Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

TREZIREA SUFLETELOR

GA 14


TABLOUL CINCISPREZECE


Aceeaşi cameră ca în tabloul precedent. Menajera doctorului Strader stă jos şi aşteaptă. După ce s-a ridicat cortina, intră secretarul; mai apoi, Benedictus. Ahriman.

SECRETARUL:

Va veni imediat Benedictus
Să primească chiar de la voi mesajul.
A fost plecat; abia a sosit.
Era un mare om doctorul Strader.
La început n-aveam o încredere deosebită
În măreţul plan de muncă al lui Gottgetreu.

3020 
Dar fiind adesea de faţă când Strader
Îi arăta ce este necesar lucrării, orice
Obiecţie a mea şi-a pierdut repede forţa.
Mereu plin de spirit, cu un simţ ascuţit
Pentru tot ce-i posibil şi sigur de ţel,
Preocupat totdeauna să scoată ţelul final
Din lucruri conform cu sensul lor;
Să nu-şi facă idei preconcepute.
Se comporta în totul ca miştii.
Era dintre cei care vor să contemple

3030
Sublimul unei privelişti de pe vârf de munte
Şi care-aşteaptă până ajung sus,
Fără să-şi construiască dinainte vreo imagine.

MENAJERA:

Aţi cunoscut în curgerea vieţii
Un om de mari calităţi şi spirit puternic;
În scurtul timp cât i-am putut aduce
Ultimele servicii, aici pe pământ, am putut admira
Înaltul lui suflet. Acest suflet drag
Care-n afara celor şapte ani
De-o rară fericire a trebuit mereu

3040
Să meargă singur prin viaţa pământească.
Miştii i-au oferit întelepciunea. El
De iubire-avea nevoie; dorinţa lui de fapte
Era totuşi iubire, care-şi creează-n viaţă
Multe forme pentru a se revela.
Cele căutate în mod mistic de-acest suflet
Erau necesare focului nobil al fiinţei sale
Aşa cum îi este trupului odihna somnului după muncă.

SECRETARUL:

Înţelepciunea miştilor era pentru el
Şi izvorul creaţiei; totul, la el, era împlinit

3050
În cel mai frumos sens din ea.

MENAJERA:

Pentru că era-n firea lui mereu să iubească
Şi să-şi unească sufletul cu tot ce voia
Să îi devină conţinut de viaţă,
Ultimul gând i-a fost tot pentru lucrarea
Căreia i se consacrase în iubire...
Aşa cum oamenii se despart de-o fiinţă iubită,
Sufletul lui Strader a părăsit lucrarea pământească
Căreia-i era consacrată munca lui.

SECRETARUL:

El trăia însă realmente-n spirit,

3060
Şi Theodora stătea mereu ca vie înaintea lui;
Aşa sunt adevăratele suflete de mişti.

MENAJERA:

Pentru că ea şi-a unit singurătatea cu el.
Când a murit, ea stătea încă înaintea lui.
Chemat de ea în lumile spirituale
Pentru desăvârşirea lucrării, aşa îşi apărea sieşi.
Puţin înainte să moară, el a scris
Pentru Benedictus cuvintele pe care vreau
Să i le dau acum Îndrumătorului miştilor.
.........................................………………….
Astfel, viaţa epocii noastre trebuie să meargă

3070
Mai departe, plină de enigme, luminată însă
Prin oameni solari, de felul lui,
De la care ceilalţi, precum planetele,
Primesc lumina care trezeşte viaţa
(Intră Benedictus. Secretarul iese.)

MENAJERA:

'Nainte ca forţele sale să slăbească, Strader
A scris încă aceste câteva rânduri.
Le înmânez prietenului său mist.

BENEDICTUS:

Şi când scria aceste cuvinte,
Unde zăbovea de fapt sufletul său?

MENAJERA:

Întâi a trăit în gândire

3080
Ultimul proiect de viaţă; apoi Theodora
S-a unit cu el în spirit; simţind asta,
Sufletul lui s-a desprins blând din înveliş.

BENEDICTUS:

Mulţumire ţie, fiinţă credincioasă, pentru serviciul
Ce i l-ai făcut pe pământ.
(Menajera iese. Benedictus citeşte ultimele cuvinte ale lui Strader.)

BENEDICTUS:

„Prietenul meu, când m-am văzut aproape strivit,
Recunoscând că lucrarea mea nu-ntâmpină
Doar din afară rezistenţă, că în calea
Ideilor de bază ale lucrării
Stau defecte interioare,

3090
Am văzut iar imaginea despre care
V-am vorbit de curând. Dar ea
Se termina altfel. Nu Ahriman
Mi se ridica drept adversar;
În locul lui apăru un emisar al spiritului,
Al cărui chip m-a făcut să simt clar
Propria-mi gândire plină de erori. A trebuit
Să evoc cuvintele pe care le-aţi spus
Spre întărirea puterii forţei sufletului meu.
Imediat emisarul spiritului dispăru...“

3100
Mai sunt câteva cuvinte, dar nu-s în stare
Să le citesc... un haos mi le-acoperă,
Ţesând deasupra un văl de gânduri.
(Apare Ahriman; Benedictus îl priveşte.)
Cine eşti tu, care te conturezi fantomatic
Din haosul meu în orizontul meu sufletesc?

AHRIMAN (pentru sine):

Mă vede bine, dar acum nu mă cunoaşte.
Încă nu-mi dă durerea spaimei
Când vreau să acţionez lângă el.
(Către Benedictus):
Pot să-ţi spun ceea ce Strader vrea
Să îţi încredinţeze pentru salvarea ta proprie

3110
Şi pentru drumul mistic al discipolilor tăi.

BENEDICTUS:

Cercul meu de mişti va şti mereu să fie unit
Cu sufletul lui Strader, chiar dacă acum
Existenţa senzorială nu ne mai face puntea.
Dar dacă un emisar al spiritului ce se revelă
Din lumile sale vrea să se apropie de noi,
El trebuie-ntâi să câştige încrederea noastră...
O poate face numai dacă vrea să devină
Deplin cunoscut privirii noastre spirituale.

AHRIMAN:

În fond, voi tindeţi numai la cunoaşterea de sine;

3120
Atunci, o entitate spirituală străină, ce vrea
Să vă slujească, ar trebui să se arate-ntâi
Ca o parte a sinei voastre,
Ca să vă poată sta alături identificabilă.

BENEDICTUS:

Oricine-ai fi, slujeşti binelui numai dacă
În tine nu vrei să tinzi la tine însuţi,
Dacă te pierzi în gândirea ummă
Şi astfel renaşti în devenirea cosmică.

AHRIMNAN (pentru sine):


E timpul să mă-ndepărtez foarte repede
Din raza sa; de-ndată ce privirea lui

3130
Mă poate gândi în adevărul meu,
Imediat mi se creează în gândirea lui
O parte a forţei care treptat mă nimiceşte.
(Ahriman dispare.)


BENEDICTUS:

Numai acum îl recunosc pe Ahriman, care
Fuge de aici dar care creează-n sinea mea,
Sub formă de gând, mesajul fiinţei sale.
El tinde să-ncâlcească gândirea omenească
Fiindcă, printr-o eroare de mult moştenită,
Îşi caută-n ea izvoarele suferinţei sale.
Încă nu ştie că mântuirea îi poate veni

3140
Doar dacă, în viitor, îşi regăseşte fiinţa
În oglinda acestei gândiri.
Desigur, el se-arată astfel oamenilor,
Dar nu fiinţial cum se simte-n adevăr.
Revelându-se, dar şi disimulându-se,
A căutat momentul propice pentru a se sluji
În felul lui de Strader.
În el, voia să-i lovească şi pe prietenii lui.
În viitor însă nu-şi va mai putea ascunde
Fiinţa sa discipotilor operei mele mistice.

3150
Şi când va apărea viziunii lor,
Ei vor trebui să îl gândească treji...
Ei trebuie să discearnă multiplele forme
Sub care el vrea să se-ascundă când trebuie
Să se prezinte sufletelor omeneşti.
Dar tu, suflet matur solar al lui Strader,
Tu, care prin întărirea forţelor tale spirituale
Ai constrâns pe emisarul erorii să dispară,
Tu vei străluci prietenilor tăi ca stea spirituală,
Vei străbate-n viitor mereu cu lumina ta

3160
Existenţa Mariei şi a lui Johannes;
Astfel, prin tine, ei se vor putea înarma
Mai tare pentru opera lor spirituală
Şi, ca vestitori ai luminii sufletului,
Se vor arăta puternici în gândire atunci când,
Asupra privirii spirituale deplin trezite,
Întunecatul Ahriman, umbrind înţelepciunea,
Vrea să răspândească bezna haosului.

(Cortina cade.)