Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

TREZIREA SUFLETELOR

GA 14


TABLOUL OPT


Acelaşi decor de templu ca în tabloul şapte; la început este acoperit de o cortină intermediară, în faţa căreia o egipteancă rosteşte cele ce urmează. Egipteanca poate fi gândită ca o încarnare anterioară a lui Thomasius.

EGIPTEANCA:

E ceasu-n care el îşi va consacra existenţa

2080 
Slujirii străvechii sacre-nţelepciuni
Şi se va rupe de mine pentru totdeauna.
Din culmile de lumină unde se îndreaptă
Cu sufletul lui, sufletului meu trebuie
Să îi apară raza morţii;... fără el...
Pentru mine, pe Pământ, este doar doliu,
Renunţare şi moarte...
...................................…………………
În ceasul ăsta, chiar dacă el mă părăseşte,
Eu vreau să rămân totuşi foarte aproape
De locul unde el se consacră spiritului.

2090
Şi nu pot măcar să văd cu ochii mei
Cum se va smulge Pământului...
Poate în presimţire, revelaţia visului mă va lăsa
Să rămân acum în spirit aproape de el.

Cortina intermediară se ridică. Se vede pregătit totul pentru iniţierea neofitului, care este gândit ca o încarnare anterioară a Mariei. De o parte a altarului, Marele hierofant, ca una din încarnările anterioare ale lui Benedictus. De cealaltă parte a altarului de jertfă, Păstrătorul Cuvântului, o încarnare anterioară a lui Hilarius Gottgetreu. Puţin mai în faţa altarului, Păstrătorul sigiliului, o încarnare anterioară a Theodorei. În faţă, dar de o parte a altarului, reprezentantul elementului pământ, o încarnare anterioară a lui Romanus; reprezentantul elementului aer, o încarnate anterioară a lui Magnus Bellicosus; foarte aproape de Marele hierofant se află hierofantul, o încarnare anterioară a lui Capesius; de cealaltă parte, reprezentantul elementului foc, o încarnare anterioară a doctorului Strader; reprezentantul elementului apă, o încarnare anterioară a lui Torquatus. În faţă, Philia, Astrid, Luna şi Cealaltă Philia. Cel mai în faţă, în formă de sfincşi, Lucifer şi Ahriman. În Lucifer este mai accentuat heruvimul; în Ahriman, taurul. Tot în partea din faţă, alţi patru mari preoţi. După ce Templul şi miştii au devenit vizibili, urmează o tăcere; apoi Paza Pragului, o încarnare anterioară a lui Felix Balde, şi mistul, o încarnare anterioară a Feliciei Balde, îl introduc pe neofit prin partea stângă. Ei îl aşează în cercul interior, aproape de altar. Cei doi care l-au condus rămân in apropierea lui.

PAZA PRAGULUI:

Din această ţesătură de iluzii pe care tu,
În beznele erorii tale, o numeai lumea,
Mistul te-a adus la noi.   
Lumea-i ţesută din existenţă şi neant,
Ţesătura ei lua pentru tine forma aparenţei.
Aparenţa e bună când e privită de existenţă;

2100
Dar tu o visai în viaţa aparentă, iar aparenţa
Recunoscută de aparenţă se sustrage Totului...
Tu, aparenţă a aparentei, învaţă să te cunoşti.

MISTUL:

Aşa vorbeşte cel ce păzeşte acest prag al Templului,
Vieţuieşte în tine ponderea grea a Cuvântului.

REPREZENTANTUL ELEMENTULUI PĂMĂNT:


În greutatea apăsătoare a existenţei pământeşti
Întelege fără spaimă aparenţa fiinţei proprii
Încât să te poti scufunda în adâncurile cosmice...
În adâncurile cosmice caută existenţa în întunecimi;
Iar ceea ce afli leagă de aparenţa ta;

2110
În ceea ce apasă ţi se dă existenţa.

PĂSTRĂTORUL CUVÂNTULUI:


Vei înţelege unde te conducem în coborâre
Abia când vei urma cuvântul său.
Noi făurim forma propriei tale fiinţe;
Recunoaşte lucrarea noastră, altfel va trebui
Să te dizolvi deplin ca aparenţă în neantul cosmic.

MISTUL:

Aşa vorbeşte cel ce păzeşte Cuvântul Templului,
Vieţuieşte-n tine greutatea Cuvântului.

REPREZENTANTUL ELEMENTULUI AER:


Scapă de greutatea existenţei pământeşti;
În cufundare, ea ucide existenţa Sinei tale.

2120
Fugi de ea cu uşurinţa aerului.
În largurile cosmice caută existenţa în lumină;
Iar ceea ce găseşti, leagă de aparenţa ta.
În zbor îţi va fi dată existenţa.

PĂSTRĂTORUL CUVÂNTULUI:


Vei înţelege unde te conducem în zbor,
Abia când vei urma cuvântul său.
Noi luminăm viaţa fiinţei tale;
Recunoaşte lucrarea noastră; altfel va trebui
Să te dizolvi deplin ca aparenţă în neantul cosmic.

