Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

A PATRA DIMENSIUNE

GA 324a


CONFERINŢA a III-a

Berlin, 17 mai 1905

Astăzi voi continua cu subiectul dificil pe care am început să-l explorăm. Va fi necesar să ne referim la aspectele menţionate în ultimele două conferinţe. După asta aş dori să dezvolt câteva concepte de bază în aşa fel încât în ultimele două conferinţe să fim în stare să folosim modelele domnului Shouten pentru a reuni în totalitate relaţiile geometrice şi perspectivele teosofice practice ( Nota 22 ).

Aşa cum ştiti, motivul pentru care am încercat să ne reprezentăm posibilitatea spaţiului cvadridimensional a fost acela de a obţine cel puţin o idee despre aşa-numitul domeniu astral şi despre unele forme de existenţă superioare. Am indicat deja că a intra în lumea astrală este la început derutant pentru studenţii în esoterism. Fără a face un studiu aprofundat al teosofiei şi al subiectelor esoterice, cel puţin la un nivel teoretic, este extrem de dificil să se formeze vreo idee despre natura foarte diferită a obiectelor şi fiinţelor pe care le întâlnim în aşa-numita lume astrală. Daţi-mi voie să schiţez pe scurt această diferenţă pentru a vă arăta cât de mare este ea.

În cel mai simplu exemplu pe care l-am menţionat, trebuie să învăţăm să citim toate numerele în ordine inversă. Studenţii în ştiinţe esoterice care sunt obişnuiţi să citească numerele numai aşa cum sunt citite ele aici în lumea fizică nu vor fi în stare să-şi găsească drumul prin labirintul domeniului astral. În lumea astrală, un număr ca 467 trebuie citit 764. Trebuie să te obişnuieşti să citeşti fiecare număr în mod simetric, ca imaginea sa oglindită. Aceasta este cerinţa de bază. A aplica această regulă la figurile spaţiale sau numere este uşor, dar devine mult mai complicat când începem să avem de-a face cu relaţii temporale care trebuie, de asemenea, intrepretate simetric ‒ aceasta înseamnă că evenimente mai vechi apar primele iar cele mai recente apar mai târziu. Astfel, când observi evenimente astrale trebuie să fii capabil să le citeşti de-a-ndoaselea, de la sfârşit spre început. Pot doar sugera caracterul acestor fenomene care pot apărea întru totul groteşti dacă nu ai nicio idee despre ceea ce se întâmplă. În domeniul astral, fiul este primul şi abia apoi tatăl, oul este primul, şi apoi găina. În lumea fizică, ordinea este diferită ‒ naşterea se întâmplă prima şi înseamnă că ceva nou se naşte din ceva vechi. În lumea astrală, ordinea este inversă. Acolo vechiul se naşte din ceea ce este nou. În domeniul astral, elementele patern şi matern apar ca înghiţind fiul sau fiica.

Mitologia greacă oferă o alegorie fermecătoare. Cei trei zei Uranus, Cronos şi Zeus simbolizează cele trei lumi. Uranus reprezintă lumea cerească sau Devachanul, Cronos lumea astrală şi Zeus lumea fizică. Se spune despre Cronos că şi-a înghiţit copiii ( Nota 23 ). În domeniul astral, descendentul nu este născut, ci devorat. Problema devine şi mai complexă când considerăm moralitatea în planul astral. Şi moralitatea apare în formă inversată sau ca imaginea sa în oglindă. Vă puteţi imagina cât de mult diferă aici cxplicaţiile evenimentelor faţă de explicaţiile noastre obişnuite în lumea fizică. Imaginaţi-vă, spre exemplu, că vedem un animal sălbatic apropiindu-se de noi în domeniul astral. Acest lucru nu trebuie conceput ca în plan fizic. Animalul sălbatic ne ucide. Acesta este fenomenul cum îi apare cuiva care este obişnuit să folosească interpretările evenimentelor externe. În realitate, animalul sălbatic este ceva care există în noi înşine, care trăieşte în propriul nostru corp astral şi care ne sugrumă. Ceea ce vine ca sugrumător este o calitate înrădăcinată în propriile noastre dorinţe. Dacă aveţi un gând de răzbunare, de exemplu, acesta va putea apărea în formă exterioară, chinuindu-ne ca Înger al morţii.

