Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

CURSUL DE PEDAGOGIE CURATIVĂ

GA 317


CONFERINŢA A 10-A

Dornach, 5 iulie 1924

Pentru început voi face câteva remarci retrospective asupra cazurilor cu care aveţi de-a face Dvs. înşivă la Lauenstein [ Nota 5 ].

La început doresc să expun ceva în legătură cu băiatul cel mai în vârstă, cel de 16 ani, şi care prezintă o formă de handicap, în principal sub forma faptului că el nu-şi poate pătrunde cu eul şi corpul său astralic organizaţia fizică. El v-a fost încredinţat abia la o vârstă relativ înaintată. Nu-i aşa că înainte nu aţi fost în preajma sa, l-aţi preluat abia la vârsta de 16 ani. De aceea avem de-a face, fireşte, cu un caz cu antecedente concret dezvoltate. Dacă băiatul ar fi fost tratat în aşa fel încât să fi putut profita de principiile pedagogiei Waldorf, deci principiul autorităţii între schimbarea dentiţiei şi pubertate, şi dacă ar fi fost condus în sensul considerării permanente a acelor lucruri care îl interesează, şi, pornind de la aceste lucruri, pentru care dezvoltă interes, s-ar fi extins câmpul interesului său, dacă la această vârstă s-ar fi aplicat o cură blândă de plumb, l-am fi avut pe băiat la un cu totul alt nivel sufletesc. Căci băiatul are, aşa după cum se arată în mod limpede, interese. Are şi o anumită îndemânare, dar, la examinarea făcută, aţi văzut cum stau lucrurile. Examinarea a fost relativ simplă, dar tocmai la această probă simplă aţi putut vedea despre ce este vorba. Nu-i aşa, băiatul a primit de la mine o socoteală foarte simplă. O scădere în sensul metodei pedagogice a Şcolii Waldorf. Se pune întrebarea: Cât trebuie extras dintr-un număr, pentru a obţine un anumit număr? – Deci, nu aşa cum se obişnuieşte la scăderea obişnuită, unde se indică un întreg şi un scăzător, ci se dă scăzătorul şi restul, şi trebuie căutat întregul. Aceasta pătrunde în mod deosebit în dispoziţia vieţii sufleteşti şi, pe de altă parte, contribuie mult mai mult la dezvoltare decât atunci când se face socoteala inversă.

Dar aţi văzut că băiatul a putut face socoteala, dar nu a putut-o face imediat. El a venit foarte bucuros după ce o rezolvase, după ce i-am spus că va trebui să o rezolve într-o oră şi jumătate. El avea la dispoziţie spaţiul de o oră şi jumătate şi era foarte bucuros că a putut face scăderea. Aţi văzut limpede că băiatul a fost în stare să socotească. Toate membrele organismului său sunt angajate la lucru. El are nevoie doar de un spaţiu temporal mai mare, pentru a rezolva operaţia, aceasta înseamnă că corpul său eteric şi fizic se opun imediat, ele nu îşi exercită funcţia, cu toate că posibilităţile pentru această funcţie sunt prezente.

Acum este vorba că, dacă se urmăresc interesele pe care băiatul le are, fără îndoială, ele rămân în organizaţia capului. Ele nu pot descinde în restul organizaţiei.

