Rudolf Steiner: Poarta initierii GA 14: Tabloul 11

Templul Soarelui, suprapământesc, lăcaş tainic de Misterii al hierofanţilor.

RETARDUS (în faţa lui se află Capesius şi Strader):
	3390	O mare supărare mi-aţi adus. Slujba pe care v-am încredinţat-o Aţi înfăptuit-o rău. Acum vă chem la judecata mea. Capesius, ţi-am dat un mare dar spiritual Încât ideile tale despre strădania oamenilor Trebuiau să devină conţinutul unor discursuri fermecătoare, Ce-ar fi urmat să acţioneze convingător. Ţi-am îndreptat activitatea spre cercul unde Ai întâlnit pe Johannes şi pe Maria.
	3400	Prin forţa cu care trebuia să acţioneze cuvintele tale, Aveai de-nlăturat Pornirea lor spre clarvedere. În loc de asta, te-ai lăsat Tu însuţi pradă influenţei lor. Ţie, Strader, ţi-am deschis drumul În căile sigure ale ştiinţei. Aveai de nimicit, prin gândirea ta riguroasă, Forţa magică a clarvederii. Dar îţi lipseşte siguranţa simţirii.
	3410	Forţa gândirii ţi-a scăpat Acolo unde-ţi apăreau sorţi de izbândă. Destinul meu e strâns legat de faptele voastre. Din pricina voastră, cei doi căutători ai adevărului Sunt definitiv pierduţi peutru împărăţia mea. Eu trebuie să predau sufletele lor Fraţilor.
CAPESIUS:		Nu-ţi pot fi niciodată un bun slujitor. Mi-ai dat forţa să-nfăţişez viaţa omenească. Eu pot evoca ceea ce-i entuziasmează pe oameni Într-una sau alta din epoci.
	3420	Dar n-am fost în stare să dau forţă Cuvintelor ce zugrăveau trecutul, Ca sufletele să le copleşesc.
STRADER:		Slăbiciunea care m-a cuprins Este numai o copie a slăbiciunii tale. Mi-ai putut dărui ştiinţa; Dar nu şi forţa care potoleşte dorul Ce tinde, din inima omului, spre adevăr. Mereu trebuia să simt Şi alte forţe înlăuntrul meu.
RETARDUS:	3430	Vedeţi efectul slăbiciunii voastre. Deja se-apropie Fraţii Cu sufletele în care mă vor birui. Johannes şi Maria ascultă de puterea lor. (Apare Benedictus cu Lucifer şi Ahriman. În urma lor, Johannes şi Maria, apoi Theodosius, Romanus, Forţele sufletului, Felix şi Felicia Balde, Cealaltă Maria; în final, Theodora.)
BENEDICTUS (către Lucifcr):
		În sufletul lui Johannes şi al Mariei Nu mai este loc pentru forţa oarbă; Ei s-au ridicat la existenţa spirituală.
LUCIFER:		Ce-i drept, trebuie să părăsesc aceste suflete. Înţelepciunea pe care-au dobândit-o Le dă puterea de a mă vedea.
	3440	Eu am putere-asupra sufletelor, Atâta timp cât ele nu pot să mă vadă. Rămâne însă în vigoare Puterea ce mi-a fost acordată-n devenirea cosmică. Şi dacă nu mai pot ispiti sufletele lor, Abia atuncea forţa mea va izbuti Să crească-n spiritul lor cele mai frumoase roade.
BENEDICTUS (către Ahriman):
		Sufletul lui Johannes şi cel al Mariei Au stârpit în ele întunecimile erorii. Li s-a deschis ochiul spiritual.
AHRIMAN:	3450	Trebuie să renunţ la spiritul lor. Ei se vor îndrepta spre lumină; Sunt însă liber să le fericesc sufletul Cu bucuria aparenţei. Ei nu vor mai crede Că-n ea percep adevărul. Dar vor putea vedea Cum ea îl revelează.
THEODOSIUS (către Cealaltă Maria):
		Destinul ţi-a fost strâns legat De viaţa nobilei tale surori.
	3460	Ei i-am putut dărui lumina iubirii, Dar nu şi căldura iubirii, Atâta vreme cât tu ai stăruit în voinţa Ca partea nobilă a ta să se nască-n tine Doar din simţiri confuze, Şi n-ai încercat s-o vezi clar, În lumina deplină a înţelepciunii. Puterea Templului nu pătrunde În zona-ntunecată a pornirilor, Chiar dacă acestea vor să facă binele.
CEALALTĂ MARIA:
	3470	Eu trebuie să recunosc, doar în lumină Nobleţea poate să-acţioneze salutar, Şi mă îndrept spre Templu. Simţirea mea nu va mai răpi de-acum Luminii iubirii efectul ei.
THEODOSIUS:		Înţelegând asta, tu îmi dai forţa să deschid Luminii din sufletul Mariei drumul spre lume. Mereu urma să-şi piardă ea puterea Asupra sufletelor care, ca şi tine mai înainte, N-au vrut iubirea cu lumina s-o unească.
JOHANNES (către Cealaltă Maria):
	3480	Văd în tine un fel de-a simţi Ce stăpâneşte şi lăuntrul meu. Eu n-am putut găsi calea spre nobila ta soră, Cât timp în mine Căldura iubirii rămânea despărţită De lumina iubirii. În sufletul meu trebuie să fac o jertfă La fel cu cea pe care o aduci tu Templului. În ea, căldura iubirii să se dăruie Luminii iubirii.
MARIA:	3490	Johannes, ţi-ai dobândit acum prin mine Cunoaşterea-n împărăţia spiritului; Cunoaşterii spiritului, tu îi vei adăuga viaţă sufletească Dacă îţi vei afla propriul suflet Aşa cum l-ai aflat pe-al meu.
PHILIA:		Din devenirea tuturor lumilor Bucuria sufletească ţi se va revela.
ASTRID:		Căldura sufletească va putea acum Să strălumineze întreaga-ţi existenţă.
LUNA:		Pe tine însuţi te vei putea vieţui,
	3500	Când lumina va putea străluci în sufletul tău.
ROMANUS (către Felix Balde):
		Ai stat mult timp departe de Templu. Ai vrut să recunoşti iluminarea Numai dacă propriului tău suflet i se revela lumina. Oameni de felul tău îmi răpesc puterea De-a dărui lumina mea sufletelor de pe Pământ. Ei vor să scoată numai din adâncuri întunecate Ceea ce trebuie s-aducă-n viaţă.
FELIX BALDE:		Însăşi amăgirea omenească, din adâncul întunecat, Mi-a arătat lumina şi m-a lăsat
	3510	Să aflu calea către Templu.
ROMANUS:		Faptul că ai găsit drumul aici, Îmi dă mie forţa Să luminez Voinţa lui Johannes şi a Mariei, Încât să nu asculte de puterile oarbe, Ci să îşi cârmuiască drumul, Pornind din ţelurile cosmice.
MARIA:		Johannes, acum te-ai văzut în spirit Pe tine însuţi lângă Sinea mea.
	3520	Vei vieţui ca spirit propria-ţi fiinţă Când lumina cosmică pe sine se va putea privi în tine.
JOHANNES (lui Felix Balde):
		În tine, Frate Felix, Văd forţa sufletească ce-n spiritul meu Voinţa mi-o încătuşa. Ai vrut să găseşti calea spre Templu. În spiritul meu, eu vreau să arăt forţei voinţei Calea spre Templul sufletului.
RETARDUS:		Sufletul lui Johannes şi al Mariei Se rup de-mpărăţia mea.
	3530	Acum, ei cum vor mai putea găsi Ceea ce provine din puterea mea? Cât timp înlăuntrul lor Lipsea temelia ştiinţei, Se bucurau de darurile mele; Mă văd silit A renunta la ei.
DNA BALDE:		Ţi-am arătat că omul Îşi poate-nflăcăra gândirea Şi fără ajutorul tău.
	3540	Din mine se revarsă o ştiinţă Ce poate purta roade.
JOHANNES:		Să se cunune ştiinţa aceasta Cu lumina care, din izvorul plin al Templului, Poate lumina sufletele omeneşti.
RETARDUS:		Capesius, fiul meu, Tu eşti pierdut; Mi te-ai sustras 'nainte ca lumina Templului Să te fi putut lumina.
BENEDICTUS:		El a pornit pe cale.
	3550	El simte lumina Şi va dobândi forţa Ca-n propriul suflet să întemeieze Ceea ce, până acum, Felicia trebuia să creeze pentru el.
STRADER:		Eu singur par pierdut. Nu-mi pot izgoni îndoiala Şi n-am să regăsesc, desigur, Calea ce duce la Templu.
THEODORA (apărând):
		Din inima ta, O rază de lumină se ridică,
	3560	Un chip omenesc se desprinde din ea. Şi pot auzi cuvintele Ce vin de la el; Răsună asa: „Mi-am cucerit prin luptă Forţa de a veni la lumină.“ Prietene, ai încredere în tine! Tu însuţi vei rosti aceste cuvinte Când timpul tău se va fi împlinit.
		(Cortina cade.)

Biblioteca antroposofică

Rudolf Steiner

POARTA INIŢIERII

GA 14

TABLOUL UNSPREZECE