Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ENTITĂŢILE SPIRITUALE ÎN CORPURILE CEREŞTI
ŞI ÎN REGNURILE NATURALE

GA 136


CONFERINŢA a IX-a

Helsingfors, 13 aprilie 1912

În ultima noastră expunere am arătat care este relaţia forţelor spirituale care acţionează în fiinţele care aparţin regnurilor naturale ale Pământului cu ceea ce se vede în exterior. Să ne amintim, pe scurt, cum am abordat aceste lucruri, deoarece este necesar ca asemenea aspecte, care formează partea esenţială a temei pe care ne-am propus să o dezvoltăm aici, să fie explicate mai pe larg, spre a ne conduce la ceea ce trebuie să culmineze propriu-zis în conferinţele noastre: o înţelegere de ansamblu a interacţiunii vii a fiinţelor diverselor Ierarhii şi ale descendenţilor acestora în corpurile cereşti şi în regnurile naturale. Am spus că omul, pe planul fizic, are active cele patru mădulare componente ale entităţii sale, corpul fizic, corpul eteric, corpul astral şi Eul. Am demonstrat apoi că, în ce priveşte regnul animal, acesta are active pe planul fizic numai trei mădulare, corpul fizic, corpul eteric şi corpul astral; în schimb Eul-grup se află în planul astral. Am văzut în continuare că, în ce priveşte plantele, acestea au active în planul fizic corpul fizic şi corpul eteric, în planul astral au corpul astral şi în planul devachanic Eul-grup. La regnul mineral, găsim în planul fizic numai corpul fizic, corpul eteric se află în planul astral, corpul astral în planul devachanic, iar în ceea ce numim planul devachanic superior se află Eul-grup al mineralelor.

Vreau să pătrundem acum mai mult în ce înseamnă toate acestea în realitate. Până acum am putut să spunem că privirea ocultă, care ne ridică până în prima lume suprasensibilă ce se află imediat deasupra lumii noastre, nu întâlneşte în cadrul lumii fizice la animal ceea ce găseşte la om, adică Eul; ceea ce numim Eu la om, la animal poate fi găsit numai în lumea astrală, în lumea suprasensibilă şi abia acolo îşi are punctul de plecare al activităţii sale. Constatăm că ştiinţa ocultă nu poate atribui animalului, în lumea fizică, Eul. Ea nu-i contestă animalului Eul, dar spune că acesta se găseşte doar în lumea astrală.

Se poate uşor susţine obiecţiunea că şi la animale, în special la animalele superioare, la primate, s-ar putea vorbi de existenţa unui Eu în planul fizic, în timp ce corect ar fi să se spună doar că animalele, având în vedere multiplele lor funcţiuni şi abilităţi, dau dovadă de o extraordinară inteligenţă, o minunată putere de înţelegere, astfel că unele actiuni ale animalului pe planul fizic s-ar putea foarte bine compara cu ceea ce face şi omul pe planul fizic. Trebuie să spunem că cine se exprimă astfel nu a înţeles principiul de bază al acestor lucruri. Nimănui din cei care pătrund în aceste lucruri nu-i trece prin minte că, de exemplu, ceea ce noi numim forţe sufleteşti umane s-ar putea contesta animalelor în planul fizic. Nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Aici îşi au originea cele mai felurite erori şi neînţelegeri. O asemenea neînţelegere o întâlnim la un anumit darwinism materialist al zilelor noastre când se spune: Voi antroposofii vedeţi lucrurile ca şi cum omul trebuie situat neapărat pe o treaptă superioară de spiritualitate faţă de animal, în timp ce se poate observa câtă inteligenţă dezvoltă un animal. Există atât de multă inteligenţă, chiar şi atât de multă morală instinctivă în lumea animalelor, încât se poate ca tot ce deţine omul în forţele sale sufleteşti să reprezinte un fel de treaptă superioară a ceea ce se găseşte deja în regnul animal. Punctul de vedere asupra a ce se întâmplă în această privinţă este cu totul deplasat. Unei abordări lipsite de idei preconcepute nu-i va trece prin minte să conteste chiar şi regnului animal înţelegere şi înţelepciune. Este suficient să ne clarificăm unele fapte, ca acela că omenirea a ajuns relativ târziu la descoperirea hârtiei în cursul evoluţiei sale culturale. În expunerile care prezintă istoricul descoperirii hârtiei, aceasta este prezentată ca o mare cucerire datorată inteligenţei umane, şi într-o anumită privinţă este într-adevăr un semn al progresului uman. Dar viespile au deţinut această artă cu milioane de ani înainte, căci ceea ce fac viespile în cuiburile lor este chiar hârtie. Deci, s-ar putea spune: Ceea ce produce raţiunea umană, găsim în regnul animal, chiar la specii situate jos de tot. Dar, repet, o gândire clară, lipsită de prejudecăţi, nu poate contesta în nici un caz regnului animal forţele sufleteşti umane, ca atare. Este foarte adevărat că noi, care ne situăm pe terenul ocultismului, suntem chiar convinşi că inteligenţa şi raţiunea acţionează mult mai precis, mult mai sigur la animal decât la om. Diferenţa este că la om toate aceste forţe sufleteşti se raportează la un Eu care se dezvoltă independent în lumea fizică şi parcurge chiar prin educaţie o evoluţie independentă. Când ne referim la un grup de indivizi aparţinând aceleiaşi specii animale, noi ştim că prin specia din care fac parte este condiţionat ciclul dezvoltării lor, aşadar, cu totul altfel decât la om, care se dezvoltă în mod individual.

Dacă ne îndreptăm atenţia asupra ansamblului regnului animal, găsim în cadrul lumii animale cele mai variate forme, foarte diferite unele de altele, cu totul altfel decât sunt diferenţele dintre rasele umane. Pe tot întinsul globului pământesc găsim, fireşte, şi o mare diversitate la rasele umane, dar comparaţi aceasta cu infinita varietate a animalelor, de la speciile cele mai rudimentare la speciile mai avansate, şi veţi remarca cât de mare este diferenţierea din regnul animal. Cu totul altfel decât la om. De unde provine aceasta? Ne apropiem de un răspuns dacă mai întâi ne întrebăm: Cine creează diversele specii din regnul animal, diversele feluri de animale pe care le găsim răspândite pe glob?

