Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

ÎNDRUMĂRI PENTRU O EDUCAŢIE ESOTERICĂ

GA 42/245


II
EXERCIŢII PRINCIPALE

Două din exerciţiile principiale cu valabilitate generală [ Nota 8 ]
I

Dis de dimineaţă, imediat după trezire, înainte ca alte impresii să fi pătruns în suflet, te dărui meditaţiei. Te străduieşti să faci cu totul linişte în lăuntrul tău, adică să desprinzi întreaga atenţie de impresiile exterioare, precum şi de toate amintirile legate de viaţa cotidiană. Încerci, de asemenea, să-ţi eliberezi sufletul de toate supărările şi grijile care, te apasă poate în aceste momente, vor vrea să te năpădească. După aceasta începe meditaţia. Ca să-ţi uşurezi liniştea interioară, îndreaptă-ţi mai întâi conştienţa asupra unei singure reprezentări, să zicem “liniştea”, cufundă-te în ea pe deplin, după care fă-o să dispară din conştienţă, astfel încât în suflet să nu mai rămână nici o reprezentare, şi să poată primi viaţă în el doar conţinutul următoarelor şapte rânduri. Aceste şapte rânduri trebuie acum să trăiască cinci minute în conştienţă. Dacă vor să dea năvală alte reprezentări, te reîntorci mereu la aceste şapte rânduri în care încerci să te adânceşti cu totul.

În razele curate ale luminii
Străluceşte Divinitatea lumii.
În iubirea curată faţă de toate fiinţele
Radiază dumnezeirea sufletului meu.
Mă odihnesc în Divinitatea lumii;
Mă voi găsi pe mine însumi
În Divinitatea lumii.

In den reinen Strahlen des Lichtes
Erglänzt die Gottheit der Welt.
In der reinen Liebe zu allen Wesen
Erstrahlt die Göttlichkeit meiner Seele.
Ich ruhe in der Gottheit der Welt;
Ich werde mich selbst finden
In der Gottheit der Welt

După ce ai exersat acest conţinut cinci minute, treci la cele ce urmează.

Inspiri o dată, liniştit şi puternic; după inspiraţie expiri imediat, la fel de liniştit şi puternic, în aşa fel încât între inspiraţie şi expiraţie să nu fie nici o pauză. Te abţii apoi un scurt timp de la respiraţie, străduindu-te totodată să laşi aerul cu totul în afara corpului.

Trebuie respectate cu aproximaţie următoarele raporturi de timp: durata inspiraţiei este la voia fiecăruia, în funcţie de forţele de care dispune; durata expiraţiei trebuie să fie dublă faţă de a inspiraţiei, iar reţinerea respiraţiei durează de trei ori cât inspiraţia. Deci, dacă avem nevoie de două secunde pentru inspiraţie, atunci vor fi patru pentru expiraţie, şase pentru reţinere. Repetaţi de patru ori aceasta: inspiraţie, expiraţie, reţinere.

Când inspiri şi expiri nu te gândeşti la nimic, ci îţi îndrepţi toată atenţia asupra respiraţiei; dimpotrivă, în timpul primei reţineri te concentrezi cu totul asupra punctului dintre sprâncene, adică la rădăcina nasului (puţin înlăuntrul părţii anterioare a creierului), şi umpli conştienţa numai cu aceste cuvinte:

Eu sunt. (Ich bin.)

În timpul celei de a doua reţineri te concentrezi asupra unui punct din interiorul laringelui, umplându-ţi totodată conştienţa numai cu reprezentarea:

Ea gândeşte. (Es denkt.)

În timpul reţinerii a treia, te concentrezi asupra celor două braţe şi mâini. Mâinile se ţin acum fie împreunate fie aşezate dreapta peste stânga. Îţi umpli de data aceasta conştienţa cu ideea :

El simte. (Sie fühlt.)

În timpul celei de a patra reţineri te concentrezi asupra întregii suprafeţe a corpului, căutând să ai o cât mai clară reprezentare corporală proprie şi îţi umpli totodată conştienţa cu ideea:

El voieşte. (Er will.)

(Dacă vei continua energic aceste exerciţii de concentrare timp de câteva săptămâni, vei simţi ceva, în punctele asupra cărora te-ai concentrat, deci la rădăcina nasului, în laringe; un curent în braţe şi mâini şi pe întreaga suprafaţă exterioară a corpului.

Concentrându-te asupra braţelor şi mâinilor, vei simţi cum acestea sunt desfăcute ca printr-o forţă; lasă-le să se desfacă, adică să urmeze fluxul de putere, dar nu-ţi sugera singur acest lucru. Trebuie să apară de la sine.

În cele de mai sus, la “ea gândeşte”, “ea” se referă la gândirea generală universală, care trebuie să trăiască impersonal în cuvintele noastre. La “el simte”, “el” se referă la sufletul lumii, ceea ce înseamnă că trebuie să trăieşti afectiv nu în mod personal, ci impersonal, în felul în care o face sufletul lumii; la “el voieşte”, “el” se referă la Dumnezeu, în a cărui voinţă ne lăsăm întreaga noastră existenţă.)

După ce ai executat aceste patru respiraţii, îţi umpli conştienţa pentru o bucată de timp, dar în mod exclusiv, cu una din următoarele reprezentări, cufundându-te în ea pe deplin şi neîngăduind ca altceva să mai intre în acest timp în suflet :

Date de Rudolf Steiner în funcţie de personalitatea discipolului, ca de exemplu:

“Puterea mea” (“Meine Kraft”)
sau “Eu în mine” (“Ich in mir”)
sau “Eu vreau” (“Ich will”)
sau “Eu sunt statornic” (“Ich bin beständig”)
sau “Linişte în tărie,
tărie în linişte”
(“Ruhe in der Stärke,
Stärke in der Ruhe”)
sau “Căldură sufletească mă străbate”
(“Seelenwärme durchdringet mich”)

După aceasta te adânceşti cinci minute în propriul tău ideal divin. Fă-o cu toată cucernicia.

Întreaga meditaţie nu trebuie să depăşească 15 minute.

La toate raporturile de timp indicate mai sus orientează-te nu după ceas, ci după simţ. Atenţie ca poziţia corpului să ţi-o alegi în aşa fel încât să nu-ţi distragă atenţia, de pildă prin oboseală.

*

O formulare mai individualizată a mantrei de mai sus: [ Nota 9 ]

În razele pure ale luminii
Străluceşte Dumnezeirea luminii.
În focul pur al eterului
Radiază înalta putere a Eului.
Mă odihnesc în Spiritul lumii,
Mă voi găsi mereu
În Spiritul veşnic al lumii.

In den reinen Strahlen des Lichtes
Erglänzt die Gottheit der Welt.
In dem reinen Feuer des Äthers
Erstrhalt der Ichheit hohe kraft.
Ich ruhe in der Geiste der Welt;
Ich werde mich immer finden
Im ewigen Geiste der Welt.


II

1. Se va lua o meditaţie de dimineaţă care trebuie dezvoltată în felul următor:

Dis de dimineaţă, înaintea oricăror îndeletniciri cotidiene şi înainte de a fi mâncat ceva, se va crea în suflet o linişte desăvârşită. Atenţia să fie sustrasă tuturor impresiilor senzoriale exterioare si tuturor reprezentărilor obişnuite ale intelectului. Trebuie să tacă pe deplin şi toate amintirile evenimentelor obişnuite. Înainte de toate, grijile şi supărările vieţii trebuie să fie complet reduse la tăcere.

Atunci trebuie să se ridice din sufletul pe deplin liniştit o singură idee :

Sus toate precum jos
Jos toate precum sus

Oben alles wie unten
Unten alles wie oben

Acum, timp de zece minute (socotite nu după ceas, ci după senzaţie) trebuie să trăieşti numai în astfel de reprezentări, pe care le poţi obţine din lume prin aplicarea acestei reprezentări asupra fenomenelor lumii. La început nu este atât de important ca aceste reprezentări să fie toate corecte, ci ca ele să fie îndreptate în această direcţie. Trebuie totuşi să te străduieşti, cât poţi de mult, să gândeşti numai reprezentări corecte.

Odată terminată aceasta, se va trece la următoarele: vei face şapte respiraţii, îngrijindu-te însă să inspiri numai atât încât să nu prejudicieze executarea pe mai departe :

Inspiri; după terminarea inspiraţiei expiri imediat, apoi laşi aerul afară, aşa încât un timp inspiraţia să fie complet oprită.

Trebuie luaţi în considerare următorii timpi:

Inspiraţie: aşa cum s-a arătat mai sus, oricât de lungă.

Expiraţia: durată dublă faţă de inspiraţie.

Reţinerea suflului: de patru ori mai lungă decât inspiraţia (asta la început, treptat până la o durată de zece ori mai mare decât inspiraţia).

În timpul primei şi celei de-a doua reţineri trebuie să te adânceşti cu totul în reprezentarea:

Eu sunt

concentrându-te asupra punctului de la rădăcina nasului. (Se poate găsi acest punct dacă de la punctul dintre sprâncene tragi o linie orizontală înapoi; punctul căutat se află la aproximativ un centimetru în spate).

În timpul celei de-a treia şi a patra reţineri te vei adânci în reprezentarea:

Ea gândeşte

concentrându-te asupra laringelui.

În timpul celei de-a cincea si a şasea reţineri te adânceşti în reprezentarea:

El simte

concentrându-te asupra inimii.

În timpul celei de-a şaptea reţineri te vei adânci în:

El vrea

concentrându-te asupra buricului, trasând în gând raze ce străbat întregul abdomen.

În timpul inspiraţiei şi al expiraţiei să te abţii de la orice gând. (“Ea” (ea gândeşte) înseamnă gândirea lumii; “El” (el simte) înseamnă sufletul lumii; “El” (el vrea) înseamnă spiritul cosmic. Aceste reprezentări sunt doar orientative. În timpul meditaţiei nu trebuie să fie prezente în conştienţă. N-ar face decât să tulbure caracterul mantric al formulelor de mai sus).

Se încheie întreg exerciţiul cufundându-te cu evlavie timp de cinci minute în propriul tău ideal divin.

2. În cursul zilei se vor face exerciţiile secundare descrise separat.

3. Seara, privire retrospectivă asupra evenimentelor zilei.

Alcoolul trebuie absolut evitat. Hrana vegetariană nu este neapărat necesară; este însă stimulatoare. [ Nota 10 ]


Explicaţii la cele două exerciţii principale cu valabilitate generală [ Nota 11 ]

Celui ce tinde spre o dezvoltare esoterică, trebuie să-i fie limpede, înainte de orice, că în anumite propoziţii foarte simple se află ascunsă o forţă care devine activă atunci când lasă aceste propoziţii să trăiască în sufletul său. Nu cuprinde ce trebuie, dacă vrea să înţeleagă asemenea propoziţii numai cu intelectul. Ele îi vor spune foarte puţin astfel. El trebuie să lase ca întregul său interior să se umple de o asemenea propoziţie un anumit timp, să i se dăruie cu toate puterile lui sufleteşti. - O asemenea propoziţie este: “Eu sunt“.

În această propoziţie zace de fapt întregul mister al existenţei umane contemporane.O asemenea propoziţie poate fi gândită, simţită şi voită în interior numai de o fiinţă care are o înfăţişare exterioară cum e aceea a omului pământean contemporan. Figura unei asemenea fiinţe trebuie să se fi constituit în aşa fel, încât toate forţele active în trup să ţintească spre forma care culminează prin fruntea boltită înainte. Fruntea astfel boltită şi “Eu sunt“ merg mână în mână. În perioadele timpurii de dezvoltare ale înfăţişării omeneşti a existat o treaptă când această înfăţişare încă nu ajunsese la o asemenea frunte boltită înainte. Odinioară “Eu sunt“ nu putea fi încă gândit, voit şi simţit lăuntric. Ar fi însă cu totul incorect acum să credem că înfăţişarea corpului descrisă mai sus l-a generat pe “Eu sunt“. Acest “Eu sunt” era deja dinainte prezent. Numai că nu se putea exprima într-o formă corespunzătoare. Aşa cum se manifestă acum în forma corporală a omului, se exprima înainte într-o lume sufletească. Şi tocmai această forţă a lui “Eu sunt“ e cea care, într-o vreme a trecutului îndepărtat, s-a unit cu acel corp omenesc care încă nu avea forma de azi a frunţii, şi această forţă a lui “Eu sunt“ a împins înfăţişarea anterioară spre fruntea actuală. ‒ Aşa se face că omul, printr-o anumită cufundare în “Eu sunt“ poate simţi în sine forţa care l-a făcut să ajungă chiar la forma actuală. Iar această forţă este superioară forţelor existente astăzi în viaţa lui obişnuită. Căci forţa creatoare sufletească e cea care modelează trupul acţionând din suflet. ‒ De aceea discipolul esoteric trebuie să se cufunde pe deplin, pentru un timp scurt, în “Eu sunt“, adică să-l gândească pe acest “Eu sunt“ şi totodată să trăiască în sine ceva ce  s-ar putea formula cam aşa: “Mă bucur că pot participa la lume ca fiinţă de sine stătătoare“. Şi să încerce şi un sentiment de genul acesta: ”Vreau să-mi introduc existenţa şi pe mine însumi în întreaga înlănţuire a lumii“. Când omul condensează toate acestea într-un unic act lăuntric al conştienţei şi totodată îşi transpune întreaga forţă a conştienţei  asupra regiunilor frontale şi a părţilor din creier aflate sub ea, el se transpune într-adevăr într-o lume superioară din care a s-a realizat alcătuirea frunţii sale. Numai să nu creadă că va putea cuceri îndată, de azi pe mâine, aceste lumi superioare. Trebuie, dimpotrivă, să dovedească răbdarea de a întreprinde zilnic, tot mereu, timp îndelungat, această cufundare. Dacă are această răbdare, va remarca după câtva timp cum în el răsare un gând care nu mai e un simplu gând gândit, ci un gând viu, străbătut de forţă. Îşi va putea spune cam aşa: ca acest gând trebuie să fie lăuntric vie şi forţa care se află în germenul vegetal şi care îl face să crească într-o plantă complexă. ‒ În curând acest gândi se va arăta aşa, ca şi cum ar emana lumină. În această revărsare lăuntrică de lumină omul se simte bucuros că există. Îl străbate un sentiment pe care îl putem caracteriza numai prin cuvintele: “Iubire bucuroasă pentru viaţa creatoare“. Iar voinţei i se transmite o forţă, ca şi cum gândul amintit ar impregna-o de o căldură care o face energică. Omul poate sorbi toate acestea din adâncirea justă, descrisă mai sus în “Eu sunt”. Omul îşi va da seama, încetul cu încetul, că pe această cale în el s-a născut o forţă intelectuală, sufletească şi morală de cea mai înaltă calitate, şi că astfel reuşeşte să intre într-o relaţie din ce în ce mai conştientă cu o lume mai înaltă.

O a doua propoziţie de acest fel este: “Ea gândeşte”. Acest “Ea gândeşte” înfăţişează, într-un fel asemănător celui care tocmai a fost descris pentru “Eu sunt”, forţa prin care a fost plăsmuită, din lumile superioare, forma instrumentelor umane de vorbire. Când gândirea nu trăia încă într-un corp omenesc, ci într-o lume mai înaltă, sufletească, ea făcu de acolo ca făpturii umane să i se adauge organele vorbirii, până atunci absente. De aceea, când discipolul esoteric se cufundă pe dea-ntregul cu gândirea, simţirea şi voinţa sa în “Ea gândeşte“, şi totodată îşi concentrează conştienţa asupra zonei laringelui, el trăieşte forţa sufletească creatoare ce s-a manifestat din lumile superioare în crearea organelor vorbirii. Dacă are iarăşi răbdarea menţionată, va putea trăi felul în care din “Ea gândeşte“ ies iradieri care sunt ca un punct de plecare al unei armonii muzicale spirituale şi îl umplu cu un sentiment de pietate sacră, şi în acelaşi timp cu o forţă care-i spune: “Ceea ce vreau eu ca om, va deveni, treptat, tot mai înţelept”. El va dobândi o presimţire despre acea forţă care se revarsă ca forţă divin-spirituală în cosmos şi care ordonează toate lucrurile după mărime, număr şi greutate.

