Același decor de templu ca în tabloul șapte; la început este acoperit de o cortină intermediară, în faţa căreia o egipteancă rostește cele ce urmează. Egipteanca poate fi gândită ca o încarnare anterioară a lui Thomasius.
| EGIPTEANCA: | E ceasu-n care el își va consacra existenţa | |
| 2080 | Slujirii străvechii sacre-nţelepciuni Și se va rupe de mine pentru totdeauna. Din culmile de lumină unde se îndreaptă Cu sufletul lui, sufletului meu trebuie Să îi apară raza morţii;... fără el... Pentru mine, pe Pământ, este doar doliu, Renunţare și moarte... .......................................................... În ceasul ăsta, chiar dacă el mă părăsește, Eu vreau să rămân totuși foarte aproape De locul unde el se consacră spiritului. |
|
| 2090 | Și nu pot măcar să văd cu ochii mei Cum se va smulge Pământului... Poate în presimţire, revelaţia visului mă va lăsa Să rămân acum în spirit aproape de el. Cortina intermediară se ridică. Se vede pregătit totul pentru iniţierea neofitului, care este gândit ca o încarnare anterioară a Mariei. De o parte a altarului, Marele hierofant, ca una din încarnările anterioare ale lui Benedictus. De cealaltă parte a altarului de jertfă, Păstrătorul Cuvântului, o încarnare anterioară a lui Hilarius Gottgetreu. Puţin mai în faţa altarului, Păstrătorul sigiliului, o încarnare anterioară a Theodorei. În faţă, dar de o parte a altarului, reprezentantul elementului pământ, o încarnare anterioară a lui Romanus; reprezentantul elementului aer, o încarnate anterioară a lui Magnus Bellicosus; foarte aproape de Marele hierofant se află hierofantul, o încarnare anterioară a lui Capesius; de cealaltă parte, reprezentantul elementului foc, o încarnare anterioară a doctorului Strader; reprezentantul elementului apă, o încarnare anterioară a lui Torquatus. În faţă, Philia, Astrid, Luna și Cealaltă Philia. Cel mai în faţă, în formă de sfincși, Lucifer și Ahriman. În Lucifer este mai accentuat heruvimul; în Ahriman, taurul. Tot în partea din faţă, alţi patru mari preoţi. După ce Templul și miștii au devenit vizibili, urmează o tăcere; apoi Paza Pragului, o încarnare anterioară a lui Felix Balde, și mistul, o încarnare anterioară a Feliciei Balde, îl introduc pe neofit prin partea stângă. Ei îl așează în cercul interior, aproape de altar. Cei doi care l-au condus rămân in apropierea lui. |
|
| PAZA PRAGULUI: | Din această ţesătură de iluzii pe care tu, În beznele erorii tale, o numeai lumea, Mistul te-a adus la noi. Lumea-i ţesută din existenţă și neant, Ţesătura ei lua pentru tine forma aparenţei. Aparenţa e bună când e privită de existenţă; |
|
| 2100 | Dar tu o visai în viaţa aparentă, iar aparenţa Recunoscută de aparenţă se sustrage Totului... Tu, aparenţă a aparentei, învaţă să te cunoști. |
|
| MISTUL: | Așa vorbește cel ce păzește acest prag al Templului, Vieţuiește în tine ponderea grea a Cuvântului. |
|
| REPREZENTANTUL ELEMENTULUI PĂMĂNT: | ||
| În greutatea apăsătoare a existenţei pământești Întelege fără spaimă aparenţa fiinţei proprii Încât să te poti scufunda în adâncurile cosmice... În adâncurile cosmice caută existenţa în întunecimi; Iar ceea ce afli leagă de aparenţa ta; |
||
| 2110 | În ceea ce apasă ţi se dă existenţa. |
|
| PĂSTRĂTORUL CUVÂNTULUI: | ||
| Vei înţelege unde te conducem în coborâre Abia când vei urma cuvântul său. Noi făurim forma propriei tale fiinţe; Recunoaște lucrarea noastră, altfel va trebui Să te dizolvi deplin ca aparenţă în neantul cosmic. |
||
| MISTUL: | Așa vorbește cel ce păzește Cuvântul Templului, Vieţuiește-n tine greutatea Cuvântului. |
|
| REPREZENTANTUL ELEMENTULUI AER: | ||
| Scapă de greutatea existenţei pământești; În cufundare, ea ucide existenţa Sinei tale. |
||
| 2120 | Fugi de ea cu ușurinţa aerului. În largurile cosmice caută existenţa în lumină; Iar ceea ce găsești, leagă de aparenţa ta. În zbor îţi va fi dată existenţa. |
|
| PĂSTRĂTORUL CUVÂNTULUI: | ||
| Vei înţelege unde te conducem în zbor, Abia când vei urma cuvântul său. Noi luminăm viaţa fiinţei tale; Recunoaște lucrarea noastră; altfel va trebui Să te dizolvi deplin ca aparenţă în neantul cosmic. |