Aici privirea ocultă ne relevă că ceea ce produce diversitatea speciilor de animale nu depinde numai de influenţa mediului geografic, ci, dimpotrivă, varietatea animalelor şi a formelor îşi are originea în spaţiul ceresc sau mai exact spus în diverse puncte ale spaţiului ceresc, pentru că forţele care creează o anumită formă se află într-un alt punct al spaţiului ceresc decât forţele care creează altă formă. Forţele care creează diversele forme de animale afluează spre planeta noastră din alte planete ale sistemului solar. Întregul regn animal îl putem împărţi, de fapt, în şase sau şapte grupe principale care au Euri-grup superioare. Aceste Euri-grup superioare îşi au impulsurile lor de acţiune în cele şase-şapte planete principale care aparţin de sistemul nostru solar, astfel că din punct de vedere spiritual forţele care alcătuiesc grupele principale ale animalelor acţionează dinspre planete. Cu aceasta am spus ce înseamnă de fapt să vorbeşti în mod real despre Euri-grup la animale. Înseamnă că în animal trăiesc forţe a căror entitate nu trebuie căutată în nici un caz pe Pământ, ci în afara Pământului, în spaţiul ceresc, şi anume în lumea planetelor. Este ca şi cum regenţii formelor principale ale grupelor de animale trăiesc pe planetele noastre şi ei au trebuit să se retragă pe aceste planete pentru a putea acţiona cu forţele lor de la distanţele potrivite, din direcţiile corespunzătoare, spre Pământ. Dacă planetele ar trimite numai astfel de forme spre Pământul nostru, nu am avea în fapt o varietate atât de mare în regnul animal cum există în prezent, ci ar exista şapte forme principale. Într-o perioadă de timp extrem de îndepărtată au existat într-adevăr numai şapte forme principale în regnul animal. Dar aceste forme erau foarte mobile, determinabile, aveau oarecum o structură plastică, maleabilă, puteau fi uşor transformate, se putea trece de la o formă la altă formă, diferită, şi, mai târziu, chiar aşa s-a întâmplat. Cele şapte forme principale primordiale au rămas departe, în acel trecut extrem de îndepărtat. Apoi s-au asociat alte forţe, care au acţionat asupra forţelor planetelor, sprijinindu-le sau inhibându-le.

Va trebui să vă vorbesc acum despre cum apar aceste alte forţe. Când ne îndreptăm privirea obişnuită în afară, spre întinderile cerului, impresia generală este că totul este uniform. Dar lucrurile nu stau aşa. Dacă ne îndreptăm privirea într-o direcţie oarecare, în spaţiu, în faţa cercetătorului ocult apare ceva cu totul diferit decât atunci când priveşte într-o altă direcţie a spaţiului. Spaţiul nu este nicidecum omogen, nu este acelaşi în toate părţile, ci din diverse direcţii ale Cosmosului acţionează forţe diferite, în funcţie de locul de unde vin.

Întregul spaţiu cosmic este plin de entităţi spirituale apartinând diferitelor Ierarhii, care acţionează în mod diferit asupra Pământului, din diverse direcţii. În acele timpuri străvechi, când oamenii aveau o anumită clarvedere primordială, primitivă, acest lucru era foarte clar oamenilor. Ei spuneau: Când îmi îndrept privirea într-o anumită perioadă a zilei spre o direcţie pe cer, mă întâmpină unele forţe, dacă mă uit într-o altă direcţie mă întâmpină alte forţe. Oamenii percepeau, de asemenea, că din anumite puncte veneau din spaţiul cosmic forţe precis determinate, deosebit de importante pentru Pământ. Aceste forţe erau grupate în mod ordonat în cercul de stele din spaţiul ceresc, cerc pe care omul acelor timpuri îndepărtate l-a numit „Zodiac“ sau „cercul animalelor“*. În toate timpurile s-a vorbit de Zodiac şi aceasta nu în mod zadarnic, căci oamenii îi cunoşteau însemnătatea. În spaţiul ceresc lucrurile se petrec astfel, încât forţele care acţionau dinspre planeta Marte asupra Pământului şi au realizat în animalitatea încă plastică una din cele şapte forme principale acţionează diferit, după cum Marte se află într-o parte a Zodiacului sau în alta. Apoi Zodiacul a fost împărţit în 12 semne, care apar în mod natural ca nişte constelaţii, şi după cum forţele lui Marte, care sunt hotărâtoare pentru o formă de animal, se află în constelaţia Berbecului sau a Taurului, sau într-o altă constelaţie, acţiunea lor este diferită. În felul acesta s-au individualizat cele şapte forme principale. Din acestea rezultă apoi o mulţime de posibilităţi pentru nenumăratele forme de azi. Şi dacă ne gândim că, de exemplu, Marte poate acţiona în mod hotărâtor când se află în constelaţia Leului, astfel încât înlocuieşte influenţa acestei constelaţii cu privire la Pământ, sau când se află într-o altă parte, la fel de influent când Pământul este între Soare şi Marte, atunci apare un număr şi mai mare de posibilităţi. Toate acestea sunt forţe care au acţionat împreună pentru a diferenţia cele şapte grupe principale ale regnului animal. Aşa s-a creat multitudinea de forme animale pe Pământ, prin aceea că planetele sunt reşedinţa sufletelor-grup şi Eurilor-grup ale animalelor, de unde ele îşi revarsă forţele asupra Pământului, îndeplinindu-şi misiunea. Numai prin faptul că fiecare Eu-grup al unei forme de animal, care trebuie să acţioneze în jos dinspre Marte, a ales acest loc de pe cer îşi poate exercita acţiunea sa corespunzătoare pe Pământ. Aici se află forţele care au creat multitudinea formelor animale, şi când spunem că Eul-grup al animalelor trebuie căutat în planul astral expresia este absolut corectă şi reflectă realitatea. Când privirea ocultă vrea să caute Eul-grup al oricărei forme de animal, nu o va căuta pe Pământ, ci pe una din planetele sistemului nostru solar. Ceea ce privirea ocultă găseşte aici pe Pământ la om, pentru animal ea trebuie să se îndrepte în afară, în spatiul ceresc, spre planete. Şi la fel cum un om care are de făcut o lucrare ce comportă diferite puncte de lucru trebuie să se ducă la fiecare din aceste puncte, tot aşa Eul-grup care îşi are reşedinţa pe o planetă străbate spaţiul cosmic de-a lungul Zodiacului, pentru ca astfel, de acolo, să-şi diversifice forţele.