A treia propoziţie este: “El simte”. Nici forţa cuprinsă în această propoziţie nu era odinioară ‒ şi anume într-un timp şi mai îndepărtat ‒ în om, ci într-o lume sufletească superioară. De acolo ea acţiona în jos modificând forma pe care corpul omenesc o avusese până atunci. Căci acest corp omenesc nu avusese, până atunci, mâinile deosebite de picioare. Mâinile şi picioarele de azi erau odinioară organe de mişcare formate la fel. De aceea omul nici nu-şi dobândise încă mersul vertical. A fost un mare pas înainte în dezvoltarea omenească faptul că organele de mişcare din faţă s-au transformat în organe de lucru. Omul dobândi prin aceasta mersul vertical, care-l face capabil să învingă natura inferioară, în timp ce privirea îi este îndreptată spre lumile spirituale cereşti. Prin aceasta însă, deveni în stare să-şi formeze şi o karmă. Căci numai faptele unei fiinţe astfel constituite stau în propria ei responsabilitate. În acest scop l-au transformat entităţi spirituale pe om pe vremea când “El simte“, care se afla înainte numai în ele, s-a revărsat în corpul omenesc. Dacă discipolul esoteric se cufundă în acest “El simte“ într-un mod asemănător celui care a fost descris mai sus, atunci el se ridică la forţele creatoare corespunzătoare ale lumilor superioare. Trebuie doar ca la propoziţia “El simte“ să-şi concentreze întreaga conştienţă asupra ambelor braţe şi mâini. Din gândul “El simte“ se va revărsa atunci în el o trăire lăuntrică de indescriptibilă fericire. Am putea caracteriza acest sentiment ca fiind cel al iubirii în existenţă activă. Prin el, omul devine conştient de felul cum curge iubirea creatoare prin spaţiul cosmic şi cum introduce în toate suflul dătător de viaţă.

O a patra propoziţie este: “El vrea”. Prin puterea acestei afirmaţii ‒ în trecutul celor mai îndepărtate origini ‒ a fost format pentru prima dată corpul omenesc ca fiinţă independentă de mediu.

Înainte ca această forţă să acţioneze asupra lui din lumile sufleteşti superioare, corpul omenesc nu era încă izolat din toate părţile printr-o piele exterioară, curenţii de substanţă curgând de pretutindeni în el, şi din el. Nu avea o viaţă de sine stătătoare, viaţa sa fiind una cu cea a ambianţei. Fireşte că această ambianţă era odinioară cu totul alta decât ambianţa pământească actuală. Dacă discipolul esoteric se adânceşte în “El vrea“ cu întreaga sa gândire, simţire şi voinţă, şi totodată îşi concentrează conştienţa asupra întregii suprafeţe exterioare a pielii, el se transpune treptat în înaltele forţe creatoare ale lui “El vrea“. Sunt acele forţe creatoare ale lumii suprasensibile prin care lucrurilor sensibile le este dată forma şi înfăţişarea proprie. Dacă are suficientă stăruinţă, omul va simţi în trăirea lăuntrică a acestui gând ceva deosebit: ca şi cum s-ar fi ridicat deasupra întregii existenţe senzorial-corporale şi ar privi în jos la câmpul creaţiei senzoriale pentru a acţiona asupra acestuia aşa cum o cer gândurile divine dobândite în lumea spirituală. Forţa care provine din gând este cea a transpunerii ardente în spiritualitatea pură precum şi a câştigării conştienţei că poţi procura acestei lumi sensibile, din regiunile superioare, tot ce are nevoie.

În timp ce se adânceşte în aceste gânduri-forţă, esotericianul îşi va îndrepta atenţia asupra procesului de respiraţie şi îl va modifica, pentru o scurtă perioadă de timp, dintr-o activitate inconştientă într-una reglată în mod conştient. Căci, în timp ce influenţa descrisă a forţelor din lumile superioare asupra formei omului dădea naştere transformării arătate, în interiorul acestei forme umane era realizat, prin aceleaşi forţe, sistemul actual de respiraţie, care este necesar unei fiinţe cu o asemenea autonomie a corpului, cu asemenea mâini care lucrează cu răspundere proprie, cu asemenea organe ale vorbirii care transpun viaţa interioară a sufletului în ton perceptibil în afară. Prin orientarea corespunzătoare a atenţiei asupra procesului respirator se stimulează ridicarea în regiunile creatoare superioare ale lumii.

Dacă discipolul esoteric învaţă să trăiască din ce în ce mai conştient forţele superioare ale lumii care dormitează mereu în el ‒ lucru ignorat până atunci de el ‒, cele însuşite deja anterior prin studiu vor deveni vii pentru el, va putea să le înţeleagă cu presimţirea. Trebuie să fi făcut cunoştinţă cu trecerea omului prin diverse trepte de transformare, odată cu întreaga evoluţie a pământului, înainte de ajungerea la starea actuală a pământului. Aceste stări de transformare se numesc: starea saturneană, starea solară, starea lunară. Discipolul a trebuit să mai facă cunoştinţă şi cu faptul că în epocile mai târzii se repetă, într-un anumit mod, anumite stări anterioare. Aşa s-au repetat în timpul dezvoltării terestre stările saturneană, solară şi lunară, în aşa fel încât repetarea saturneană corespunde activităţii creatoare a lui “El vrea“ asupra învelişului omenesc exterior. Repetarea solară corespunde activităţii creatoare a lui “El simte“ asupra braţelor şi mâinilor, iar repetarea lunară corespunde activităţii creatoare a lui “Ea gândeşte“ asupra organelor vorbirii. Se poate vedea astfel cum omul părăseşte concepţia despre trup ca fiinţă creată numai în lumea senzorială şi se familiarizează cu contemplarea lumilor superioare, unde se află forţele care lucrează asupra omului. Tot aşa, simple noţiuni pe care le-a preluat până acum despre lucruri ca Saturn, Soare, Lună devin contemplări şi trăiri vii. Şi aşa trebuie să fie, dacă trebuie găsit drumul de la exoteric la esoteric. Fireşte, ceea ce a fost dat aici ca exerciţiu trebuie considerat doar un început. Cele de aici trebuie însă lucrate cu toată energia: discipolul va ajunge atunci în stare să realizeze şi celelalte exerciţii prin care vor fi trezite în el forţe încă şi mai înalte ce dormitează în lăuntrul omului. Important este să intuiască realităţile spirituale latente în cuvintele “Eu sunt”, “Ea gândeşte”, “El simte”, “El vrea” şi să simtă legătura lor cu membrele corpului, care este o formaţiune reieşită din lumea spirituală.

Pentru informare mai trebuie spus că, în cuvintele-forţă de mai sus, cele trei forme

EA ‒ EL ‒ EL

au rădăcini în însăşi natura lumii superioare.

“Ea” (“Es”) este cuvântul-forţă pentru gândirea lumii, adică pentru acele entităţi din lumea superioară cărora gândirea creatoare le e proprie în acelaşi grad precum contemplarea senzorială oamenilor aflaţi sub ele.

“El” (“Sie”) este cuvântul-forţă pentru sufletul lumii care are o simţire ce se revarsă din el, pe când simţirea omenească se declanşează printr-un stimulent din afară. Acea simţire a sufletului lumii este iubirea creatoare a lumii, prin care lucrurile intră în existenţă.

“El” (“Er”) este cuvântul-forţă pentru voinţa lumii, pentru spiritul lumii a cărui voinţă acţionează din sine însuşi, în timp ce voinţa omenească este determinată să acţioneze prin lumea exterioară. Acest “El” este forţa originară creatoare a lumii.


Exerciţii principale date individual diferiţilor discipoli [ Nota 12 ]
I

Exerciţii principale pentru dimineaţa şi seara.

Dimineaţa, pe cât posibil imediat după trezire :

Sustrageţi atenţia de la toate impresiile senzoriale exterioare precum şi de la toate amintirile legate de viaţa cotidiană. Cu sufletul astfel golit umple-te mai întâi de reprezentarea “linişte”. Trebuie să fie ca şi cum acest sentiment al liniştii s-ar revărsa în tot trupul. Asta va dura însă foarte puţin (două-cinci secunde). Laşi apoi sufletul, pentru aproximativ cinci minute, să se umple de conţinutul următoarelor şapte rânduri:

Plăsmuiri izvorâtoare de lumină
Mare strălucitoare, de talazuri a spiritului,
Pe voi v-a părăsit sufletul meu.
În Divinitate a stat el,
În Ea îşi odihni fiinţa.
În împărăţia învelişurilor existenţiale
Păşeşte acum conştient Eul meu.

Lichterstrahlende Gebilde
Glänzendes Wogenmeer des Geistes,
Euch verließ die Seele.
In dem Göttlichen weilte sie,
In ihm ruhte ihr Wesen.
In das Reich der Daseinshüllen
Tritt bewußt mein Ich.

Încearcă să-ţi reprezinţi aceste rânduri cât mai plastic cu putinţă. Pentru primele două versuri imaginează-ţi o mare de lumină în care se încheagă forme; pentru al treilea, al patrulea si al cincilea rând gândeşte-te cum apare sufletul, la trezire, din această mare de lumină. La ultimele două rânduri gândeşte-te cum intri, prin trezire, în învelişurile corpului.

În cursul zilei vei face exerciţiile secundare. La acestea nu e atât de important să fii legat de o anumită oră.

Seara: “Am primit toată ziua impresii de la lumea exterioară fizic-sensibilă şi mi-am format reprezentări asupra lor. În timpul nopţii nu voia vea asemenea impresii. Voi fi în lumea spirituală. Îmi voi reprezenta acum lumea suprasensibilă prin simboluri, pentru ca aceste simboluri să mă introducă încetul cu încetul în această lume suprasensibilă. Îmi voi imagina că spaţiul din jurul meu şi din mine este umplut de lumină suprasensibilă ca şi când o mare de lumină ar străluci multicolor, iar această mare de lumină ar fi străbătută de curenţi de căldură; unul din aceşti curenţi de căldură pătrunde în inima mea; (lumina ‒ simbol al înţelepciunii divine; căldura ‒ simbol al iubirii divine).

