|
Acelaşi decor de templu ca în tabloul şapte; la
început
este acoperit de o cortină intermediară, în faţa căreia o
egipteancă rosteşte cele ce urmează. Egipteanca poate fi gândită
ca o încarnare anterioară a lui Thomasius.
| EGIPTEANCA: |
E ceasu-n care el îşi va collsacra existenţa | |
| 2080
|
Slujirii străvechii
sacre-nţelepciuni Şi se va rupe de mine pentru totdeauna. Din culmile de lumină unde se îndreaptă Cu sufletul lui, sufletului meu trebuie Să îi apară raza morţii;... fără el... Pentru mine, pe Pământ, este doar doliu, Renunţare şi moarte... ...................................………………… În ceasul ăsta, chiar dacă el mă părăseşte, Eu vreau să rămân totuşi foarte aproape De locul unde el se consacră spiritului. |
|
| 2090 |
Şi nu pot măcar să văd cu ochii
mei Cum se va smulge Pământului... Poate în presimţire, revelaţia visului mă va lăsa Să rămân acum în spirit aproape de el. Cortina intermediară se
ridică. Se vede pregătit totul
pentru iniţierea neofitului, care este gândit ca o
încarnare anterioară a Mariei. De o parte a altarului, Marele
hierofant, ca una din încarnările anterioare ale lui Benedictus.
De cealaltă parte a altarului de jertfă, Păstrătorul Cuvântului,
o încarnare anterioară a lui Hilarius Gottgetreu. Puţin mai
în faţa altarului, Păstrătorul sigiliului, o încarnare
anterioară a Theodorei. În faţă, dar de o parte a altarului,
reprezentantul elementului pământ, o încarnare anterioară a
lui Romanus; reprezentantul elementului aer, o încarnate
anterioară a lui Magnus Bellicosus; foarte aproape de Marele hierofant
se află hierofantul, o încarnare anterioară a lui Capesius; de
cealaltă parte, reprezentantul elementului foc, o încarnare
anterioară a doctorului Strader; reprezentantul elementului apă, o
încarnare anterioară a lui Torquatus. În faţă, Philia,
Astrid, Luna şi Cealaltă Philia. Cel mai în faţă, în formă
de sfincşi, Lucifer şi Ahriman. În Lucifer este mai accentuat
heruvimul; în Ahriman, taurul. Tot în partea din faţă, alţi
patru mari preoţi. După ce Templul şi miştii au devenit vizibili,
urmează o tăcere; apoi Paza Pragului, o încarnare anterioară a
lui Felix Balde, şi mistul, o încarnare anterioară a Feliciei
Balde, îl introduc pe neofit prin partea stângă. Ei
îl aşează în cercul interior, aproape de altar. Cei doi
care l-au condus rămân in apropierea lui.
|
|
| PAZA
PRAGULUI: |
Din această ţesătură de iluzii
pe care tu, În beznele erorii tale, o numeai lumea, Mistul te-a adus la noi. Lumea-i ţesută din existenţă şi neant, Ţesătura ei lua pentru tine forma aparenţei. Aparenţa e bună când e privită de existenţă; |
|
| 2100 |
Dar tu o visai în viaţa
aparentă, iar aparenţa Recunoscută de aparenţă se sustrage Totului... Tu, aparenţă a aparentei, învaţă să te cunoşti. |
|
| MISTUL: |
Aşa vorbeşte cel ce păzeşte
acest prag al Templului, Vieţuieşte în tine ponderea grea a Cuvântului. |
|
| REPREZENTANTUL
ELEMENTULUI PĂMĂNT: |
||
| În greutatea apăsătoare a