* Zodiac, din limba greacă: zoon = animal, kyklos = cerc, a dat cuvântul zodiakos, deci „cercul animalelor“, şi se referă la cele 12 semne zodiacale şi constelaţii cu denumiri de animale (n.t.).

Dacă facem o legătură între tot ce am stabilit până acum cu faptul că astăzi se caută cu atâta asiduitate impulsul care a dus la crearea multiplelor forme animale în tot felul de ipoteze materialiste, cum ar fi, de exemplu, „lupta pentru existenţă“, „selecţia naturală“ sau ceva asemănător, atunci ne apar cu adevărat grandioase faptele pe care le-a stabilit pe baza acestor străduinţe de pildă Darwin [9], în măsura în care el s-a rezumat numai la fapte. Căci, în această privinţă, darwinismul a descris în mod involuntar cum se produce mobilitatea formelor animale, cum se creează ele, de fapt, din forma fundamentală. Dar, prin predispoziţiile timpului nostru, s-a făcut abstracţie de faptul că forţele care creează aceste forme acţionează dinspre spaţiul ceresc, că, prin urmare, creatorii formelor animale trebuie căutaţi în lumea planetelor din sistemul nostru planetar, nu pe Pământ.

Dacă însă ne punem întrebarea: Cum stau lucrurile în ceea ce-l priveşte pe om? răspunsul îl primim abia dacă în prealabil răspundem la o altă întrebare: Ce fel de spirite sunt cele pe care astăzi le-am considerat suflete-grup ale animalelor şi care îşi au reşedinţa în diferite planete. Răspunsul ne arată că Eurile-grup ale animalelor sunt entităţi descendente ale acelei categorii de entităţi spirituale care au fost numite de mine în cursul acestor conferinţe Spirite ale mişcării. Deci, trebuie să considerăm Eurile-grup ale animalelor descendenţi ai Spiritelor mişcării. Spiritele mişcării au dat din propria lor substanţă omului, în timpul vechiului stadiu lunar, corpul astral. Putem, aşadar, pentru a completa lucrurile să spunem: Pământul a avut un stadiu anterior de evoluţie, care este stadiul lunar; în timpul acelui stadiu, oamenii au primit de la Spiritele mişcării corpul astral. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă: Când Pământul era Lună – vechea Lună, nu satelitul de acum, care nu este decât o bucată desprinsă din Pământ, în timp ce vechea Lună a fost o încarnare precedentă a actualului Pământ – când, deci, Pământul exista în acea veche stare lunară, Spiritele mişcării planau în jurul vechii Luni şi instilau în ceea ce omul aducea cu sine dintr-o stare planetară şi mai veche propria lor substanţă. Astfel, ceea ce omul a primit drept corp astral, ceea ce pentru el, atunci, era ceva nou, deoarece avea numai corp fizic şi corp eteric, provine de la Spiritele mişcării. Apoi, vechea Lună a dispărut şi s-a format Pământul actual. Totodată, Spiritele mişcării îşi continuă propria lor evoluţie şi dezvoltă o nouă categorie de entităţi, ca descendenţi. Aceşti descendenţi ai Spiritelor mişcării sunt entităţile pe care le desemnăm ca Euri-grup ale animalelor şi care îşi trăiesc propria lor evoluţie nu pe Pământ, ci pe alte planete, pentru ca, de acolo, să acţioneze în aşa fel asupra Pământului, încât să dea naştere diferitelor forme de animale, aşa cum am arătat. Acesta este caracterul specific al acelor entităţi pe care le putem considera ca fiind descendenţi ai entităţilor din Ierarhia a doua.

Acum, să ne punem şi o altă întrebare: Dacă asupra animalelor acţionează dinspre planete descendenţii Spiritelor mişcării, acţionează oare entităţi spirituale asemănătoare şi asupra oamenilor, asupra regnului uman răspândit pe glob? Nu putem spune aceasta despre acele entităţi spirituale pe care le-am desemnat ca membre normale ale diferitelor Ierarhii. Dar am vorbit despre Spiritele luciferice şi am descris felul cum se comportă ele, spre deosebire de spiritele normale. La fiecare categorie din cele trei Ierarhii există acum, în actualul ciclu de evoluţie, şi Spiritele luciferice. Dar în timp ce sufletele-grup animale sunt descendenţi normali, descendenţi curaţi ai Spiritelor mişcării, Spiritele luciferice sunt spirite care s-au revoltat împotriva mersului normal al Spiritelor mişcării, care se opun Spiritelor mişcării normale. Spiritele mişcării luciferice sunt de asemenea grupate pe diferite planete în relaţia lor cu Pământul, ca şi descendenţii normali ai Spiritelor mişcării; ele şi-au împărţit oarecum rolul, în aşa fel, încât să acţioneze de pe diferite planete, unde îşi au reşedinţa. Aşa cum sufletele-grup ale animalelor locuiesc pe diferite planete, şi Spiritele luciferice ale mişcării locuiesc pe diferite planete. Ele au preluat misiunea care corespunde Spiritelor mişcării, să acţioneze dinspre planete în aşa fel încât pe Pământ să se nască grupuri de fiinţe corespunzătoare. Şi aşa cum s-au format şapte grupe principale de animale, care s-au specializat prin relaţiile descrise, la,fel au acţionat Spiritele luciferice ale mişcării dinspre planete asupra Pământului, producând diversificarea regnului uman, care, de fapt, a fost gândită iniţial după un plan unic. În timp ce omul a fost gândit în întregul plan cosmic în aşa fel încât numai o singură formă să-şi aibă locul pe Pământ, Spiritele luciferice ale mişcării au acţionat dinspre diverse planete şi au conferit formei umane diferenţieri, astfel că au luat naştere forme specifice pentru principalele rase umane. O expunere mai amănuntită am făcut-o în conferinţa ţinută la Christiania [10] despre modul special în care acţionează Spiritele mişcării luciferice în formarea raselor.