||
| MISTUL: | Așa vorbește cel ce păzește cuvântul Templului, | |
| 2130 | Vieţuiește-n tine forţa 'naripantă a Cuvântului. |
|
| MARELE HIEROFANT: | Fiul meu, pe calea nobilă a-nţelepciunii Vei urma fidel cuvântul miștilor. Nu poţi descoperi în tine răspunsul. Încă apasă în tine întunecata eroare; Și nebunie aspiră în tine spre depărtările cosmice. De-aceea privește-n flacăra asta ce ţi-e mai aproape (Pe altar, care acum ocupă mijlocul scenei, se aprinde flacăra de jertfă, în limbi luminoase.) Ca viaţa propriei fiinţe. Și din foc citește-ţi răspunsul. |
|
| MISTUL: | Așa vorbește cel ce conduce jertfa Templului, | |
| 2140 | Vieţuiește în tine forţa sacră a jertfei. |
|
| REPREZENTANTUL ELEMENTULUI FOC: | ||
| Lasă să ardă eroarea sentimentului de sine În focul aprins ţie pentru jertfă. Arde tu însuţi cu substanţa erorii tale. În focul cosmic caută-ţi existenţa ca flacără; Ceea ce găsești leagă de aparenţa ta. În ardere-ţi va fi dată existenţa. |
||
| PĂSTRĂTORUL SIGILIULUI: | ||
| Vei înţelege de ce te plăsmuim ca flacără Abia când vei urma cuvântul său. Noi purificăm forma propriei tale fiinţe. |
||
| 2150 | Recunoaște lucrarea noastră; altfel va trebui, Fără de formă, să te pierzi în apa Cosmosului. |
|
| MISTUL: | Așa vorbește cel ce păzește sigiliul Templului, Vieiuiește forţa de lumină a înţelepciunii. |
|
| REPREZENTANTUL ELEMENTULUI APĂ: | ||
| Împiedică puterea flacării lumii de foc Să mistuie puterea propriei tale existenţe. Aparenta nu capătă altfel pentru tine existenţă Decât dacă unda apei lumilor Te poate străbate cu sunetul sferelor. În apa lumilor caută existenţa ca undă. |
||
| 2160 | Iar ceea ce găsești leagă cu aparenţa ta. În undă îţi va fi dată existenţa. |
|
| PĂSTRĂTORUL SIGILIULUI: | ||
| Vei înţelege de ce te plăsmuim ca undă Abia când vei urma cuvântul său. Noi plăsmuim forma fiinţei tale proprii; Recunoaște lucrarea noastră, altfel va trebui Să te pierzi fără formă în focul cosmic. |
||
| MARELE HIEROFANT: | Fiul meu, vei urma cu voinţă fermă Și cuvântul acestor miști. Tu nu poţi vedea în tine răspunsul. |
|
| 2170 | Puterea ta încă îngheaţă în frică lașă; Slăbiciunii nu-i poţi da formă de undă Care te face să răsuni în împărăţia sferelor. De-aceea, ascultă vorbind forţele sufletului tău; Recunoaște-n cuvintele lor propria ta voce. |
|
| PHILIA: | În foc purifică-te;... ca undă cosmică Te pierde-n sunetul sferelor spiritului. |
|
| ASTRID: | În sunetul sferelor spiritului te plăsmuiește; Zboară ușor ca aerul în largurile cosmice. |
|
| LUNA: | În adâncurile cosmice coboară; | |
| 2180 | Te-ncumetă ca sine în forţa gravitaţiei. |
|
| CEALALTĂ PHILA: | Te depărtează de existenţa personală; Unește-te cu puterea elementelor. |
|
| MISTUL: | Așa vorbește-n Templu propriul tău suflet; Vieţuiește-n el puterea-ndrumătoare-a forţelor. |
|
| MARELE HIEROFANT: | Prietene hierofant, scrutează-n temeliile adânci Ale acestui suflet pe care trebuie să îl conducem Pe drumu-nţelepciunii; vestește-ne Ce vezi ca prezentul lui. |
|
| HIEROFANTUL: | Este-mplinit ceea ce slujește jertfei noastre. |
|
| 2190 | Sufletul a uitat ceea ce era. Opoziţiile elementelor i-au atenuat Vălul de aparenţă al erorii; ea continuă Să trăiască în conflictul elementelor. Sufletul și-a salvat doar fiinţa sa. Iar ceea ce trăiește în fiinţă, el trebuie să citească În Cuvântul cosmic, care vorbește din flacără. |
|
| MARELE HIEROFANT: | Citește deci tu, suflet omenesc, ceea ce flacăra Îţi vestește lăuntric drept Cuvânt cosmic. ………………………………………….. (Se așterne o lungă pauză în timpul căreia se face întuneric complet. Se văd numai flacăca și contururile indistincte ale personajelor; după o pauză, Marele hierofant reia): Acum trezește-te din contemplarea lumilor! |
|
| 2200 | Anunţă-ne ceea ce se citește în Cuvântul cosmic. (Neofitul tace. Marele hierofant continuă foarte consternat): El tace! Viziunea ta se pierde? Vorbește! |
|
| NEOFITUL: | Sub porunca severelor voastre cuvinte rituale, M-am cufundat în fiinţa flăcării, Așteptând sunetele înaltelor cuvinte cosmice. (Pe măsură ce el vorbește, miștii prezenii, cu excepţia hierofantului, arată o spaimă crescândă.) Am simţit că mă pot libera de greutatea Pământului Cu ușurinţa aerului... Cuprins cu iubire de focul cosmic, m-am simpt În curentul vălurind al spiritului. Am văzut cum forma mea vie pământească |
|
| 2210 | Stătea-n afara mea, ca altă fiinţă. Simţindu-mă-nvăluit de beatitudine, n-am putut Privi în lumina spirituală decât cu interes, Plin de dorinţă, învelișul pământesc... Din lumi înalte, spirite radiau lumină...; Sclipind luminos ca fluturi s-apropiau de el Fiinţele care-i întreţineau activă viaţa. Din sclipirea de lumină a acestor fiinţe, Corpul meu radia 'napoi scânteietorul joc de culori Ce apărea sclipind, aproape, licărind departe; |
|
| 2220 | Apoi se pierdu risipindu-se-n spaţiu. În existenţa sufletesc-spirituală-mi apăru dorinţa Ca greutatea pământului să mă cufunde iar În învelișul meu, pentru ca, simţind căldura vieţii, Să pot cultiva simţul bucuriei... Cufundându-mă bucuros în învelișul meu, Am auzit chematea voastră severă la trezire. |
|
| MARELE HIEROFANT (consternat, către ceilalţi miști, consternaţi și ei): | ||
| 2230 | Asta nu-i viziune-a spiritului; sentiment pământesc Iese din mist și a urcat ca jertfă în înalturile limpezi Ale spiritului... O, sacrilegiu, sacrilegiu!... |
|
| PĂSTRĂTORUL CUVÂNTULUI (mânios, către hierofant): | ||
| Asta nu s-ar fi-ntâmplat dacă v-aţi fi-mplinit slujba În sensul străvechii, sacrei datorii Încredinţată vouă ca hierofant. |
||
| HIEROFANTUL: | Am făcut ce mi se impune ca datorie Din sferele înalte în ceasul ăsta solemn. M-am abţinut să gândesc cuvântul care Îmi este poruncit după obicei Și care trebuia să acţioneze spiritual De la gândirea mea la neofit. Astfel, acest tânăr n-a revelat un gând străin, |
|
| 2240 | Ci propria-i fiinţă. Adevărul a biruit. Mă puteţi pedepsi; A trebuit să fac ceea ce voi trăiţi cu teamă; Simt că se apropie timpuri care Vor libera Eul din spiritul de grup Și vor descătușa gândirea personală. Se poate ca acest tânăr să se smulgă-acum Din drumul vostru mistic... Vieţi pământești viitoare. Îi vor indica însă sigur învăţătura miștilor Prestabilită pentru el de puterile destinului. |
|
| MIȘTII: | 2250 | O, sacrilegiu,... care cere ispășire.. pedeapsă... (Sfincșii încep să vorbească unul după altul, drept Ahriman și Lucifer. Până acum au fost nemișcaţi ca două statui. Sunt auziţi numai de Marele hierofant, de hierofant și de neofit. Ceilalți rămân sub impresia provocată de cele petrecute.) |
| AHRIMAN CA SFINX: | Trebuie să răpesc pentru lăcașurile mele ceea ce Aici vrea să se-ndrepte doar incorect spre lumină. O să cultiv asta mai departe în întunecimi; Se va crea astfel spiritual capacitatea ca-n viitor, În viaţa Pământului, să fie-ntreţesută benefic Cu sensul just al devenirii; Dar, pân-atunci, operei mele îi va servi Ceea ce slujbei de jertfă I se arată-acum a fi o povară pământească. |
|
| LUCIFER CA SFINX: | 2260 | Vreau să răpesc pentru lăcașurile mele ceea ce, Aici, ca dorinţă spirituală, se bucură de aparenţă. Ca aparenţă va trebui să strălucească vesel în lumină Și astfel să se consacre-n spirit frumuseţii Pe care greutatea Pământului, prin povara sa, Vrea s-o ţină încă departe în această epocă. În frumos, aparenţa se schimbă-n existenţă; Ea va fi în viitor lumină a Pământului, Coborându-se ca lumină ce fuge de aici. |
| MARELE HIEROFANT: | Sfincșii vorbesc... ei, care erau doar imagini, |
|
| 2270 | De când înţelepţii au celebrat aici slujba. Spiritul, el a cuprins forma moartă... O, destin, tu răsuni drept Cuvânt cosmic...! (Ceilalți miști, în afară de hierofant și de neofit, sunt miraţi de aceste cuvinte ale Marelui hierofant.) |
|
| HIEROFANTUL (către Marele hierofant): | ||
| Actul de iniţiere mistică pe care-l împlinim Nu are-nsemnătate doar aici. Curentul de destin al devenirii cosmice curge Prin cuvântul și actul slujbei grave de jertfă. (Cortina cade peste atmosfera determinată de cele petrecute.)
|
||