existenţei pământeşti Întelege fără spaimă aparenţa fiinţei proprii Încât să te poti scufunda în adâncurile cosmice... În adâncurile cosmice caută existenţa în întunecimi; Iar ceea ce afli leagă de aparenţa ta; |
||
| 2110 |
În ceea ce apasă ţi se dă
existenţa. |
|
| PĂSTRĂTORUL CUVÂNTULUI: | ||
| Vei înţelege unde te
conducem în coborâre Abia când vei urma cuvântul său. Noi făurim forma propriei tale fiinţe; Recunoaşte lucrarea noastră, altfel va trebui Să te dizolvi deplin ca aparenţă în neantul cosmic. |
||
| MISTUL: |
Aşa vorbeşte cel ce păzeşte
Cuvântul Templului, Vieţuieşte-n tine greutatea Cuvântului. |
|
| REPREZENTANTUL
ELEMENTULUI AER: |
||
| Scapă de greutatea existenţei
pământeşti; În cufundare, ea ucide existenţa Sinei tale. |
||
| 2120 |
Fugi de ea cu uşurinţa aerului. În largurile cosmice caută existenţa în lumină; Iar ceea ce găseşti, leagă de aparenţa ta. În zbor îţi va fi dată existenţa. |
|
| PĂSTRĂTORUL
CUVÂNTULUI: |
||
| Vei înţelege unde te
conducem în zbor, Abia când vei urma cuvântul său. Noi luminăm viaţa fiinţei tale; Recunoaşte lucrarea noastră; altfel va trebui Să te dizolvi deplin ca aparenţă în neantul cosmic. |
||
| MISTUL: |
Aşa vorbeşte cel ce păzeşte
cuvântul Templului, |
|
| 2130 |
Vieţuieşte-n tine forţa
'naripantă a Cuvântului. |
|
| MARELE
HIEROFANT: |
Fiul meu, pe calea nobilă
a-nţelepciunii Vei urma fidel cuvântul miştilor. Nu poţi descoperi în tine răspunsul. Încă apasă în tine întunecata eroare; Şi nebunie aspiră în tine spre depărtările cosmice. De-aceea priveşte-n flacăra asta ce ţi-e mai aproape (Pe altar, care acum ocupă mijlocul scenei, se aprinde flacăra de jertfă, în limbi luminoase.) Ca viaţa propriei fiinţe. Şi din foc citeşte-ţi răspunsul. |
|
| MISTUL: |
Aşa vorbeşte cel ce conduce
jertfa Templului, |
|
| 2140 |
Vieţuieşte în tine forţa
sacră a jertfei. |
|
| REPREZENTANTUL
ELEMENTULUI FOC: |
||
| Lasă să ardă eroarea
sentimentului de sine În focul aprins ţie pentru jertfă. Arde tu însuţi cu substanţa erorii tale. În focul cosmic caută-ţi existenţa ca flacără; Ceea ce găseşti leagă de aparenţa ta. În ardere-ţi va fi dată existenţa. |
||
| PĂSTRĂTORUL
SIGILIULUI: |
||
| Vei înţelege de ce te
plăsmuim ca flacără Abia când vei urma cuvântul său. Noi purificăm forma propriei tale fiinţe. |
||
| 2150 |
Recunoaşte lucrarea noastră;
altfel va trebui, Fără de formă, să te pierzi în apa Cosmosului. |
|
| MISTUL: |
Aşa vorbeşte cel ce păzeşte
sigiliul Templului, Vieiuieşte forţa de lumină a înţelepciunii. |
|
| REPREZENTANTUL
ELEMENTULUI APĂ: |
||
| Împiedică puterea flacării
lumii de foc Să mistuie puterea propriei tale existenţe. Aparenta nu capătă altfel pentru tine existenţă Decât dacă unda apei lumilor Te poate străbate cu sunetul sferelor. În apa lumilor caută existenţa ca undă. |
||
| 2160 |
Iar ceea ce găseşti leagă cu
aparenţa ta. În undă îţi va fi dată existenţa. |
|
| PĂSTRĂTORUL
SIGILIULUI: |
||
| Vei înţelege de ce te
plăsmuim ca undă Abia când vei urma cuvântul său. Noi plăsmuim forma fiinţei tale proprii; Recunoaşte lucrarea noastră, altfel va trebui Să te pierzi fără formă în focul cosmic. |
||
