Biblioteca antroposofică


Corecturi

Rudolf Steiner

CURSUL DE ECONOMIE

GA 340

CONFERINŢA a XII-a

Dornach, 4 august 1922

Ieri v-am formulat o întrebare foarte importantă, care a apărut atunci când economia naţională se pregătea să se transforme din ce în ce mai mult în economie mondială. Acum, tocmai prin aceasta, problemei preţului îi revine o semnificaţie substanțial diferită de cea pe care o avea mai înainte în viaţa economică. Şi mai trebuie să ne ocupăm de încă câteva lucruri înainte de a ne putea face o reprezentare despre factorii care determină de fapt preţul; căci ceea ce apare la urmă pe piaţă, sau în general ca preţ în circulaţia bunurilor – ca preţ vizibil, aş spune – aceasta este de fapt de o importanţă economică mult mai mică decât ceea ce se află în spatele formării preţului, care conduce abia în final la stabilirea preţului şi care se află şi la baza fluctuaţiilor preţului.

Acum desigur că aceste lucruri care preced formarea preţului, atât de partea cumpărătorului cât şi de partea vânzătorului, sunt plasate în contexte sociale de care depinde în ce situaţie este în general cumpărătorul, dacă unei anumite sume de bani el trebuie să atribuie o valoarea mai mare sau mai mică – valoare nu numai în sens subiectiv. Din punctul de vedere al economiei, ceea ce este subiectiv este luat în considerare numai în măsura în care are temei real în procese obiective, în măsura în care se bazează pe o evaluare corectă a proceselor obiective. Însă valoarea banilor intră în considerare mai presus de toate și din punct de vedere obiectiv. Căci în prezent problema economică nu poate fi privită separat de problema socială. Numai dacă se are în vedere în mod real interacţiunea celor două se poate ajunge la o judecată valabilă. Şi astfel trebuie să se țină seama de faptul că nemulţumirea, nemulţumirea socială care stă la baza tulburărilor sociale este legată mai presus de toate de ceea ce se există înainte de formarea preţului şi care în cele din urmă se desfășoară în formarea preţului. Pentru că v-am arătat că şi în remunerare – așadar în acea formare a preţului care, în cadrul economiei actuale, se exprimă în final ca nivel al salariului – are loc de fapt o cumpărare şi o vânzare, veţi înţelege că tot ceea ce conduce la luptele salariale, practic are la bază raporturile sociale în interiorul cărora se află atât angajatul cât patronul, şi concluzionarea acestor raporturi se află tocmai în stabilirea preţului care formează remuneraţia, plata. Astfel că trebuie să ştim înainte de toate: În ce mod acţionează ceea ce joacă deja azi rolul major, atât la cumpărare şi vânzare, cât şi la remunerare, precum şi în restul economiei, în ce măsură influenţează banii ca atare formarea preţului, în cadrul procesului economic? – Trebuie să diferenţiem între ceea ce rezultă în final ca preț în termen de bani şi ceea ce reprezintă de fapt valoarea banilor în mână cuiva, aş spune, – atât în mâna vânzătorului cât şi în cea a cumpărătorului. De aceea astăzi trebuie să examinăm un pic banii.

