Domeniul spiritului. Valuri de culoare pline de semnificaţie. În partea de sus trec spre un roșu de foc iar în jos se pierd într-un albastru închis și violet. Dedesubt, acţionând simbolic, o sferă pământească. Fiinţele care apar formează un întreg cu tabloul culorilor. La dreapta, grupul de gnomi din tabloul doi. În faţa lor, Hilarius. Cu totul în faţa scenei, forţele sufletului. În spatele lui Hilarius, ceva mai sus, Ahriman. În stânga, mai jos, Lucifer. În prim-plan, sufletul lui Felix Balde; sufletul lui Strader și al lui Capesius; Benedictus, Maria, Felicia Balde, Păzitorul Pragului.
| SUFLETUL LUI FELIX BALDE (în picioare, în stânga, în veșmânt de penitent, robă de un violet deschis, centură de aur): | ||
| |
Îţi mulţumesc Spirit ce lumile conduci înţelept, Izbăvitor al meu din singurătăţi întunecate; Cuvântul tău trezește la muncă și la viaţă. Vreau să iau din ce dărui tu lumilor |
|
| 1560 | Ca apoi să le pot cugeta, atunci când tu Faci să se scufunde lumea mea în apatie. Spre ele duci apoi, pe razele tale, Ceea ce îmi poate da forţe de viziune. |
|
| LUCIFER (veșmânt radiid într-un albastru-verde; partea de sus, într-un roșu scânteietor, formează o mantie care se termină în aripi; în sus, nu are aură ci ceva de genul mitrei, de un roșu închis, împodobit cu aripi; la aripa din dreapta, o formă albastră ca de spadă; aripa din stânga, ca și cum ar purta o formă planetară sferică, galbenă. El este mai în spate, în stânga, puţin deasupra sufletului lui Felix Balde): | ||
| Slujitorul meu, acţiuni ca ale tale Pretind faza solară în care am intrat. Astrul pământesc primește-acum lumină-atenuată. E timpu-n care suflete de genul tău Pot să lucreze cel mai bine la ele însele. Din izvorul meu de lumină îţi trimit |
||
| 1570 | Impulsurile-germen ale simţului Sinei. Adună-le pentru forţa puternică a Eului. Îţi vor înflori în viaţa de pe Pământ. Acolo va căuta sufletul tău florile. El se va desfăta de propria-i fiinţă, când, Bucuros, va putea gândi cele dorite aprig. |
|
| SUFLETUL LUI FELIX BALDE (cu privirea spre grupul gnomilor): | ||
| Acolo-n depărtări dispare viaţă luminândă; În imagini de ceaţă plutește spre adâncuri Și, în plutire, vrea să-și dea greutate. |
||
| SUFLETUL LUI HILARIUS (formă a Spiritelor elementare, de culoare albastru-cenușiu ca oţelul, transformată în chip omenesc. Capul mai puţin înclinat și membrele mai asemănătoare cu cele omenești): | ||
| Ceaţa dorinţelor e o reflectare-n sfera spiritului | ||
| 1580 | A astrului pământesc; A astrului pentru care-ţi faci în lumea asta, Din substanţe ale sufletului, o existenţă gânditoare. Pentru tine-i doar ţesere de ceaţă fugară. Pentru sine-s fiinţe ce-si simt densitatea sufletului. Pe Pământ, ele creează cu raţiune cosmică În vechea temelie de foc, însetată de formă. |
|
| SUFLETUL LUI FELIX BALDE: | ||
| Vreau să nu mă apese greutatea lor. Ea creează-mpotrivire dorinţei de-a pluti. |
||
| AHRIMAN: | Cuvântul tău e bun. Vreau să-l apuc repede | |
| 1590 | Ca să-l păstrez intact. Tu însuţi nu-l vei putea cultiva mai departe. Dar pe Pământ îl vei urî. |
|
| SUFLETUL LUI STRADER (formă din care se vede numai capul, aură galben-verde, cu stele roșii și portocalii; la dreapta, departe, sufletul lui Felix Balde): | ||
| Un cuvânt perceptibil în sunet și ecou. Se-arată plin de sens, dar sunetul dispare; Pe ecou pune stăpânire bucuria existenţei. Încotro va vrea să o apuce? |
||
| CEALALTĂ PHILIA (ca o copie a lui Lucifer, dar îi lipsește strălucirea în partea de sus și de jos a veșmântului. În loc de spadă, un fel de pumnal iar în lucul planetei o sferă roșie ca un fruct): | ||
| Se duce, râvnind greutate, Spre locul unde viaţa luminândă dispare Și pătrunde-n adâncuri ca ceva ceţos. |
||
| 1600 | Dacă-i păstrezi înţelesul în sfera ta Te voi mâna spre ceaţă; O vei regăsi apoi pe Pământ. |
|
| PHILIA (formă angelică de un galben spre alb, cu aripi violet-deschis, o nuanţă mai palidă decât a aripilor Mariei, care va intra mai târziu. Cele trei forme sufletești sunt în apropierea sufletului lui Strader): | ||
| Voi avea grijă ca fiinţele de ceaţă Să-ţi călăuzească fiinţa fără să știi; Vreau să o-ncredinţez luminii lumilor, în care Aceste fiinţe creează căldură fiinţei tale. |
||
| ASTRID (formă angelică, veșmânt violet-deschis, cu aripi albastre): | ||
| Eu răspândesc cu bucurie viaţa pură stelară Peste fiinţe, ca să o condenseze-n forme; Ele vor învigora trupul tău pământesc |
||
| 1610 | Departe de cunoaștere, dar aproape de pornirea inimii. |
|
| LUNA (formă angelică suplă, veșmânt roșu-albastru cu aripi portocalii): | ||
| Fiinţa ponderală ce ele o creează apăsând, Eu ţi-o ascund în viitor în trupul fizic, pentru ca, Gândind, tu să nu le modelezi spre rău Și astfel să stârnești furtuna în viaţa pe Pământ. |
||
| SUFLETUL LUI STRADER | Cele trei au rostit cuvinte solare; Ele-acţionează-n câmpul privirii mele. Creează multe chipuri; în mine germinează Impulsul de a le remodela plin de sens Într-un tot cu forţă sufletească. |
|
| 1620 | Trezește-te pentru mine, tu, forţă regească a Soarelui, Ca să te pot domoli prin rezistenţa Pe care dorinţa mea o aduce din sfera Lunii... Deja capătă viaţă strălucirea aurului, simţind cald, Și strălucirea argintului împrăștiind gânduri, rece. Licărește încă, impuls arzător al lui Mercur, Unește-mă cu existenţa cosmică separată de mine. ..................................................................... Simt clar că iar mi s-a creat o parte a imaginii Pe care trebuie să o înfăptuiesc aici Din forţe ale spiritului cosmic. (Ahriman dispare.) |
|
| SUFLETUL LUI CAPESIUS (care a apărut la primele fraze ale lui Strader; i se vede numai capul, cu o aură albastră presărată cu stele roșii și galbene): | ||
| 1630 | Pe malul depărtat al sufletului, urcă spre mine O imagine ce nu mi-a atins vreodată fiinţa, De când m-am smuls vieţii pământești. Emană har, acţionează blând, binevoitor; Calda strălucire a înţelepciunii curge din ea Și-i dă existenţei mele lumină limpezitoare... De m-aș putea-mpleti strâns cu imaginea asta Aș dobândi lucrul după care însetez. Dar eu nu cunosc forţa care ar putea Să stimuleze imaginea în sfera mea. |
|
| LUNA: |
1640 | Simte ce ţi-au dat două vieţi pământești... Una, în timpuri de demult, s-a scurs severă; Orbit de ambiţii ai parcurs-o Pe cealaltă; hrănește-o puternic Cu forţa harului celei dintâi, Și sufletele de foc ale lui Jupiter Ţi se vor revela la orizontul privirii; Vei fi-ntărit puternic de înţelepciune. Atunci imaginea ce o contempli de departe Pe ţărmul sferei tale sufletești |
| 1650 | Se va putea apropia de tine. |
|
| SUFLETUL LUI CAPESIUS: |
Sunt eu atât de dator sufletului care Se pregătește de existenţă, încât asta se reflectă Avertizator în imaginea din sfera mea sufletească? |
|
| ASTRID: | Sigur! Dar el nu-ţi cere încă să te-achiţi În următoarea viaţă pământească. Imaginea vrea să-ţi dea forţe-gând Încât, ca om, să poţi găsi omul care Să îţi arate imaginea viitorului tău pământesc. |
|
| CEALALTĂ PHILIA: | Imaginea se poate-apropia mai mult de tine, | |
| 1660 | Dar nu-ţi poate pătrunde-n viaţa proprie. Potolește-i deci dorinţa spre existenţa ta, Încât să poţi găsi din nou Pământul 'Nainte ca ea să se reverse-n fiinţa ta proprie. |
|
| SUFLETUL LUI CAPESIUS: |
