Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

TREZIREA SUFLETELOR

GA 14


TABLOUL CINCI


Domeniul spiritului. Valuri de culoare pline de semnificaţie. În partea de sus trec spre un roşu de foc iar în jos se pierd într-un albastru închis şi violet. Dedesubt, acţionând simbolic, o sferă pământească. Fiinţele care apar formează un întreg cu tabloul culorilor. La dreapta, grupul de gnomi din tabloul doi. În faţa lor, Hilarius. Cu totul în faţa scenei, forţele sufletului. În spatele lui Hilarius, ceva mai sus, Ahriman. În stânga, mai jos, Lucifer. În prim-plan, sufletul lui Felix Balde; sufletul lui Strader şi al lui Capesius; Benedictus, Maria, Felicia Balde, Păzitorul Pragului.

SUFLETUL LUI FELIX BALDE (în picioare, în stânga, în veşmânt de penitent, robă de un violet deschis, centură de aur):


Îţi mulţumesc Spirit ce lumile conduci înţelept,
Izbăvitor al meu din singurătăţi întunecate;
Cuvântul tău trezeşte la muncă şi la viaţă.
Vreau să iau din ce dărui tu lumilor

1560 Ca apoi să le pot cugeta, atunci când tu
Faci să se scufunde lumea mea în apatie.
Spre ele duci apoi, pe razele tale,
Ceea ce îmi poate da forţe de viziune.

LUCIFER (veşmânt radiid într-un albastru-verde; partea de sus, într-un roşu scânteietor, formează o mantie care se termină în aripi; în sus, nu are aură ci ceva de genul mitrei, de un roşu închis, împodobit cu aripi; la aripa din dreapta, o formă albastră ca de spadă; aripa din stânga, ca şi cum ar purta o formă planetară sferică, galbenă. El este mai în spate, în stânga, puţin deasupra sufletului lui Felix Balde):


Slujitorul meu, acţiuni ca ale tale
Pretind faza solară în care am intrat.
Astrul pământesc primeşte-acum lumină-atenuată.
E timpu-n care suflete de genul tău
Pot să lucreze cel mai bine la ele însele.
Din izvorul meu de lumină îţi trimit

1570
Impulsurile-germen ale simţului Sinei.
Adună-le pentru forţa puternică a Eului.
Îţi vor înflori în viaţa de pe Pământ.
Acolo va căuta sufletul tău florile.
El se va desfăta de propria-i fiinţă, când,
Bucuros, va putea gândi cele dorite aprig.

SUFLETUL LUI FELIX BALDE (cu privirea spre grupul gnomilor):


Acolo-n depărtări dispare viaţă luminândă;
În imagini de ceaţă pluteşte spre adâncuri
Şi, în plutire, vrea să-şi dea greutate.

SUFLETUL LUI HILARIUS (formă a Spiritelor elementare, de culoare albastru-cenuşiu ca oţelul, transformată în chip omenesc. Capul mai puţin înclinat şi membrele mai asemănătoare cu cele omeneşti):


Ceaţa dorinţelor e o reflectare-n sfera spiritului

1580
A astrului pământesc;
A astrului pentru care-ţi faci în lumea asta,
Din substanţe ale sufletului, o existenţă gânditoare.
Pentru tine-i doar ţesere de ceaţă fugară.
Pentru sine-s fiinţe ce-si simt densitatea sufletului.
Pe Pământ, ele creează cu raţiune cosmică
În vechea temelie de foc, însetată de formă.

SUFLETUL LUI FELIX BALDE:
Vreau să nu mă apese greutatea lor.
Ea creează-mpotrivire dorinţei de-a pluti.

AHRIMAN:

Cuvântul tău e bun. Vreau să-l apuc repede

1590
Ca să-l păstrez intact.
Tu însuţi nu-l vei putea cultiva mai departe.
Dar pe Pământ îl vei urî.

SUFLETUL LUI STRADER (formă din care se vede numai capul, aură galben-verde, cu stele roşii şi portocalii; la dreapta, departe, sufletul lui Felix Balde):


Un cuvânt perceptibil în sunet şi ecou.
Se-arată plin de sens, dar sunetul dispare;
Pe ecou pune stăpânire bucuria existenţei.
Încotro va vrea să o apuce?

CEALALTĂ PHILIA (ca o copie a lui Lucifer, dar îi lipseşte strălucirea în partea de sus şi de jos a veşmântului. În loc de spadă, un fel de pumnal iar în lucul planetei o sferă roşie ca un fruct):


Se duce, râvnind greutate,
Spre locul unde viaţa luminândă dispare
Şi pătrunde-n adâncuri ca ceva ceţos.

1600
Dacă-i păstrezi înţelesul în sfera ta
Te voi mâna spre ceaţă;
O vei regăsi apoi pe Pământ.

PHILIA (formă angelică de un galben spre alb, cu aripi violet-deschis, o nuanţă mai palidă decât a aripilor Mariei, care va intra mai târziu. Cele trei forme sufleteşti sunt în apropierea sufletului lui Strader):


Voi avea grijă ca fiinţele de ceaţă
Să-ţi călăuzească fiinţa fără să ştii;
Vreau să o-ncredinţez luminii lumilor, în care
Aceste fiinţe creează căldură fiinţei tale.

ASTRID (formă angelică, veşmânt violet-deschis, cu aripi albastre):


Eu răspândesc cu bucurie viaţa pură stelară
Peste fiinţe, ca să o condenseze-n forme;
Ele vor învigora trupul tău pământesc

1610
Departe de cunoaştere, dar aproape de pornirea inimii.

LUNA (formă angelică suplă, veşmânt roşu-albastru cu aripi portocalii):


Fiinţa ponderală ce ele o creează apăsând,
Eu ţi-o ascund în viitor în trupul fizic, pentru ca,
Gândind, tu să nu le modelezi spre rău
Şi astfel să stârneşti furtuna în viaţa pe Pământ.

SUFLETUL LUI STRADER:

Cele trei au rostit cuvinte solare;
Ele-acţionează-n câmpul privirii mele.
Creează multe chipuri; în mine germinează
Impulsul de a le remodela plin de sens
Într-un tot cu forţă sufletească.

1620
Trezeşte-te pentru mine, tu, forţă regească a Soarelui,
Ca să te pot domoli prin rezistenţa
Pe care dorinţa mea o aduce din sfera Lunii...
Deja capătă viaţă strălucirea aurului, simţind cald,
Şi strălucirea argintului împrăştiind gânduri, rece.
Licăreşte încă, impuls arzător al lui Mercur,
Uneşte-mă cu existenţa cosmică separată de mine.
.....................................................................
Simt clar că iar mi s-a creat o parte a imaginii
Pe care trebuie să o înfăptuiesc aici
Din forţe ale spiritului cosmic.
(Ahriman dispare.)

SUFLETUL LUI CAPESIUS (care a apărut la primele fraze ale lui Strader; i se vede numai capul, cu o aură albastră presărată cu stele roşii şi galbene):

1630
Pe malul depărtat al sufletului, urcă spre mine
O imagine ce nu mi-a atins vreodată fiinţa,
De când m-am smuls vieţii pământeşti.
Emană har, acţionează blând, binevoitor;
Calda strălucire a înţelepciunii curge din ea
Şi-i dă existenţei mele lumină limpezitoare...
De m-aş putea-mpleti strâns cu imaginea asta
Aş dobândi lucrul după care însetez.
Dar eu nu cunosc forţa care ar putea
Să stimuleze imaginea în sfera mea.

LUNA:
1640
Simte ce ţi-au dat două vieţi pământeşti...
Una, în timpuri de demult, s-a scurs severă;
Orbit de ambiţii ai parcurs-o
Pe cealaltă; hrăneşte-o puternic
Cu forţa harului celei dintâi,
Şi sufletele de foc ale lui Jupiter
Ţi se vor revela la orizontul privirii;
Vei fi-ntărit puternic de înţelepciune.
Atunci imaginea ce o contempli de departe
Pe ţărmul sferei tale sufleteşti

1650
Se va putea apropia de tine.

SUFLETUL LUI CAPESIUS:

Sunt eu atât de dator sufletului care
Se pregăteşte de existenţă, încât asta se reflectă
Avertizator în imaginea din sfera mea sufletească?

ASTRID:

Sigur! Dar el nu-ţi cere încă să te-achiţi
În următoarea viaţă pământească.
Imaginea vrea să-ţi dea forţe-gând
Încât, ca om, să poţi găsi omul care
Să îţi arate imaginea viitorului tău pământesc.

CEALALTĂ PHILIA:

Imaginea se poate-apropia mai mult de tine,

1660
Dar nu-ţi poate pătrunde-n viaţa proprie.
Potoleşte-i deci dorinţa spre existenţa ta,
Încât să poţi găsi din nou Pământul
'Nainte ca ea să se reverse-n fiinţa ta proprie.