Trebuie să facem, aşadar, o deosebire între descendenţii Spiritelor mişcării şi Spiritele mişcării luciferice. Dar mai este şi altceva. Va trebui să ne punem întrebarea: Unde se află acum Spiritele mişcării normale care în timpul stadiului vechi lunar au conferit omului corpul astral? Adică spiritele care şi-au atins scopul evoluţiei lor în acel timp de tranziţie care s-a scurs de la formarea Lunii la formarea Pământului, acele Spirite ale mişcării complet maturizate unde se găsesc ele? Aceste spirite au şi ele o caracteristică: îşi au reşedinţa proprie sau, mai bine spus, câmpul lor de acţiune pe planetele sistemului nostru solar şi nu acţionează direct ca Spirite ale mişcării de pe Soare, unde este, ca să spunem aşa, principalul lor loc de adunare, ci îşi trimit mai întâi radiaţiile spre planete şi de acolo acţiunea lor se îndreaptă înapoi spre Pământ. În măsura în care avem de-a face cu adevăratele Spirite ale mişcării, acţiunea lor directă vine dinspre planetele sistemului nostru solar. Dar modul cum acţionează aceste entităţi spirituale aparţine desigur lumii suprasensibile, invizibilă ca atare. Numai efectul acţiunilor lor se exteriorizează, se realizează pe Pământ. Ce fac pentru om Spiritele mişcării, ele care anterior, pe vechea Lună, i-au dat, din propria substanţă, corpul astral? Acest corp astral era atunci conţinut ca un germene în fiinţa Pământului şi după ce vechea Lună a dispărut a trecut o perioadă intermediară şi s-a format Pământul de azi, acest corp astral s-a dezvoltat iar din germenul initial. Spiritele mişcării însă au evoluat spre o activitate superioară. Despre descendenţii lor ştim că au devenit sufletele-grup ale animalelor, despre spiritele care s-au răsculat împotriva lor, Spiritele luciferice, ştim că au contribuit la diferenţierea raselor umane. Dar Spiritele mişcării normal evoluate, adevărate, unde se află acum? Printr-un exemplu vom arăta în mod plastic cum stau lucrurile.

Ştim că fiecare om este îndrumat de ceea ce noi numim Îngerul său. Ştim, de asemenea, că popoarele sunt conduse pe plan spiritual în primul rând de Spiritele popoarelor sau Arhangheli – popoarele sunt altceva decât rasele. Mai ştim că epocile de cultură care se succedă unele după altele sunt conduse de Spirite ale timpului sau Archai. Deasupra Archailor se află acea categorie a Ierarhiilor pe care o numim Spirite ale formei, iar deasupra lor se află Spiritele mişcării. Vreau să înţelegem stadiul în care se aflau aceste spirite pe Pământ, după ce au dat omului corpul său astral şi şi-au realizat propria lor evoluţie. Există de acum în evoluţia umană ceva ce depăşeşte competenţa Spiritelor timpului (a Archailor), ceva mult mai măreţ, mai important pentru întreaga umanitate decât sfera de acţiune a Spiritelor timpului. Spiritele timpului acţionează pe Pământ într-un timp determinat. Dar există evoluţii spirituale în cadrul evoluţiei globale a omenirii care cuprind sfere mai largi decât cele care se află sub conducerea Spiritelor timpului. Asemenea epoci din evoluţia omenirii care depăşesc sfera Spiritelor timpului au drept îndrumători Spiritele mişcării normal evoluate. Acestea se manifestă prin intervenţia lor în procesul de devenire al omenirii în aşa fel încât să dea marile impulsuri culturale. Dacă cercetăm istoria omenirii, istoria culturii şi a civilizaţiei în ansamblu, vedem, aşa cum am mai spus, că fiecare om în parte este îndrumat de Îngeri, popoarele de Arhangheli, anumite epoci apar ca epoci de cultură şi sunt dirijate de Spiritele timpului, iar unele, aşa cum vom vedea, de Spiritele formei. Dar mai avem apoi întreaga desfăşurare culturală a evoluţiei omenirii, astfel încât pe lungi perioade de timp, mult mai mari decât cele aflate sub conducerea Spiritelor timpului, sunt inspirate de Spirite ale mişcării care acţionează o dată de pe o planetă, altă dată pe de altă planetă, trimiţându-şi radiaţia spre Pământ. Acesta este modul de acţiune al Spiritelor mişcării normal evoluate. Ele se succed în procesul devenirii omenirii, făcându-şi simţită prezenţa în marile impulsuri culturale ale evoluţiei pământeşti, depăşind cu mult sferele Spiritelor timpului. Aşa a apărut, de exemplu, acel mare impuls civilizator al budismului. El a fost iniţiat de Spiritele mişcării care acţionau dinspre planeta pe care astronomia actuală o numeşte Venus, iar vechea astronomie o numea Mercur – aceste două denumiri au fost schimbate între ele. Acest impuls cultural a venit iniţial de la acel Spirit al mişcării care s-a exprimat în budism. Alte mari impulsuri civilizatoare care au depăşit sfera Spiritelor timpului au venit de la Spiritele mişcării care acţionau de pe alte planete. Recapitulând, trebuie să reţinem că în timp ce din descendenţii Spiritelor mişcării provin sufletele-grup ale animalelor Spiritele mişcării luciferice au contribuit la diferenţierea raselor umane, iar Spiritele mişcării normal evoluate dau marile impulsuri culturale. Mai apar şi alte impulsuri, dar este important să luăm în considerare, din acest punct de vedere, impulsurile culturale.