| MARELE
HIEROFANT: |
Fiul meu, vei urma cu voinţă
fermă Şi cuvântul acestor mişti. Tu nu poţi vedea în tine răspunsul. |
|
| 2170 |
Puterea ta încă
îngheaţă în frică laşă; Slăbiciunii nu-i poţi da formă de undă Care te face să răsuni în împărăţia sferelor. De-aceea, ascultă vorbind forţele sufletului tău; Recunoaşte-n cuvintele lor propria ta voce. |
|
| PHILIA:
|
În foc purifică-te;... ca
undă cosmică Te pierde-n sunetul sferelor spiritului. |
|
| ASTRID: |
În sunetul sferelor
spiritului te plăsmuieşte; Zboară uşor ca aerul în largurile cosmice. |
|
| LUNA: |
În adâncurile
cosmice coboară; |
|
| 2180 |
Te-ncumetă ca sine în
forţa gravitaţiei. |
|
| CEALALTĂ
PHILA: |
Te depărtează de existenţa
personală; Uneşte-te cu puterea elementelor. |
|
| MISTUL: |
Aşa vorbeşte-n Templu propriul tău suflet; Vieţuieşte-n el puterea-ndrumătoare-a forţelor. |
|
| MARELE
HIEROFANT: |
Prietene hierofant, scrutează-n
temeliile adânci Ale acestui suflet pe care trebuie să îl conducem Pe drumu-nţelepciunii; vesteşte-ne Ce vezi ca prezentul lui. |
|
| HIEROFANTUL:
|
Este-mplinit ceea ce slujeşte
jertfei noastre. |
|
| 2190 |
Sufletul a uitat ceea ce era. Opoziţiile elementelor i-au atenuat Vălul de aparenţă al erorii; ea continuă Să trăiască în conflictul elementelor. Sufletul şi-a salvat doar fiinţa sa. Iar ceea ce trăieşte în fiinţă, el trebuie să citească În Cuvântul cosmic, care vorbeşte din flacără. |
|
| MARELE
HIEROFANT: |
Citeşte deci tu, suflet omenesc,
ceea ce flacăra Îţi vesteşte lăuntric drept Cuvânt cosmic. ………………………………………….. (Se aşterne o lungă pauză în timpul căreia se face întuneric complet. Se văd numai flacăca şi contururile indistincte ale personajelor; după o pauză, Marele hierofant reia): Acum trezeşte-te din contemplarea lumilor! |
|
| 2200 |
Anunţă-ne ceea ce se citeşte
în Cuvântul cosmic. (Neofitul tace. Marele hierofant continuă foarte consternat): El tace! Viziunea ta se pierde? Vorbeşte! |
|
| NEOFITUL: |
Sub porunca severelor voastre
cuvinte rituale, M-am cufundat în fiinţa flăcării, Aşteptând sunetele înaltelor cuvinte cosmice. (Pe măsură ce el vorbeşte, miştii prezenii, cu excepţia hierofantului, arată o spaimă crescândă.) Am simţit că mă pot libera de greutatea Pământului Cu uşurinţa aerului... Cuprins cu iubire de focul cosmic, m-am simpt În curentul vălurind al spiritului. Am văzut cum forma mea vie pământească |
|
| 2210 |
Stătea-n afara mea, ca altă
fiinţă. Simţindu-mă-nvăluit de beatitudine, n-am putut Privi în lumina spirituală decât cu interes, Plin de dorinţă, învelişul pământesc... Din lumi înalte, spirite radiau lumină...; Sclipind luminos ca fluturi s-apropiau de el Fiinţele care-i întreţineau activă viaţa. Din sclipirea de lumină a acestor fiinţe, Corpul meu radia 'napoi scânteietorul joc de culori Ce apărea sclipind, aproape, licărind departe; |
|
| 2220 |
Apoi se pierdu risipindu-se-n
spaţiu. În existenţa sufletesc-spirituală-mi apăru dorinţa Ca greutatea pământului să mă cufunde iar În învelişul meu, pentru ca, simţind căldura vieţii, Să pot cultiva simţul bucuriei... Cufundându-mă bucuros în învelişul meu, Am auzit chematea voastră severă la trezire. |
