Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

CUNOAŞTEREA LUI HRISTOS

GA 100


ANTROPOSOFIE ŞI ROSICRUCIANISM

CONFERINŢA a VIII-a

Kassel, 23 iunie 1907

Astăzi vom aduce cāteva completări referitoare la reincarnare şi karmă. Apoi vom vorbi despre evoluţia Pămāntului īnsuşi, căci abia printr-o astfel de abordare vom īnţelege exact natura omenească īn contextul Universului. Īn īncheierea acestui ciclu de conferinţe vom examina īmpreună modul īn care se dezvoltă omul cānd eforturile sale vizează perceperea lumilor superioare. Pentru a pătrunde īn lumile spirituale va trebui să luăm, asadar, īn considerare īn primul rānd iniţerea precreştină, īn al doilea rānd iniţierea creştină şi īn al treilea rānd iniţierea rosicruciană.

Un capitol special trebuie rezervat pentru ceea ce mai rămāne de spus despre reincarnare, pentru că este lucrul cel mai greu de īnţeles pentru īncepător. Lucrul īn sine este, e adevărat, o chestiune care contrariază gāndirea materialistă actuală.

Una dintre sursele de care dispune investigatorul spiritual nu poate fi verificată de cel care nu are īncă vedere spirituală: este vorba de vieţuire. Cel care parcurge īnsă procesul de iniţiere, subiect pe care-l vom discuta ulterior, este īn măsură să cerceteze īn ce epocă s-au incarnat anterior majoritatea oamenilor vii din prezent. Vom vorbi apoi despre mijloacele utilizate īn mod obişnuit īn şcolile esoterice caldeene, pitagoreice şi altele, pentru a face posibil accesul la lumea spirituală.

Toţi cei care sunt īn măsură să perceapă ordinea lumilor spirituale, care pot deci să urmărească omul īn mod retrospectiv, īn incarnările sale anterioare, vor descoperi că majoritatea sufletelor care trăiesc astăzi au vieţuit īntre naşterea lui Hristos şi secolele al VIII-lea şi al IX-lea. Dar acestea sunt valori mijlocii. Timpul care separă două incarnări poate fi īnsă mai scurt sau mai lung.

Faptul menţionat mai īnainte se leagă de un altul, care se manifestă cu vigoare mai ales īn epoca noastră. Este vorba de adevărul că astăzi sunt mulţi gānditori de un radicalism neobişnuit care manifestă exigenţe egalitare. Acest lucru nu reprezintă altceva decāt transferul pe plan material al exigenţei egalizatoare a primelor secole creştine, exprimată prin sintagma: Egalitate īn faţa lui Dumnezeu, egalitate īn faţa puterilor temporare.

Mulţi dintre cei care, īn cursul primelor secole creştine, manifestaseră asemenea exigenţe egalitare au trecut prin poarta morţii fără ca aceste exigenţe să se fi realizat, avānd īn sufletul lor nostalgia egalităţii īn faţa lui Dumnezeu şi īn faţa puterilor temporare, nostalgie pe care au luat-o cu ei īn lumile spirituale. Ei s-au incarnat īn prezent şi au adus cu ei atitudinile faţă de aceste exigenţe – evident metamorfozate īn mod corespunzător cu concepţiile materialiste actuale. Aceste suflete reincarnate nu remarcă coloratura total materialistă pe care a luat-o exigenţa lor. Ar fi greşit să credem sau să afirmăm că actualul simţ al libertăţii emană din creştinism.

Transformarea exigenţei de egalitate īnaintea lui Dumnezeu şi a puterilor temporare īn exigenţa actuală de egalitate privind toate raporturile pămānteşti poate fi condusă spre o abordare corectă numai cu ajutorul unei viziuni de ansamblu a contextului, aşa cum este posibil prin intermediul concepţiilor teosofice. Cel care are īnsă o adevărată vedere de ansamblu a contextului real şi ia īn considerare modul īn care concepţia materialistă domină oamenii realizează fără greutate că această exigenţă egalizatoare, aşa cum o stabilesc īn prezent gānditorii radicali, este ceva care trebuia să se producă īn mod natural. De asemenea, este clar că īn prezent oamenii trebuie să se ridice din nou de la materialism la spiritualism. Numai atunci se va putea produce o asanare a relaţiilor sociale. Nu există alt remediu pentru aceasta decāt ştiinta spiritului.