Fireşte, puteţi găsi tot felul de lucruri frumoase în dezbaterile economice despre esenţa banilor. Astfel, despre esenţa banilor găsiţi de exemplu în expunerile economice enunțate exact caracteristicile pe care banii trebuie să le aibă, dacă este ca aceştia să poată fi folosiţi în general ca bani. Acum, aceste caracteristici care sunt enumerate acolo trebuie totuși să le examinăm puțin în mod critic, pentru că aceasta vă va ajuta să înţelegeţi cât de necesar este să ne îndepărtăm de multe din aceste idei economice actuale pentru a ne îndrepta înspre o direcţie de gândire cumva diferită. Acolo se menţionează că banii trebuie în primul rând să aibă o valoare universal recunoscută. Ei bine, atunci se pune problema este cine este cel care face recunoaşterea în acest caz, cel îndreptățit să o facă. Căci prin faptul că se spune că banii ar trebui să aibă o valoare universal recunoscută, nu s-a spus încă nimic, ci prin aceasta doar s-a indicat că ei ar trebui să aibă o caracteristică; nu s-a spus însă cum pot obține banii această caracteristică. A doua caracteristică este încă şi mai ciudată. Se spune de exemplu: Banii trebuie să poată să aibă o dimensiune mică, un volum mic şi cu toate acestea, în timp ce ei sunt în cantitate foarte mică, la volum mic să poată să aibă o valoare mare. Acesta este cel mai bun mijloc – acest lucru l-a văzut Licurg [ Nota 24 ], care a introdus o monedă voluminoasă ca mijloc împotriva îmbogăţirii ilegitime –, această caracteristică a banilor este foarte potrivită pentru a-i păstra uşor, și deja din acest motiv constituie oarecum o stimulare de a te îmbogăţi; căci dacă monedele de douăzeci de mărci ar avea mărimea unei mese ar fi mai greu să strângi bani. Nu ar fi atât de comod să te îmbogăţeşti ca acum; îmbogăţirea s-ar observa mai uşor şi aşa mai departe. Deci este vorba deja de faptul că la urma urmelor acest lucru poate fi spus numai din motive exterioare. Apoi se spune că banii ar trebui să fie divizabili după bunul plac. Acesta este tot unul din lucrurile pe care le-am găsit într-un manual de economie naţională. Însă aceasta nu se poate îndeplini altfel decât printr-o acţiune de recunoaştere, prin ceva ce este mai întâi făcut să fie aşa. Aceasta aşadar este ceva destul de nebulos. Apoi se spune că banii trebuie să fie uşor de păstrat. Ei bine, această caracteristică de a fi uşor de păstrat, tocmai aceasta este ceea ce ne ni se va prezenta în întreaga sa semnificaţie chiar în cursul expunerilor noastre de astăzi.

Anume, nu trebuie să ne fie clar numai că ceea ce este natură capătă valoare economică abia când intră în circulaţia economică, când este luat în stăpânire prin muncă, nu trebuie să ne fie clar numai că şi munca dobândeşte o valoare economică prin modul în care este organizată, în care este structurată, şi că şi capitalul capătă o valoare numai prin faptul că este folosit de spiritul uman şi introdus în procesul economic, ci trebuie de asemenea să ne fie clar că şi banii ca atare dobândesc o valoare prin însăşi procesul circulaţiei. Acum trebuie să ne gândim la modul în care banii se modifică în decursul circulaţiei. Pentru aceasta există deja premisele în ceea ce v-am prezentat.

În privinţa banilor avem de-a face în primul rând cu banii obișnuiți folosiți la cumpărare, deci acei bani pe care îi folosim pentru a ne cumpăra ceva ce vrem să consumăm. Însă mai avem de a face apoi şi cu bani de împrumut, creditul – am văzut deja şi acest lucru. Acum întrebarea este dacă banii de împrumut sunt prin contextul lor economic acelaşi lucru ca banii de achiziții. Dacă examinaţi banii de achiziţii, trebuie să vă întrebaţi: Cum iau naştere banii de achiziţii printre celelalte elemente ale cumpărării şi vânzării? Iau naştere prin faptul că cel care se foloseşte de bani, nu numai că el dând banii dă ceva care are ca efect un schimb nemijlocit, ci ceva care mijloceşte un schimb, care se introduce în acest schimb. Astfel că tot ceea ce – aşa cum am explicat deja în cursul acestor zile – este introdus mijlocitor în schimb, reprezintă bani. V-am spus că din acest punct de vedere mazărea ar putea fi bani. Dacă nu produc numai atâta mazăre pe cât pot mânca de unul singur, ci produc mazăre pentru a-mi achiziţiona în schimbul ei şi un alt obiect de consum, atunci prin acțiunea de mijlocire pur şi simplu transform în bani un lucru care altfel poate fi pe de-a-ntregul un obiect de consum. Este foarte ingenios ce spune în această privinţă Spengler [ Nota 25 ] – care folosește toate lucrurile ducând ideile într-o direcţie inutilizabilă, însă care face anumite constatări pe deplin corecte –, că în special într-o anumită perioadă a dezvoltării romane, privind din punct de vedere economic, oamenii deveniseră bani, şi anume sclavii. Atâta timp cât folosesc eu însumi sclavul, adică cât timp eu, ca roman antic, am numai atâţia sclavi pe cât folosesc în gospodăria mea, atâta timp sclavul este, fireşte, mijloc de producţie; însă în clipa în care sclavul este şi închiriat, când cineva – aşa cum a fost cazul într-o anumită perioadă a dominației romane –, avea o asemenea armată de sclavi încât putea să-i închirieze, încât puteau fi folosiţi la tot soiul de lucruri profitabile, care deci puteau fi obţinute cu ajutorul sclavilor, atunci sclavul devenea bani, astfel că se poate spune pentru acea perioadă: Oamenii au devenit bani. Aceasta este o remarcă întru totul corectă a lui Spengler. Din aceasta putem deduce cum ceea ce funcționează ca bani de achiziţii se formează din ceea ce altfel este supus numai schimbului. Şi se mai pune problema că ceea ce se utilizează apoi ca bani va fi cel mai folositor ca bani, atunci când nu oscilează între a fi mâncat şi a fi dat mai departe – aşa cum ar fi mazărea, fapt prin care în procesul de circulaţie valoarea ar fluctua și ea foarte mult –, ci atunci când banii – și pentru aceasta este nevoie de o anumită înţelegere, chiar şi tacită, a celor care se folosesc de bani – sunt ceva ce nu se folosește pentru nimic altceva decât pentru schimb, pentru intermediere. Aceasta este esenţialul, ca banii să se utilizeze numai pentru mijlocire, pentru schimb, nu pentru consum, nu pentru a fi mâncaţi.

Acum vedeţi însă că aceşti bani de achiziţii se deosebesc în mod esenţial de banii de împrumut; căci la banii de achiziţii nu aveţi nici o altă bază pentru valoarea acestora, pentru estimarea valorii, deci pentru evaluarea lor, nu aveți nicio altă necesitate de a estima valoarea decât cât de mult primiţi în schimb. Iar pe aceasta nici timpul nu o modifică în esenţă; căci dumneavoastră trebuie, dacă doriţi să vă cumpăraţi astăzi o jumătate de kilogram de carne sau dacă vreţi să vă cumpăraţi peste un anumit timp o jumătate de kilogram de carne, să evaluaţi jumătatea de kilogram de carne conform valorii sale de consum; și este într-adevăr posibil ca în raport cu această jumătate de kilogram de carne banii să fi căpătat o altă valoare, însă pentru omul flămând jumătatea de kilogram de carne nu poate de fapt să capete o altă valoare în decursul timpului. Numai că este esenţial că jumătatea de kilogram de carne este mâncabilă doar o anumită perioadă de timp, că deci poate avea o valoare doar pe o anumită perioadă de timp, întrucât se strică. Acesta este tot un aspect economic, faptul că toate lucrurile, care sunt acum obiecte de consum reale, se strică, se degradează.

Dacă utilizăm acum banii ca un echivalent în schimbul pur, atunci avem fireşte în bani comparativ cu obiectele perisabile, un concurent nereal, un adevărat concurent necinstit, întrucât în condiţii obişnuite banii nu par a se strica –  spun aceasta în mod precis: nu par a se strica. Da, aici vedem ce element nesănătos se introduce în domeniul economiei, atunci când se face uz de alte raporturi în economia decât cele care se manifestă în realitate. Avem pe de o parte de a face cu astfel de instituiri că în orice situație banii au valoarea lor numerică, indiferent în ce poziţie socială se află – banii au această valoare numerică şi păstrează în aparență această valoare numerică. În realitate însă nu o păstrează. Toate celelalte lucruri sunt oneste. Carnea începe să miroasă în momentul în care, tocmai conform calităţilor ei, poate începe să miroasă; banii nu fac acest lucru, în acea calitate în care se și înfățișează ei. Banii nu fac aceasta în mod vădit. Şi cu toate acestea trebuie să ne spunem: Când un articol oarecare, datorită unor motive oarecare devine mai scump sau mai ieftin după un anumit timp, atunci articolul în sine, prin calităţile sale în viaţa umană, trebuie să păstreze aceeaşi valoare – el trebuie să și le păstreze prin conjunctură, prin faptul că trebuie să fie consumat la timpul potrivit şi să apară noi produse. Banii însă nu fac acest lucru. Astfel, banii ca atare, ca simplu mijloc de schimb, sunt un concurent necinstit pentru că nu dau la iveală în niciun fel faptul că și ei sunt supuşi schimbărilor. Dacă astăzi trebuie să îmi cumpăr o jumătate de kilogram de carne pentru o sumă de bani, iar în paisprezece zile pentru aceeaşi cantitate de jumătate de kilogram de carne trebuie să plătesc o altă sumă, atunci nu din cauza jumătăţii de kilogram de carne trebuie să plătesc data viitoare mai mulţi bani, ci din cauza banilor. Este exclusiv din cauza banilor. Iar dacă banii au în continuare aceeaşi valoare nominală, atunci banii încep de fapt să mintă; căci ei valorează mai puțin. Dacă trebuie să plătesc mai mult în schimbul unei jumătăţi de kilogram de carne, atunci banii au scăzut în valoare. Acest lucru este de la sine înţeles. Așadar, prin aceasta introduc ceva în proces prin circulaţia banilor, care practic din punct de vedere economic nici nu se află acolo. Din punct de vedere economic chestiunea stă cu totul altfel. Din punctul de vedere economic lucrurile se petrec astfel că banii, pur şi simplu prin procesul economic în sine, suferă modificări.

Şi noi trebuie să căutăm acum ocaziile în care banii suferă modificări. În afară de banii de achiziţii obişnuiţi avem bani de împrumut, banii pe credit pe care cineva îi primeşte aşadar pentru a înfiinţa o întreprindere oarecare, care pentru el nu sunt bani pentru achiziţii, ci care devin pentru el bani ai întreprinzătorului. Aceşti bani ai întreprinzătorului, aceşti bani de împrumut au o valoare esenţialmente diferită, o proprietate esenţialmente diferită. Aceşti bani de împrumut sunt în fond ceva cu totul diferit de banii de achiziţii. Nu rămân multe din proprietățile lor atunci când banii de achiziţii devin bani de împrumut, decât, să zicem, că aurul sau argintul sau hârtia din care sunt făcuţi sunt transferate în celălalt domeniu al vieţii. Chestiunea capătă valoare prin cu totul alte lucruri. Căci acum, dacă banii de împrumut intră în circulaţie, intervine spiritul omului, intervine gândirea omului, și abia prin această intervenţie a gândirii umane banii de împrumut îşi dobândesc valoarea propriu-zisă. Ar fi mult mai important ca pe bancnota care este împrumutată cuiva care întreprinde ceva, în momentul în care această bancnotă este introdusă în circulaţie, să se scrie dacă omul este un geniu sau un idiot în privinţa chestiunilor economice; căci de modul în care acționează el cu banii de împrumut depinde valoarea acestor bani în contextul economic.

Şi dacă trecem acum de la banii de împrumut la ceea ce v-am caracterizat ca fiind un al treilea fel de bani, despre care în prezent nu se discută de obicei, dar care joacă cel mai mare rol posibil în procesul economic, dacă trecem de la banii de împrumut la banii pentru sau din donaţii – bani din donaţii sunt în definitiv toţi banii care se cheltuie pentru educaţie, care joacă un rol enorm în viaţa economică; bani pentru donaţii sunt şi acei bani care se dau pentru fondări și finanțări, şi tot ceea ce face să nu stagneze capitalul într-un mod perturbator în proprietatea funciară, ruinând economia  – , dacă privim aceşti bani din donaţii trebuie să ne spunem: Pentru acela care este dependent pentru viaţa sa de bani de achiziţii, banii din donaţii sunt pur şi simplu fără valoare. Îşi pierd valoarea. Banii din donaţii sunt opusul banilor de achiziţii, ceea ce desigur reiese din faptul că acela care primeşte donaţii poate cumpăra cu aceşti bani, în timp ce acela care nu primeşte donaţii nu poate cumpăra cu aceşti bani.

Aveţi aşadar trei tipuri de bani care sunt cu totul diferiţi calitativ, bani de achiziţii, bani de creditare, bani din donaţii. Acum, relaţia dintre banii de achiziţie, banii de împrumut şi banii din donaţii poate fi judecată numai dacă examinăm contexte economice cărora să le zicem economii private, aşa cum am considerat ieri în mod ipotetic, că ele reprezintă într-un anumit sens un fel de domeniu închis. Atunci vom găsi că după un anumit timp tot ceea ce reprezenta bani de împrumut trece în bani donaţi. Nici nu poate fi altfel în privinţa domeniului economic închis, care este economia mondială. Banii de împrumut trebuie treptat să treacă în întregime în banii donaţi. Banii de împrumut nu au voie să se congestioneze înapoi în bani de achiziţii, perturbându-i. Banii de împrumut merg în banii donaţi. Aşa trebuie să se înfățișeze lucrurile în circuitul economic închis. Ce fac banii în domeniul unde lucrează banii din donaţii? Acolo ei se devalorizează. Astfel că putem spune: În timp ce avem domeniul banilor de achiziţii, banii vor reprezenta o anumită valoare. În domeniul donaţiilor, pentru tot ce există în domeniul cumpărării, banii au o valoare negativă, lasă să dispară această valoare de cumpărare. Iar între acestea, tranziția este produsă de banii de împrumut. Banii de împrumut dispar treptat în banii donaţi.

Poate că veţi spune: Acest lucru este greu de observat. – Şi chiar aşa şi este; însă este păcat că nu putem aici da informaţii timp de luni de zile despre cazuri individuale, la care se poate observa că lucrurile stau realmente aşa cum am spus, în ceea ce priveşte evaluarea şi deprecierea banilor. Însă tocmai aceasta ar fi sarcina, ca dumneavoastră să considerați ceea ce se poate spune în acest curs foarte scurt ca o bază pentru lucrul mai departe în studiile economice. Fireşte, în paisprezece zile se pot da doar imbolduri în acest sens. Veţi descoperi însă că afirmaţiile economice făcute aici se transformă pretutindeni, prin cercetări detaliate, în adevăruri economice, care apoi pot fi valorificate atât științific cât şi practic.

Aceasta se întâmplă în realitate, că în procesul economic banii se metamorfozează pur şi simplu, că dobândesc diferite calităţi prin faptul că devin bani de împrumut sau bani donaţi. Însă noi mascăm acest lucru atunci când lăsăm banii să fie bani pur şi simplu şi luăm valoarea înscrisă pe ei ca unitate de măsură și aşa mai departe – noi mascăm aceasta. Realitatea se răzbună, manifestând această răzbunare în fluctuaţiile preţurilor, care pur și simplu sunt acolo în procesul economic, pe care nu le putem ajunge din urmă cu raţiunea noastră, dar pe care tocmai că ar trebui să le prindem cu raţiunea. Ar trebui, aş spune, ca banii să nu fie lăsaţi pur şi simplu să curgă puhoi în circulaţie dându-li-se întreaga libertate de a face ce vor să facă; căci prin acesta, în economia naţională facem de fapt ceva cu totul aparte. Nu-i aşa? – dacă, să zicem, avem nevoie de animale pentru o anumită muncă, atunci le domesticim şi le folosim apoi ca animale domesticite. Gândiţi-vă de cât timp este nevoie pentru a dresa un cal de călărie până să poată fi folosit şi aşa mai departe. Gândiţi-vă numai ce ar fi dacă nu am dresa animalele, ci dacă le-am folosi sălbatice, dacă nu ne-am osteni câtuşi de puţin să le domesticim! Banii îi lăsăm să circule în mod foarte sălbatic în procesul economic. Îi lăsăm după voia lor să capete acea valoare pe care o au ca bani de împrumut sau pe care o au ca bani donaţi, iar apoi aşteptăm să vedem ce se întâmplă. Dar atunci când un om oarecare, care este un industriaş, are de undeva o sumă de bani care s-au transformat într-un mod incorect din banii săi de împrumut în bani pentru donaţii, dacă acesta îşi plăteşte apoi muncitorii, atunci aceasta este altceva decât dacă şi-ar plăti muncitorii, să zicem, din bani pentru achiziţii puri. Cu cât trebuie cineva să se bazeze mai mult pe a-și plăti muncitorii din banii pentru achiziţii puri, cu atât mai puţin le poate da, adică cu atât mai ieftin trebuie să-şi vândă ei produsele; cu cât este mai mult în stare să plătească din bani deja transformaţi, care au trecut deja în sfera banilor de împrumut sau a banilor pentru donaţii, cu atât mai multă leafă le poate da, cu atât mai scump se pot aduce produsele lor pe piaţă. Este aşadar vorba să înţelegem această chestiune în mod raţional.

În felul în care stau lucrurile acum, funcţia banilor a trebuit să fie mereu corectată. Luați de exemplu o economie naţională care se învecinează cu o altă economie naţională, care poate foarte ușor, prin faptul că lasă banii să funcţioneze aidoma unui sălbatic, fără a introduce raţiunea în aceasta, să ajungă la calamităţi cu preţul pentru un bun, pentru ceva ce este de necesitate. Atâta vreme cât economia naţională se află între alte economii naţionale şi nu se fac represalii împotriva sa, se importă pur şi simplu acel articol, creşte importul. Prin aceasta lucrurile se corectează. În economia mondială nu există nicio corecție, deoarece nu se poate introduce vreun articol provenind de pe lună. Altfel economia mondială n-ar fi nici ea decât tot o economie naţională, dacă s-ar putea importa de pe Lună sau de pe Venus şi exporta acolo şi aşa mai departe; însă tocmai în aceasta constă marea întrebare, ce se întâmplă cu teoria economică prin aceea că Pământul este exact o regiune economică închisă.

tabla 10 Tabla 10
[mărește imaginea]

Acum, presupuneţi că lăsaţi banii să învechească. Aveţi aşadar o monedă oarecare, indiferent din ce metal este şi când este datată, să zicem 1910, şi luaţi o altă monedă din 1915 (Tabla 10); presupuneţi că moneda pe care scrie anul 1915, deci care a apărut atunci ca monedă a economiei naţionale, ar suferi, prin tratament raţional, același proces ca şi produsele de schimb: aceşti bani s-ar devaloriza după un anumit timp. Cifrele pe care le dau acum sunt fără importanță, sunt doar ilustrative; ceea ce trebuie să se manifeste în realitate ar fi mai întâi obiectul unui număr imens – dar posibil – de calcule, după cum vom vedea. Să presupunem deci că această monedă și-ar pierde valoarea pentru circulaţia economică în 1940. Această monedă ar avea aşadar o anumită valoare numai între 1915 şi 1940. În această perioadă ar avea o valoare, care, aşa cum vom vedea imediat, este determinabilă. Deci dacă după douăzeci şi cinci de ani banii îşi pierd valoarea în procesul economic, atunci această monedă, care a fost turnată în anul 1910, îşi va fi pierdut valoarea în anul 1935. Este astfel că acum, când am bani la mine, atribui banilor prin aceasta o anumită proprietate, atribui banilor un fel de vârstă. Aceşti bani de aici, din 1910, aceştia sunt mai bătrâni, aceştia vor muri înainte de ceilalţi bani de aici, cei din 1915. Puteţi spune acum: Acesta este un program. – Nu, acesta nu este deloc un program, ci ceea ce v-am prezentat acum aici, aceasta este realitatea. Şi așa o și vrea procesul economic. El însuşi face ca banii să îmbătrânească. Şi faptul că nu par să îmbătrânească, faptul că aparent încă poți cumpăra în anul 1940 cu bani din anul 1910, este doar o mască. De fapt, în realitate nu se cumpără cu aceşti bani, ci numai cu o valoare fictivă a banilor.

Dacă banii, în acest mod în care anul apariției lor însemnă ceva, îmbătrânesc în portofelul meu – numesc îmbătrânire apropierea continuă de moarte – , atunci tocmai prin aceasta, prin îmbătrânirea lor li se imprimă banilor o valoare, tot aşa cum şi omului prin îmbătrânire i se imprimă o valoare. Fiecărei făpturi vii i se imprimă o valoare; banii devin dintr-o dată vii, li se imprimă o valoare. De ce? Să luăm de exemplu: Banii tineri, așadar pentru anul în curs, bani de anul acesta, deci bani apăruţi în 1922, aceşti bani din 1922 vor fi desigur bani buni pentru achiziţii. Însă acum, dacă cineva este industriaș şi se întreabă: Cum îmi voi procura bani pentru întreprinderea mea? Pentru întreprinderea mea, care după calculul meu trebuie planificată poate pe o perioadă de douăzeci de ani să zicem, îmi voi procura bani bătrâni sau bani tineri? Dacă voi lua bani bătrâni, atunci ei se vor devaloriza eventual în cinci sau în doi ani; deci nu mă pot baza pe utilizarea unor bani bătrâni, ci am nevoie, dacă trebuie să am un calcul pe o perioadă lungă, de bani tineri. – Aşadar, sub influenţa întreprinderilor pe termen lung, banii tineri capătă o valoare economică deosebită, o valoare economică mult mai mare decât banii bătrâni. Această valoare economică este acum acolo, aceasta este valoarea lor acum. Iar acum să presupunem că am de înfiinţat o întreprindere care implică să calculez în prealabil ceea ce am de calculat doar pe o perioadă de trei ani. Atunci aş fi un prost economist dacă acum aş lua bani foarte tineri; căci banii tineri, prin faptul că sunt tineri, sunt cei mai valoroşi şi cei mai scumpi. Deci voi face rost de bani mai ieftini, dacă am nevoie de ei o perioadă mai scurtă. Şi vedeţi astfel că în acest fel, pentru acela care e obligat să-şi folosească spiritul în privința banilor, vârsta banilor va începe să joace un rol, de care el va deveni conştient.

Vă rog gândiți-vă bine că aceasta nu este ceva ce nu există în mod obișnuit. El este prezent, numai că este prezent în sălbăticie, și lucrurile se perturbă reciproc, generând situaţii economice nesănătoase. În schimb, dacă îmblânziţi banii, dacă introduceți faptul de a da banilor o vârstă, şi lăsaţi banii tineri să fie ca bani de împrumut mai valoroşi decât banii bătrâni, atunci imprimaţi banilor acea valoare reală pe care ei o revendică, pe care ei o au prin poziţia lor în procesul economic. Această valoare este esenţială numai acolo, în timp ce sunt bani de împrumut; căci, chiar dacă banii sunt bani de împrumut, ca bani de achiziţii îşi păstrează valoarea lor anterioară. Nici nu este necesar să chibzuiți așa mult acum dacă pentru ceea ce consumaţi ca întreprindere ar trebui să mai faceţi rost de alţi bani şi alte lucruri de acest fel, aceasta se corectează de la sine.

Acum însă gândiţi-vă că se fac acele donaţii, care au și ele semnificaţia lor deplină în procesul economic, acele donaţii despre care am vorbit deja în multe privinţe. Donaţii sunt de exemplu tot ceea ce este introdus în sistemul educaţional, anume atunci când este vorba de viaţa spirituală liberă. Însă deja în prezent așa și este, numai că oamenii nu îşi dau seama. Când faci în mod direct o donaţie, atunci este raţiunea îți este în treabă. Şi în prezent faceţi donaţii, doar că prin intermediul impozitelor şi aşa mai departe, acolo dispar în ceaţa generală a economiei şi nu se observă treaba aceasta. Însă tocmai prin acest fapt chestiunea se sălbăticeşte, altfel rațiunea ar intra acolo. Însă gândiţi-vă ce fel de bani veţi folosi atunci când este vorba de donaţii, dacă aţi gândi acum cu adevărat din punctul de vedere al economiei? Atunci când este vorba de donaţii veţi folosi bani bătrâni, care îşi pierd valoarea cât de curând posibil după momentul donării – să mai fie doar atâta timp cât cel care primeşte donaţia să mai poată cumpăra.

După aceea este vorba fireşte de faptul că în procesul economic trebuie să fie introdusă întinerirea, că banii trebuie să aibă urmaşi. Dar vă veţi da seama uşor că nu se poate proceda într-un mod arbitrar sau prin haosul economic general, pe care statul economic îl extinde peste toate – care exact prin aceasta aduce totul în confuzia valorii, că el amestecă în mod haotic banii de împrumut, banii de achiziţii şi aşa mai departe, în timp ce în realitate ei se separă. Veţi înţelege uşor că, dacă problema nu este lăsată în voia bunului-plac, ci introduci raţiune în această chestiune, trebuie pur şi simplu să realizaţi uniunile asociative necesare, între banii de achiziţii, banii de împrumut, banii pentru sau din donaţii şi înnoirea banilor. Trebuie pur şi simplu, să zicem, să nu îl lăsăm pe cel care împrumută bani să împrumute bani în mod lipsit de sens, ci el să comunice cu asociaţia sa. Aceasta îi mijloceşte cel mai raţional mod în care el poate împrumuta, şi îi mijloceşte cel mai raţional mod în care el poate dona. Când se donează – în acest caz fiind la latitudinea fiecăruia dacă să doneze sau nu – , atunci însă banii, dacă au o valoare anuală, parcurg exact acelaşi proces. Numai că este vorba că în procesul economic trebuie în cele din urmă să fie generat în mod raţional ceea ce se întâmplă de altfel, doar că este mascat, și anume faptul ca banii, atunci când şi-au îndeplinit serviciul, să fie colectați. Şi îşi primesc acum din nou, la începutul procesului de cumpărare şi vânzare, valoarea inițială, adică își primesc noua dată anuală; însă ei merg la cel care are acum iarăși de prelucrat prin muncă un produs natural, un produs natural care tocmai este să intre în prelucrare – unde este vorba exclusiv de cumpărare şi vânzare. Aceasta este mijlocirea pe cale asociativă.