|
| MARELE HIEROFANT (consternat,
către ceilalţi mişti, consternaţi şi ei): |
||
| 2230 |
Asta nu-i viziune-a spiritului;
sentiment pământesc Iese din mist şi a urcat ca jertfă în înalturile limpezi Ale spiritului... O, sacrilegiu, sacrilegiu!... |
|
| PĂSTRĂTORUL
CUVÂNTULUI (mânios, către hierofant): |
||
| Asta nu s-ar fi-ntâmplat
dacă v-aţi fi-mplinit slujba În sensul străvechii, sacrei datorii Încredinţată vouă ca hierofant. |
||
| HIEROFANTUL:
|
Am făcut ce mi se impune ca
datorie Din sferele înalte în ceasul ăsta solemn. M-am abţinut să gândesc cuvântul care Îmi este poruncit după obicei Şi care trebuia să acţioneze spiritual De la gândirea mea la neofit. Astfel, acest tânăr n-a revelat un gând străin, |
|
| 2240 |
Ci propria-i fiinţă. Adevărul a biruit. Mă puteţi pedepsi; A trebuit să fac ceea ce voi trăiţi cu teamă; Simt că se apropie timpuri care Vor libera Eul din spiritul de grup Şi vor descătuşa gândirea personală. Se poate ca acest tânăr să se smulgă-acum Din drumul vostru mistic... Vieţi pământeşti viitoare. Îi vor indica însă sigur învăţătura miştilor Prestabilită pentru el de puterile destinului. |
|
| MIŞTII: |
2250 |
O, sacrilegiu,... care cere
ispăşire.. pedeapsă... (Sfincşii încep să vorbească unul după altul, drept Ahriman şi Lucifer. Până acum au fost nemişcaţi ca două statui. Sunt auziţi numai de Marele hierofant, de hierofant şi de neofit. Ceilalti rămân sub impresia provocată de cele petrecute.) |
| AHRIMAN CA
SFINX: |
Trebuie să răpesc pentru
lăcaşurile mele ceea ce Aici vrea să se-ndrepte doar incorect spre lumină. O să cultiv asta mai departe în întunecimi; Se va crea astfel spiritual capacitatea ca-n viitor, În viaţa Pământului, să fie-ntreţesută benefic Cu sensul just al devenirii; Dar, pân-atunci, operei mele îi va servi Ceea ce slujbei de jertfă I se arată-acum a fi o povară pământească. |
|
| LUCIFER CA
SFINX: |
2260 |
Vreau să răpesc pentru
lăcaşurile mele ceea ce, Aici, ca dorinţă spirituală, se bucură de aparenţă. Ca aparenţă va trebui să strălucească vesel în lumină Şi astfel să se consacre-n spirit frumuseţii Pe care greutatea Pământului, prin povara sa, Vrea s-o ţină încă departe în această epocă. În frumos, aparenţa se schimbă-n existenţă; Ea va fi în viitor lumină a Pământului, Coborându-se ca lumină ce fuge de aici. |
| MARELE HIEROFANT: |
Sfincşii vorbesc... ei, care
erau doar imagini, |
|
| 2270 |
De când înţelepţii
au celebrat aici slujba. Spiritul, el a cuprins forma moartă... O, destin, tu răsuni drept Cuvânt cosmic...! (Ceilalii mişti, în afară de hierofant şi de neofit, sunt miraţi de aceste cuvinte ale Marelui hierofant.) |
|
| HIEROFANTUL (către Marele hierofant): | ||
| Actul de iniţiere mistică pe
care-l împlinim Nu are-nsemnătate doar aici. Curentul de destin al devenirii cosmice curge Prin cuvântul şi actul slujbei grave de jertfă. (Cortina cade peste
atmosfera determinată de cele petrecute.)
|
||
