) |
|
| BENEDICTUS: |
Numai acum îl recunosc pe
Ahriman, care Fuge de aici dar care creează-n sinea mea, Sub formă de gând, mesajul fiinţei sale. El tinde să-ncâlcească gândirea omenească Fiindcă, printr-o eroare de mult moştenită, Îşi caută-n ea izvoarele suferinţei sale. Încă nu ştie că mântuirea îi poate veni |
|
| 3140 |
Doar dacă, în viitor,
îşi regăseşte fiinţa În oglinda acestei gândiri. Desigur, el se-arată astfel oamenilor, Dar nu fiinţial cum se simte-n adevăr. Revelându-se, dar şi disimulându-se, A căutat momentul propice pentru a se sluji În felul lui de Strader. În el, voia să-i lovească şi pe prietenii lui. În viitor însă nu-şi va mai putea ascunde Fiinţa sa discipotilor operei mele mistice. |
|
| 3150 |
Şi când va apărea viziunii
lor, Ei vor trebui să îl gândească treji... Ei trebuie să discearnă multiplele forme Sub care el vrea să se-ascundă când trebuie Să se prezinte sufletelor omeneşti. Dar tu, suflet matur solar al lui Strader, Tu, care prin întărirea forţelor tale spirituale Ai constrâns pe emisarul erorii să dispară, Tu vei străluci prietenilor tăi ca stea spirituală, Vei străbate-n viitor mereu cu lumina ta |
|
| 3160 |
Existenţa Mariei şi a lui
Johannes; Astfel, prin tine, ei se vor putea înarma Mai tare pentru opera lor spirituală Şi, ca vestitori ai luminii sufletului, Se vor arăta puternici în gândire atunci când, Asupra privirii spirituale deplin trezite, Întunecatul Ahriman, umbrind înţelepciunea, Vrea să răspândească bezna haosului. (Cortina cade.)
|
|