În realitate, totul în lumea astrală radiază dinspre noi. Trebuie să interpretăm tot ceea ce pare a se apropia de noi în lumea astrală ca radiind din noi înşine (figura 18). Vine înapoi spre noi din toate părţile ca de la periferie, din spaţiul infinit. În realitate, ne confruntăm doar cu ceea ce propriul corp astral trimite în afară.

figura 18

Interpretăm lumea astrală corect şi descoperim adevărul ei numai dacă suntem în stare să aducem periferia în centru, să construim periferia ca elementul central. Lumea astrală pare să vină spre dumneavoastră din toate părţile, dar de fapt trebuie să v-o imaginaţi ca radiind dinspre dumneavoastră în afară în toate direcţiile.

În acest punct aş dori să vă fac cunoştinţă cu un concept care este foarte important în educaţia esoterică. El bântuie în foarte diferite curente de cercetare oculte, dar rareori este înţeles corect. Cel ce a atins un anumit nivel de dezvoltare esoterică trebuie să înveţe să vadă în lumea exterioară astrală şi tot ce este încă predispus în el prin karmă: bucurii, tristeţe, durere etc. Gândirea teosofică corectă vă permite să vă daţi seama că în accastă epocă viaţa dumneavoastră exterioară şi corpul fizic nu sunt altceva decât rezultatul sau intersecţia a doua curente care converg venind din direcţii opuse. Imaginaţi-vă un curent venind dinspre trecut şi unul venind dinspre viitor. Rezultatul este format din două curente împletite care se unesc în fiecare din aceste puncte (figura 19). Imaginaţi-vă un curent roşu curgând dintr-o direcţie şi unul albastru curgând din cealaltă direcţie. Acum imaginaţi-vă patru puncte diferite unde cele două curente se unesc. În fiecare din aceste puncte curentul roşu şi cel albastru interacţionează. Aceasta este o imagine a patru încarnări succesive; în fiecare încarnare întâlnim ceva venind dintr-o direcţie şi ceva venind din cealaltă direcţie. Aţi putea spune că întotdeauna un curent călătoreşte spre dumneavoastră şi că pe celălalt curent îl aduceţi cu dumneavostră. Fiecare fiinţă umană este confluenta a două curente de acest fel.

figura 19

Pentru a obţine o reprezentare a acestei stări de lucruri imaginaţi-vă în felul următor: aşa cum sunteţi astăzi aici aveţi o anumită sumă de experienţe. În acelaşi timp, mâine, suma acestor evenimente va fi diferită. Acum imaginaţi-vă că experienţele pe care le veţi poseda mâine sunt deja acolo. A le conştientiza ar fi ca şi când aţi vedea o panoramă a evenimentelor venind înspre dumneavoastră în spaţiu. Imaginaţi-vă că acel curent care vine spre dumneavoastră din viitor vă aduce experienţele pe care le veţi avea între astăzi şi mâine. Sunteţi susţinuţi de trecut, în timp ce viitorul vine să vă întâlnească.

În orice punct din timp, două curente curg împreună pentru a forma viaţa dumneavoastră. Unul curge dinspre viitor către prezent, iar celălalt dinspre prezent către viitor, apărând o interfaţă oriunde se întâlnesc. Tot ceea ce ne rămâne de experimentat în viaţa noastră apare sub forma de fenomene astrale care face o impresie uriaşă asupra noastră.

Imaginaţi-vă că elevii esoterismului ating acest punct în dezvoltarea lor atunci când se presupune că văd în lumea astrală. Simţurile lor sunt deschise şi ei percep toate experienţele lor viitoare până la sfârşitul acestei perioade ca fenomene exterioare înconjurându-i în lumea astrală. Această privelişte face o puternică impresie asupra fiecărui elev. Un important nivel în educaţia esoterică este atins când studenţii experimentează panorama astrală a tot ceea ce au încă de întâlnit până la mijlocul celei de a şasea rase-rădăcină, care este limita încarnărilor noastre. Calea li se deschide. Fără excepţii, studenţii ocultismului experimentează toate fenomenele exterioare pe care le vor întâlni din viitorul apropiat până la a şasea rasă-rădăcină.

Când studentul atinge acest prag apare o întrebare: Vrei să experimentezi toate acestea în cel mai scurt timp posibil? Aceasta este problema pentru candidaţii la iniţiere. Pe măsură ce meditaţi la această întrebare întregul vostru viitor va apărea într-un singur moment în panorama exterioară caracteristică viziunii astrale. Unii decid să nu intre în domeniul astral, în timp ce alţii simt că trebuie să intre. La acest punct al dezvoltării esoterice care este cunoscut ca pragul sau ca momentul deciziei ne experimentăm pe noi înşine împreună cu tot ceea ce avem încă de trăit. Acest fenomen care este cunoscut ca întâlnirea cu Păzitorul pragului nu este altceva decât întâlnirea cu viaţa noastră viitoare. Propriul nostru viitor este dincolo de prag.

O altă particularitate a lumii evenimentelor astrale este aceea că la început ea este de neînţeles pentru cel căruia această lume îi este revelată dintr-o dată printr-un eveniment neprevăzut. Nimic nu este mai tulburător decât această viziune înspăimântătoare. Este bine de ştiut despre ea în cazul în care lumea astrală apare brusc ca rezultat al unui eveniment patologic cum ar fi pierderea legăturii dintre corpul fizic şi cel eteric, sau al legăturii dintre corpul eteric şi cel astral. Asemenea evenimente pot revela o viziune a lumii astrale oamenilor care sunt complet nepregătiţi pentru aceasta. Aceşti oameni descriu atunci apariţii pe care nu le pot interpreta pentru că nu ştiu că trebuie să le citească în ordine inversă. De exemplu, ei nu ştiu că un animal care îi atacă trebuie interpretat ca o reflecţie a unei însuşiri interne. În Kamaloka forţele astrale şi pasiunile unei persoane apar într-o mare varietate de forme animale.

În Kamaloka, individualităţile recent dezîncarnate care posedă încă toate pasiunile, impulsurile, dorinţele şi poftele nu sunt o privelişte plăcută. Asemenea oameni, deşi nu mai sunt în posesia corpurilor fizic şi eteric, păstrează totuşi în corpul lor astral toate elementele care l-au legat de lumea fizică şi care pot fi satisfăcute numai printr-un corp fizic. Gândiţi-vă la cetăţeanul obişnuit actual care nu a devenit cineva important în viaţă şi nu a făcut niciun efort particular pentru dezvoltarea sa religioasă. Poate că ei nu au respins religia teoretic, dar în practică au aruncat-o pe fereastră. Nu a fost un element vital în viaţa lor. Ce conţine corpul său astral? Nu conţine nimic altceva decât ceea ce poate fi satisiacut prin organismul fizic, cum ar fi, spre exemplu, dorinţa de a se bucura de o mâncare gustoasă. Pentru a satisface această dorinţă sunt necesare papilele gustative. Sau individualitatea respectivă poate tânji după alte plăceri, care nu pot fi satisfăcute decât mişcându-se

într-un corp fizic. Să presupunem că asemenea nevoi persistă trăind în corpul astral după ce corpul fizic nu mai există. Ne găsim în această situaţie dacă murim înainte de a trece printr-o curăţire şi purificare astrale. Încă avem nevoia de a ne bucura de mâncarea gustoasă etc., dar aceste nevoi sunt imposibil de satisfăcut. Ele cauzează suferinţe teribile în Kamaloka, unde cei care mor fără să-şi purifice întâi corpul astral trebuie să-şi lase dorinţele deoparte. Corpul astral este eliberat numai după ce a învăţat că nu-şi mai poate satisface dorinţele şi poftele, că trebuie să se dezveţe de ele.

În lumea astrală, nevoile şi pasiunile iau forme animale. Atâta vreme cât o fiinţă umană este încarnată într-un corp fizic, forma corpului astral se conformează mai mult sau mai puţin celei a corpului fizic uman. Când corpul material nu mai există, natura animală a nevoilor, poftelor şi pasiunilor este valorificată, răzbeşte în forma ei proprie. De aceea în corpul astral o individualitate este o reflexie a nevoilor şi a pasiunilor lui sau ale ei. Pentru că aceste fiinţe astrale pot să facă uz de alte corpuri este periculos să permitem mediumurilor să intre în transă fără prezenţa unui clarvăzător care poate îndepărta răul. În lumea fizică, forma unui leu exprimă unele pasiuni, în timp ce un tigru exprimă alte pasiuni, iar pisica altele. Este interesant să ne dăm seama că fiecare formă animală este expresia unei pasiuni sau nevoi.

În lumea astrală, în Kamaloka, noi aproximăm natura animalelor prin pasiunile noastre. Acest fapt este sursa unei înţelegeri greşite în privinţa doctrinei transmigraţiei sufletelor predată de preoţii şi învăţătorii egipteni şi indieni. Această doctrină care ne învaţă că ar trebui să trăim în aşa fel încât să nu ne încarnăm în animale nu se aplică la viaţa fizică, ci numai la viaţa superioară. Se intenţiona numai să se încurajeze oamenii să-şi trăiască viaţa lor pământească în aşa fel încât să nu ia forme animale după moarte, în Kamaloka. De exemplu, cineva care în timpul vieţii are un caracter de pisică apare în formă de pisică în Kamaloka. A permite individualităţilor să apară în Kamaloka în formă umană este scopul doctrinei transmigraţiei sufletelor. Elevii care nu reuşesc să înţeleagă adevărata învăţătură au doar o idee absurdă despre această doctrină.

Am văzut că atunci când intrăm în domeniul astral al numerelor, al timpului şi al moralităţii avem de-a face cu o imagine în oglindă completă a tot ceea ce facem şi gândim în mod obişnuit, aici, în planul fizic. Trebuie să ne facem obiceiul de a citi invers, îndemânare care ne va fi necesară când intrăm în domeniul astral. Cel mai uşor este să învăţăm să citim invers când ne ocupăm de idei matematice elementare ca acelea sugerate în conferinţa precedentă. În discuţiile care urmează vom deveni din ce în ce mai familiari cu aceste idei. Aş dori să încep cu una foarte simplă, şi anume cu ideea de pătrat. Imaginaţi-vă un pătrat aşa cum sunteţi obişnuiţi să-l vedeţi (figura 20). Voi desena fiecare latură a sa în altă culoare.

figura 20

Aşa arată un pătrat în lumea fizică. Acum voi desena un pătrat aşa cum arată în Devachan. Este imposibil să desenăm precis această figură, dar vreau să vă dau cel puţin o idee despre cum ar arăta în planul mental. Echivalentul mental al unui pătrat este ceva care aproximează o cruce (figura 21).

figura 21

Este formată din două axe perpendiculare sau, dacă vreţi, două linii care se intersectează. Contrapartea fizică este construită desenând linii perpendiculare pe fiecare din aceste axe. Contrapartea fizică a unui pătrat mental poate fi cel mai bine reprezentată ca stagnare a două curente care se intersectează. Să ne imaginăm aceste axe perpendiculare ca fiind curente sau forţe ce lucrează înspre afară din punctul lor de intersecţie, iar pe aceste curente contraconcurente lucrând din afară spre înăuntru (figura 22). Un pătrat apare în lumea fizică când ne imaginăm că aceste două tipuri de curente sau forţe ‒ unul venind dinăuntru iar celălalt venind din afară ‒ se întâlnese, provocând o stagnare reciprocă. Curentele de forţă sunt, aşadar, limitate prin stagnări.

figura 22

Această imagine descrie cum orice lucru din planul mental se raportează la tot ce există în planul fizic. Puteţi construi, în acelaşi fel, contrapartea mentală a oricărui obiect fizic. Acest pătrat este cel mai simplu exemplu posibil. Dacă pentru orice obiect fizic dat puteţi construi un corespondent care să se raporteze la obiect la fel ca cele două linii perpendiculare la pătrat, rezultatul va fi imaginea obiectului în Devachan, la nivelul mental. Cu alte obiecte decât pătratul acest proces este, desigur, mult mai complicat.

Acum în loc de pătrat să ne imaginăm un cub. Cubul este foarte asemănător cu pătratul. Un cub este o figură mărginită de şase pătrate. Domnul Shouten a făcut un model, arătând cele şase pătrate ce mărginesc cubul. În locul celor patru linii mărginaşe ale pătratului imaginaţi-vă şase suprafeţe formând frontierele. Imaginaţi-vă că limitele forţelor stagnante constau din suprafeţe perpendiculare în loc de linii perpendiculare şi presupuneţi că aveţi trei în loc de două axe perpendiculare. Tocmai aţi definit un cub. În acest punct vă puteţi probabil, de asemenea, imagina corespondentul cubului la nivel mental. Avem din nou două figuri care sunt complementare una alteia. Un cub are trei axe perpendiculare şi trei direcţii diferite la suprafeţele sale. Trebuie să ne imaginăm că stagnarea are loc în aceste trei direcţii-suprafeţe (figura 23). Cele trei direcţii ale axelor şi cele şase suprafeţe, ca şi cele două axe şi patru laturi ale pătratului, pot fi imaginate numai dacă ne gândim la o anumită opoziţie.

figura 23

Oricine care gândeşte cât de cât la acest subiect trebuie să concluzioneze că pentru a imagina aceste figuri trebuie întâi să ajungem la un anumit concept al opoziţiei dintre activitate şi contraactivitate sau stagnare. Trebuie să ne implicăm aici acest concept al opoziţiei. Exemplele pe care le-am folosit sunt simple, dar ocupându-ne de asemenea concepte geometrice vom învăţa cum să construim aşa cum trebuie oponentele mentale ale unor obiecte mult mai complicate; această activitate ne va arăta până la un anumit punct calea spre o cunoaştere superioară. Puteţi să vă daţi seama deja de complexitatea monumentală a încercării de a găsi contrapartea mentală a altor figuri. Rezultă complicaţii mult mai mari. Încercaţi să vă imaginaţi o formă umană şi contrapartea sa mentală cu toate diferitele ei activităţi şi forme. Puteţi concepe ce complicată structură mentală ar fi aceasta. Cartea mea Teosofia dă o idee aproximativă despre cum ar trebui să arate contrapărţile mentale ( Nota 24 )).

În cazul unui cub avem trei extensii sau trei axe. Două planuri, unul de fiecare parte, sunt perpendiculare pe fiecare axă. În acest punct trebuie să înţelegeţi clar că fiecare suprafaţă a unui cub, ca şi viaţa umană descrisă mai devreme, rezultă din întâlnirea a două curente. Puteţi să vă imaginaţi curente curgând înspre afară din punctul central. Imaginaţi-vă una din aceste direcţii axiale. Spaţiul curge spre exterior pornind din punctul central şi spre acest punct din cealaltă direcţie dinspre infinit. Să ne imaginăm acum aceste curente în două culori diferite, unul roşu şi altul albastru. În momentul întâlnirii lor, ele curg împreună pentru a forma o suprafaţă. Astfel putem vedea suprafaţa unui cub ca întâlnirea a două curente opuse într-o suprafaţă. Aceasta ne dă o reprezentare vie a naturii cubului.

Un cub este intersectarea a trei curente ce interacţionează. Când vă gândiţi la totalitatea interacţiunilor lor aveţi de-a face mai degrabă cu şase decât cu trei curente: înainte/înapoi, sus/jos şi dreapta/stânga. Sunt de fapt şase direcţii. Problema se complică mai departe prin faptul că există două tipuri de curente, unul mişcându-se dinspre un punct în afară iar celălalt mişcându-se dinspre infinit înspre înăuntru. Aceasta vă va da o perspectivă asupra aplicaţiilor practice ale teosofiei teoretice superioare. Orice direclie în spaţiu trebuie să fie interpretată ca două curente care se opun şi orice formă fizică trebuie imaginată ca rezultatul lor. Să numim aceste şase curente sau direcţii a, b, c, d, e şi f. Dacă v-aţi putea imagina cele şase direcţii ‒ şi data viitoare vom discuta despre cum să cultivăm asemenea imagini mentale ‒ şi apoi aţi elimina prima şi ultima, a şi f, ar rămâne patru. Vă rog să observaţi că aceste patru care rămân sunt acelea pe care le puteţi percepe când priviţi numai lumea astrală.

Am încercat să vă ofer unele idei despre cele trei dimensiuni obişnuite şi despre cele trei dimensiuni adiţionale şi opuse. Formele fizice apar ca un rezultat al acţiunilor opuse ale acestor dimensiuni. Dacă înlăturaţi o dimensiune la nivelul fizic şi una la nivelul mental rămâneţi cu cele patru dimensiuni care reprezintă lumea astrală, care există între lumea fizică şi cea mentală.

Studiul teosofic al lumii trebuie să lucreze cu o geometrie superioară care transcende geometria obişnuită. Geometrul obişnuit descrie cubul ca fiind delimitat de şase pătrate. Noi trebuie să concepem cubul ca rezultatul a şase curente care se întrepătrund, aşadar ca rezultat al unei mişcări şi a inversării ei, a unei coacţionări a unor forţe opuse.

Aş dori să vă dau încă un exemplu din lumea naturală despre un concept care include o asemenea pereche de forţe opuse şi ne arată unul din cele mai profunde taine ale evoluţiei lumii. În Şarpele verde şi frumosul crin Goethe vorbeşte despre „taina revelată“ una din cele mai adevărate şi înţelepte fraze rostite vreodată ( Nota 25 ). Natura conţine într-adevăr taine nevăzute dar tangibile, incluzând multe procese de inversiune. Daţi-mi voie să descriu unul din ele.

Să comparăm fiinţa umană cu planta. Acesta nu este un joc, deşi pare a fi aşa. Indică spre o taină profundă. Care parte a plantei este în pământ? Este rădăcina. În partea superioară planta dezvoltă tulpina, frunzele, florile şi fructul. „Capul“ plantei, rădăcina sa, se află în pământ iar organele sale de reproducere se dezvoltă deasupra solului, aproape de Soare. Aceasta poate fi numită modul cast de reproducere. Imaginaţi-vă întreaga plantă inversată cu rădăcina sa devenind cap uman. Aveţi astfel în fiinţa umană ‒ cu capul deasupra şi organele reproductive jos ‒ planta inversată. Animalul ocupă o poziţie mediană, ca stagnare. Rezultatul inversării plantei este o fiinţă umană. De-a lungul epocilor, ocultiştii au folosit trei linii pentru a simboliza acest fenomen (figura 24).

figura 24

O linie simbolizează planta, cealaltă reprezintă fiinţa umană şi o a treia linie, opusă, corespunde animalului ‒ trei linii care formează o cruce. Animalul ocupă poziţia orizontală ‒ adică el intersectează ceea ce avem noi oamenii în comun cu plantele. Aşa cum ştiţi, Platon vorbeşte despre un suflet universal care este crucificat pe corpul Pământului, încătuşat de crucea Pământului ( Nota 26 ). Dacă vă imaginaţi sufletul Pământului ca plantă, animal şi om rezultatul este o cruce. De vreme ce trăieşte în aceste trei regnuri, sufletul lumii este legat de crucea pe care ele o formează. Aici găsiţi o extensie a conceptului stagnării. Planta şi fiinţa umană reprezintă două curente complementare şi divergente dar şi interactive, în timp ce animalul se inserează pe sine între un curent ascendent şi unul descendent, reprezentând stagnarea care apare între ele. La fel, Kamaloka sau sfera astrală este plasată între Devachan şi lumea fizică. Între aceste două lumi, a căror relaţie este cea a imaginilor în oglindă, apare o stagnare ‒ Kamaloka ‒ a cărei expresie exterioară este regnul animalelor. Cei care au deja organe de percepţie pentru această lume care trebuie cuprinsă cu forţă vor recunoaşte ce trebuie să vedem în cele trei regnuri, în relaţiile dintre ele. Dacă interpretaţi regnul animal ca izvorând dintr-o stagnare, dacă veţi concepe cele trei regnuri ca fiind stagnări reciproce, atunci veţi descoperi care este poziţia regnului plantelor faţă de cel al animalelor şi cea a regnului animalelor faţă de cel al oamenilor. Animalul stă perpendicular pe direcţia celorlalte două, care sunt curente interpenetrate, complementare. Fiecare regn inferior serveşte pentru cel imediat superior ca hrană. Acest fapt aruncă lumină asupra modului complet diferit al înrudirii dintre om şi plantă şi a celei a omului cu animalul.

Acţiunea reală constă în întâlnirea a două curente opuse. Făcând această afirmaţie iniţiez un şir de gânduri pe care le veţi vedea reapărând mai târziu într-un mod foarte ciudat sub o cu totul altă formă.

În concluzie, am văzut că un pătrat apare atunci când două axe sunt tăiate de linii. Un cub apare atunci când trei axe sunt tăiate de suprafeţe. Puteţi să vă imaginaţi patru axe tăiate de ceva?

Cubul este graniţa figurii spaţiale care apare când patru axe sunt tăiate.

Un pătrat formează graniţa unui cub tridimensional. Data viitoare vom vedea ce figură rezultă când un cub formează graniţa unei figuri cvadridimensionale.


Întrebări şi răspunsuri

Ce înseamnă să ne imaginăm şase curente şi apoi să eliminăm două şi aşa mai departe?

Cele şase curente trebuie imaginate ca de două ori trei; trei dintre ele lucrează din centru spre exterior în direcţiile definite de cele trei axe, iar celelalte trei în direcţie opusă, venind din infinit. Astfel pentru fiecare direcţie axială exista două tipuri ‒ unul mergând dinăuntru spre înafară iar celălalt mişcându-se spre interior din afară. Dacă numim aceste două tipuri, pozitiv şi negativ, rezultatul este următorul:

+a

‒a
+b

‒b
+c

‒c

Pentru a intra în tărâmul astral trebuie să eliminăm un întreg cuplu, spre exemplu +a şi ‒a.