Īn caietele 30, 32 şi 34 ale revistei „Lucifer Gnosis“ [31] a fost abordată această chestiune īn mod mai detaliat. Se arată cum toate celelalte soluţii preconizate pentru a remedia problema socială, fie şi de către personalităţi eminente, suferă de diletantism, fiindcă, efectiv, omenirea actuală nu vrea să ştie nimic de lumile superioare. Dacă sociologii s-ar lăsa cātuşi de puţin influenţaţi de teosofie, ei ar găsi soluţii eficiente pentru problemele lor.

Pe cāt este de adevărat că era necesar ca omenirea să coboare de la un trecut spiritual īn materialism, tot atāt de adevărat este şi faptul că ea trebuie să se ridice din nou la spiritual. Numai din această concepţie spirituală despre lume va izvorī ceea ce conferă armonie, pace şi iubire. Astfel, şi īn această privinţă, tot teosofia se dovedeşte a fi practică, īn sensul cel mai pozitiv.

Va trebui să vă explic cum concepţia dobāndită cu ajutorul observaţiei clarvăzătoare ne conduce īnapoi la evenimentele petrecute īntre moarte şi o nouă naştere.

Am spus deja că omul nu se incarnează īn mod inutil de mai multe ori pe Pămāntul fizic. Am găsit motivul pentru aceasta īn condiţiile noi īntālnite pe Pămānt. Căci Pămāntul se schimbă de fiecare dată, atāt prin aspectul său cultural cāt şi īn ceea ce priveşte natura sa exterioară. Faţa Pămāntului este schimbată total de fiecare dată cānd omul apare īntr-o nouă incarnare.

Potrivit concepţiilor caldeene, metamorfozele Pămāntului nostru sunt īn legătură cu relaţia Soarelui cu celelalte astre. Detalii privind această problemă găsiţi īn alte cicluri de conferinţe şi nu voi face acum decāt scurte referiri la aceasta.

Dacă v-aţi īndrepta atenţia asupra aspectului cerului la īnceputul primăverii, dacă aţi observa locul unde se ridică Soarele, aţi constata că īn fiecare primăvară poziţia sa īn raport cu alte stele este diferită. Punctul vernal regresează īn fiecare an, astfel īncāt după aproximativ 26 000 de ani (25 920 ani) īl regăsim īn acelaşi loc. Se pare că el a descris un cerc, dar acesta nu este decāt o aparenţă: īn realitate, Soarele nu descrie un cerc, ci o spirală. Acest punct vernal este determinat īn raport cu constelaţia īn dreptul căreia se află. Astfel, Soarele descrie pe cer un cerc conturat prin cele douăsprezece constelaţii. Īn fiecare an el regresează, parcurgānd cele douăsprezece constelaţii īn 26 000 de ani.

Cu aproximativ 800 de ani īnainte de Iisus Hristos Soarele apărea īn constelaţia Berbecului. Şi īntrucāt el are nevoie de 26 000 de ani pentru a străbate toate constelaţiile Zodiacului, pentru a parcurge un semn īi trebuie a douăsprezecea parte din acest timp, adică 2 200 de ani. De această regresie a punctului vernal depinde modificarea feţei Pămāntului nostru. După o asemenea perioadă de 2 200 de ani Pămāntul s-a transformat īntr-atāt, īncāt au apărut condiţii cu totul diferite decāt cele din perioada anterioară; de aceea, aceasta este şi durata medie după care omul porneste spre o nouă incarnare. Faptele sunt confirmate şi de investigaţia spirituală. O dată cu răsăritul Soarelui, cānd punctul vernal este īn Berbec, popoarele vechi trăiau sentimentul că īn această constelaţie razele astrului fac să irumpă plantele din sol ca o vrajă. Li se părea că constelaţia Berbecului trimitea aceste raze, de unde veneraţia lor pentru aceasta. Denumirea constelaţiilor a fost asociată cu anumite simţăminte sfinte. Berbecul trimite forţe Soarelui de primăvară; din această cauză popoarele de atunci vedeau īn miel simbolul forţelor de revitalizare a naturii şi a sufletului omenesc. De aceasta se leagă multe legende, cum este cea īn legătură cu Iason, cel ce aduce Lāna de Aur, care reprezenta ceva foarte preţios pentru omenire. Venerarea Berbecului, respectiv a mielului, domină timp de multe secole şi a fost preluată de crestinism. De aceea, la origine, īn locul lui Hristos pe cruce apare un miel şi din acelaşi motiv Hristos era numit „Mielul lui Dumnezeu“.