Simt dinainte ce-i voi datora dacă Aș vrea s-o apropii mai mult de mine, Și aș putea liber să mă afirm faţă de ea. Din sferele Philiei văd acum venind, Ca imagini de gândire, forţele pe care Trebuie să le scot din apropierea ei. |
|
| PHILIA: | 1670 | Curând, când Saturn, cu strălucirea-i multicoloră, Te va ilumina, prinde momentul prielnic. Imaginea-nrudită spiritului va implanta Prin forţa ei, în învelișul sufletului tău, Rădăcinile gândirii, care trebuie Să îţi dezvăluie sensul evoluţiei pământești Când acest astru te va purta din nou. |
| SUFLETUL LUI CAPESIUS: |
Îndrumarea ce mi-o dai mă va călăuzi Când Saturn mă va ilumina. |
|
| LUCIFER: | Vreau să trezesc în aceste suflete și privirea | |
| 1680 | Pentru lumi a căror lumină le doare, 'Nainte ca ele să părăsească această fază solară Cu forţe pentru viitoarea existenţă pământească. Suferinţa trebuie să le fecundeze cu-ndoială. Vreau să chem acele sfere ale sufletului Pe care ele n-au forţa să le privească. (În centrul acestui domeniu al spiritului apare sufletul lui Benedictus și cel al Mariei. Benedictus, ca formă, reproduce configuraţia întregului decor. Veșmântul, care se lărgește în partea de jos, trece în tonuri de verde-albasru; în jurul capului se vede o aură roșu-galben-albastră; albastrul se topește în verdele-albastru al întregului veșmânt. Maria, ca făptură angelică; galben care trece în aur, fără picioare, cu aripi violet-luminos.) |
|
| SUFLETUL LUI BENEDICTUS: | ||
| Cu sferele voastre dens încărcate de pământesc, Voi apăsaţi puternic orizontul meu cosmic. Dacă lăsaţi să aibă încă tărie simţul Sinei, Nu veţi găsi fiinţa mea solară iradiind în voi |
||
| 1690 | 'N-această existenţă spirituală. |
|
| SUFLETUL MARIEI: | El vă era străin ultima dată când Aţi purtat veșmântul din substantă pătnântească; Dar în învelișul sufletului vostru încă rodește Forţa cuvântului solar cu care el v-a îngrijit, Binevoitor, în vechi epoci pământești. Simţiţi impulsul cel mai adânc al fiinţei voastre Și veţi simţi puternic apropierea sa. |
|
| SUFLETUL LUI FELIX BALDE: | ||
| Cuvinte răsună din sfere ce îmi sunt străine. Dar sunetul lor nu naște existenţă luminândă. |
||
| 1700 | Nu mi se par cu totul reale. |
|
| SUFLETUL LUI STRADER: |
O fiinţă luminândă acţionează la ţărmul spiritului; Dar pentru mine-i mută, oricât m-aș strădui Să prind sensul forţelor ce dau lumină. |
|
| SUFLETUL DOAMNEI BALDE (chipul unei penitente, veșmânt portocaliu, centură de argint; apare foarte aproape de Maria): | ||
| Voi, suflete pe care Lucifer v-a chemat acum, Penitentul aude sunetul cuvintelor voastre, Dar lui îi luminează numai Cuvântul solar A cărui suprastrălucire stinge vocile voastre. Celălalt vede lumina voastră stelară Dar lui îi e necunoscută scrierea stelară. |
||
| SUFLETUL LUI CAPESIUS: |
||
| 1710 | Scrierea stelară!... Cuvântul ăsta... trezește gânduri; El mi le-aduce pe valurile sufletului. Gânduri ce-ntr-o viaţă pământească de demult Se revelau măret fiinţei mele. .............................................................. Ele luminează, dar....deja dispar în devenire. Uitatea răspândește umbre-adânc întunecate. |
|
| PĂZITORUL (în veșmânt simbolic, îngeresc, se apropie de sufletul lui Benedictus și al Mariei): | ||
| Voi, suflete, care la porunca lui Lucifer V-aţi apropiat de cercul celorlalte suflete, În locul ăsta vă aflaţi în puterea mea. Sufletele pe care le căutaţi... vă caută... |
||
| 1720 | În timpu-acesta cosmic, ele nu trebuie, Cu existenţa lor, să se atingă cu voi prin gânduri, În sferele lor; păziţi-vă Să forţaţi intrarea-n cercul lor. De vă veţi încumeta, veţi dăuna și lor și vouă. Va trebui să vă retrag forţa luminii stelare Și, pentru perioade cosmice de timp, Să vă surghiunesc departe de ele, în alte sfere. (Cortina cade încet.)
|
|