SUFLETUL LUI CAPESIUS:

Simt dinainte ce-i voi datora dacă
Aş vrea s-o apropii mai mult de mine,
Şi aş putea liber să mă afirm faţă de ea.
Din sferele Philiei văd acum venind,
Ca imagini de gândire, forţele pe care
Trebuie să le scot din apropierea ei.

PHILIA:
1670
Curând, când Saturn, cu strălucirea-i multicoloră,
Te va ilumina, prinde momentul prielnic.
Imaginea-nrudită spiritului va implanta
Prin forţa ei, în învelişul sufletului tău,
Rădăcinile gândirii, care trebuie
Să îţi dezvăluie sensul evoluţiei pământeşti
Când acest astru te va purta din nou.

SUFLETUL LUI CAPESIUS:

Îndrumarea ce mi-o dai mă va călăuzi
Când Saturn mă va ilumina.

LUCIFER:

Vreau să trezesc în aceste suflete şi privirea

1680
Pentru lumi a căror lumină le doare,
'Nainte ca ele să părăsească această fază solară
Cu forţe pentru viitoarea existenţă pământească.
Suferinţa trebuie să le fecundeze cu-ndoială.
Vreau să chem acele sfere ale sufletului
Pe care ele n-au forţa să le privească.
(În centrul acestui domeniu al spiritului apare sufletul lui Benedictus şi cel al Mariei. Benedictus, ca formă, reproduce configuraţia întregului decor. Veşmântul, care se lărgeşte în partea de jos, trece în tonuri de verde-albasru; în jurul capului se vede o aură roşu-galben-albastră; albastrul se topeşte în verdele-albastru al întregului veşmânt. Maria, ca făptură angelică; galben care trece în aur, fără picioare, cu aripi violet-luminos.)

SUFLETUL LUI BENEDICTUS:
Cu sferele voastre dens încărcate de pământesc,
Voi apăsaţi puternic orizontul meu cosmic.
Dacă lăsaţi să aibă încă tărie simţul Sinei,
Nu veţi găsi fiinţa mea solară iradiind în voi

1690
'N-această existenţă spirituală.

SUFLETUL MARIEI:

El vă era străin ultima dată când
Aţi purtat veşmântul din substantă pătnântească;
Dar în învelişul sufletului vostru încă rodeşte
Forţa cuvântului solar cu care el v-a îngrijit,
Binevoitor, în vechi epoci pământeşti.
Simţiţi impulsul cel mai adânc al fiinţei voastre
Şi veţi simţi puternic apropierea sa.

SUFLETUL LUI FELIX BALDE:
Cuvinte răsună din sfere ce îmi sunt străine.
Dar sunetul lor nu naşte existenţă luminândă.

1700
Nu mi se par cu totul reale.

SUFLETUL LUI STRADER:
O fiinţă luminândă acţionează la ţărmul spiritului;
Dar pentru mine-i mută, oricât m-aş strădui
Să prind sensul forţelor ce dau lumină.

SUFLETUL DOAMNEI BALDE (chipul unei penitente, veşmânt portocaliu, centură de argint; apare foarte aproape de Maria):


Voi, suflete pe care Lucifer v-a chemat acum,
Penitentul aude sunetul cuvintelor voastre,
Dar lui îi luminează numai Cuvântul solar
A cărui suprastrălucire stinge vocile voastre.
Celălalt vede lumina voastră stelară
Dar lui îi e necunoscută scrierea stelară.

SUFLETUL LUI CAPESIUS:



1710
Scrierea stelară!... Cuvântul ăsta... trezeşte gânduri;
El mi le-aduce pe valurile sufletului.
Gânduri ce-ntr-o viaţă pământească de demult
Se revelau măret fiinţei mele.
..............................................................
Ele luminează, dar....deja dispar în devenire.
Uitatea răspândeşte umbre-adânc întunecate.

PĂZITORUL (în veşmânt simbolic, îngeresc, se apropie de sufletul lui Benedictus şi al Mariei):


Voi, suflete, care la porunca lui Lucifer
V-aţi apropiat de cercul celorlalte suflete,
În locul ăsta vă aflaţi în puterea mea.
Sufletele pe care le căutaţi... vă caută...

1720
În timpu-acesta cosmic, ele nu trebuie,
Cu existenţa lor, să se atingă cu voi prin gânduri,
În sferele lor; păziţi-vă
Să forţaţi intrarea-n cercul lor.
De vă veţi încumeta, veţi dăuna şi lor şi vouă.
Va trebui să vă retrag forţa luminii stelare
Şi, pentru perioade cosmice de timp,
Să vă surghiunesc departe de ele, în alte sfere.

(Cortina cade încet.)