Dacă este adevărat că Soarele de primăvară răsare īn Berbec abia īncepānd din secolul al Vlll-lea īnainte de Iisus Hristos, mai īnainte trebuie să fi existat o altă cauză de veneraţie. Soarele de primăvară răsărea atunci īn constelaţia Taurului. Īn perioada anterioară secolului al VIII-lea īnainte de Iisus Hristos era adorat Taurul şi nu Berbecul. Această veneraţie era temelia cultului lui Apis īn Egipt şi a celui al lui Mithra īn Persia. Cu 2 200 ani mai īnainte, Soarele a parcurs constelaţia Gemenilor, simbol care, de asemenea, a jucat un rol īn civilizaţiile precedente, lucru de care se leagă cultul lui Ormuzd şi Ahriman al foarte vechii civilizaţii persane.

Vedem astfel cum vechile popoare legau unele reprezentări importante de trecerea Soarelui prin constelaţii. Acest lucru se leagă, la rāndul său, de reincarnarea oamenilor īntr-o epocă determinată, după ce s-au scurs īn medie aproximativ 2 200 de ani. Dar, pentru că există o mare diferenţă īntre incarnarea unui om īntr-o anumită epocă ca bărbat sau ca femeie, calculul după care se stabileşte succesiunea de incarnări este mai complicat. Experienţele trăite ca bărbat sau ca femeie sunt atāt de diferite, īncāt īn cursul unei epoci o fiinţă omenească trebuie să se incarneze de două ori, o dată ca bărbat şi altă dată ca femeie. Pentru acest motiv, īntr-un interval aproximativ de două milenii au loc două incarnări, una ca bărbat şi alta ca femeie. Asadar, două incarnări sunt separate īn realitate de 1 100–1 200 de ani. De aceea īn general este normal să alterneze o incarnare masculină cu una feminină. Īn mod excepţional, pot să se succeadă mai multe incarnări de acelaşi sex; cea mai mare serie a unor astfel de incarnări a fost de şapte; după aceea īnsă sexul se schimbă. Dar acestea sunt excepţii, alternanţa sexelor īn cursul incarnărilor succesive fiind o regulă.

Iată ce ar fi de spus īn legătură cu timpul care separă două incarnări. Acest interval mai depinde şi de alţi factori, nu numai de omul īnsuşi. Astfel, poate să apară situaţia ca o anumită individualitate să fie potrivită pentru a īndeplini pe Pămānt o sarcină precisă, īntr-un anume moment. Īntr-un asemenea caz, ea poate fi atrasă de puterile superioare şi să se incarneze īnaintea expirării perioadei de timp care trebuie petrecută īn lumea spirituală. Ea este chemată să coboare īn lumea fizică deoarece, datorită predispoziţiilor sale, este aptă să īndeplinească o anumită misiune. Este cazul, mai ales, al marilor ghizi ai omenirii. Acest lucru se echilibrează īn cursul vieţii umane, printr-o perioadă mai lungă petrecută īn Devachan.

Ar mai trebui ştiut că există un fel de replică la acea vieţuire de care am spus că ar avea loc imediat după moarte, experienţă īn cursul căreia omul priveste īnapoi la viaţa sa ca la un tablou. Este un fel de viziune prospectivă a vieţii pămānteşti viitoare.

Să ne reamintim felul īn care apare viziunea retrospectivă īn momentul morţii. Dumneavoastră ştiţi că, īn primul rānd, corpul eteric trebuie să stimuleze funcţiile vitale ale corpului fizic, altfel spus, să apere de degradare substanţele corpului fizic şi să regleze sinteza acestora; apoi, corpul eteric este şi sediul memoriei. Īn momentul īn care intervine moartea, corpul eteric părăseşte corpul fizic; atunci prima din aceste sarcini dispare şi se manifestă cea de a doua, īntr-un mod deosebit de intens, prin amintirea a tot ceea ce a fost trăit īn existenţa trecută. Astfel se realizează tabloul vieţii trecute. Īn acest moment, entitatea omenească se compune, deci, numai din corp eteric, corp astral şi Eu.

Iată ce se īntāmplă cānd se intră īntr-o nouă incarnare: Eul coboară din lumea spirituală, cu extractele nepieritoare dobāndite pānă atunci, ale etericului precum şi ale astralului. Mai īntāi, el adună calităţile astrale corespunzătoare evoluţiei sale actuale, realizānd noul său corp astral, şi abia apoi, īn acelaşi mod, şi calităţile eterice. Toate acestea se īntāmplă īn primele zile după concepţie, şi īncepānd cu a optsprezecea pānă la a douăzecea zi noul corp eteric lucrează el īnsuşi la dezvoltarea germenului fizic, pe cānd mai īnainte corpul eteric matern era cel ce īndeplinea sarcinile care revin mai tārziu corpului eteric. Din acest moment, individualitatea care vrea să se īncorporeze şi care pānă acum şi-a īnveşmāntat Eul cu noul corp astral şi cu noul corp eteric ia īn posesie corpul fizic construit pānă atunci de mamă.

Īnainte de această luare īn posesie, entitatea omenească este alcătuită exact din aceleași mădulare constitutive ca īn momentul morţii; īn ultimul caz ea tocmai a leapădat corpul fizic, īn primul caz nu l-a luat īncă īn stăpānire. Din aceasta deduceți uşor că īn momentul īn care omul are acces la noul său corp fizic se produce ceva analog cu ceea ce se īntāmplă cānd īl părăsește. Acum omul are o viziune prospectivă a existenţei sale viitoare, tot aşa cum īn momentul morţii el avusese viziunea retrospectivă a vieţii trecute. Dar această viziune prospectivă omul o uită, căci corpul său fizic nu este īncă adaptat păstrării īn memorie. Īn acest moment, omul poate vedea cum se prezintă ţesătura relaţiilor familiale, teritoriale, locale şi destinul īn care se va naște. Se īntāmplă uneori ca omul, aflānd prin vederea prospectivă că-l aşteaptă ceva rău īn existenţa viitoare, să sufere un şoc, o spaimă īn legătură cu aceasta, şi atunci corpul eteric refuză să pătrundă īn corpul fizic. Consecinţele unei spaime, a refuzului de integrare a corpului eteric īn corpul fizic se manifestă sub formă de idioţie. La astfel de oameni clarvăzătorul poate vedea corpul eteric depăşind corpul fizic. Datorită neintegrării corpului eteric, creierul rămāne īn urmă īn dezvoltarea sa, deoarece corpul eteric nu lucrează cum ar trebui. Numeroase cazuri actuale de idioţie au această origine.

Se va īnţelege uşor de ce tocmai acum apar frecvent astfel de cazuri, dacă se ţine cont de faptul că majoritatea oamenilor care se reincarnează azi au parcurs incarnarea lor precedentă īntre secolele IX și X. Aplicānd un tratament fizic, eşte posibil să se influenţeze corpul eteric, īn aşa fel īncāt acesta să pătrundă īncetul cu īncetul īn corpul fizic şi să amelioreze astfel situaţia. Dar lucrul nu este posibil decāt pentru cel care poate percepe cauzele spirituale ale unei asemenea stări de lucruri, putānd interveni apoi īn mod corespunzător.

Ştim acum, īn virtutea consideraţiilor precedente, că omul īn totalitatea sa se compune dintr-un corp fizic, dintr-un corp eteric, dintr-un corp astral şi dintr-un Eu. Toate mădularele constitutive nu sunt pur şi simplu īncapsulate unul īn altul, ci se īntrepătrund şi acţionează unele asupra altora. Astfel, ele au influenţă, toate, asupra corpului fizic şi coacţionează la edificarea sa, īn aşa fel īncāt acesta să se poată dezvolta īn mod adecvat. Cānd sunteţi īn prezenţa cuiva şi nu v-aţi dezvoltat īncă organele de percepţie superioară, nu vedeţi decāt corpul fizic. Dar corpul fizic nu vă apare aşa cum este decāt pentru că corpul eteric, corpul astral şi Eul sunt integrate corpului fizic şi au colaborat la edificarea sa. Cu toate acestea, organele fizice ale corpului omenesc nu au fost elaborate īn mod haotic de către celelalte trei mădulare superioare, ci putem distinge foarte exact modul īn care ele au participat la edificarea corpului fizic. Să īncercăm să ne facem o idee despre aceasta.