Străduieşte-te să reţii în mod meditativ această reprezentare în  deplină linişte a sufletului, timp de trei - patru minute, iar după aceea păstrează bine în suflet impresia pe care o lasă în el cele şapte rânduri ale meditaţiei de mai jos:

Eul meu păşeşte conştient
Din împărăţia învelişurilor existenţiale,
Spre odihna sa întru fiinţa lumilor.
Spre Divin năzuieşte el.
Dobândeşte, suflete, împărăţia aceasta;
A spiritului strălucitoare mare vălurită,
Ale luminii plăsmuiri iradiante.

Es tritt bewußt mein Ich
Aus dem Reich der Daseinshüllen,
Zu ruhen in der Welten Wesen.
Ins Göttliche strebet es.
Gewinne Seele dieses Reich;
Des Geistes glänzend Wogenmeer,
Des Lichts erstrahlende Gebilde.

Apoi privirea retrospectivă a celor trăite în timpul zilei, imaginativ şi în ordine inversă.


II

Seara:

Trăieşte în simboluri conţinutul luminii, a căldurii, apoi :

În Divinitatea lumii
Mă voi găsi pe mine însumi,
În EA mă odihnesc.
Dumnezeirea sufletului meu radiază
În iubirea pură faţă de toate fiinţele,
Divinitatea lumii străluceşte
În razele pure ale luminii.

In der Gottheit der Welt
Werde ich mich selber finden,
In IHR ruhe ich.
Es erstrahlt die Göttlichkeit meiner Seele
In der reinen Liebe zu allen Wesen,
Es erglänzt die Gottheit der Welt
In den reinen Strahlen des Lichts.

(Dăruieşte-te cinci minute efectului acestei meditaţii, apoi privirea retrospectivă a celor trăite în cursul zilei, şapte - opt minute.)

Reprezentarea crucii cu trandafiri

În inima mea sălăşluiască lumina lumii.

In meinem Herzen wohne Weltenlicht.

Dimineaţa:

Redeşteptarea imaginilor.

În razele pure ale luminii
Străluceşte Divinitatea lumii.
În iubirea pură faţă de toate fiinţele
Radiază Dumnezeirea sufletului meu.
Mă odihnesc în Divinitatea lumii;
Mă voi găsi pe mine însumi
În Divinitatea lumii.

In den reinen Strahlen des Lichts
Erglänzt die Gottheit der Welt.
In der reinen Liebe zu allen Wesen
Errstrahlt die Göttlichkeit meiner Seele.
Ich ruhe in der Gottheit derWelt;
Ich werde mich selbst finden
In der Gottheit der Welt.

(Dedică cinci minute efectului. Apoi: linişte sufletească)

Reprezentarea unei plante care creşte; să crească în gând foarte lent în faţa ta: frunză cu frunză, floare, fruct. Imaginează-ţi forţa: cum determină ea devenirea. Închipuie-ţi apoi această forţă sălăşluind în propria-ţi inimă.

(Concentrează-te asupra ei două - trei minute).

Sălăşluiască în inima mea Cuvânt al lumii

In meinem Herzen wohne Weltenwort.

În timpul zilei: exerciţii secundare.


III

Seara:

Meditaţia asupra crucii cu trandafiri.

Acest semn îmi arată
Victoria vieţii asupra puterii morţii.
În mine vreau să simt
Înţelesul acestui semn.
El mă va ridica
Şi ridicat mă va purta
În toate sferele vieţii.

Es weiset dieses Zeichen mir
Lebenssieg über Todesmacht.
In mir fühlen will ich
Dieses Zeichens Sinn.
Es wird mich aufrichten
Und aufgerichtet tragen
In allen Lebenssphären.

Dimineaţa:

La început a fost Cuvântul
Şi Cuvântul să fie în mine;
Şi Cuvântul a fost dumnezeiesc.
Şi cu dumnezeiască putere
Să mă pătrundă Cuvântul.
Şi un Dumnezeu a fost Cuvântul
Şi puterea lui Dumnezeu să o dea Cuvântul voinţei mele.

Im Urbeginn war das Wort
Und das Wort sei in mir;
Und das Wort war göttlich.
Und mit göttlicher Kraft
Durcdringe mich das Wort.
Und ein Gott war das Wort
Und Gotteskraft gebe das Wort meinem Willen.

În cursul zilei, exerciţii secundare.


IV

Seara:

Reprezentarea crucii cu trandafiri.

Tu, suflete al meu,
Priveşte spre acest semn:
El să-ţi fie expresie
A spiritului lumii
Care umple depărtările lumilor,
Care acţionează prin curgerea timpului
Şi veşnic lucrează în tine.
          (linişte sufletească)

Du meine Seele,
Blicke hin auf dieses Zeichen:
Ausdruck sei es dir
Des Weltengeistes,
Der erfüllet Weltenweiten,
Der da wirkt durch Zeitenfolgen
Und ewig wirkt in dir.

Dimineaţa:

Reprezentarea crucii cu trandafiri.

