Aceeași cameră ca în tabloul precedent. Menajera doctorului Strader stă jos și așteaptă. După ce s-a ridicat cortina, intră secretarul; mai apoi, Benedictus. Ahriman.
| SECRETARUL: | Va veni imediat Benedictus Să primească chiar de la voi mesajul. A fost plecat; abia a sosit. Era un mare om doctorul Strader. La început n-aveam o încredere deosebită În măreţul plan de muncă al lui Gottgetreu. |
|
| 3020 | Dar fiind adesea de faţă când Strader Îi arăta ce este necesar lucrării, orice Obiecţie a mea și-a pierdut repede forţa. Mereu plin de spirit, cu un simţ ascuţit Pentru tot ce-i posibil și sigur de ţel, Preocupat totdeauna să scoată ţelul final Din lucruri conform cu sensul lor; Să nu-și facă idei preconcepute. Se comporta în totul ca miștii. Era dintre cei care vor să contemple |
|
| 3030 | Sublimul unei priveliști de pe vârf de munte Și care-așteaptă până ajung sus, Fără să-și construiască dinainte vreo imagine. |
|
| MENAJERA: | Aţi cunoscut în curgerea vieţii Un om de mari calităţi și spirit puternic; În scurtul timp cât i-am putut aduce Ultimele servicii, aici pe pământ, am putut admira Înaltul lui suflet. Acest suflet drag Care-n afara celor șapte ani De-o rară fericire a trebuit mereu |
|
| 3040 | Să meargă singur prin viaţa pământească. Miștii i-au oferit întelepciunea. El De iubire-avea nevoie; dorinţa lui de fapte Era totuși iubire, care-și creează-n viaţă Multe forme pentru a se revela. Cele căutate în mod mistic de-acest suflet Erau necesare focului nobil al fiinţei sale Așa cum îi este trupului odihna somnului după muncă. |
|
| SECRETARUL: | Înţelepciunea miștilor era pentru el Și izvorul creaţiei; totul, la el, era împlinit |
|
| 3050 | În cel mai frumos sens din ea. |
|
| MENAJERA: | Pentru că era-n firea lui mereu să iubească Și să-și unească sufletul cu tot ce voia Să îi devină conţinut de viaţă, Ultimul gând i-a fost tot pentru lucrarea Căreia i se consacrase în iubire... Așa cum oamenii se despart de-o fiinţă iubită, Sufletul lui Strader a părăsit lucrarea pământească Căreia-i era consacrată munca lui. |
|
| SECRETARUL: | El trăia însă realmente-n spirit, | |
| 3060 | Și Theodora stătea mereu ca vie înaintea lui; Așa sunt adevăratele suflete de miști. |
|
| MENAJERA: | Pentru că ea și-a unit singurătatea cu el. Când a murit, ea stătea încă înaintea lui. Chemat de ea în lumile spirituale Pentru desăvârșirea lucrării, așa își apărea sieși. Puţin înainte să moară, el a scris Pentru Benedictus cuvintele pe care vreau Să i le dau acum Îndrumătorului miștilor. .........................................…………………. Astfel, viaţa epocii noastre trebuie să meargă |
|
| 3070 | Mai departe, plină de enigme, luminată însă Prin oameni solari, de felul lui, De la care ceilalţi, precum planetele, Primesc lumina care trezește viaţa (Intră Benedictus. Secretarul iese.) |
|
| MENAJERA: | 'Nainte ca forţele sale să slăbească, Strader A scris încă aceste câteva rânduri. Le înmânez prietenului său mist. |
|
| BENEDICTUS: | Și când scria aceste cuvinte, Unde zăbovea de fapt sufletul său? |
|
| MENAJERA: | Întâi a trăit în gândire | |
| 3080 | Ultimul proiect de viaţă; apoi Theodora S-a unit cu el în spirit; simţind asta, Sufletul lui s-a desprins blând din înveliș. |
|
| BENEDICTUS: | Mulţumire ţie, fiinţă credincioasă, pentru serviciul Ce i l-ai făcut pe pământ. (Menajera iese. Benedictus citește ultimele cuvinte ale lui Strader.) |
|
| BENEDICTUS: | „Prietenul meu, când m-am văzut aproape strivit, Recunoscând că lucrarea mea nu-ntâmpină Doar din afară rezistenţă, că în calea Ideilor de bază ale lucrării Stau defecte interioare, |
|
| 3090 | Am văzut iar imaginea despre care V-am vorbit de curând. Dar ea Se termina altfel. Nu Ahriman Mi se ridica drept adversar; În locul lui apăru un emisar al spiritului, Al cărui chip m-a făcut să simt clar Propria-mi gândire plină de erori. A trebuit Să evoc cuvintele pe care le-aţi spus Spre întărirea puterii forţei sufletului meu. Imediat emisarul spiritului dispăru...” |
|
| 3100 | Mai sunt câteva cuvinte, dar nu-s în stare Să le citesc... un haos mi le-acoperă, Ţesând deasupra un văl de gânduri. (Apare Ahriman; Benedictus îl privește.) Cine ești tu, care te conturezi fantomatic Din haosul meu în orizontul meu sufletesc? |
|
| AHRIMAN (pentru sine): | Mă vede bine, dar acum nu mă cunoaște. Încă nu-mi dă durerea spaimei Când vreau să acţionez lângă el. (Către Benedictus): Pot să-ţi spun ceea ce Strader vrea Să îţi încredinţeze pentru salvarea ta proprie |
|
| 3110 | Și pentru drumul mistic al discipolilor tăi. |
|
| BENEDICTUS: | Cercul meu de miști va ști mereu să fie unit Cu sufletul lui Strader, chiar dacă acum Existenţa senzorială nu ne mai face puntea. Dar dacă un emisar al spiritului ce se revelă Din lumile sale vrea să se apropie de noi, El trebuie-ntâi să câștige încrederea noastră... O poate face numai dacă vrea să devină Deplin cunoscut privirii noastre spirituale. |
|
| AHRIMAN: | În fond, voi tindeţi numai la cunoașterea de sine; | |
| 3120 | Atunci, o entitate spirituală străină, ce vrea Să vă slujească, ar trebui să se arate-ntâi Ca o parte a sinei voastre, Ca să vă poată sta alături identificabilă. |
|
| BENEDICTUS: | Oricine-ai fi, slujești binelui numai dacă În tine nu vrei să tinzi la tine însuţi, Dacă te pierzi în gândirea ummă Și astfel renaști în devenirea cosmică. |
|
| AHRIMNAN (pentru sine): | ||
| E timpul să mă-ndepărtez foarte repede Din raza sa; de-ndată ce privirea lui |
||
| 3130 | Mă poate gândi în adevărul meu, Imediat mi se creează în gândirea lui O parte a forţei care treptat mă nimicește. (Ahriman dispare.) |
|
| BENEDICTUS: | Numai acum îl recunosc pe Ahriman, care Fuge de aici dar care creează-n sinea mea, Sub formă de gând, mesajul fiinţei sale. El tinde să-ncâlcească gândirea omenească Fiindcă, printr-o eroare de mult moștenită, Își caută-n ea izvoarele suferinţei sale. Încă nu știe că mântuirea îi poate veni |
|
| 3140 | Doar dacă, în viitor, își regăsește fiinţa În oglinda acestei gândiri. Desigur, el se-arată astfel oamenilor, Dar nu fiinţial cum se simte-n adevăr. Revelându-se, dar și disimulându-se, A căutat momentul propice pentru a se sluji În felul lui de Strader. În el, voia să-i lovească și pe prietenii lui. În viitor însă nu-și va mai putea ascunde Fiinţa sa discipotilor operei mele mistice. |
|
| 3150 | Și când va apărea viziunii lor, Ei vor trebui să îl gândească treji... Ei trebuie să discearnă multiplele forme Sub care el vrea să se-ascundă când trebuie Să se prezinte sufletelor omenești. Dar tu, suflet matur solar al lui Strader, Tu, care prin întărirea forţelor tale spirituale Ai constrâns pe emisarul erorii să dispară, Tu vei străluci prietenilor tăi ca stea spirituală, Vei străbate-n viitor mereu cu lumina ta |
|
| 3160 | Existenţa Mariei și a lui Johannes; Astfel, prin tine, ei se vor putea înarma Mai tare pentru opera lor spirituală Și, ca vestitori ai luminii sufletului, Se vor arăta puternici în gândire atunci când, Asupra privirii spirituale deplin trezite, Întunecatul Ahriman, umbrind înţelepciunea, Vrea să răspândească bezna haosului. (Cortina cade.)
|
|