Pentru acest fenomen există un lucru foarte caracteristic. Aţi văzut că el a venit cu un aparat de fotografiat şi a vrut să ne pozeze; el a vrut să facă acest lucru foarte corect, cu un interes profund. Eu am încercat apoi să-i spun să mai facă încă o poză. Pentru aceasta ar fi fost necesar ca el să fi adus mai întâi un film, ca interesul lui să se extindă dincolo de ceea ce-i era în nemijlocită apropiere; dar el s-a opus: nu a putut fi convins să facă acest lucru. Dacă îl interesează ceva în mod spontan, este întru totul prezent. Dacă trebuie să transfere acest interes în sistemul metabolic-motor, corpul său astral şi fizic se opun vehement. Şi tocmai aici este necesar ca, la această vârstă, tot mai mult, deşi acest lucru este mai greu decât înainte, să se intervină tot mai mult cu o terapie pedagogică, care, pornind de la lucrurile pe care el le urmăreşte cu un oarecare interes, să se extindă cercul acestor interese în toate direcţiile. Se va obţine la acest băiat deosebit de mult dacă se ţine cont de instinctul deosebit pe care el îl posedă (cu toate acestea). Se poate vedea întotdeauna că, în ciuda organizaţiei defecte, există totuşi instincte sănătoase. Băiatul îşi va extinde cercul intereselor sale şi prin orientarea către lucruri pentru care este necesară o anumită îndemânare.

El nu poate parcurge decât cu dificultate calea de la organizaţia capului la cea metabolic-motorie, după cum v-am spus, pentru că el nu posedă facultatea de percepţie: nici măcar acea facultate de percepţie discretă, prezentă în fiecare om. Dar dacă vede ceea ce-i este în faţă, dacă vede îndemânarea propriilor sale membre, el se va bucura mult. Deci va trebui să i se dea să facă lucruri la care să perceapă îndemânarea propriilor sale membre. Acest lucru poate fi stimulat în mod deosebit prin aceea că i se dau să facă exerciţii de euritmie curativă cu picioarele şi cu braţele, iar la aceste exerciţii i se mobilizează deosebit de energic degetele de la picioare şi mâini, şi totodată i se îndreaptă privirea asupra acestor mişcări ale membrelor, deci se stimulează autopercepţia.

Pentru astfel de copii, care arată deja de timpuriu că au astfel de dificultăţi, şi anume că nu lasă să descindă în organism ceea ce constituie capul, este bine – pentru acest tânăr este deja prea târziu, dar este totuşi posibil să primiţi spre educare astfel de copii –, să se încerce în primul rând ca ei să îşi atingă picioarele cu capul. Dacă încercaţi singuri acest lucru, veţi constata că acest procedeu este dificil. Dar este bine ca copiii ce au dificultăţi de acest gen să fie animaţi să îşi atingă degetele de la picioare cu buzele. În afară de aceasta este bine – şi se va dovedi întotdeauna eficient, s-ar putea chiar ca şi la acest băiat să fie deosebit de salutar –, dacă aceşti copii – după ce li se pune un creion între degetul mare şi degetul vecin de la picior –, sunt puşi să contureze litere şi apoi să se bucure că scriu cu piciorul. Acest lucru i-ar putea fi de mare folos chiar şi acestui băiat. În astfel de cazuri îi va fi de mare ajutor euritmia curativă, dar şi învăţarea scrisului cu piciorul este un fel de euritmie curativă. Dacă la această vârstă mai poate ajuta un tratament cu plumb, acest lucru se va putea verifica doar atunci când se începe să se încerce şi se observă efectele.

Tocmai din cele spuse de mine vedeţi că aici este o observare mai fină. Aceste aparente mărunţişuri, ca acest calcul după o oră şi jumătate, sau ca acest refuz de a se duce din nou în casă pentru a aduce filmul, şi lucruri asemănătoare, trebuie să devină obiecte de observare permanentă. Atunci va rezulta că un element esenţial în educarea copiilor cu deficienţe mintale este pus la dispoziţia educatorului prin aceea că educatorii trebuie să se obişnuiască să aibă un simţ pentru tot ce se petrece cu copilul. Veţi spune: Da, dar cât timp pretinde educarea copiilor cu deficienţe mintale? Trebuie să-ţi îndrepţi tot timpul atenţia asupra lor, şi nu poţi medita deloc, nu ai deloc timp pentru altceva. – Lucrurile nu stau astfel, şi combaterea lăuntrică a acestei atitudini aparţine deja de esoterica unei astfel de sarcini de o viaţă. Nu este nicidecum vorba de a sta cumva toată ziua la pândă, ci de a dezvolta un simţ pentru evenimente caracteristice. În anumite condiţii este posibil ca cel ce a învăţat să observe copiii să „diagnosticheze“ un copil în timp relativ scurt, în cinci sau zece minute, dacă îşi îndreaptă privirea unde trebuie. Nu este vorba de cât timp acorzi acestor lucruri, ci cât de puternic eşti legat lăuntric de ele. Cât de mult timp se economiseşte tocmai în meserii spirituale, dacă se ţine seama că trebuie să te uneşti lăuntric în mod veritabil cu ceea ce se manifestă în aceste lucruri.