Acestea toate sunt adevăruri care privesc întregul nostru sistem planetar şi le găsim menţionate aici printre marile adevăruri cuprinse în Doctrina secretă a doamnei H.P. Blavatsky [11]. Există o frază în care se spune: Buddha-Mercur. Buddha este egal cu Mercur [12], cu alte cuvinte, individualitatea care a dat impuls budismului este acel Spirit al mişcării care acţionează dinspre această planetă. El este inspiratorul, de la acest spirit vine influenţa care se exprimă prin acest curent cultural. Lucrurile stau într-adevăr aşa; remarcabila lucrare a doamnei Blavatsky care cuprinde doctrina secretă ascunde mari adevăruri care trebuie doar să fie recunoscute în mod corect. Această lucrare nu trebuie să fie acceptată ca o carte de dogme, ci este necesar să urmărim fiecare lucru în parte. Numai aşa vom recunoaşte marea ei importanţă. Despre tot ce propovăduieşte un adevărat ocultist despre marile adevăruri se găsesc referiri importante chiar în doctrina secretă a doamnei Blavatsky. Şi când sub influenţa inspiratorului său [13] doamna Blavatsky a scris în Doctrina secretă că Buddha este egal cu Mercur la aceasta se asociază marele adevăr că inspiratorul doamnei H.P. Blavatsky ştia că acea individualitate care în al douăzeci şi nouălea an al vieţii a devenit Buddha a putut în acel moment, care ne este indicat în mod simbolic prin şederea sub pomul Bodhi, să fie inspirat de Spiritul mişcării care trona pe planeta Mercur. Prin aceasta, acea individualitate a devenit din bodhisattva un Buddha, adică unul din spiritele care nu mai este inspirat din sfera Pământului, ci primeşte inspiraţie din spaţiul cosmic, din Univers. O dată cu aceasta, el dispare din sfera terestră şi trece în Nirvana, adică într-o regiune unde sfera terestră nu mai joacă nici un rol. Prin conştienţa ei obişnuită, doamna H.P. Blavatsky nu ştia nimic despre multe din aceste lucruri, dar inspiratorul ei le cunoştea. Este necesar ca aceste adevăruri subtile să fie scoase din adâncurile ocultismului şi nu este permis ca lucrurile să fie prezentate haotic. Eu nu susţin că în clipa când un bodhisattva se ridică la rangul de Buddha acţionează numai Spiritul mişcării, inspirându-l, ci cred că au acţionat atunci şi alte entităţi ale Ierarhiilor superioare. Esenţial este că din acel moment celelalte spirite ale Ierarhiei inferioare s-au îndepărtat şi că el a putut să ajungă la acele entităţi pe care le numim Spirite ale mişcării normal evoluate.

Să trecem acum, înainte de a lua în considerare, dintr-un alt punct de vedere, procesul cultural al omenirii, la regnul vegetal. Aici corpul astral se află în planul astral, unde găsim şi Eul-grup al animalelor. Aceasta ne trimite din nou la faptul real care apare în faţa privirii oculte, şi anume că în cazul plantelor acţionează forţe care provin şi din stele, din sistemul planetar, nu numai în Eurile-grup, ci şi în corpul lor astral. În timp ce la animal Spiritele mişcării acţionează abia în forţele de grup, la plante ele acţionează deja asupra corpului astral vegetal, care aparţine sferei Spiritelor mişcării. Acestea sunt tot descendenţi ai Spiritelor mişcării, numai că se deosebesc de alţi descendenţi prin aceea că s-au format într-o altă perioadă, dar acţionează asupra corpului astral al plantelor, nu numai asupra Eului acestora. Putem spune din nou că asupra corpului astral al plantelor acţionează dinspre planetele sistemului nostru solar forţele Spiritelor mişcării sau ale descendenţilor. Corpul astral este cel care dă fiecărei fiinţe impulsul pentru mişcare. În planul fizic găsim la plante corpul fizic şi corpul eteric. Dacă asupra plantei ar acţiona vreuna din forţele aparţinând sferei Spiritelor mişcării, atunci aceste forţe (întrucât corpul astral nu se află în plantă, ci o înconjoară din toate părtile, o scaldă pur şi simplu) ar putea face ca planta să se mişte, dar nu aşa cum fac oamenii şi animalele, ci ar extrage-o, aşa cum a luat naştere, din Pământ. Dacă veţi observa cu atenţie cum la o plantă forţele se dezvoltă în spirale de la o inserţie de frunză la alta, veţi avea în faţa ochilor activitatea acestor forţe care acţionează dinspre planete. În funcţie de felul în care forţele descendenţilor Spiritelor mişcării acţionează dinspre o planetă sau alta, această linie specifică a inserţiilor foliare este diferită.

Există o metodă pentru a studia traiectoria reală a fiecărei planete în imaginea sa; şi dacă aceste fapte vor fi recunoscute de ştiinţa exterioară, unele lucruri vor trebui să fie corectate în sistemele astronomice de până acum. Anumite plante îşi datorează existenţa forţelor provenite de la Spiritele mişcării de pe planeta Marte, altele de la cele care provin de pe Venus şi altele din cele care vin de pe Mercur. Ele acţionează acolo şi, după cum această acţiune vine de pe o planetă sau de pe alta, comunică plantei mişcarea ce se exprimă în inserţia în spirală a frunzelor, mişcare ce se regăseşte şi în mişcarea planetei respective pe bolta cerului. Dacă observăm planta care se numeşte volbură, cu tulpina răsucită, vom vedea că mişcările în spirală ale tulpinei sunt o imitaţie a mişcărilor planetei, conduse de Spiritele mişcării. insertia frunzelor plantelor dupa miscarea planetelorLa plantele cu tulpina dreaptă în inserţia frunzei avem imaginea acelor forţe conduse de Spiritele mişcării din planetele care aparţin sistemului nostru solar. Aceste forţe acţionează în plante împreună cu Eurile-grup propriu-zise, iar acestea acţionează toate în aşa fel încât putem afla direcţia lor dacă legăm Soarele cu punctul central al Pământului, cu alte cuvinte, împreună cu forţele care provin de la Spiritele mişcării lucrează alte forţe, care merg în direcţia tulpinii plantei şi care sunt orientate întotdeauna spre punctul central al Pământului. Trebuie să compunem, aşadar, întreaga plantă din ceea ce se dezvoltă către Soare sau către punctul central al Pământului şi din ceea ce descrie înfăşurări şi imită mişcările planetelor, ce se manifestă în spiralele pe care se înscriu inserţiile frunzelor. Acestui fapt îi corespunde situaţia reală că trebuie să căutăm influenţe directe ale Euri-lor-grup ale plantelor în direcţia de la Pământ la Soare. Aceasta înseamnă că dacă îndreptăm privirea ocultă nu către planete, ci către Soare, ea descoperă Eurile-grup ale plantelor. Aceste Euri-grup ale plantelor sunt de fapt descendenţii Spiritelor înţelepciunii, aşa cum Eurile-grup ale animalelor sunt descendenţii Spiritelor mişcării. Aşadar, în Eurile-grup ale plantelor trebuie să vedem descendenţii Spiritelor înţelepciunii.

