Rudolf Steiner
ÎNNOIREA ARTEI PEDAGOGICO-DIDACTICE PRIN ȘTIINȚA SPIRITUALĂ

GA 301

Cel care nu lasă să treacă pe lângă el, într-un fel de somn sufletesc, criza actuală a civilizației europene, ci o trăiește din plin, acela îi poate vedea originea nu doar în instituții deficitare, ce trebuie reformate, ci va trebui să o caute înlăuntrul gândirii, sentimentelor și voinței umane. Apoi va recunoaște printre căile de însănătoșire a vieții noastre sociale și pe aceea a educării generațiilor viitoare. Și nu va trece cu vederea o încercare ce caută în arta pedagogică mijloace prin care se pot manifesta practic principii bune și o voință hotărâtă.

Școala Waldorf nu este o „școală reformată” ca multe altele, care sunt întemeiate de către cei care cred că știu unde se află eroarea unui mod de a educa sau a altuia, ci ea este născută din gândul că, în acest domeniu, cele mai bune principii și voința cea mai hotărâtă pot deveni active abia atunci când cel care educă și instruiește este un cunoscător al individualității umane. Și nu poți fi așa ceva fără a dezvolta și o participare vie la întreaga viață socială a omenirii.

Simțul ce este deschis pentru ființa omului percepe întreaga suferință și întreaga bucurie ale umanității ca pe o trăire proprie. Prin acel profesor care este un cunoscător al sufletului, un cunoscător al oamenilor, întreaga viață socială acționează asupra generației ce se străduiește să intre în curentul vieții. Din școala sa vor ieși oameni ce se vor implica puternic în viață.

din : Rudolf Steiner Țelurile pedagogice ale școlii Waldorf din Stuttgart, 1920, GA 24

CUPRINS

CONFERINȚA I — Basel, 20 aprilie 1920

Introducere: Știința spirituală și pedagogia modernă

Despre știința educațională a secolului al XIX-lea folosind exemplul pedagogiei lui Herbart; condiţii sociale haotice în pofida unor principii pedagogice excelente. Necesitatea de a transforma știința educației într-o artă educațională. Elementele constitutive ale ființei umane și dezvoltarea lor, înfățișate prin formarea dinților în primul și dezvoltarea limbajului în al doilea interval de șapte ani. Observarea sufletesc-spiritualului în lucrarea sa asupra trupescului și metamorfoza forțelor: Legătura reprezentării și voinței cu formarea dinților și a limbajului. 

Răspunsuri la întrebări referitoare la prima conferință

CONFERINȚA a II-a — Basel, 21 aprilie 1920

Structura tripartită a ființei umane

Diferența dintre știința obișnuită și știința spirituală. Natura tripartită a omului, trupească, sufletească și spirituală. Structura tripartită a trupului în legătură cu viața sufletului: sistem neuro-senzorial – viața de reprezentare, sistem ritmic – viața afectivă și sistem metabolic – viața de voință. Nervii motori și senzitivi. Legătura sentimentului cu procesele circulatorii folosind exemplul experienței muzicale; mișcarea lichidului cefalorahidian. Structura tripartită în sufletesc: gândire, simțire, voință. Simpatie și antipatie. Structura tripartită din punct de vedere spiritual: veghe, vis și somn. Importanța somnului pentru simțul Eului.

CONFERINȚA a III-a — Basel, 22 aprilie 1920

Cunoașterea omului ca bază a pedagogiei

Științele naturii și educația. Pestalozzi, Diesterweg. Pedagogie instinctivă și pedagogie conștientă. Observaţii critice asupra imaginii omului în ştiinţele naturii şi psihologie. Teoria lui Avenarius ca pregătire a practicii bolșevice. Memorie și amintire. Teoria goetheană a culorilor. Inima nu este o pompă, ci un organ de echilibrare pentru circulația sângelui. Importanța spiritual-sufletească a organelor fizice. Principiul imitației în prima perioada de viață a copilului, principiul autorității în cea de a doua. Atitudinea dascălului. Penetrarea științei cu căldură lăuntrică.

CONFERINȚA a IV-a — Basel, 23 aprilie 1920

Educatorul ca plăsmuitor al viitorului conținut sufletesc uman

Reprezentările abstracte provoacă bariere despărțitoare între oameni. Cultura intelectuală – spirit „filtrat”. Activarea intelectului abstract și pasiv prin elaborarea interioară vie a conceptelor științei spirituale. Știința spirituală este mai importantă prin felul în care se manifestă, decât prin conținutul ei. Legea biogenetică fundamentală (Haeckel). Vestigii sufletesc-spirituale în experiențele interioare ale vârstei înaintate. Retragerea treptată din epoca proto-indiană până în epoca culturală actuală a paralelismul între dezvoltarea trupească și cea sufletesc-spirituală. În prezent dezvoltarea naturală se oprește la 28 de ani. Ceea ce mai înainte ne era oferit de natură, trebuie cucerit acum prin activitate lăuntrică. Conținutul sufletesc al omenirii este în mâna celor care educă tineretul.

Răspunsuri la întrebări referitoare la patra conferință

CONFERINȚA a V-a — Basel, 26 aprilie 1920

Câte ceva despre planul didactic

Școala Waldorf din Stuttgart. Rodnicia pedagogiei spiritual-științifice se arată în aplicarea practică. Planul didactic. Necesitatea unui compromis. Legătura între forțele sufletești. Învățarea scrisului. Nașterea vorbirii. Dezvoltarea intelectului prin dezvoltarea dexterității manuale. Lecții de lucru manual. Pornirea de la elementul artistic. Schimbarea fizionomiei copilului în jurul celui de-al nouălea an de viață. Principiile educaționale ale celor trei faze ale celui de-al doilea ciclu de șapte ani de viață. Preluarea de adevăruri pe bază de afecțiune și sentiment îndreptățit al autorității între 7 și 12 ani și dezvoltarea capacității proprii de a judeca începând cu 12 ani. Ernst Mach și importanța dezvoltării fanteziei la copii. „Individualizarea” elevilor în ciuda claselor numeroase prin munca corectă a profesorului. Un dascăl ar trebui să-i însoțească pe copii de-a lungul întregului ciclu primar și secundar. Dascălul crește împreună cu clasa sa.

CONFERINȚA a VI-a — Basel, 28 aprilie 1920

Predarea euritmiei, a muzicii, a desenului și a limbilor

Copii puțin dotați și copii rămași în urmă. Importanța elementului imagine pentru suflet; ineficiența reprezentărilor abstracte. Predarea limbilor străine. Euritmie și muzică. Euritmie: tendințe de mișcare ale organelor vorbirii transferate asupra omului întreg. Fortificarea inițiativei voinței prin euritmie; despre paralizia voinţei care este răspândită astăzi. Interes crescând pentru lumea exterioară. Elementul muzical produce interiorizarea afectivă. Desene ale copiilor. Predarea limbii. Gramatica. Logica mai cuprinzătoare a dialectului. Pedagogia spiritual-științifică vrea să formeze oameni, să dezvolte inițiative.

Răspunsuri la întrebări referitoare la șasea conferință

CONFERINȚA a VII-a — Basel, 29 aprilie 1920

Educația ca problemă a formării dascălului

Educație morală și religioasă. Efecte ale perspectivei unilaterale asupra nemuririi, fără considerarea faptului că viața fizică este o continuare a unei vieți spirituale. Intelectul este ceva adus din lumea spirituală, voința trebuie dezvoltată în viața de aici. Problema învățământului, o problemă a calității educatorului. Umor și seriozitate. Pregătirea lăuntrică a dascălului; depășirea situațiilor subiectiv-personale în predare; pregătirea meditativă. Relația personală a profesorului cu elevul ca bază pentru formarea simțirii și voinței elevului. Copii cu voința slabă. Exemplu deosebit pentru slăbiciunea voinței: ceea ce într-o generație este gând, devine în următoarea ceva organic. Interacțiunea dintre gândire, simțire și voință.

CONFERINȚA a VIII-a — Basel, 3 mai 1920

Predarea zoologiei și a botanicii între 9 și 12 ani

Trei momente importante ale învățământului primar și secundar: vârstele de 9, 12 și 14 ani. Judecăți independente numai după 12 ani. Bucurie și durere, plăcere și suferință în judecată. Nietzsche, antichitatea greacă și sec. XIX. Distincție între lume și eu după împlinirea vârstei de 9 ani; de abia de atunci este posibilă predarea științelor naturii. Lumea animală ca desfășurare a ființei umane. Omul – compendiu al lumii animale. Botanica: Pământul ca organism; considerarea a lumii vegetale în legătură cu viața anuală a Pământului. Raportul lumii animale cu umanul, al lumii vegetale cu extraumanul – copilul dobândește o relație cu lumea.

CONFERINȚA a IX-a — Basel, 4 mai 1920

Dialect și limbă literară

„Folosirea” dialectului în școală. Copiii care vorbesc în dialect au o legătură mai intimă cu limba. Simțirea și voința ca bază a dialectului, reprezentarea ca bază a limbajului literar. Elementul plastic și elementul muzical al limbii. Limba și logica. Învățarea gramaticii – conștientizarea forțelor logice. Propozițiile fără subiect. Dezvoltarea simțului pentru geniul limbajului. Viață și abstracțiune în predicat și substantiv. Funcționarea inteligenței subconștiente a omului, înțelegerea ei greșită prin psihanaliză. Instinctul lingvistic adus cu sine și dezvoltarea conștientă a simțului lăuntric al stilului. Nașterea trupului eteric odată cu schimbarea dinților. Despre procesele de gândire și amintire. Nașterea trupului astral odată cu maturitate sexuală. Educarea pentru propria simțire și voință. Autoritate și iubire. Asocierea ideilor ca pericol pentru o judecată corectă.