MISTUL:

Aşa vorbeşte cel ce păzeşte cuvântul Templului,

2130
Vieţuieşte-n tine forţa 'naripantă a Cuvântului.

MARELE HIEROFANT:

Fiul meu, pe calea nobilă a-nţelepciunii
Vei urma fidel cuvântul miştilor.
Nu poţi descoperi în tine răspunsul.
Încă apasă în tine întunecata eroare;
Şi nebunie aspiră în tine spre depărtările cosmice.
De-aceea priveşte-n flacăra asta ce ţi-e mai aproape
(Pe altar, care acum ocupă mijlocul scenei, se aprinde flacăra de jertfă, în limbi luminoase.)
Ca viaţa propriei fiinţe.
Şi din foc citeşte-ţi răspunsul.

MISTUL:

Aşa vorbeşte cel ce conduce jertfa Templului,

2140
Vieţuieşte în tine forţa sacră a jertfei.

REPREZENTANTUL ELEMENTULUI FOC:


Lasă să ardă eroarea sentimentului de sine
În focul aprins ţie pentru jertfă.
Arde tu însuţi cu substanţa erorii tale.
În focul cosmic caută-ţi existenţa ca flacără;
Ceea ce găseşti leagă de aparenţa ta.
În ardere-ţi va fi dată existenţa.

PĂSTRĂTORUL SIGILIULUI:


Vei înţelege de ce te plăsmuim ca flacără
Abia când vei urma cuvântul său.
Noi purificăm forma propriei tale fiinţe.

2150
Recunoaşte lucrarea noastră; altfel va trebui,
Fără de formă, să te pierzi în apa Cosmosului.

MISTUL:

Aşa vorbeşte cel ce păzeşte sigiliul Templului,
Vieiuieşte forţa de lumină a înţelepciunii.

REPREZENTANTUL ELEMENTULUI APĂ:


Împiedică puterea flacării lumii de foc
Să mistuie puterea propriei tale existenţe.
Aparenta nu capătă altfel pentru tine existenţă
Decât dacă unda apei lumilor
Te poate străbate cu sunetul sferelor.
În apa lumilor caută existenţa ca undă.

2160
Iar ceea ce găseşti leagă cu aparenţa ta.
În undă îţi va fi dată existenţa.

PĂSTRĂTORUL SIGILIULUI:


Vei înţelege de ce te plăsmuim ca undă
Abia când vei urma cuvântul său.
Noi plăsmuim forma fiinţei tale proprii;
Recunoaşte lucrarea noastră, altfel va trebui
Să te pierzi fără formă în focul cosmic.

MARELE HIEROFANT:

Fiul meu, vei urma cu voinţă fermă
Şi cuvântul acestor mişti.
Tu nu poţi vedea în tine răspunsul.

2170
Puterea ta încă îngheaţă în frică laşă;
Slăbiciunii nu-i poţi da formă de undă
Care te face să răsuni în împărăţia sferelor.
De-aceea, ascultă vorbind forţele sufletului tău;
Recunoaşte-n cuvintele lor propria ta voce.

PHILIA:   

În foc purifică-te;... ca undă cosmică
Te pierde-n sunetul sferelor spiritului.

ASTRID:

În sunetul sferelor spiritului te plăsmuieşte;
Zboară uşor ca aerul în largurile cosmice.

LUNA:

În adâncurile cosmice coboară;

2180
Te-ncumetă ca sine în forţa gravitaţiei.

CEALALTĂ PHILA:

Te depărtează de existenţa personală;
Uneşte-te cu puterea elementelor.

MISTUL:

Aşa vorbeşte-n Templu propriul tău suflet;
Vieţuieşte-n el puterea-ndrumătoare-a forţelor.

MARELE HIEROFANT:

Prietene hierofant, scrutează-n temeliile adânci
Ale acestui suflet pe care trebuie să îl conducem
Pe drumu-nţelepciunii; vesteşte-ne
Ce vezi ca prezentul lui.

HIEROFANTUL:

Este-mplinit ceea ce slujeşte jertfei noastre.

2190
Sufletul a uitat ceea ce era.
Opoziţiile elementelor i-au atenuat
Vălul de aparenţă al erorii; ea continuă
Să trăiască în conflictul elementelor.
Sufletul şi-a salvat doar fiinţa sa.
Iar ceea ce trăieşte în fiinţă, el trebuie să citească
În Cuvântul cosmic, care vorbeşte din flacără.

MARELE HIEROFANT:

Citeşte deci tu, suflet omenesc, ceea ce flacăra
Îţi vesteşte lăuntric drept Cuvânt cosmic.
…………………………………………..
(Se aşterne o lungă pauză în timpul căreia se face întuneric complet. Se văd numai flacăca şi contururile indistincte ale personajelor; după o pauză, Marele hierofant reia):
Acum trezeşte-te din contemplarea lumilor!

2200
Anunţă-ne ceea ce se citeşte în Cuvântul cosmic.
(Neofitul tace. Marele hierofant continuă foarte consternat):
El tace! Viziunea ta se pierde? Vorbeşte!

NEOFITUL:

Sub porunca severelor voastre cuvinte rituale,
M-am cufundat în fiinţa flăcării,
Aşteptând sunetele înaltelor cuvinte cosmice.
(Pe măsură ce el vorbeşte, miştii prezenii, cu excepţia hierofantului, arată o spaimă crescândă.)
Am simţit că mă pot libera de greutatea Pământului
Cu uşurinţa aerului...
Cuprins cu iubire de focul cosmic, m-am simpt
În curentul vălurind al spiritului.
Am văzut cum forma mea vie pământească

2210
Stătea-n afara mea, ca altă fiinţă.
Simţindu-mă-nvăluit de beatitudine, n-am putut
Privi în lumina spirituală decât cu interes,
Plin de dorinţă, învelişul pământesc...
Din lumi înalte, spirite radiau lumină...;
Sclipind luminos ca fluturi s-apropiau de el
Fiinţele care-i întreţineau activă viaţa.
Din sclipirea de lumină a acestor fiinţe,
Corpul meu radia 'napoi scânteietorul joc de culori
Ce apărea sclipind, aproape, licărind departe;

2220
Apoi se pierdu risipindu-se-n spaţiu.
În existenţa sufletesc-spirituală-mi apăru dorinţa
Ca greutatea pământului să mă cufunde iar
În învelişul meu, pentru ca, simţind căldura vieţii,
Să pot cultiva simţul bucuriei...
Cufundându-mă bucuros în învelişul meu,
Am auzit chematea voastră severă la trezire.

MARELE HIEROFANT (consternat, către ceilalţi mişti, consternaţi şi ei):

2230
Asta nu-i viziune-a spiritului; sentiment pământesc
Iese din mist şi a urcat ca jertfă în înalturile limpezi
Ale spiritului... O, sacrilegiu, sacrilegiu!...

PĂSTRĂTORUL CUVÂNTULUI (mânios, către hierofant):


Asta nu s-ar fi-ntâmplat dacă v-aţi fi-mplinit slujba
În sensul străvechii, sacrei datorii
Încredinţată vouă ca hierofant.

HIEROFANTUL:

Am făcut ce mi se impune ca datorie
Din sferele înalte în ceasul ăsta solemn.
M-am abţinut să gândesc cuvântul care
Îmi este poruncit după obicei
Şi care trebuia să acţioneze spiritual
De la gândirea mea la neofit.
Astfel, acest tânăr n-a revelat un gând străin,

2240
Ci propria-i fiinţă.
Adevărul a biruit. Mă puteţi pedepsi;
A trebuit să fac ceea ce voi trăiţi cu teamă;
Simt că se apropie timpuri care
Vor libera Eul din spiritul de grup
Şi vor descătuşa gândirea personală.
Se poate ca acest tânăr să se smulgă-acum
Din drumul vostru mistic... Vieţi pământeşti viitoare.
Îi vor indica însă sigur învăţătura miştilor
Prestabilită pentru el de puterile destinului.

MIŞTII:
2250
O, sacrilegiu,... care cere ispăşire.. pedeapsă...
(Sfincşii încep să vorbească unul după altul, drept Ahriman şi Lucifer. Până acum au fost nemişcaţi ca două statui. Sunt auziţi numai de Marele hierofant, de hierofant şi de neofit. Ceilalti rămân sub impresia provocată de cele petrecute.)

AHRIMAN CA SFINX:

Trebuie să răpesc pentru lăcaşurile mele ceea ce
Aici vrea să se-ndrepte doar incorect spre lumină.
O să cultiv asta mai departe în întunecimi;
Se va crea astfel spiritual capacitatea ca-n viitor,
În viaţa Pământului, să fie-ntreţesută benefic
Cu sensul just al devenirii;
Dar, pân-atunci, operei mele îi va servi
Ceea ce slujbei de jertfă
I se arată-acum a fi o povară pământească.

LUCIFER CA SFINX:
2260
Vreau să răpesc pentru lăcaşurile mele ceea ce,
Aici, ca dorinţă spirituală, se bucură de aparenţă.
Ca aparenţă va trebui să strălucească vesel în lumină
Şi astfel să se consacre-n spirit frumuseţii
Pe care greutatea Pământului, prin povara sa,
Vrea s-o ţină încă departe în această epocă.
În frumos, aparenţa se schimbă-n existenţă;
Ea va fi în viitor lumină a Pământului,
Coborându-se ca lumină ce fuge de aici.

MARELE HIEROFANT:

Sfincşii vorbesc... ei, care erau doar imagini,

2270
De când înţelepţii au celebrat aici slujba.
Spiritul, el a cuprins forma moartă...
O, destin, tu răsuni drept Cuvânt cosmic...!
(Ceilalii mişti, în afară de hierofant şi de neofit, sunt miraţi de aceste cuvinte ale Marelui hierofant.)

HIEROFANTUL (către Marele hierofant):


Actul de iniţiere mistică pe care-l împlinim
Nu are-nsemnătate doar aici.
Curentul de destin al devenirii cosmice curge
Prin cuvântul şi actul slujbei grave de jertfă.

(Cortina cade peste atmosfera determinată de cele petrecute.)