Am arătat, în cursul acestor conferinţe, că în Spiritele naturii trebuie să vedem descendenţii entităţilor din a treia Ierarhie, că în Eurile-grup trebuie să vedem descendenţii entităţilor din Ierarhia a doua. Pe lângă aceasta, vom mai adăuga Spiritele perioadelor de revoluţie care reglează mersul timpului. Am ajuns acum, în relatările noastre, la momentul în care putem să dăm unele indicaţii asupra activităţii unei anumite categorii de Spirite ale perioadelor de revoluţie. Putem spune că anumite Spirite ale perioadelor de revoluţie conlucrează, fac, pentru plante, legătura dintre acţiunile forţelor de mişcare care vin de la planete şi care determină creşterea spiralată şi forţele care provin din Soare. Acestea sunt legate, într-un anumit timp, prin intermediul Spiritelor perioadelor de revoluţie, şi anume în acea perioadă a anului când plantele se pregătesc pentru fecundare. Atunci se uneşte principiul de mişcare în spirală cu principiul creşterii tulpinale. Există, deci, un principiu care acţionează în formă de spirală în stamine şi un principiu care este continuarea directă a tulpinii, în pistilurile din mijlocul plantei. Când ciclul de creştere al plantei s-a terminat, cu alte cuvinte, când Spiritele perioadelor de revoluţie îmbină activitatea Spiritelor planetare cu activitatea Spiritului solar, se reglează în planta ajunsă la maturitate acele organe care până atunci au urmat în spirală planeta, într-un cerc, ca şi staminele dispuse de jur-împrejur, iar tulpina se maturizează şi se încheie în pistilurile plantei. Ambele sunt legate între ele. Dezvoltarea plantei încetează prin faptul că activităţilor Spiritelor mişcării şi ale Spiritelor înţelepciunii, împreună cu cea a descendenţilor lor, li se adaugă activitatea Spiritelor perioadelor de revoluţie, care leagă cele două activităţi spirituale într-un fel de legătură nupţială.

Prin regnul vegetal am avut, deci, ocazia să facem cunoştinţă cu descendenţii Spiritelor înţelepciunii. Trebuie să admitem că aceştia – puteţi găsi în această privinţă expuneri în lucrările mele Ştiinţa ocultă sau Din Cronica Akasha– s-au format din Spiritele înţelepciunii în perioada când înseşi Spiritele înţelepciunii au dat omului, din propria lor substanţă, corpul eteric. Lucrurile s-au petrecut în acea străveche perioadă când Pământul se afla în stadiul vechiului Soare, căci atunci a fost preluat corpul eteric al omului din Spiritele înţelepciunii. Dar de atunci vechiul Soare a evoluat, trecând prin stadiul lunar (vechea Lună), apoi a trecut în stadiul actual, stadiul terestru, Pământul actual. Deja în timpul stadiului lunar Spiritele înţelepciunii, care în vechiul Soare avuseseră posibilitatea să dea omului din substanţa lor corpul eteric, evoluaseră atât de mult, încât nu mai aveau nevoie să mai ofere din substanţa lor ceva omului. În stadiul terestru aceste spirite sunt angrenate în activităţi superioare. Caracteristic pentru descendenţii Spiritelor înţelepciunii, pe care le-am găsit ca Euri-grup în regnul vegetal, este că impulsul lor nu pare să vină numai dinspre planete, ci şi dinspre Soare; este chiar propriu Spiritelor înţelepciunii să se prezinte ca venind de la Soare spre Pământ. Cum arată deci impulsurile care provin de la Spiritele înţelepciunii care şi-au îndeplinit evoluţia normală?

Am văzut că la unele spirite, cum este cel care l-a inspirat pe Buddha, a acţionat mai întâi un Spirit al mişcării cu evoluţia normală, dinspre o planetă. Să cercetăm acum Spiritele înţelepciunii normal evoluate. Le vom căuta, în spiritul celor discutate până acum, în Soare. Aceasta se va face în acelaşi sens în care am căutat activitatea Spiritelor mişcării venind dinspre planetele sistemului, chiar dacă îşi aveau propria reşedinţă pe Soare. Pornind de la Soare, trebuie să căutăm impulsul Spiritelor înţelepciunii cu evoluţie normală. Dar aici ni se înfătişează ceva special. La plante, întrucât avem de-a face cu descendenţii Spiritelor înţelepciunii, dacă procedăm corect din punct de vedere ocult, putem să constatăm diferenţieri, dar dacă vom contempla plantele în relaţia lor cu Spiritele înţelepciunii de pe Soare, atunci mişcările lor ne apar ca o legătură directă dintre Soare şi punctul central al Pământului. Putem face o deosebire între ceea ce provine de la spiritele care îşi au reşedinţa pe planete, dar se contopeşte, într-o verticală, cu ceea ce simţim venind de la Spiritele înţelepciunii. În mod asemănător, şi despre aceasta cine cunoaşte faptele oculte din acest domeniu le va putea confirma printr-o relatare asemănătoare, în domeniul pe care îl tratăm aici, când ne îndreptăm privirea spre Soare – deoarece acolo trebuie să căutăm Spiritele înţelepciunii normale – nu mai putem constata diferenţieri. Simţim că aici există o unitate. Ceea ce ne vine de la Spiritele normale se contopeşte într-o unitate. Şi dacă ne vom întreba unde apare, în activitatea terestră, această unitate a Spiritelor înţelepciunii care îşi au reşedinţa în mod nemijlocit pe Soare, vom pătrunde într-o sferă care ne duce mult mai departe.

Sfera unui spirit cum a fost cel care a inspirat pe Buddha şi care face parte din Spiritele mişcării, cu reşedinţa pe planeta Mercur, este încă mică în comparaţie cu sfera mult mai cuprinzătoare care, în procesul devenirii umane, este dirijată de entitatea spirituală a înţelepciunii pe care o resimţim ca pe o unitate şi care trebuie căutată pe Soare. Dacă ne întoarcem în trecut, în cultura Indiei vechi, vom găsi că cei şapte sfinţi Rishi vorbeau din fundamentele lor oculte despre ceea ce aveau de dat fiecare omenirii. Ei erau conştienţi că păstrează ceea ce fusese dirijat de Spiritele mişcării în şapte lungi perioade de cultură. Şi ca şi cum şapte perioade succesive din evoluţia Pământului trebuiau să acţioneze concomitent prin aceea că au reunit într-un colegiu mari individualităţi, s-a întâmplat ca aceste şapte activităţi succesive ale Spiritelor planetare să iasă la lumină în ceea ce cei şapte sfinţi Rishi au avut de spus omenirii, fiecare din sine însuşi. Prin aceasta ei nu susţineau că ceea ce aveau de dat ar fi fost o revărsare directă, nemijlocită a unui Spirit al mişcării, ci spuneau că era ca un fel de amintire în sufletul fiecăruia dintre ei a ceea ce dăduseră anterior Spiritele mişcării. Căci marile comori de înţelepciune pe care sfinţii Rishi le-au dat omenirii erau excepţionalele amintiri despre vechile culturi atlanteene, într-o formă nouă. Dar aceşti şapte sfinţi Rishi spuneau: Peste ceea ce avem de oferit drept culturi ale unor epoci succesive se află ceva care trăieşte deasupra sferei noastre. Sfinţii Rishi au numit Vichvakarman acel ceva ce se afla deasupra sferei lor. Ei dădeau deci indicaţii despre ceva ce se afla deasupra sferei lor, care cuprinde o sferă terestră mai mare decât cea a Spiritelor mişcării luate separat. Ca sfere ale Spiritelor timpului sfinţii Rishi indicau epocile de cultură care se situau deasupra sferelor fiecărui Spirit al mişcării.

A urmat apoi cultura lui Zarathustra. Şi el a pomenit despre acela pe care sfinţii Rishi l-au numit Vichvakarman, numai că el vorbea într-un alt mod despre acesta. L-a numit Ahura Mazdao. Atât sfinţii Rishi, cât şi Zarathustra ştiau că ceea ce se înţelege prin Vichvakarman reprezintă Spiritul înţelepciunii care se revarsă asupra Pământului, cuprinzându-l în sfere mai mari decât sfera diferitelor Spirite ale mişcării. Şi Zarathustra simţea că Ahura Mazdao avea sferă mai mare decât Spiritele mişcării.

Urmează a treia epocă de cultură, cultura egipteană, când s-a înţeles, din raţiuni întemeiate, necesitatea de a spune: Prezentul – este vorba de acel prezent al epocii egiptene – nu este potrivit pentru a-şi îndrepta privirea spre acel mare Spirit solar al înţelepciunii, pe care Zarathustra îl presimţise în felul său. De aceea, cultura egipteană a îmbrăcat concepţia sa despre natura acelui spirit în legenda în care se spune că acest spirit, când a vrut să comunice cu Pământul, a fost imediat sfărâmat în bucăţi. Osiris, care este sfâşiat de fratele său, este un indiciu despre ceea ce, în această privinţă, sfinţii Rishi arătaseră deja prin Vichvakarman. A venit apoi a patra epocă de cultură postatlanteană. S-a spus că la ceea ce fiecare epocă anterioară indicase în acest sens trebuia să se ajungă, prin circumstanţe speciale, tocmai în această a patra epocă postatlanteană, printr-o contemplare nemijlocită, cu alte cuvinte, că prin evenimente deosebite s-ar fi dat celei de a patra epoci postatlanteene posibilitatea ca o entitate să fie inspirată de ea.

Cei şapte Rishi arătaseră că această entitate există, Zarathustra spunea că privirea ocultă, dacă este îndreptată spre Soare, contemplă această entitate, cultura egipteană simţea că această entitate este încă atât de străină de Pământ, încât omul o întâlneşte abia după moarte, iar a patra epocă de cultură putea să dezvăluie, în legătură cu acest fapt, că în cursul evoluţiei Pământului au apărut condiţiile ca timp de trei ani o entitate umană să poată fi inspirată direct de Spiritul înţelepciunii. Prin aceasta a apărut posibilitatea să se recunoască, de fapt, că sfera acestui Spirit solar al înţelepciunii este mai largă decât sfera Spiritelor mişcării, deoarece cuprinde întregul proces de dezvoltare al Pământului. Ceea ce în limbajul sfinţilor Rishi era prezentat ca Vichvakarman, în cel al lui Zarathustra ca Ahura Mazdao, în cel al culturii egiptene, când îl înţelegem in mod corect, ceea ce se ascunde sub numele de Osiris, iar în limbajul epocii a patra de cultură ceea ce este indicat prin Christos, care a pătruns luminând prin poarta Spiritului solar al înţelepciunii. Aşa cum nu am spus că numai Spiritul mişcării a luminat prin Buddha, nu spun nici că numai Spiritul solar al înţelepciunii a luminat prin Christos. El a fost poarta prin care privirea ocultă se îndreaptă în afară, spre acele nesfârşite sfere în care se află Spiritele Ierarhiilor superioare; dar ţinta era Spiritul înţelepciunii, Spiritul solar al înţelepciunii. Aşa cum este relatia dintre Soare şi planete, la fel este relaţia Spiritului solar al înţelepciunii cu Spiritele mişcării care, în ce le priveşte, se exprimă, se manifestă în spirite ca cel care l-a inspirat pe Buddha. Aceasta a fost gândirea doamnei H.P. Blavatsky în teoria sa iniţială. Niciodată nu s-a gândit să identifice pe Christos cu unul dintre Spiritele planetare ale mişcării.

Ar fi o decădere gravă de la spiritul începutului mişcării teosofice, în care a dominat atâta măreţie, corectitudine şi interes pentru adevărurile oculte, dacă ar trebui să se ajungă la o confuzie în legătură cu ce am învăţat, datorită ocultismului, despre spirite ca cel care culminează într-un nume ca cel al lui Buddha, despre care H.P. Blavatsky, în expunerile sale, a arătat cât se poate de clar că corespundea planetei Mercur. Ar fi o ruptură de toate principiile iniţiale ale publicaţiilor teosofice, de această doctrină care pe atunci era înţeleasă corect şi care nu ar fi confundat niciodată spiritul lui Buddha cu spiritul lui Christos, dacă astăzi am confunda aceste două entităţi, dacă, având în vedere elementele fundamentale ale doctrinei oculte, nu am şti să facem deosebirea între acele spirite care conduc devenirea omenirii în decursul epocilor succesive şi care îşi au punctul culminant în spirite precum Buddha şi acel spirit despre care toate celelalte, inclusiv Buddha, au depus mărturie, care este spiritul unic al dezvoltării Pământului, la fel cum principiul solar este cel care ţine închegat sistemul planetar. Acest spirit unic trebuie să fie numit, în spiritul epocii a patra de cultură postatlanteene, Christos. În cadrul sistemului solar nu se poate vorbi în mod normal de doi sori şi să se spună că un soare ar oculta Berbecul o dată şi un alt soare ar oculta Capricornul altă dată. Trebuie să fie foarte clar că acelaşi Soare străbate întregul Zodiac, dar sunt diverse planete care parcurg semnele Zodiacului. Şi la fel de clare trebuie să fie lucrurile atunci când vorbim despre Christos, care străbate sferele culturale ale întregii evoluţii umane pe Pământ, aşa cum a fost recunoscut în toate timpurile şi de toate religiile, atunci când aceste religii şi-au atins apogeul. Apoi, trebuie să facem o deosebire între acest spirit al lui Christos şi spiritele diferitelor sfere care îşi ating apogeul în marile individualităţi, aşa cum este cazul budismului, care îşi are apogeul în Buddha. Aceasta ne arată cum trebuie găsit ceea ce este obiectiv în aceste lucruri.