Cele trei tipuri de bani trebuie să fie tratate în mod diferit. Ele trebuie tratate astfel: Pornind de la banii donaţi, care vor fi cei mai vechi bani, pe aceştia trebuie să îi daţi unei asociații,  pentru a aduce din nou în proces banii lipsiţi de valoare, şi anume acolo unde produsul natural începe să se unească cu munca, ceea ce fireşte nu poate crea deloc o dificultate economică. Deci în ce constă atunci de fapt acel lucru care ar fi diferit acolo față de cum este acum? El constă în faptul că în această regiune economică închisă – care nu este o economie naţională care se învecinează cu altă economie naţională, unde se poate face export şi import –, că în aceasta se formează trei regiuni în privinţa banilor: regiunea banilor de împrumut, regiunea banilor de achiziţii, regiunea banilor pentru sau din donaţii. Şi dacă undeva apare ceea ce altfel trebuie corectat prin export şi import cu alte țări, atunci aceasta va fi corectat acum de aceste trei regiuni. Dacă banii pentru achiziţii produc o perturbare, atunci va fi o curgere de banii în modul corespunzător înspre sau dinspre sfera banilor de achiziţii, sfera banilor de împrumut – aşa cum altfel se întâmplă înspre sau dinspre alte ţări, – sau sfera banilor donaţi. Aceasta se reglează însă de la sine, deoarece, atunci când au loc neregularităţi – ele au loc –, ele trebuie să se corecteze: Viaţa nu poate consta în aceea că nu intervin deloc neregularităţi, este pur şi simplu o neregularitate atunci când aveţi stomacul umplut până la refuz, atunci trebuie să vă faceţi digestia. Astfel trebuie să apară tot mereu situaţii în care, pentru anumite mărfuri, banii de achiziţii sunt prea scumpi sau prea ieftini, atunci banii ieftini curg în cealaltă regiune, astfel încât de cealaltă parte devin din nou mai scumpi ca bani de achiziţii. Ceea ce altfel este corectat continuu numai prin export şi import, în cadrul regiunii închise se corectează de la sine. Ceea ce este necesar, este doar raţiunea umană veritabilă. Aceasta este introdusă prin faptul că sunt asociațiile acolo, care pot observa pornind se la experienţa lor, şi în funcţie de observaţiile făcute pot transpune lucrurile corespunzătoare în realitate.

Astfel că se poate spune: În prezent este cu adevărat vorba să se înţeleagă în mod corect, înainte de toate, esenţa banilor. Această esenţă a banilor nu este înţeleasă pur şi simplu din motivul că oamenii au practic mereu banii în fața lor ca ceva la care nu se vede deloc ce sunt de fapt; căci nu există bani ca atare, ci numai aceste trei categorii de bani în organismul social, și în plus, fiecare categorie de bani devine ce este ea acolo abia în momentul în care intră în procesul economic, sau când trece dintr-o formă de proces economic în alta. Şi în proces banii sunt modificaţi neîncetat. Este vorba ca întâi să ajungem să cunoaștem banii în mod corect, înainte de a putea spune ceva despre ce rol joacă atunci când devin expresia preţului unui alt lucru. Căci abia atunci poate fi pătruns și înţeles procesul economic, când nu se rămâne la suprafaţa acestuia, când nu se priveşte doar cum arată lucrurile la suprafaţă. Privită la suprafaţă, o monedă de zece franci este astăzi fireşte o monedă de zece franci, indiferent dacă pe ea scrie 1910 sau 1915 sau 1920, este întotdeauna aceeaşi monedă de zece franci, văzută în mod exterior, și în schimbul economic obişnuit ea se şi prezintă astfel. Observ aceasta doar când am mai puţin, atunci observ că a apărut diferenţa, sau dacă lucrurile s-au scumpit. Însă exact în acest „a avea mai puţin” sau „a se fi scumpit” se află ceea ce v-am arătat în a fi banii mai bătrâni și mai tineri. Aşadar, dacă vrem să pătrundem cu înţelegerea procesul economic va trebui să nu mai vorbim despre bani scumpi sau bani ieftini, sau despre mărfuri scumpe sau ieftine, ci înainte de toate, deoarece banii sunt acel lucru cu care stăpânim în prezent procesul economic – despre faptul că surogatele de bani trebuie tratate în mod similar, vom mai vorbi şi mâine – , banii trebuie recunoscuţi mai întâi în esenţa lor. Acesta este cel mai important lucru. Nu trebuie să ne mai dăm în lături să pătrundem dincolo de suprafaţă, în adâncime, pentru a vedea ce se află de fapt acolo la bază. Şi trebuie să renunţăm să vorbim în economia naţională despre bani ieftini şi bani scumpi în raport cu mărfurile, ci va trebui să ne fir clar că în procesul vieții economiei trebuie să vorbim despre bani bătrâni şi bani tineri.