Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ARTICOLE ASUPRA ORGANIZĂRII TRIPARTITE A ORGANISMULUI SOCIAL

GA 24


CEI CARE CONDUC ŞI CEI CARE SUNT CONDUŞI


Cel care observă fără prejudecăţi evenimentele din actuala viaţă publică a Europei Centrale, nu se va putea sustrage constatării că masele largi ale popoarelor privesc cu o credinţă oarbă în autoritatea personalităţilor conducătoare şi cum speră mereu să primească câte ceva nou de la aceste personalităţi, chiar dacă aceste speranţe s-au dovedit neîntemeiate în cazurile anterioare. – Acest fenomen se dovedeşte a fi caracteristic pentru timpul nostru într-o măsură atât de înaltă încât cel care vrea să-şi întemeieze ideile pe realitate trebuie să ţină cont de el. El adevereşte că dispoziţia generală a maselor este aceea de a privi mai puţin înseşi ideile care sunt colportate în domeniul vieţii publice, cât persoanele de la care vin.

Deocamdată, oamenii care vor să fie conduşi se mai îndreaptă înspre aceia care, dintr-un motiv oarecare, au avut o influenţă autoritară înainte de acest dezastru. Lumea ascultă cu atenţie ceea ce are de spus contele de Bernstorff [ Nota 26 ] în privinţa realităţilor care au determinat intrarea Americii în război. Ei fac acest lucru deoarece cred că se poate conta pe el în privinţa unei noi configurări a lucrurilor. Dar ce are contele de Bernstorff de spus din experienţa sa? În fond, ceva întru totul negativ. Anume, că America s-ar fi abţinut să intervină în război dacă Germania nu ar fi dus un război nelimitat cu submarine. Această părere poate fi corectă, dar ea nu poate fi rodnică pentru prezent. Căci ceea ce s-a produs în acest fel nu mai poate fi modificat. Însă astăzi trebuie făcut măcar ceea ce nu a fost făcut în răstimpul acestui înspăimântător război: anume faptul că s-a neglijat să se dea problemelor publice o direcţie plină de sens pornind de la idei, şi acest lucru ar trebui făcut acum. Din America ne-au venit cele paisprezece idei aparente ale lui Wilson [ Nota 27 ]. Cel care poate ţine cont de adevărata realitate ar trebui să ştie că din aceste idei aparente nu poate rezulta o nouă configurare a civilizaţiei ce înaintează spre distrugere. Acest lucru poate fi sperat numai dacă din rândul personalităţilor conducătoare se vor opune idei reale, celor aparente. Pe atunci s-a făcut încercarea de a explica personalităţilor conducătoare din Europa Centrală [ Nota 28 ] acele idei care trăiesc astăzi în Mişcarea pentru tripartiţia organismului social. Având în vedere încrederea maselor în autoritatea personalităţilor conducătoare, ar fi putut însemna mult pe atunci, când evenimentele de război încă nu erau decise, dacă chiar şi numai puţin ar fi avut voinţa să verifice aceste idei şi apoi curajul să abordeze o atitudine în sensul rezultatului acestei verificări. Numai că ideile aparente ale lui Wilson au cuprins cele mai largi cercuri ale oamenilor, ca o nouă revelaţie.

Mersul evenimentelor care se îndreaptă tot mai mult spre descompunere permite cu uşurinţă justificarea unei dispoziţii lăuntrice pesimiste. Dar trebuie să vedem şi partea bună a realităţii caracterizate aici, anume încrederea maselor în personalităţile conducătoare. Temporar, această încredere se îndreaptă încă într-o direcţie incorectă. Încrederea este îndreptată înspre vechii conducători. Dar nu se poate evita ca într-o bună zi, celor conduşi să nu le devină limpede că oamenii cu idei învechite şi care nu vor să le transforme, conduc omenirea la declin. Atunci va veni  timpul oamenilor cu idei noi. Însă tot ce se va întâmpla va depinde de faptul ca astfel de oameni să existe într-un număr suficient de mare. În această direcţie trebuie lucrat. Trebuie să ne străduim să creăm posibilitatea ca încrederea care se mai îndreaptă încă astăzi pe căile bătătorite înspre vechii conducători, să se îndrepte înspre purtătorii noilor idei.

Căci faptul de a repeta oricât de des în ziua de azi că America nu ar fi intrat în război dacă Germania nu s-ar fi decis să ducă un război nelimitat cu submarine [ Nota 29 ], nu dă roade. Căci această mărturisire nu face nici o impresie considerabilă în America. Căci acolo se crede că în Europa Centrală va acţiona şi în viitor numai principiul puterii, aşa cum a acţionat în decizia care a produs o impresie atât de profundă. În timpul războiului, America s-a temut de manifestarea principiului puterii monarhice. Acum ea se teme de cel structurat conform curentului bolşevic. Or nimeni nu a înţeles că trebuie să vindece America de această teamă. Acum ar trebui să ne adunăm puterile pentru a arăta lumii că în Europa Centrală poate trăi o direcţie de idei care vede în modul de gândire de nuanţă bolşevică doar o continuare a vechii naturi a puterii, şi că această direcţie de idei nu vrea să aibă nimic de a face cu noul principiu al puterii. Atâta timp cât lumea exterioară Puterilor Centrale nu înţelege acest lucru, nu va renunţa la părerea că trebuie să trateze Europa Centrală în aşa fel încât aceasta să devină complet neputincioasă.

În timpul războiului, personalităţile conducătoare nu s-au decis să abordeze ideile. De aceea nu a fost posibil să se dea evenimentelor o direcţie care să le abată de la dezastrul complet. Lipsa actuală de idei, după dezastru, trebuie să conducă cu necesitate înspre un dezastru complet. Căci nu ar putea folosi la nimic dacă cercurile conducătoare ar despăgubi, prin fuga de idei, dominanţa puterilor vestice. Căci dacă această despăgubire ar avea loc fără o muncă de elaborare a ideilor, atunci ea ar avea încontinuu drept umbră politica revoluţionară pentru putere lipsită de idei a maselor. Lumea ar trebui să se îndrepte înspre o stare în care să domnească ceea ce rezultă din instinctele negândite şi teama de acestea. Şi putem vedea limpede, începând de acum, apariţia acestei noi stări. Noi nu trebuie să închidem ochii în faţa imensului pericol ce se află în ea. Dacă nu lucrăm împotriva lui, poate rezulta numai deplina prăbuşire a civilizaţiei. Atitudinea pesimistă este justificată atâta timp cât ei nu i se poate opune o voinţă. Nouă nu ne este îngăduit să sperăm într-o „conjunctură favorabilă”; nouă ne este îngăduit să clădim numai pe voinţa bazată pe idei fecunde.