Când un ocultist apusean face o referire la aceste fapte, nu este îngăduit să i se facă reproşul că aceasta ar fi o manifestare de intoleranţă faţă de alte sisteme religioase, pornind de la faptul că teosofia ar avea ca sarcină să lase fiecare religie în drepturile sale. Nu ar trebui însă să se uite faptul că ceea ce se pretinde de la ocultiştii din Occident este deja un fapt realizat. A apărut oare Impulsul lui Christos din Apus? S-a născut Impulsul lui Christos la un popor oarecare din Occident, din specificul său naţional sau rasial? Nu. Impulsul lui Christos a fost primit ca impuls valabil pentru întreaga omenire, deşi din punct de vedere a manifestării exterioare era străin popoarelor din Apus. Prin aceasta, cultura occidentală a arătat înţelegere pentru sentimentul de alienare necesar în ce priveşte ceea ce-i este propriu. Prin faptul că Apusul s-a lepădat de Spiritul mişcării de pe Marte ca inspirator nemijlocit şi l-a înlocuit cu spiritul lui Christos, cu inspiratorul care corespunde Spiritului înţelepciunii din Soare, Apusul a realizat o faptă istorică importantă. Şi este cu totul nepotrivit ca dintr-o altă direcţie religioasă să se reproşeze Occidentului, din această pricină, că este intolerant. Marii conducători ai celorlalte religii au arătat că recunosc deasupra Spiritelor mişcării Spiritul înţelepciunii. Numai cei care vor să facă din propriul lor Spirit al mişcării, sub un alt nume, un fel de spirit conducător, numai cei care nu vor să facă pasul care i-ar ridica de la spiritul lor la Spiritul solar, numai ei pot vorbi de intoleranţă, referindu-se tocmai la aceia care au tradus toleranţa în practică. Ar trebui aplicată în alte domenii toleranţa pe care Apusul a practicat-o când a substituit Spiritul mişcării cu Spiritul înţelepciunii.

În felul acesta s-a realizat încă înainte de teosofie fapta teosofică de a acorda fiecărei religii dreptul de a nu pretinde nici un impuls pentru Christos unui grup uman oarecare, în afară de ceea ce pretinde teosofia: de a căuta acel impuls care este un impuls al întregii umanităţi, spre deosebire de alte religii, aşa cum este impulsul solar pentru toate planetele. Când aceste fapte sunt prezentate în mod obiectiv, acest lucru se face din profunzimile ocultismului, iar dacă vreodată s-ar spune că o astfel de prezentare a Impulsului lui Christos şi-ar avea originea într-un interes naţional special al unui popor oarecare sau al lumii occidentale, aceasta s-ar datora numai ignoranţei sau unei denaturări a realităţii. În orice problemă, important este să privim faptele obiective cu sinceritate şi curaj, ceea ce este posibil numai dacă pătrundem în profunzimile devenirii cosmice. Toate adevărurile oculte ne arată cum se desfăşoară această devenire a lumii. Dar trebuie să avem nu numai curajul, ci şi obiectivitatea de a ne confrunta cu această devenire a Universului. Ce importanţă are dacă numele provin din Orient sau din Occident, dacă ele sunt atribuite unui spirit anume sau altuia; nu are nici o importanţă. Ne interesează ceea ce acţionează în lume, trebuie să recunoaştem. Iar ştiinţa spiritului ne conduce exact la aceasta, să vedem ce acţionează în lume. De fapt, în aria ştiinţei spiritului găsim cu uşurinţă, instinctiv, aş putea spune, adevărul. Nu trebuie să tânjim neapărat după senzatii noi, ci să încercăm să înţelegem ce se află în primele impulsuri ale mişcării teosofice. Prin faptul ca H.P. Blavatsky a identificat pe Buddha cu Mercur a fost rostit un mare adevăr, care, dacă va fi recunoscut, vom înţelege mai bine legătura ocultă a lui Buddha cu Christos, aşa cum se cunosc mai bine evenimentele cosmice atunci când cunoaştem relaţia dintre Mercur şi steaua fixă care este Soarele. Lucrurile nu ies la lumină prin prejudecăţi umane. Ele acţionează în procesul cultural, dacă le privim fără idei preconcepute.

Această expunere a fost legată tocmai de ceea ce s-a spus astăzi în legătură cu spiritele active în planete şi în Soare, căci aceste spirite îşi extind acţiunea şi asupra Pământului şi despre multe alte lucruri care se expun în conferinţe de popularizare lumea nu bănuieşte cât de profund îşi au rădăcinile în ocultism. Astăzi putem să dezvăluim cât de întemeiată este legătura sferelor culturale succesive. Una din aceste epoci de cultură a culminat în figura lui Buddha, altă epocă în cel pe care a patra perioadă culturală l-a numit Christos. Felul cum una se deosebeşte de cealaltă îl putem afla numai din profunzimile ocultismului. Ocultismul atestă şi cum, considerând lucrurile în mod just, Cosmosul ne oferă semne pentru ceea ce intervine în adâncurile inimii noastre. Astfel, putem spune: Dacă învăţăm a cunoaşte scrisul răspândit în Cosmos, în stele, în rânduiala şi mişcările lor, atunci de pretutindeni din Cosmos vorbeşte ceea ce pătrunde inimile noastre cu adevăr, cu iubire şi cu acea evlavie care conduce mai departe evoluţia omenirii de la o epocă la alta.