Corpul fizic comportă īn primul rānd organe, īntr-un anumit sens, pur fizice, care sunt cele bazate pe legi pur fizice: ochi, urechi, laringe etc. Ochiul este, desigur, un organ viu, care-şi obţine viaţa de la corpul eteric ce īl străbate şi īl hrăneşte. Dar, considerat din punct de vedere pur fizic, el este un aparat fizic īn care activează aceleaşi forţe ca īn natura anorganică, de exemplu, īntr-un cristal. Astfel, putem considera efectele sale sub unghiul legilor pur fizice. Aceste aparate senzoriale trebuie, īn primul rānd, să se ridice la un nivel superior din corpul fizic. Ele sunt efectiv organe pe care, īn sens īngust, noi le cunoaștem ca fiind edificate de forţe fizice, după legi fizice. Există, apoi, un al doilea grup de organe: cele de nutriţie, de creştere, de reproducere, care culminează īn activitatea glandulară. Īn formarea lor este implicat mai ales corpul eteric. Un al treilea grup este constituit de sistemul nervos, īn principal edificat de corpul astral. Īn al patrulea rānd, avem ceea ce are legătură mai ales cu sāngele roşu al animalelor superioare şi al omului. Sāngele cald şi roşu este elaborat de Eu.

Avem deci, īn primul rānd, elementele pur fizice, organele de simţ şi, bineīnțeles, mai tārziu sistemul osos pur mineral, edificat de corpul fizic; īn al doilea rānd, sistemul glandular, organele de reproducere etc. edificate de corpul eteric; īn al treilea rānd, sistemul nervos elaborat de corpul astral; īn al patrulea rānd, sistemul sanguin elaborat de Eu. Īn legătură cu aceasta vom aduce noi precizări cānd vom examina mai īndeaproape evoluţia Pămāntului īnsuşi.

Trebuie să fie clar că legea reincarnării se aplică īntregului Univers, nu numai omului. Eu sunt aici, eu trăiesc; eu sunt reincarnarea stării mele anterioare; dar nu numai eu īnsumi ca fiinţă omenească, ci, īntr-un anumit fel, acelaşi lucru se īntāmplă cu tot ce ocupă spaţiul cosmic, printre altele şi cu planetele. Aşa cum noi suntem reincarnarea unei individualităţi anterioare, Pămāntul este reincarnarea unei stări planetare vechi.

Aceste reincarnări ale Pămāntului nostru īn viitor şi īn trecut nu pot fi urmărite la infinit; chiar clarvăzătorul cel mai īnzestrat nu poate merge dincolo de perceperea unei anumite incarnări din viitor şi din trecut, īntrucāt chiar şi pentru el există limite ale cunoaşterii. Clarvăzătorul poate examina pānă la trei incarnări trecute ale Pămāntului; la fel īn ceea ce priveşte viitorul. El poate astfel examina şapte incarnări, inclusiv starea terestră actuală.

Faptul că cel care este clarvăzător plasează Pămāntul chiar īn centrul acestei evoluţii le poate părea unora un fel de superstiţie, şi ar putea spune că este vorba de un aranjament straniu. Dar numai o judecată superficială se poate manifesta astfel. Nu este mai straniu decāt atunci cānd cāmpul meu vizual este degajat din toate părţile şi eu mă găsesc pe mine īnsumi īn centrul orizontului, putānd vedea īn orice direcţie, pānă la aceeaşi depărtare. Nu ne situăm noi īnşiue, cu Eul nostru, īn mijlocul celor şapte componente: corp fizic, corp eteric, corp astral, Eu, Sine spirituală, Spirit al vieţii, Om-spirit?

Ceea ce voi spune despre evoluţia planetară a Pămāntului nostru va surprinde pe unii şi le va părea extraordinar.

Astfel, Pămāntul nostru a evoluat pornind de la o planetă veche. Acum această planetă nu mai este pe cer. Luna actuală reprezintă doar o parte din ceea ce a fost cāndva. Ea este o parte a ceea ce a fost precursorul Pămāntului nostru. Dacă aţi pune la un loc Pămāntul actual, Luna actuală şi tot ceea ce trăieşte pe aceste corpuri cereşti ca entităţi spirituale aţi obţine o imagine aproximativă a precedentei incarnări a Pămāntului, pe care ocultismul o numeşte „Luna“. Consideraţi că o astfel de ipoteză este formulată numai pentru a vă uşura īnţelegerea dar, ca orice ipoteză, ea nu este cu totul exactă: Dacă s-ar amalgama Pămamtul şi Luna actuală cum s-ar amesteca două substante īntr-o retortă īntr-un laborator de chimie, ceea ce s-ar obţine nu ar fi nici pe departe vechea Lună, deoarece trebuie să fiţi conştienţi că din momentul īn care Pămāntul şi Luna s-au despărțit cele două corpuri cereşti şi-au continuat evoluţia despărțit. Astfel, ceea ce noi numim substanţa solidă, regnul mineral, nu a apărut decāt după īnceputul evoluţiei Pămāntului actual.

O dată cu reunirea mentală a Pămāntului şi a Lunii ar trebui eliminat concomitent, prin gāndire, tot ceea ce s-a format ulterior. Masa vechii Luni nu cuprindea nimic mineral. Consistenţa sa era asemănătoare cu a unui terci fluid. Cum am spus, o astfel de ipoteză este construită numai pentru a le uşura īnţelegerea acestei probleme celor care nu au auzit niciodată vorbindu-se despre evoluţia Pămāntului nostru şi a īntregului Cosmos. O īntelegere aprofundată a acestei evoluţii cere infinit mai mult decāt ceea ce poate fi abordat īntr-un curs introductiv, şi trebuie să fie urmărită pas cu pas. Această evoluţie va fi completată şi pusă īn lumină, plecānd mereu de la puncte de vedere noi.

Īnainte de a trece prin etapa vechii Luni, Pămāntul a traversat o altă etapă, pe care ocultismul o numeşte „Soare“. Pămāntul era atunci īntr-o stare comparabilă cu cea a Soarelui nostru actual. Şi dacă am vrea să folosim aceeaşi ipoteză ca mai īnainte, lucrurile ar fi puţin mai complicate. Căci, dacă aţi vrea să ilustraţi această stare, ar trebui să puneţi la un loc Pămāntul, Luna şi Soarele. Aţi obţine un singur corp ceresc, corespunzānd stării solare, dar cu aceleaşi restricţii ca īn cazul Lunii. Acest vechi Soare, īn cursul evoluţiei sale ulterioare, a respins toate elementele, forţele şi substanţele Pămāntului actual şi ale Lunii actuale, devenind, astfel, din planetă stea fixă. Pămāntul nostru va deveni şi el īntr-o zi Soare, cānd va transforma toate fiinţele sale īn fiinţe de lumină.

Astfel, Pămāntul nostru a fost anterior Lună, şi aceasta a fost anterior Soare. Privirea omului se mai poate īndrepta spre o etapă anterioară, pe care ocultismul o numeste „Saturn“. Putem, astfel, distinge printre stările evolutive ale Pămāntului nostru: Saturn, Soare şi Lună, ca şi stadiul actual, Pămānt, iar īn viitor vor exista trei etape: Jupiter, Venus şi Vulcan.

S-ar putea obiecta: Tu ne spui că Pămāntul a fost odinioară Saturn, dar acesta se află şi īn prezent pe cer? Dar Saturn, care a fost Pămāntul nostru, nu are nimic de-a face cu corpul ceresc ce se află acum pe cer cu numele de Saturn. Ceea ce nu īnseamnă că fiinţele care sunt īn prezent pe Pămānt s-ar fi găsit altă dată pe Saturnul pe care īl vedem pe cer. Saturn actual nu are de-a face cu vechiul Saturn decāt īn măsura īn care Luna noastră are de-a face cu vechea Lună. Saturnul pe care noi īl vedem īn prezent a continuat să evolueze de la acel trecut īndepărtat, şi vechiul Saturn este, faţă de Saturnul actual, ca un sugar faţă de un bătrān. La fel stau lucrurile şi cu Soarele şi celelalte corpuri cereşti. Şi cānd investigatorul spiritual de astăzi īl observă pe Jupiter, el găseşte acolo o stare şi fiinţe cum vor fi pe Pămānt cānd el īnsuşi va deveni Jupiter.

Aceste īnvăţături emană de la iniţiaţii cei mai vechi, care le-au insuflat mereu discipolilor lor.

Limba noastră, īn domeniul care poate fi raportat la epocile cele mai īndepărtate, a fost creată de iniţiaţi. Nu mă pot extinde asupra acestui subiect īntr-un curs introductiv, īntrucāt ne-ar īndepărta de subiectul nostru. Dar īn acel trecut, cānd iniţiaţii au determinat formarea limbajului, el era altceva. Astăzi se caută un nume care poate nu este greşit, dar este lipsit de orice semnificaţie profundă. Odinioară, dimpotrivă, atribuirea unui nume se făcea īn legătură cu o anumită semnificaţie. Se voia astfel să se edifice un fel de monument īn amintirea evoluţiei Pămāntului de-a lungul tuturor acelor epoci şi stări planetare. Īntr-un anumit fel, s-a stabilit un tablou cronologic, pentru ca omenirea să-şi amintească mereu de aceste etape. Dar pentru a īnţelege acest tablou trebuie să ştim despre el mai multe lucruri.

Ceea ce am schiţat pānă acum indică faptul că īnaintea etapei propriu-zis pămānteşti Pămāntul a parcurs etapele Saturn, Soare şi Lună. Dar īnainte ca Pămāntul să devină Pămāntul nostru actual, altfel spus, la trecerea de la starea lunară la starea terestră actuală, el a fost supus influenţei puternce a unui alt corp ceresc, şi anume influenţei lui Marte. Influenţa lui Marte, atat de importantă pentru evoluţia ulterioară a Pămāntului şi atāt de semnificativă, s-a manifestat la īnceputul evoluţiei pămānteşti. Să spunem, īn treacăt, că tocmai cu această ocazie Pămāntul a primit de la Marte fierul. Astfel, īn timpul primei sale faze de evoluţie, Pămāntul a suferit influenţa lui Marte. Īn timpul celei de a doua jumătăţi a evoluţiei sale, deci īn prezent, el a ajuns sub influenţa predominantă a lui Mercur. De aceea ocultismul neglijează termenul de Pămānt. Īn ocultism stările pămāntului sunt īmpărţite īn două jumătăţi: Marte şi Mercur. Datorită acestui fapt, schema precedentă se modifică astfel: starea Saturn, starea Soare, starea Lună, starea Marte-Mercur, starea Jupiter, starea Venus şi starea Vulcan.

Starea Vulcan este a opta şi joacă īn evoluţie acelaşi rol ca octava īn muzică. Cum octava nu este, ca să spunem aşa, decāt repetiţia primei note la un nivel superior, starea Vulcan este o repetiţie a stării Saturn la un nivel superior. Cosmosul īntreg s-a dezvoltat plecānd de la spiritual, şi cu starea Vulcan totul se va desfăşura din nou īn direcţia spiritului, dar sub o formă de evoluţie superioară şi mai variată. Dintr-o spiritualitate unică a rezultat o multitudine de Oameni-spirit, la fel cum sămānţa pusă īn pămānt de ţăran va dezvolta toamna īn spicul copt o multitudine de seminţe de acelaşi fel. Tot ceea ce este trecător nu este decāt simbol.

Aceste şapte nume, iniţiaţii le-au strecurat īn simbolul monumental, īn amintirea cursului evoluţiei Pămāntului, de care tocmai am vorbit, şi care ne este dat de cele şapte nume ale zilelor săptămānii:

Ziua lui Saturn

Sāmbătă
Saturday
Ziua Soarelui

Duminică

Sontag, Sunday
Ziua Lunii

Luni

Montag, Monday
Ziua lui Marte

Marţi, Mars

Ziu, Dius, Dienstag
Ziua lui Mercur

Miercuri, Mercur

Wodan, Wednesday
Ziua lui Jupiter

Joi, Giovedi

Donar, Donnerstag
Ziua lui Venus

Vineri, Venus

Freia, Freitag

Acesta este efectiv un monument īn amintirea etapelor evoluţiei Pămāntului nostru, care s-a perpetuat īn numele zilelor săptămānii. Astfel, īn ceea ce nouă ne pare o banalitate se află relaţii spirituale profunde.

Īn prezent, trebuie să gāndiţi că şi evoluţia īntregii omeniri este legată intim de această evoluţie planetară. Da, evoluţia omului nu poate fi īnţeleasă decāt prin evoluţia planetară. Fiecare mădular constitutiv al fiinţei umane este strāns legat de etapele evoluţiei planetare a Pămāntului, īn măsura īn care īn cursul fiecăreia din aceste etape a fost depus germenele unuia din aceste mădulare constitutive ale entităţii umane. Astfel, germenele corpului fizic a fost depus īn etapa saturniană, cel al corpului eteric īn etapa solară, cel al corpului astral īn etapa lunară, cel al Eului s-a integrat abia īn cursul etapei Pămānt. De aceea corpul fizic este azi elementul cel mai perfecţionat, īn timp ce corpul eteric nu este decāt la a treia etapă a evoluţiei sale, neapărānd decāt pe vechiul Soare. Corpul astral apărut pe vechea Lună nu este decāt la a doua etapă a evoluţiei sale şi Eul este noul-născut printre mădularele constitutive, căci el nu este, īn etapa actuală, decāt la īnceputul dezvoltării sale.

Ceea ce am spus mai sus este o simplă indicaţie, īn vederea studiului ulterior al celor patru mădulare constitutive ale fiinţei umane.

La īnceputurile Societăţii teosofice s-a folosit adesea expresia: „membre* superioare“ şi „membre inferioare“, corpul fizic fiind considerat treapta cea mai de jos, adesea asociindu-i-se o judecată de valoare. Şi exista mult prea adeseori īnclinaţia de a se considera corpul fizic ca avānd puţină valoare, ba chiar de a fi demn de dispreţ. Era o mare eroare.

* Wesensglidern = literal, „membrele fiinţei“, ceea ce noi traducem obişnuit prin: „mădulare constitutive“ (nota trad. francez).

Examinaţi īn detaliu acest edificiu minunat care este corpul fizic. Veţi constata fără greutate că el a atins un īnalt grad de perfecţiune, ceea ce nu este cazul cu corpul eteric. Privind corpul fizic cu ochii īnţelepciunii, veţi vedea o minune īn fiecare organ al său, īn fiecare os etc. Studiaţi structura inimii şi remarcaţi ce muncă desfăşoară īn fiecare zi şi oră după oră acest organ relativ mic. Opuneţi-i dezvoltarea īncă defectuoasă a corpului astral, modul cum acesta este agitat zilnic de pasiuni nepurificate, vedeţi cum omul aspiră īncă la plăceri a căror satisfacere chinuie structura minunată a inimii. Şi cu toate acestea inima este īn măsură să pareze toate vătămările astrale fără a se distruge, adesea chiar fără să sufere stricăciuni. Aşadar, corpul astral este mai puţin dezvoltat decāt corpul fizic, elementul cel mai perfecţionat. Īn viitor, corpul astral va depăşi corpul fizic. Corpul eteric este īn prezent mai puţin evoluat decāt corpul fizic, corpul astral venind īn al treilea rānd. Iar cel mai tānăr dintre mădularele constitutive ale entităţii umane este Eul. Din această cauză el va fi ultimul care va atinge perfecţiunea.

Aşadar, tot ce aveţi propriu-zis fizic īn corpul dumneavoastră fizic este componenta cea mai veche. Corpul nostru fizic a parcurs deja o dezvoltare īnainte de a fi inserat un corp eteric. Această dezvoltare a corpului fizic constituie faza Saturn. Primul germene al corpului fizic nu era atunci decāt un aparat fizic. Apoi el şi-a urmat evoluţia şi numai pe Soare a fost inserat corpul eteric. Corpul eteric a umplut īntr-un anumit fel corpul fizic şi, sub anumite raporturi, l-a transformat. Īn cursul etapei lunare, acestor corpuri li s-a adăugat corpul astral, şi numai la īnceputul etapei noastre pămānteşti s-a asociat şi Eul. La ora actuală, omul este o entitate formată din patru mădulare. Īn etapa lunară, el se compunea dintr-un corp fizic, dintr-un corp eteric şi unul astral. Īn etapa solară, dintr-un corp fizic şi dintr-unul eteric, iar īn etapa Saturn numai din corp fizic. Astfel, corpul fizic are patru faze evolutive, corpul eteric trei, corpul astral două şi Eul este, īn această privinţă, la prima fază. Datorită acţiunii mai īndelungate asupra lui, corpul fizic este şi mădularul cel mai perfecţionat.

Vedeţi, asadar, cum fiecare mădular al entităţii umane este legat de evoluţia īntregului sistem planetar. Din această cauză veţi şi găsi īn vechile lucrări de ocultism denumirile următoare:

pentru corpul fizic:

corpul lui Saturn
pentru corpul eteric:

corpul Soarelui
pentru corpul astral:

corpul Lunii
pentru Eu:

corpul Pămāntului, īn calitate de mădular propriu omenesc

Māine vom urmări structurarea şi viaţa lui Saturn şi vom trece după aceea la Soare şi la Lună. Vom vedea atunci cum omul s-a perfecţionat din ce īn ce mai mult, pānă la starea sa actuală.