Răspunsuri la întrebări referitoare la noua conferință

CONFERINȚA a X-a — Basel, 5 mai 1920

Sinteză și analiză în ființa umană și în educație

Materia ca mijloc de educație. Activitate sufletească sintetică și analitică. Analiza creează libertate, sinteza constrânge. În predarea scrisului se pornește de la cuvântul întreg. Atomistica se datorește unei insuficiente activități analitice la vârsta copilăriei. Activitatea analitică – trezire, cea sintetică – adormire. Adunarea și înmulțirea. Predarea muzicii: numai metode naturale, nu artificiale. Dascălul trebuie să fie interesat de evoluția omenirii și cultura contemporană. Necesitatea spiritualizării limbii. Sintaxa și gramatica trebuie sa provină din viața de simțire, nu din intelect, pentru a revitaliza limba.

CONFERINȚA a XI-a — Basel, 6 mai 1920

Elementul ritmic în educație

Consecințele de-a lungul întregii vieți ale formării prea timpurii a judecății: judecarea prin trup și nu prin suflet. Veghe (lumea exterioară) în elementul desen și visarea (lumea interioară) în elementul muzical. Conținutul muzicii – elementul melodic. Elementul vis și cel muzical în sufletul copilului. Elementul melodic în limbaj. Tematica în muzică – drum spre predarea limbii. Epoca noastră a pierdut sentimentul pentru ritm. Limbă și ritm. Cauzele ortografiei slabe, auzul imprecis. Ascultatul. Vorbirea clară. Predarea științelor naturii și a istoriei începând în jurul vârstei de 12 ani. Predarea religiei. Școala Waldorf nu este o școală care impune o anumită concepție despre lume.

CONFERINȚA a XII-a — Basel, 7 mai 1920

Predarea istoriei și a geografiei

Metodologia predării istoriei. Pornirea de la ceea ce există în prezent ca moștenire din epoca anterioară. Prezentarea epocilor trecute în ansamblu, ca întreg, epoca greacă și epoca romană, contribuția lor la mersul civilizației occidentale. Creștinismul: a doua eră a omului, dezvoltarea general-umanului. Istoria modernă: privirea asupra fenomenelor individuale. Considerarea simptomologică a istoriei în loc de cauzală, lucru care duce totodată la dezvoltarea simțirii religioase. Trecerea treptată de la ideile concrete la cele abstracte. Predarea geografiei corelată cu predarea istoriei. Despre ne-abuzarea memoriei copilului. Vorbire și respirație. Despre stângaci.

CONFERINȚA a XIII-a — Basel, 10 mai 1920

Joaca la copil

Schiller despre „impulsul spre joacă”. Jocul copilăresc în primii șapte ani de viață: copilul se joacă singur, pentru sine; imitarea activității adulților, dar fără scopul și utilitatea practică – activitate sufletească ca în vis. Caracterul individual al jocului copiilor reapare metamorfozat în caracterul particular al modului de a judeca după vârsta de 20 de ani. Jocul din a doua perioadă de șapte ani: sociabilitate și a „a vrea să fie ceva” în joc – pregătire pentru ruperea de autoritate ce are loc în a treia perioadă de șapte ani. Aspectul intelectual unilateral al psihologiei moderne, reprezentat de o viziune a herbartianului Robert Zimmermann. Pentru formarea noțiunilor vii procedarea ca la fotografiere: caracterizări din diverse puncte de vedere în loc de definiții. Predarea geometriei prin reprezentări cu mobilitate lăuntrică. Dezvoltarea simțului pentru spațiu și perspectivă prin jocuri de mișcare și configurații de umbre. Desene copilărești: copilul povestește prin imagini.

CONFERINȚA a XIV-a — Basel, 11 mai 1920

Alte puncte de vedere și răspunsuri la întrebări

În pedagogie nu principii formale noi, ci lărgirea orizontului dascălilor. Calculul cu fracții. Nu trebuie exagerată predarea ilustrativă. Să se transmită copilului ideea lucrurilor convenționale. Predarea științelor naturii trebuie să fie orientată spre practică. Introducerea copilului în ramuri importante ale vieții. Măselele de minte ca o rămășiță a puterii de reprezentare legate de trup. Comentarii critice despre găsirea „locul potrivit” în viață. Ortografia. Activarea reciprocă a voinței și intelectului printr-o educație adecvată. Robinson – prototipul filistinului. Rousseau. Problema bunătății sau coruperii originare a omului. Necesitatea menţinerii naturii inerent bune a omului prin activitate interioară, pentru a nu se corupe. Marxismul – element aducător de boală. Educația ca tămăduire.

Cuvinte introductive la reprezentația de euritmie

Dornach, 15 mai 1920

Dornach, 16 mai 1920

Anexa: Discuție / Cuvinte de mulțumire de la un participant și organizator / Cuvinte de încheiere adresate de Rudolf Steiner

Note

Lista lucrărilor lui Rudolf Steiner despre educație

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea