Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

EVANGHELIA DUPĂ IOAN

GA 112


NOTE

La baza acestei ediţii se află o muncă de revizuire a stenogramelor originale. Prin aceasta a fost posibilă o îmbunătăţire a textului. Citatele din Evanghelii, aproape toate, sunt redate de Rudolf Steiner după traducerea lui Luther a Bibliei. În dreptul pasajelor din text unde în paranteză nu apar decât numele capitolului şi versetului este vorba de pasaje din Evanghelia după Ioan.

Cuvântul introductiv al Mariei Steiner, aflat la începutul celorlalte ediţii, este conţinut acum în volumul I al Operelor ei: Antroposofia lui Rudolf Steiner. Cuvinte introductive la primele apariţii ale operelor lui Rudolf Steiner, Dornach, 1967.

  1. „Există nişte vorbe ciudate ale marelui mistic Jakob Böhme”: În Mysterium magnum sau explicaţie referitoare la Cartea I a lui Moise (Facerea – n.t.) (1623), cap. 18: „Ştiu că aici, pe loc, sofistul mă va dojeni şi îmi va imputa ca fiind un lucru imposibil de ştiut, asta fiindcă eu n-am fost acolo şi n-am văzut cu ochii mei. Acestuia i se poate răspunde că eu am fost acolo, în esenţa mea sufletească şi de viaţă, pe când încă nu eram un Eu ci esenţă adamică şi mi-am irosit nechibzuit splendoarea mea în Adam însuşi. Întrucât Christos mi-a redat-o iarăşi, eu văd în spiritul lui Christos ceea ce am fost în Paradis şi ceea ce am devenit prin păcat şi va trebui să redevin în viitor; şi nimeni n-ar trebui să ne eticheteze drept ignoranţi, căci, dacă eu nu ştiu, ştie Christos în mine, din a cărui ştiinţă urmează eu să scriu.” (Jakob Böhme, Opere complete, editate de K.W. Schiebler, vol. 5, Leipzig, 1843, p. 94).

  2. „un fragment dintr-una din poeziile Nausica”: Schiţele existente au fost tipărite în ediţia de la Weimar (sau ediţia Sofia) a operelor lui Goethe, secţiunea I, vol. 10, pp. 97 şi urm. Compară aici şi Nausikaa, lucrarea lui Wilhelm Scherer din Articole despre Goethe, Berlin, 1886, pp. 177-234.

  3. Wilhelm Scherer, 1841-1886.
    Hermann Grimm, 1828-1901.

  4. „Așa cum am mai spus chiar aici în urmă cu doi ani... ”: În ciclul de conferinţe ţinut la Kassel, „Teosofie şi rosicrucianism”; tipărit în Evoluția omenirii și cunoaşterea lui Christos. Teosofie și rosicrucianism. Evanghelia după Ioan, Număr bibl. 100, Opere complete, Dornach, 1967.

  5. „... într-o stare planetară pe care ştiința spiritului o numeşte «vechea Lună» ”: Vezi aici şi capitolul „Evoluţia cosmică şi omul”, în opera lui Rudolf Steiner Ştiința ocultă în rezumat, Număr bibl. 13, Opere complete, Domach, 1968, pp. 186 şi urm.

  6. „ Viaţa umană curge... ”: Textual: „O metamorfoză în sensul înalt al cuvântului, prin a lua şi a da, a câştiga şi a pierde, a fost zugrăvită deja cum nu se poate mai perfect de către Dante.” Maxime în proză, Număr bibl. 461 (Ediţie de buzunar, cu introducere şi comentarii de Rudolf Steiner, Stuttgart, 1967).

  7. ,,... să pui o picătură de ulei în apă...”: Aici Rudolf Steiner descrie aşa-numitul experiment Ploteau. A se vedea aici descrierea făcută de Vincenz Knauer în prelegerile sale despre Problemele capitale ale filosofiei (Viena şi Leipzig, 1892): „Unul din cele mai nostime experimente din fizică este experimentul Ploteau. Se prepară un amestec de apă şi alcool, având exact greutatea specifică a uleiului de măsline pur, iar în acest amestec se toarnă apoi o picătură de ulei ceva mai întărită. Aceasta nu pluteşte la suprafaţa fiuidului ci se afundă până la mijlocul ei, sub forma unei sfere. Pentru a o pune acum în mişcare, luăm un mic disc din carton în care am înţepat în mijloc un ac lung şi-l coborâm cu grijă în centrul sferei de ulei, astfel încât marginea exterioară a micului disc de carton să formeze ecuatorul sferei. Acest disculeţ de carton este rotit apoi, la început încet, apoi din ce în ce mai repede. Desigur, mişcarea se transmite sferei de ulei şi, ca urmare a forţei centrifuge, din aceasta se desprind mai multe părţi, mai întâi cercuri, apoi sfere micuţe, care continuă să se învârtă încă mult timp şi după ce s-au separat. În felul acesta ia naştere o configuraţie adesea surprinzător de asemănătoare sistemului nostru planetar: în speţă, în centru sfera cea mai mare, corespunzătoare Soarelui nostru, şi în jurul ei, rotindu-se, sfere mai mici şi inele ce ne pot duce cu gândul la planete împreună cu lunile lor.” (Prelegeri din timpul semestrului de vară, conferinţa a noua, p. 281 din lucrarea amintită mai sus.)

  8. „Lumea nu-l bănuie pe diavol... ”: Faust I/Pivniţa lui Auerbach.

  9. „Mai bine cerşetor... ”: După Odiseea lui Homer. Cântul 11, unde Ulise vizitează lumea subpământeană.

  10. Vladimir Sergheievici Soloviov, 1853-1900.

  11. „Crestinismul este cel care trebuie să facă din noi un singur popor... ”: Până în prezent nu s-a putut stabili cu certitudine cine a făcut această afirmaţie.

  12. Lev Nicolaevici Tolstoi, 1828-1910, scriitor rus; cartea sa Despre viaţă a apărut pentru prima dată în limba germană la Leipzig, în 1829, în traducerea Sophiei Behr.

  13. William James, 1842-1910; afirmaţia pomenită se găseşte în cartea sa Principles of Psychology (2 vol., 1890, în limba germană, 1909).

  14. Creștinismul ca fapt mistic şi misteriile Antichităţii, Număr bibl. 8, Opere complete, Dornach, 1959.

  15. ,,... nu vă lăsaţi ispitiţi de acei teologi bizari... ”: Printre „acei teologi bizari” se numără, de exemplu, Theodor von Mopsuestia, 350-428, cel mai mare exeget din Şcoala din Antiohia; printre cei mai noi se află Frédéric Gadet, 1812-1900, teolog reformat-evanghelic elveţian, profesor la Universitatea din Neuchâtel, şi Theodor von Zohn, 1838-1933, teolog evanghelic, profesor în Göttingen, Kiel, Erlangen etc.

  16. ... „patru simboluri care vi se prezintă dumneavoastră aici la capitelurile coloanelor de pe partea dreaptă şi stângă...”: Aceste două coloane împodobeau sala bibliotecii Murhard, Weinbergspark 6, din Kassel, în care s-au ţinut conferinţele. Cele patru simboluri fac trimitere la cele patru simboluri apocaliptice.

  17. Friederich Theodor Vischer, 1807--1887.

  18. August Griedrich Gfrörer, 1803-1861, istoric german; cartea sa Geschichte des Urchristentums (Istoria crestinismului originar) a apărut în 1838, în trei volume.

  19. ,,... nu era acolo decât o corabie...”: „o corabie” în sensul de „unica”.

  20. Goethe spune pe bună dreptate: Dacă n-ar fi existat lumina, niciodată n-ar fi apărut un organ sensibil la lumină, un ochi”. Textual: „Ochiul îşi datorează existenţa luminii. Dintr-un organ animal auxiliar oarecare lumina îşi creează un organ pe măsura ei, şi aşa se formează ochiul din lumină pentru lumină, pentru ca lumina interioară să întâmpine lumina exterioară” (Schiţă a unei teorii a culorilor). Scrierile de stiinţe naturale ale lui Goethe, editate de Rudolf Steiner, vol. 3, p. 88 (ed. a 3-a, Berna, 1947).

  21. „De la tată am statura... ”: Xenii blânde, VI, 32, din Poezii, vol. 3, cap. 1, editate de H. Düntzer (= Deutsche National-Literatur, Kürschner, Goethe, Opere, III, I).

  22. ,,... această veche legendă...”: Legenda lui Oedip.

  23. „Există o legendă...”: A se vedea aici descrierea legendei lui Iuda redată în capitolul „Despre Sfântul Matei apostolul”, din Legenda aurea de Jacobus de Voragine.

  24. „Blestemul faptei rele este... ”: În drama lui Schiller Piccolomini, actul cinci, scena întâi.

  25. Parmenide din Eleea, aproximativ 540-480 î.Ch., filosof grec.
    Heraclit din Efes, aproximativ 540-480 sau 483 î.Ch., filosof grec.
    Platon, 427-347 î.Ch.
    Aristotel, 384-322 î.Ch.

  26. Celsus, filosof roman, în anul 178 d.Ch. a scris Cuvântul adevărat, prima scriere împotriva creştinismului (fragmente aflate în opera lui Origene Contra Celsum, în germană de Keim, 1873).

  27. Galileo Galilei, 1564-1642, cercetător al naturii, italian.

  28. Johannes Tauler, 1300-1361, călugăr dominican şi predicator, discipol al lui Meister Eckhart, unul dintre cei mai importanţi mistici germani.

  29. „În alte conferinţe am descris deseori treptele pregătitoare... ”: De exemplu, în conferinţa a 13-a din ciclul La porţile teosofiei, Număr bibl. 95, ediţie completă, Dornach, 1964, şi în conferinţa a 14-a din ciclul Teosofia rosicrucienilor, Număr bibl. 99, ediţie completă, Dornach, 1962.