Doresc să fac o introducere la început. Prin această chemare (de a participa la învățământul esoteric oferit) s-a confirmat din nou cât de puțin serios este luată această mișcare chiar de către membrii vechi. Imediat după chemare au existat iarăși discuții de tot felul, iar ceea ce a reieșit de aici este ceva ce nu ar fi trebuit să se întâmple. Atâta timp cât membrii continuă cu critica lor, ce se referă la fiecare acțiune care are loc dinspre o poziție mai înaltă, atâta timp cât există membri care tot mereu introduc personalități cu totul străine, nu din interes pentru mișcare, ci din vreun interes personal, nu este posibil să așezăm marile adevăruri spirituale care trebuie spuse acuma. Dacă s-a stat șapte ani în mișcare și s-au preluat învățăturile, atunci ar fi trebuit să fi apărut mari schimbări în concepția noastră despre viață, unde nu mai folosim aceeași critică precum înainte, unde trebuie să reiasă acțiuni cu totul diferite. Mulți dintre membrii noștri participă deja de mai mult de șapte ani și nu se simte nimic dintr-o modificare în judecățile lor. În fiecare comportament, în fiecare acțiune ar trebui să se exprime această transformare. În loc să se întâmple asta, rămân toate ca înainte. Dacă ar fi exersată mai multă critică asupra științei spiritului și adusă mai multă încredere față de personalitățile care au fost puse pentru a executa una sau alta dintre lucrări, atunci mișcării i-ar merge mai bine. În loc de asta, se trăiește din plin credința în autoritate. Să ne gândim numai la cei mulți care au căzut, cum au fost ei înainte adorați și onorați! Critica sănătoasă ar fi fost mult mai potrivită în aceste cazuri. Căderea din mișcare ar trebui, de fapt, să fie imposibilă, iar ea este cea mai puternică dovadă pentru lipsa de seriozitate care tot mai domnește printre noi. Iar această seriozitate nu poate fi simțită suficient de profund, dacă privim asupra evenimentelor catastrofale ale timpului.
Deja în conferințele exoterice s-a spus în repetate rânduri că este consacrat capul nostru decăderii, morții și că din restul omului curge în sus curentul viu care poate să trezească din nou ceea ce e mort. Pentru aceasta, însă, oamenii nu trebuie să respingă ceea ce se coboară din lumea spirituală și se poate uni cu curentul viu. Altfel, acest curent viu trebuie să meargă iarăși în jos, iar capul cu creierul rămâne un organism mort.
Omenirea ca întreg este altceva decât omul individual. Omenirea aparține de organismul Pământului și participă la karma Pământului; omul în parte are karma sa proprie. Acest lucru trebuie diferențiat corect. Omenirea ca atare trăiește astăzi întâlnirea cu Păzitorul Pragului, iar trecerea peste Prag și-a făcut deja începutul în ultimii ani. Acesta este și începutul scindării omenirii, iar tocmai asta înseamnă momentul critic în care am ajuns acum. Forțele care se revărsau înainte din ființele spirituale în omenire sunt acum consumate; suntem pe cont propriu și trebuie să scoatem acum în sus aceste forțe din subconștientul nostru. Misteriul de pe Golgotha ar fi avut loc degeaba, dacă oamenii nu ar folosi aceste forțe interioare, ci le-ar respinge. Acest lucru ar atrage după sine întreaga distrugere a dezvoltării Pământului. Sufletele ar mai coborî, într-adevăr, încă în trupuri, dar le-ar părăsi după cel de-al treizeci și treilea an, dacă nu ar fi preluat în anii timpurii, prin trupurile lor, curentul spiritualului. Asemenea persoane de treizeci și trei de ani – care au preluat curentul – trebuie să-i învețe pe cei mai tineri, pentru ca în tineret să fie pus deja germenele pentru priceperea Misteriului de pe Golgotha. Iar în ceea ce îi privește pe cei care vor muri înainte de vârsta de treizeci și trei de ani, și de aceia se va avea grijă.
Dacă acest lucru nu s-ar împlini, atunci ar umbla pe Pământ trupuri fără suflet, care ar putea lucra numai cu o rațiune automată, în timpul catastrofei războiului s-au arătat deja oameni fără suflet și vor veni tot mai mulți dacă nu este preluat spiritul care acum se împinge în jos. Acești oameni fără suflet sunt o pradă bine-venită pentru ființe demonice, care vor folosi pentru țelurile lor această rațiune ce acționează automat. – Dacă un număr mic de oameni nu se lasă pătruns de semnificația lucrului îngrozitor care a fost spus acum, dacă nu poate fi adunată seriozitatea necesară, atunci este imposibilă dezvoltarea în continuare a omenirii.
Vă voi da o hrană pentru drum, care vă va putea fi de un mare ajutor, meditând, pentru a vă aduce în conștiență tainele multe care se află în cele spuse. [S-a scris pe tablă și s-a putut copia:]
Facsimil – Filă din caietul de însemnări, nr. arhivă 3316
| Eu imaginez Asta trezește Eul meu Pentru maturizarea lumilor pentru creație: Care pe sine eteric În ființa lumilor se țese. |
Eu gândesc Asta poartă Eul meu În timpuri ale lumilor de mult trecute: Care în imagine Prin „mine” se păstrează. |
|
| Eu simt Asta ține Eul meu În momentul prezent: Care ființând țese Drept trăire de Eu. |
Eu visez Asta conduce Eul meu Prin întâmplarea prezentă a timpului: Care eteric țese Drept acțiunea lumilor. |
|
| Eu vreau Asta acționează în mine În timpuri viitoare ale lumii: Care pe sine în germene Prin mine se formează. |
Eu dorm Asta mă acționează În țeserea lumilor ce tinde spre viitor Care se ascunde Ființei simțurilor. |
Dacă ne pătrundem cu totul de aceste cuvinte, ajungem la cunoaștere mai înaltă.
Simțirea este o oglindire a visării, iar visarea se oglindește, și ea, în simțire.
Privitor la zicerea dată: Conștientă: doar gândirea, de aceea imaginarea scrisă în stânga. Celelalte acționând încă inconștient (dormire, visare în voință și simțire).
Mai întâi au fost scrise pe tablă cele trei mantre din mijloc: Eu gândesc ...Eu simt ...Eu vreau ...; apoi (lângă Eu simt...) Eu visez... (lângă Eu vreau ...) Eu dorm ...
Dr. Steiner a spus: În simțire se mai visează; în voință se mai doarme cu totul; numai și numai în gândire ar fi până acum ceva posibil (imaginarea), el a scris-o de aceea în stânga, lângă Eu gândesc ...
La început și în încheiere s-a rostit de către Rudolf Steiner: O, Omule, cunoaște-te pe tine însuți...*
*Vezi p.473 ș.u.
Este necesar să știm că trăim în trei domenii, în trei curente, și anume în lumea fizică, unde percepem și prelucrăm percepțiile cu rațiunea noastră legată de creier; apoi lumea la Prag, unde rațiunea deja nu mai ajunge pentru a explica experiențele (trăirile); iar în final lumea de dincolo de Prag, unde intrăm în relație cu ființe spirituale. Omenirea ca atare stă la Prag.
Tot ce este în jurul nostru ca natură și lume exterioară este de această parte a Pragului, dar putem să întrebăm unde putem găsi revelate trăirile pragului. Și anume, pe acestea le găsim în confesiunile religioase de cele mai diverse feluri. Acestea povestesc în cultele, obiceiurile lor ș.a.m.d., despre ceea ce nu poate fi cuprins cu rațiunea.
Trăirile de la Prag au ceva derutant; asta este însă așa, pentru că tot ceea ce este adus din lumea senzorială își pierde acolo sensul. Confesiunile religioase moderne nu au însă niciun fel de impulsuri religioase; de aceea vor să pătrundă totul cu inteligența, care însă eșuează acolo. De aceea nu îl pot înțelege pe Christos în calitate de ființă extrapământeană și îndeosebi învierea. Atunci când teologul vorbește despre Iisus, așa cum este obiceiul astăzi, atunci el neagă, de fapt, că Christos a înviat și numai când este considerat evenimentul din Palestina drept ceva ce nu este înțeles cu rațiunea, ce poate fi înțeles doar suprasenzorial, se ajunge dincolo de Prag.
Deruta care ia naștere datorită acestui fapt, că tot ce e adus din lumea senzorială își pierde sensul, încetează doar atunci când lumina de dincolo de Prag cade în această derută; dar acest lucru nu este Posibil fără Christos. Dacă nu ne unim astfel cu Christos, încât să putem spune: „Nu eu, ci Christos în mine” [ Nota 111 ], atunci nu vom putea trăi mai departe, în viitor, nici măcar ca oameni.
Divinitatea pe care o numim Dumnezeu Tatăl i-a dat omenirii forțele, încât să ne simțim ca un Eu, un Eu continuu prin încarnări; dar această forță este consumată, iar divinitățile au hotărât ca omul să-și conducă Eul acum din sine însuși, din propria voință liberă, pentru a se simți pentru următoarele încarnări tot ca Eu. Altfel se ajunge la pericolul despre care s-a vorbit data trecută, că oamenii devin lipsiți de suflet, că se rupe firul Eului. Ca acest lucru să nu aibă loc în omenire, pentru aceasta a venit aici jos Christos din lumea spirituală, a trecut prin moarte și a înviat. Pentru aceasta ne este dată meditația*.
* Meditația a fost scrisă pe tablă și a putut fi copiată.
Un Eu mi-a dat dumnezeiescul
Omenirea mi-o arată Christos,
– Christos mă face să ajung om –
sufletul mi-l va vivifia Spiritul.
De asemenea adevăruri știu multe societăți secrete, dar tocmai că vor să le păstreze pentru ele. De aceea, asemenea societăți secrete vor nu atât să nege aceste adevăruri, cât să le câștige pentru ele, să le deturneze de la curentul lor și să le reprezinte în lume ca și cum ar proveni de la ele însele. Nimic nu ar fi mai ușor, decât să facă știința spiritului populară. Eu (dr. Steiner) nu trebuie decât să mă retrag și să las să se răspândească vestea că aș fi murit, atunci societățile secrete ar ajuta curând adevărurile științei spiritului să ajungă la o popularitate care le-ar întări puterea. De aceea ar trebui ca, de exemplu, cu iezuiți, din partea cărora acum se duce atât de mult o luptă împotriva științei spiritului, să nu se poarte o ceartă, așa cum s-ar putea începe cu alți oponenți o luptă obiectivă. Nu poate fi deloc vorba despre convertirea iezuitului – faptul că ar putea fi convins prin argumente –, iar contraargumentele care se aduc îi sunt, în fond, foarte valoroase, pentru că acestea sunt pentru el armele pe care vrea să folosească el însuși cândva, când va vrea să reprezinte adevărul: suprasenzoriale dinspre partea sa. Poate fi, cel mult, vorba să se încerce sa fie lămuriți alți oameni despre modul de atac o respingere a atacului iezuit însuși.
Completare de Helene Finckh:
Eul ar mai fi, de fapt, numai înveliș; și va deveni tot mai subțire și mai subțire; dar Christos intervine pentru aceasta; Christos, însă, este de găsit doar în omenire, nu la fiecare om în parte.
La începutul și la sfârșitul orei: O, Omule, cunoaște-te pe tine însuți ...*
*Vezi p.473 ș.u.
Din caietul de notițe al lui Rudolf Steiner, nr. arhivă 82
Esot. 17 febr. 1920, Dornach
1.) Forțele afirmării Eului / epuizate – ele trebuie de / om să fie nou cuprinse. / Voința reală poate doar în gândul pur / să se reveleze. /
2.) Dumnezeu Tatăl – Vindecătorul / Mângâietorul – / # Misteriul de pe Golgotha = Moartea lui Iisus /
3.) Religie: la „Păzitor” – la / el de oprit. / În oglindă: faptele / purtate de experiențele / senzoriale – / Abisul – / Noua logică. / „Chr”. în mine /
4.) Aceasta este „dinainte” –
5.) Adevărurile despre natură / sunt așa, că ele, aplicate asupra / omului, dau o imagine greșită / despre acesta. –
6.) Ar fi, după ce eu nu mai / sunt prezent, lucrul de către alții / folosit –
Dar încă nu merge = este / încă necesar să fac eu însumi ceva –
Religiile sunt date dinspre / „graniță”. Ele arată abisurile / vieții – în imagine – ele vorbesc / despre lume, în fața căreia „aceasta” este / neadevărată – Omul are legea sa de viață în
aceasta, / de a nega conștient „natura”; / natura trăitoare neagă de asemenea; dar / negația nu duce înapoi / la punctul de pornire, –
Un animal neagă organizația fiz[ică]; / dar nu neagă organizația actuală / ci doar fosta / organizație. –
1. Un Eu mi-a dat dumnezeiescul
2. Omenirea mi-o arată Chr.
3. Sufletul mi-l va vivifia Spiritul.
La Londra a fost în aprilie 1922, duminică dimineața pe 16 aprilie 1922, o oră esoterică ținută de dr. Steiner. (Acces au avut toți cei care primiseră meditații personale de la Rudolf Steiner.) Ora a avut loc în sediul ramurii Zarathustra-Group, fondată de dl Heywood-Smith [ Nota 113 ] și condusă timp de mulți ani de d-na Drury-Lavin [ Nota 114 ], din 47 Radcliffe Square, London SW. În aceeași încăpere ținuse Rudolf Steiner (1 și 2 mai 1913) conferințele despre Michael și noul eveniment christic [ Nota 115 ].
În această oră esoterică, Rudolf Steiner a vorbit, printre altele, foarte serios despre școala din Gondhishapur [ Nota 116 ] și intervenția ahrimanică puternică legată de aceasta, ce acționează înăuntrul timpului nostru. Ora a culminat cu prima și a treia dintre cele „trei table” [ Nota 117 ] [vezi p. 467-474], care au fost rostite în unele din ultimele ore de clasă (până la începutul lui august 1924) la Dornach (O, omule, cunoaște-te pe tine însuți și răspunsul pe care îl rostește omul însuși. În acest răspuns era întrețesut E.D.N., I.C.M., P.S.S.R.). Celor prezenți li s-a permis să copieze după aceea zicerile de meditație și să le păstreze*.
* Relatare din amintire de George Adams [ Nota 112 ], într-o scrisoare din 8 octombrie 1954.
Din caietul de notițe al lui Rudolf Steiner, nr. arhivă 304
Oglinda lumii / Ea este așezată în mine / Forța gândurilor / Cuprinde imaginile sale / În spatele ei se află / Sufletul tânăr / El arde substanța / Și învață în ardere / Ființa lumii – / Lui îi întrețese / Ale cosmosului forțe formatoare
Despre om ființă eterică / Asta formează capul
Din caietul de notițe al lui Rudolf Steiner, nr. arhivă 304:
Esot. Londra, 16 aprilie 1922
1.) Chr.[istos] de fapt părăsit –
2.) Școlile ateniene închise. Iustinian. / Apoi cugetul occidental condus astfel, / încât sensul gândurilor omenești Ahrim[an] îl ia în primire – atunci când omul / doarme –
3.) Prin aceasta, totul este condus în instincte – / se face ceartă de dragul certei /
4.) Cercetarea voinței lui Chr., pentru a o / realiza.
Configurator – adună ceea ce e format / la un loc
Arzător – preia totul în sine.
Origene = Chr. Atribuit / fiz. – / intelect. – / spiritual –
Sare – gând
Lichid – simțământ
Foc – voință
Sistemul osos este dinainte / format – acolo înăuntru / gândurile lumii cele formatoare:
Gândurile sunt formatoare = În cap sunt / imaginile sistemului / osos etc.
Lună / Soare / voință
Luna este formatorul.
Impresiile senzoriale acționează / înăuntrul formărilor sale
Soarele este arzătorul
El preia în căile sale / voința
Trezitor = Forța gândurilor cuprinde / trupul eteric – și în / legătură cu / imaginile senzoriale ale trupului fiz[ic]. –
Soare, tu îmi trăiești în inimă
Lună, tu porți ceea ce e străin în mine
Inima – este organul care în / om în timpul vieții pământene / învigorează Eul – /
În somn – organul / Eului (inima)
În lumină iubirea / configuratoare, rotunjitoare / Putere lunară – Lumină de argint / Tu urci în mine / Arzătoare consumatoare / Putere solară – Lumină de aur / Tu cobori în mine / Astfel devin eu necontenit / Foc / Meditație = Pe fond albastru-argintiu / În interior – presar eu / stele –
Meditația = ea se sustrage de la Ahriman
Rugăciunea obișnuită egoistă = merge astfel în somn, încât tocmai la adulți îl combate pe Ahriman doar cosmic: dar nu eliberează omenirea de el. = Domeniul Soarelui și al Lunii. –
Ahriman configurează sub inimă.
Lucifer configurează deasupra inimii.
Lună deasupra inimii și în feminin configuratoare.
Soare sub inimă și în masculin configurator.
Lună sub inimă arzător
Soare deasupra inimii arzător
În afară de faptul că avem cunoașterea naturii, avem îndatoriri morale și o conștiență religioasă, adică simțim că odihnim cu întreaga noastră ființă într-o lume spirituală. Această conștiență religioasă o are omul în stare de veghe doar datorită faptului că se află în trupul său fizic. Acolo este împreună, în trupul său fizic, cu spirite ale unor ordini mai înalte ale lumii. Iar el trăiește în trupul său eteric împreună cu ceea ce consideră aceste spirite că este moral. Viața religioasă este dependentă de viața fizică – viața morală de trupul eteric.
Eterul lumii, din care este luat trupul nostru eteric, are două componente. Prima componentă a acestui eter al lumii sunt eterul căldurii, al luminii, eterul chimic și eterul vieții. Toate acestea au la bază (ca a doua componentă) o ființă morală a eterului lumii. Această ființă morală a eterului lumii este însă prezentă doar în apropierea stelelor și a planetelor. Așadar, atunci când trăiți pe Pământ vă aflați, deși nu știți asta în timpul zilei, și înăuntrul eterului lumii ca esență morală (așadar, în ambele componente). Între stele, însă, ceea ce este moral din eter este împins în afară prin lumina solară; lumina solară însăși are în sine, tocmai pentru noi oamenii, izvorul primordial al eterului moral. Dar prin aceea că Soarele strălucește, el gonește prin lumina sa esența morală a eterului. Și astfel, atunci când privim prin ochiul nostru în lume, vedem flori, izvoare etc., fără să străbatem aceasta cu ceea ce e moral, pentru că lumina soarelui omoară pentru noi ceea ce e moral, scoțându-l afară.
Când ieșim din trupul fizic și din cel eteric, lăsăm în urmă ceea ce e religios și moral. Iar prin faptul că ordinea morală a lumii a ieșit din eter, are acces la acest eter entitatea ahrimanică. Aceasta îi vorbește omului în timpul somnului, iar acest spirit al minciunii îi înfățișează omului binele drept rău, iar răul drept bine. – La un om bun, care are o conștiință bună, care este un om ce trăiește intens, un om ce simte profund moral, simțirea morală merge atât de adânc, încât o duce înăuntru în somn. Ahriman îi șoptește că binele ar fi rău, iar el doarme prost deoarece crede că a făcut mult rău, în timp ce omul rău tocmai adesea are un somn atât de bun, deoarece este împăcat prin șoaptele ahrimanice.
La rugămintea lui Ludwig Polzer-Hoditz, Rudolf Steiner a ținut în timpul cât au avut loc conferințele din septembrie/octombrie 1923 la Viena, pentru un cerc restrâns, și o oră esoterică. Conform însemnărilor dintr-o cărticică de ziceri a lui Polzer-Hoditz, ce se află la Arhiva Rudolf Steiner, ora a avut loc duminică, 30 septembrie. Drept ziceri sunt consemnate mantra indiană: Satyam gnanam ... și varianta germană: Existență eternă, milă nesfârșită ... , precum și mantra din trei părți: „O, omule, cunoaște-te pe tine însuți …” [vezi p.473 ș.u].
Potrivit relatării care s-a păstrat a lui Hans Erhard Lauer, participant la oră, au fost prezenți aproximativ 20 de oameni: „Rudolf Steiner a rostit mai întâi o mantră indiană și a încheiat cu mantra clasei, O, omule, cunoaște-te pe tine însuți... și cu Legenda Templului.”*
* Vezi orele pentru grupul Wachsmuth-Lerchenfeld, GA 265, p. 455 ș.u.
Conform comunicării printr-o scrisoare a lui Polzer, din 27 februarie 1930, către consiliul Societății Antroposofice Generale, Rudolf Steiner i-ar fi permis în toamna anului 1923, „atunci când a ținut, la rugămintea mea, în Viena o oră esoterică, să ducă aceasta mai departe și să lărgească cercul esoteric”. Potrivit relatării lui Hans Erhard Lauer, Rudolf Steiner i-ar fi spus lui Polzer că poate să reia aceasta din când în când. Acest lucru l-a și făcut Polzer, dar numai o dată sau de două ori, căci la scurt timp după aceea a avut loc la Dornach Congresul de Crăciun și organizarea Primei Clase.
Manuscris de Ludwig Polzer-Hoditz
Satyam, Gnanam, Anantam / Brahma / Ananda, Rupam, Amritam / yad vibharti / Shantam, Shivam, advaitam / Aum / Shantih, Shantih, Shantih.
Existență eternă, milă nesfârșită, / Plinătate a înțelepciunii, Brahma / Învelișul lumii al sufletului lumii, / Iubire nemărginită, nemărginită / Frumusețe, / Pace, eliberare în nondualitate / (În armonia lumii) / Aum. / Pace, pace, pace.