Întru acest semn
Să stea gândirea mea,
Să stea voinţa mea,
Să stea simţirea mea.
Ce îmi arată el
Trăiască în adâncurile inimii mele,
Trăiască în mine ca lumină.
            (linişte sufletească)

In diesem Zeichen
Stehe mein Denken,
Stehe mein Wollen,
Stehe mein Fühlen.
Was es deutet
Lebe in meines Herzens Tiefen,
Lebe als Licht in mir.

V

Seara:

1. Privire retrospectivă aşa cum se cere în Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare, aproximativ cinci minute.

2. Meditaţia crucii cu trandafiri, care durează aproximativ cinci minute şi  urmată de alte cinci minute consacrate acestei meditaţii.

În razele pure ale luminii
Pot contempla
Forţa pură a întregii înţelepciuni.
În pulsaţia inimii
Pot simţi
Simbolul puternic al întregii existenţe.
Pe amândouă vreau să le simt.
            (linişte sufletească)

In des Lichtes reinen Strahlen
Kann ich schauen
Aller Weisheit reine Kraft.
In des Herzens Wellenschlag
Kann ich fühlen
Alles Daseins starkes Sinnbild.
Beides will ich fühlen.

Dimineaţa:

Mai întâi meditaţia crucii cu trandafiri.

Apoi cufundarea în gândul:

Înţelepciune în spirit,
Iubire în suflet,
Forţă în voinţă:
Ele mă conduc
Şi mă ţin.
Mă încred în ele,
Şi le aduc jertfă.
        (linişte sufletească)

Weisheit im Geiste,
Liebe in der Seele,
Kraft im Willen:
Sie gleiten mich
Und halten mich.
Ich vertraue ihnen,
Ich opfre ihnen.

Exerciţiile secundare în sensul celor din Ştiinţa ocultă.


VI

Seara:

Raze pure ale luminii
Arătaţi-mi spiritul lumilor;
Căldura pură a iubirii
Arată-mi sufletul lumilor.
Intimitate divină
În inima mea
În spiritul meu.
        (linişte sufletească)

Des Lichtes reine Strahlen
Zeiget mir der Welten Geist;
Der Liebe reine Wärme
Zeige mir der Welten Seele.
Gottinnigkeit
In meinem Herzen
In meinem Geist.

Dimineaţa:

Reprezentarea crucii cu trandafiri.

În spiritul meu
În inima mea
Intimitate divină.
Arată-mi sufletul lumilor
A iubirii căldură pură;
Arătaţi-mi spiritul lumilor
Ale luminii raze pure.
        (linişte sufletească)

In meinem Geist
In meinem Herzen
Gottinnigkeit.
Zeige mir der Welten Seele
Der Liebe reine Wärme;
Zeiget mir der Welten Geist
Des Lichtes reine Strahlen.


VII

Seara:

1. Privire retrospectivă. De seara spre dimineaţă.

2. Albastrul cerului cu multe stele :

Cucernic şi cu veneraţie
Trimite presimţind în depărtări de spaţiu
Suflete al meu privirea-ţi simţitoare.
Această privire să preia
Şi să trimită în adâncurile inimii mele
Lumină, Iubire, Viaţă,
Din lumile spiritului.
        (linişte sufletească)

Fromm und ehrfürchtig
Sende ahnend in Raumesweiten
Meine Seele den  fühlenden Blick.
Aufnehme dieser Blick
Und sende in meines Herzens Tiefen
Licht, Liebe, Leben,
Aus Geisteswelten.

Dimineaţa:

Reprezentarea crucii cu trandafiri.

Ce în acest simbol
Îmi spune
Spiritul înalt al lumilor,
Să umple sufletul meu
În tot timpul
În toate împrejurările vieţii
Cu lumină, iubire, viaţă.
        (linişte sufletească)

Was in diesem Sinnbild
Zu mir spricht
Der Welten hoher Geist,
Erfülle meine Seele
Zu aller Zeit
In allen Lebenslagen
Mit Licht, Liebe, Leben.

Şase exerciţii secundare.


VIII

Dimineaţa:

Se luminează de ziuă,
Dispar stelele.
Se luminează sufletul,
Dispar visele,
     Zi primeşte-mă,
     Zi ocroteşte-mă
     În schimbătoarea viaţă pământească.

Es dämmert die Sonne,
Es schwinden die Sterne.
Es dämmert die Seele,
Es schwinden die Träume,
     Tag nimm mich auf.
     Tag beschütze mich
     In wandelndem Erdenleben.

Seara:

Când lumea stelelor
Răpeşte Eul meu adormit
În împărăţia spiritului:
     Din puterea activă a lumilor
     Îmi iau forţă sufletească
     De a năzui spre spirit.

Wenn Sternenweltensein
Mein Ich ins Geistgebiet
Schlafend entrückt:
     Hole ich mir Seelenkraft
     Aus wirkender Weltenmacht,
     Zu streben geisteswärts.


IX

Cuvinte meditative pentru cei deja avansaţi, destinate trezirii sentimentului.

Seara:

1. Privire retrospectivă.

2. Transpune-te cu închipuirea în spaţiul nocturn luminat de lună; apoi trăieşte sentimentul acesta:

La început era Iahve
Şi Iahve era la Elohimi
Şi Iahve era unul din Elohimi
Şi Iahve trăieşte în mine.

Im Urbeginn war Jahve
Und Jahve war bei den Elohim
Und Jahve war einer der Elohim
Und Jahve lebt in mir.

Apoi transformă cu închipuirea spaţiul luminat de lună în zi luminată de soare şi trăieşte cu aceste sentimente:

Şi Christos trăieşte în mine
Şi Christos e unul din Elohimi
Şi Christos e la Elohimi
La sfârşit va fi Christos.

Und Christus lebt in mir
Und Christus ist einer der Elohim
Und Christus ist bei den Elohim
Am Ende wird sein Christus.

Dimineaţa:

Mai întâi zi luminată de soare ‒ trăieşte apoi, într-o dispoziţie sufletească crepusculară :

La sfârşit va fi Christos

Am Ende wird sein Christus

Apoi reprezentare ‒ soarele deasupra capului:

Şi Christos este în mine

Und Christus ist in mir

Apoi reprezentarea zilei ‒ trăieşte într-o dispoziţie sufletească matinală:

Şi eu sunt într-o lume christificată.

Und ich bin in durchchristeter Welt.

La acestea: şase exerciţii secundare.


X

Seara:

Se înalţă plutind
Din adâncurile lumilor
Soarele ‒ Christos

meditează mai mult reprezentând
Lumina Lui devine spirit

meditează reprezentând şi simţind
Străluceşte în spaţiu
Spiritualizează în mine
Trăieşte în eul meu
meditează simţind

Es schwebet empor
Aus den Weltentiefen
Die Christussonne
Ihr Licht wird Geist-
Es leuchtet im All
Er geistet in mir
Es lebet in meinem Ich

Dimineaţa:


Trăieşte în Eul meu   
Spiritualizează în mine
Străluceşte în spaţiu

meditează mai mult simţind
E lumina spiritului  

meditează simţind şi reprezentând
E lumina Soarelui christic
Din adâncuri de lumi,
De unde vine plutind
meditează reprezentând

Es lebet in meinem Ich
Es geistet in mir
Es leuchtet im All
Es ist das Geisteslicht -
Es ist  Licht der Christussonne
Aus den Weltentiefen,
Aus denen es schwebend kommt.


XI

Seara:

La început a fost Cuvântul
Şi Cuvântul era la Dumnezeu
Şi un Dumnezeu era Cuvântul.
Şi Cuvântul,
Să trăiască în inimă,
În inima fiinţei tale,
În Eul tău.

Im Urbeginn war das Wort
Und das Wort war bei Gott
Und ein Gott war das Wort.
Und das Wort,
Es lebe im Herzen,
Im Herzen deines Wesens,
In deinem Ich.

Dimineaţa:

În Eul tău,
În inima fiinţei tale
Să trăiască Cuvântul,
Cuvântul Spiritului.
Şi Cuvântul era la Dumnezeu
Şi un Dumnezeu era Cuvântul.
La început a fost Cuvântul

In deinem Ich,
Im Herzen deines Wesens
Da lebe das Wort,
Das Geisteswort.
Und das Wort war bei Gott
Und ein Gott war das Wort.
Im Urbeginne war das Wort.


XII

Dimineaţa:

Statornicie:
Siguranţă:
Iubire:
Speranţă:
Încredere:

piciorul stâng
piciorul drept
mâna stângă
mâna dreaptă
capul

Statornic să mă aşez în existenţă:
Sigur să păşesc în viaţă:
Iubire să nutresc în miezul fiinţei:
Speranţa să o întipăresc în fiecare faptă:
Încredere să pun în orice gând:

concentrare asupra piciorului stâng
concentrare asupra piciorului drept
concentrare asupra braţului stâng
concentrare asupra braţului drept
concentrare asupra capului

Acestea cinci mă conduc spre ţintă
Aceste cinci mi-au dat existenţa.

Standhaft mich stellen ins Dasein:  
Sicher schreiten die Lebensbahn:
Liebe hegen im Wesenskern:
Hoffnung prägen in jedes Tun:       
Vertrauen legen in alles Denken:    

Diese Fünf führen mich zum Ziel
Diese Fünf gaben mir das Dasein.

Seara:

Privire retrospectivă asupra zilei.
În ordine inversă plastic reprezentată.


XIII

Altă formă a exerciţiului precedent.

Dimineaţa:


Statornicie:
Siguranţă:
Forţă:
Iubire:
Speranţă:
Încredere:

piciorul stâng
piciorul drept
inima
braţul stâng
braţul drept
capul

Statornic să mă aşez în existenţă:
Sigur să păşesc în viaţă:
Forţă îmi curge în inimă:
Iubire nutresc în miezul fiinţei mele:
Speranţă întipăresc în fiecare faptă:
Încredere pun în orice gând:

concentrare asupra piciorului stâng
concentrare asupra piciorului drept
concentrare asupra inimii
concentrare asupra braţului stâng
concentrare asupra braţului drept
concentrare asupra capului

Acestea şase mă călăuzesc prin existenţă

Standhaft stelle ich mich ins Dasein:
Sicher schreite ich die Lebensbahn:
Kraft fließt mir ins Herz:
Liebe hege ich im Wesenskern:
Hoffnung präge ich in jedes Tun:
Vertrauen lege ich in alles Denken:

Diese sechs geleiten mich durchs Dasein.

Seara:

Privire retrospectivă.
Plastică. De la sfârşit la început.