Rudolf Steiner

PROBLEMA EDUCAȚIEI – FACTORUL ESENȚIAL AL PROBLEMEI SOCIALE
Temeiurile spirituale, cultural-istorice și sociale ale pedagogiei Școlii Waldorf

GA 296

În aprilie 1919 într-o ședința a comitetului de întreprindere al Fabricii de țigări Waldorf-Astoria, directorul fabricii, Emil Molt, a comunicat celor adunați că intenționează să înființeze o școală și a adresat oficial lui Rudolf Steiner cererea ca el să preia organizarea și conducerea școlii. După o perioadă intensivă de pregătire, prima „Școală liberă Waldorf” a fost deschisă pe 7 septembrie a aceluiași an ca „Școală unitară primară și secundară” și a fost condusă Rudolf Steiner până la moartea sa, în martie 1925.

În faza de întemeiere a școlii, Rudolf Steiner a susținut o mulțime de conferințe despre reorganizarea vieții sociale (GA 329, 330, 331), care s-au focusat tot mereu pe eliberarea vieții spiriruale de orice paternalism statal și nevoia de a întemeia un sistem școlar liber. În conferințele sale s-a adresat atât publicului larg, cât și publicului de resort (profesori, industriași, muncitori) și în final și membrilor Societății Antroposofice. Între 21 aprilie și 22 iunie a ținut o serie de conferințe în filiala Stuttgart a Societății Antroposofice despre Tratarea spiritual-științifică a problemelor sociale și pedagogice (GA 192), care sunt foarte importante pentru recunoașterea legăturii interioare dintre pedagogia Școlii Waldorf şi structura tripartită a organismului social.

După patru luni de muncă intensă la Stuttgart, Rudolf Steiner s-a întors la Dornach. Pentru a-i orienta și pe membrii de acolo în direcția celor desfășurate în Stuttgart și pentru a le da impulsuri pentru noile dezvoltări și proiecte, a susținut cele șase conferințe cuprinse în acest volum. După acest ciclu de conferințe, Rudolf Steiner s-a dus din nou la Stuttgart, unde pe 21 august a început cursul de pregătire pentru profesorii pe care îi selecționase pentru viitoarea școală (GA 293-295).

CUPRINS

CONFERINŢA I — Dornach, 9 august 1919

Cerințele istorice ale prezentului. Contrastul dintre Est și Vest, în Est sufletesc-spiritualul realitate, în Vest maya, ideologie. Lupta spirituală care va fi între Est și Vest. Caracterul fantomatic al viziunii moderne asupra naturii. Mecanizarea spiritului, vegetalizarea sufletului, animalizarea trupurilor Tripartiția ca cerință istorică. Educarea copilului. Imitarea în primii 7 ani baza pentru libertatea socială în viața spirituală. Autoritatea între 7 și 14 ani baza pentru egalitatea oamenilor în viața juridică. Iubirea generală de oameni după 14 ani, baza pentru fraternitate în viața economică. Fatalismul venit din Orient a devenit principiul Occidentului. Învățământul rămas pe structura spirituală greacă formează oamenii străini de viață. În domeniul dreptului renașterea dreptului roman. Viața economică situată în prezent, desfășurată haotic, continua producție – un cancer social. Definirea conceptelor de marfă, muncă, capital necesită imaginație, inspirație, intuiție.

CONFERINŢA a II-a — Dornach, 10 august 1919

Elenismul și romanismul în vremea lor și în viața prezentului. Conceptele abstracte din prezent sunt imaginile umbrelor vieții prenatale în lumea spirituală. Dezvoltarea gândirii pure ne duce la existența prenatală. Industrialismul face ca voința umană sa rămână fără rost, pentru ca voința să-și găsească sensul în spiritual. Necesitatea dobândirii unui simț pentru adevăr. Extinderea conștienței religioase asupra vieților pământești repetate. Carența educațională duce la adulți debusolați în viață, lipsiți de forțele cu care să facă față vieții. Pedagogia Waldorf.

CONFERINŢA a III-a — Dornach, 11 august 1919

Marfă, Muncă, Capital. Economia – practică fără teorie. Știința economică – teorie fără practică. În educație să prevaleze conceptele care pot fi bază pentru imaginativ – folosirea comparațiilor în imagini. Introducerea prin educație în organismul social a unui mod de reprezentare imaginativ, a conceptelor inspirate și a celor intuitive. Marfa se înțelege prin imaginație – viața economică în fraternitate, munca prin inspirație – egalitate în viața juridică, capitalul prin intuiție – libertate în viața spirituală.

CONFERINŢA a IV-a — Dornach, 15 august 1919

Educația ca problemă de formare a profesorilor. Materialismul ca încercare a omenirii. Formarea profesorilor cea mai intens stăpânită de atitudinea materialistă. Învățarea bazată excesiv pe vizualizare duce la omorârea sufletului. Educarea profesorilor prin antroposofie. Asimilarea de către profesori a gândirii neschematice. Extinderea privirii de la detaliile vieții la marile probleme ale vieții. Nenașterea. Profesorii trebuie să privească la omul prenatal – copilul o întrebare a lumii suprasensibile. Omul-cap, omul-piept, omul-membre în relație diferită cu cosmosul. Omul-cap – trup fizic, cadavru; omul-piept – trup eteric, însuflețire; omul-metabolic – trup astral, mișcare. Eul se percepe doar observând omul la diferite vârste. Pedagogie fizionomică. Fiecare om să fie considerat în caracterul său distinctiv.

CONFERINŢA a V-a — Dornach, 16 august 1919

Metamorfozele inteligenței umane. Prin inteligența sa egipteanul înțelegea în mod instinctiv înrudirea sa cu cosmicul; grecul ceea ce este mort. În epoca noastră înrudirea inteligenței cu forțele morții se transformă în înrudirea cu forțele erorii, înșelăciunii și răului. Prin Misteriul de pe Golgota Chrisos este de găsit în forțele noastre sufletești. Conceptul superior de mântuire: Prin trăirea unei renașteri în el însuși omul găsește în sine scânteia lui Christos. Transformarea inteligenței prin impregnarea ei cu principiul Christic. În prezent fie oameni cu suflete somnolente, fie suflete treze cu aplecare puternică spre rău și eroare. Nuanța melancolică în copii: sufletele trăiesc teama coborârii în încarnarea pe Pămant. Necesitatea trezirii și seriozității în abordarea educației și problemei sociale.

CONFERINŢA a VI-a — Dornach, 17 august 1919

Corporalitate și cunoaștere în epoca egipteană și în prezent. În prezent cunoaștere prin cadavru, înțelegere doar a ceea ce este mort. Dor de a înțelege ceea ce este viu. Goethe promotorul cunoașterii epocii noastre. Caracterul egoist al epocii noastre. Viziunea religioasă se oprește la Înger numindu-l Dumnezeu. Indiferența oamenilor față de ceea ce există și se întâmplă în omenire. Bătălia spirituală între Est și Vest. Surmontarea egoismului prin extinderea interesului dincolo de destinul personal. Considerarea interacțiunilor spațiale și ridicarea până la Arhanghel, considerarea influențelor temporale și ridicarea până la Arhai. Credința activă. Dobândirea unui simț pentru necesitățile prezentului. Necesitatea schimbării structurii interioare a gândirii – gândirea mobilă.

Note

Desenele și notațiile la tablă

Lista lucrărilor lui Rudolf Steiner despre educație

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea