Templul Soarelui, suprapământesc, lăcaș tainic de Misterii al hierofanților.
| RETARDUS (în fața lui se află Capesius și Strader): | ||
| 3390 | O mare supărare mi-ați adus. Slujba pe care v-am încredințat-o Ați înfăptuit-o rău. Acum vă chem la judecata mea. Capesius, ți-am dat un mare dar spiritual Încât ideile tale despre strădania oamenilor Trebuiau să devină conținutul unor discursuri fermecătoare, Ce-ar fi urmat să acționeze convingător. Ţi-am îndreptat activitatea spre cercul unde Ai întâlnit pe Johannes și pe Maria. |
|
| 3400 | Prin forța cu care trebuia să acționeze cuvintele tale, Aveai de-nlăturat Pornirea lor spre clarvedere. În loc de asta, te-ai lăsat Tu însuți pradă influenței lor. Ţie, Strader, ți-am deschis drumul În căile sigure ale științei. Aveai de nimicit, prin gândirea ta riguroasă, Forța magică a clarvederii. Dar îți lipsește siguranța simțirii. |
|
| 3410 | Forța gândirii ți-a scăpat Acolo unde-ți apăreau sorți de izbândă. Destinul meu e strâns legat de faptele voastre. Din pricina voastră, cei doi căutători ai adevărului Sunt definitiv pierduți peutru împărăția mea. Eu trebuie să predau sufletele lor Fraților. |
|
| CAPESIUS: | Nu-ți pot fi niciodată un bun slujitor. Mi-ai dat forța să-nfățișez viața omenească. Eu pot evoca ceea ce-i entuziasmează pe oameni Într-una sau alta din epoci. |
|
| 3420 | Dar n-am fost în stare să dau forță Cuvintelor ce zugrăveau trecutul, Ca sufletele să le copleșesc. |
|
| STRADER: |
Slăbiciunea care m-a cuprins Este numai o copie a slăbiciunii tale. Mi-ai putut dărui știința; Dar nu și forța care potolește dorul Ce tinde, din inima omului, spre adevăr. Mereu trebuia să simt Și alte forțe înlăuntrul meu. |
|
| RETARDUS: | 3430 | Vedeți efectul slăbiciunii voastre. Deja se-apropie Frații Cu sufletele în care mă vor birui. Johannes și Maria ascultă de puterea lor. (Apare Benedictus cu Lucifer și Ahriman. În urma lor, Johannes și Maria, apoi Theodosius, Romanus, Forțele sufletului, Felix și Felicia Balde, Cealaltă Maria; în final, Theodora.) |
| BENEDICTUS (către Lucifcr): | ||
| În sufletul lui Johannes și al Mariei Nu mai este loc pentru forța oarbă; Ei s-au ridicat la existența spirituală. |
||
| LUCIFER: | Ce-i drept, trebuie să părăsesc aceste suflete. Înțelepciunea pe care-au dobândit-o Le dă puterea de a mă vedea. |
|
| 3440 | Eu am putere-asupra sufletelor, Atâta timp cât ele nu pot să mă vadă. Rămâne însă în vigoare Puterea ce mi-a fost acordată-n devenirea cosmică. Și dacă nu mai pot ispiti sufletele lor, Abia atuncea forța mea va izbuti Să crească-n spiritul lor cele mai frumoase roade. |
|
| BENEDICTUS (către Ahriman): | ||
| Sufletul lui Johannes și cel al Mariei Au stârpit în ele întunecimile erorii. Li s-a deschis ochiul spiritual. |
||
| AHRIMAN: |
3450 |
Trebuie să renunț la spiritul lor. Ei se vor îndrepta spre lumină; Sunt însă liber să le fericesc sufletul Cu bucuria aparenței. Ei nu vor mai crede Că-n ea percep adevărul. Dar vor putea vedea Cum ea îl revelează. |
| THEODOSIUS (către Cealaltă Maria): | ||
| Destinul ți-a fost strâns legat De viața nobilei tale surori. |
||
| 3460 | Ei i-am putut dărui lumina iubirii, Dar nu și căldura iubirii, Atâta vreme cât tu ai stăruit în voința Ca partea nobilă a ta să se nască-n tine Doar din simțiri confuze, Și n-ai încercat s-o vezi clar, În lumina deplină a înțelepciunii. Puterea Templului nu pătrunde În zona-ntunecată a pornirilor, Chiar dacă acestea vor să facă binele. |
|
| CEALALTĂ MARIA: | ||
| 3470 | Eu trebuie să recunosc, doar în lumină Noblețea poate să-acționeze salutar, Și mă îndrept spre Templu. Simțirea mea nu va mai răpi de-acum Luminii iubirii efectul ei. |
|
| THEODOSIUS: | Înțelegând asta, tu îmi dai forța să deschid Luminii din sufletul Mariei drumul spre lume. Mereu urma să-și piardă ea puterea Asupra sufletelor care, ca și tine mai înainte, N-au vrut iubirea cu lumina s-o unească. |
|
| JOHANNES (către Cealaltă Maria): | ||
| 3480 | Văd în tine un fel de-a simți Ce stăpânește și lăuntrul meu. Eu n-am putut găsi calea spre nobila ta soră, Cât timp în mine Căldura iubirii rămânea despărțită De lumina iubirii. În sufletul meu trebuie să fac o jertfă La fel cu cea pe care o aduci tu Templului. În ea, căldura iubirii să se dăruie Luminii iubirii. |
|
| MARIA: | 3490 | Johannes, ți-ai dobândit acum prin mine Cunoașterea-n împărăția spiritului; Cunoașterii spiritului, tu îi vei adăuga viață sufletească Dacă îți vei afla propriul suflet Așa cum l-ai aflat pe-al meu. |
| PHILIA: | Din devenirea tuturor lumilor Bucuria sufletească ți se va revela. |
|
| ASTRID: | Căldura sufletească va putea acum Să strălumineze întreaga-ți existență. |
|
| LUNA: | Pe tine însuți te vei putea viețui, | |
| 3500 |
Când lumina va putea străluci în sufletul tău. |
|
| ROMANUS (către Felix Balde): | ||
| Ai stat mult timp departe de Templu. Ai vrut să recunoști iluminarea Numai dacă propriului tău suflet i se revela lumina. Oameni de felul tău îmi răpesc puterea De-a dărui lumina mea sufletelor de pe Pământ. Ei vor să scoată numai din adâncuri întunecate Ceea ce trebuie s-aducă-n viață. |
||
| FELIX BALDE: | Însăși amăgirea omenească, din adâncul întunecat, Mi-a arătat lumina și m-a lăsat |
|
| 3510 | Să aflu calea către Templu. |
|
| ROMANUS: | Faptul că ai găsit drumul aici, Îmi dă mie forța Să luminez Voința lui Johannes și a Mariei, Încât să nu asculte de puterile oarbe, Ci să își cârmuiască drumul, Pornind din țelurile cosmice. |
|
| MARIA: | Johannes, acum te-ai văzut în spirit Pe tine însuți lângă Sinea mea. |
|
| 3520 | Vei viețui ca spirit propria-ți ființă Când lumina cosmică pe sine se va putea privi în tine. |
|
| JOHANNES (lui Felix Balde): | ||
| În tine, Frate Felix, Văd forța sufletească ce-n spiritul meu Voința mi-o încătușa. Ai vrut să găsești calea spre Templu. În spiritul meu, eu vreau să arăt forței voinței Calea spre Templul sufletului. |
||
| RETARDUS: | Sufletul lui Johannes și al Mariei Se rup de-mpărăția mea. |
|
| 3530 | Acum, ei cum vor mai putea găsi Ceea ce provine din puterea mea? Cât timp înlăuntrul lor Lipsea temelia științei, Se bucurau de darurile mele; Mă văd silit A renunta la ei. |
|
| DNA BALDE: | Ţi-am arătat că omul Își poate-nflăcăra gândirea Și fără ajutorul tău. |
|
| 3540 | Din mine se revarsă o știință Ce poate purta roade. |
|
| JOHANNES: | Să se cunune știința aceasta Cu lumina care, din izvorul plin al Templului, Poate lumina sufletele omenești. |
|
| RETARDUS: | Capesius, fiul meu, Tu ești pierdut; Mi te-ai sustras 'nainte ca lumina Templului Să te fi putut lumina. |
|
| BENEDICTUS: | El a pornit pe cale. | |
| 3550 | El simte lumina Și va dobândi forța Ca-n propriul suflet să întemeieze Ceea ce, până acum, Felicia trebuia să creeze pentru el. |
|
| STRADER: | Eu singur par pierdut. Nu-mi pot izgoni îndoiala Și n-am să regăsesc, desigur, Calea ce duce la Templu. |
|
| THEODORA (apărând): | ||
| Din inima ta, O rază de lumină se ridică, |
||
| 3560 | Un chip omenesc se desprinde din ea. Și pot auzi cuvintele Ce vin de la el; Răsună asa: „Mi-am cucerit prin luptă
Prietene, ai încredere în tine!Forța de a veni la lumină.” Tu însuți vei rosti aceste cuvinte Când timpul tău se va fi împlinit. |
|
|
(Cortina cade.)
|
||
