Biblioteca antroposofică

CăutareLucrări OnlineIndex GA106Precedenta

Corecturi

Rudolf Steiner
MITURI ȘI MISTERII EGIPTENE

GA 106

NOTE


Stenogramele după conferințele ținute liber de R. Steiner prezintă, mai ales în cazul ciclului de față, lacune. Prima ediție (Dornach, 1931) a adus unele completări dintr-o altă transcriere, pe baza căreia fusese scoasă ediția de la Berlin, 1911. Unele pasaje incomplete sunt menționate în note.

  1. Goethe... în scrierea „Taine”: Vezi conferința lui R. Steiner: Köln, 25 decembrie 1907, Tainele. O poezie de Crăciun și de Paști de Goethe. Extras din Natura și esența spirituală – influența lor în lumea noastră vizibilă, GA 98.
  2. În acele colecții... pe care le numim Vede: „Veda”, adică „Știință” sfântă, se numeste totalitatea celor mai vechi scrieri religioase ale indienilor redactate în limba sanscrită, cărora le este atribuită o origine divină. Este o literatură vastă, transmisă mult timp numai pe cale orală. Textele vedice transmise sunt în principal: 1. Sanhitasurile, colecție de cântece, formule sacrificiale și magice; 2. Brahmanele; 3. Aranyakasurile și Upanișadele. Se deosebesc patru astfel de colecții, numite prescurtat „cele patru Vede”.
  3. Zarathutstra: Este subînțeles primul Zarathustra adică Zarathustra propriu-zis. În conferința publică despre Zarathustra, Berlin, l9 ianuarie 1911, GA 60, Răspunsurile științei spiritului la marile probleme ale existenței, Steiner spune: „Istoricii greci atrag mereu atenția asupra faptului că Zarathustra trebuie plasat în timp aproximativ cu 5 000–6 000 de ani înainte de războiul troian”.
  4. Homer, secolul 9 î.Hr
  5. Eshil, 525–456 î.Hr.
    Sofocle, 497/496-406 î.Hr.
  6. Rafael Santi, 1483–1520.
  7. sintagma „Eu sunt ceea ce a fost, ...”: Inscripția la statuia zeiței din Saïs
  8. Carol cel Mare, 724–814.
  9. sub conducereu unei entități elevate... Pleroma: Vezi, pentru detalii, R. Steiner, conferința Fenomene culturale, Dornach, 15 iulie 1923, GA 225.
  10. Manu: Desemnare teosofic-indiană a marelui inițiat care a condus nucleele populaționale din Atlantida spre răsărit. Vezi în Principiul economiei spirituale în legătură cu problema reîncarnării. Un aspect al conducerii spirituale a umanității, GA 109, Conferința I.
  11. Alexandru cel Mare, 356–323 î.Hr.; el a condus în 327 expediția din India.
  12. Teosofia. Introducere în cunoașterea suprasensibilă a lumii și a determinării omului, GA 9.
  13. Kama, Kama-Manas: Denumiri teosofice. Kama este corpul astral; Kama-Manas este așa-numitul Manas inferior, sufletul rațiunii; Manas, așa-numitul Manas superior, este denumit în Teosofia lui R. Steiner „sufletul conștienței plin de spirit” sau „sine spirituală”.
  14. așa cum Pranei îi corespunde Buddhi: În primele două ediții găsim: „așa cum corespunde lui Kama Buddhi”, care se datorează unei erori a celui care a transcris.
  15. Socrate, 470 –399 î.Hr.
    Platon, 427 – 347 î.Hr.
  16. Această imagine, Brahmanul indienilor..., care grecilor le apărea cu Herakles: În locul punctelor, în ediții anterioare, se afla un pasaj tipărit în mod lacunar, privind eul și Brahma, aparent o trimitere la celebra frază: Aham Barhma asmi = Eu sunt Brahma, care a fost eliminat. Vezi GA 113, Orientul în lumina Occidentului. Copiii lui Lucifer și frații lui Hristos, conferințele III, VI, VII.
  17. O Solon, Solon: Citat din Platon, Timaios, 22 B/22C.
  18. Tacitus Publius, 55-116, istoric roman, Germania, cap. XI.
  19. Hermes Trismegistos: Vezi R. Steiner despre Hermes în GA 60, Răspunsurile științei spiritului la probleme mari ale existenței.
  20. Harmmurabi, 1955–1913 î.Hr.
  21. Este în adevăr expresia unui inițiat: Din Odiseea lui Homer, Cântul al XI-lea, versurile 488–491.
  22. Augustinus, 353–430, citat din Retractationes, L.I, cap. XIII, 3.
  23. Oamenii, chiar și teosofii, își reprezintă de obicei tainele reîncarnării într-un mod mult prea simplist: Vezi expunerile din GA 109/ III „Principiul economiei spirituale în legătură cu problemele reîncarnarii”.
  24. H.P. Blavatsky, 1831–1891. A fondat Societatea teosofică.
  25. Această capacitute a fost implantată și considerată faptă a Zeului...: În primele două ediții se scrie, conform copiei disponibile, „a Zeului Manu“, fapt care trebuie să se datoreze unei erori auditive. Numele corect nu a putut fi stabilit pâna în prezent.
  26. Dacă folosim azi expresia Devachan: Pasajul, în manuscris, este incomplet și eronat. Din această cauza am eliminat aici o propoziție care induce în eroare, dar care a foat prezenta în edițiile anterioare. În mod obiectiv, Devachanul este o denumire care se referă, ca și Devayana, la domenii spirituale superioare. Lingvistic, dimpotriva, Devachan este un cuvânt tibetan care în traducerea în limba indiană-sukhavati a fost impregnat cu numele de Cerul sau Paradisul lui Indra. Devayana este pur indian și înseamnă Calea (Yana) zeilor (Deva).
  27. Copernic, 1473–1543.
  28. Kepler, 1571–1630. Citatul este din prefața la cartea a cincea a lucrării Harmonices Mundi.
  29. Paracelsus (Theophrastus Bombastus von Hohenheim), 1493–1541.

AcasăLucrări OnlineIndex GA106Precedenta