Mai era acolo (Lauenstein) un băiat, un caz tipic, un băiat cu epilepsie, în vârstă de cincisprezece ani. Pentru acest băiat aveţi cazul tipic la cel pe care l-am văzut împreună aici, dar între ei este o diferenţă de vârstă considerabilă. Aici este vorba de a lua în considerare dificultatea ce provine din faptul că la băiatul din Lauenstein avem de a face cu tranziţia la pubertate. A fost castrat, nu-i aşa? Procesul are loc în întregul organism. Şi pentru că băiatul a fost castrat, avem de a face cu o manifestare extraordinar de vehementă, şi anume cu reacţia provocată prin această influenţă artificială asupra dezvoltării genital-sexuale. Acest băiat se prezintă ca unul la care tocmai această tranziţie spre pubertate se va dovedi a fi extraordinar de dificilă. Căci maturizarea genitală este un proces (ce are loc) în întreg organismul. Şi pentru el castraţia nu are încă nici o altă însemnătate decât că ea se răsfrânge asupra maturizării genitale. Astfel încât, în cazul acestui băiat va trebui numai să se ţină seamă de faptul că el se află într-o etapă în care este necesar să fie tratat aşa cum se tratează băieţii la vârsta pubertăţii, şi anume să fie relaţionaţi, cu multă grijă, cu tot ceea ce-i face să dezvolte interes pentru ceea ce se petrece în lumea lor înconjurătoare. În primul rând este vorba de a aplica în educarea lor pedagogia şcolii Waldorf, ceea ce înseamnă să nu fie lăsat în plata propriilor iritări lăuntrice, ci să se încerce să fie ocupat în permanenţă de natură aşa încât să dezvolte un interes intens pentru lucruri şi fenomene exterioare.

Descrieţi-mi ce progrese face el în ce priveşte învăţarea; poate puteţi descrie acest lucru.

S.: El nu poate nici să scrie, nici să citească; nici nu s-a început ceva în acest sens în anul şcolar trecut. Anul trecut începuse D-na F. cititul şi scrisul, cu cutia Montessori, dar el nu făcu nici un progres, astfel încât el este nul în privinţa şcolarizării.

El prezintă o oarecare indiferenţă faţă de impresiile exterioare. – Aşadar, tocmai aici este necesar să se aplice pedagogia Waldorf – ca în cazul copiilor mici –, deci pornind de la pictura cu acuarele, pentru a-l duce până la exprimarea prin intermediul culorilor a ceea ce-l chinuieşte lăuntric. Trebuie să fie lăsat să picteze, şi se observă ce poate scoate el la iveală; de acolo se continuă în direcţia ce rezultă din predispoziţiile sale.

Dar tocmai la acest băiat va fi necesar să se intervină terapeutic. Nu am conferit încă pe marginea terapiei? Trebuie să i se administreze alge şi Belladonna: acesta ar fi elementul terapeutic ce ar trebui aplicat. Injecţiile cu alge le puteţi înţelege în ce priveşte esenţa [ N.Tr. 48 ] lor, dar este bine să cugetaţi mai adânc aceste lucruri, pentru că va trebui să le aplicaţi autonom de la caz la caz. De ce se poate gândi într-un asemenea caz la injecţii cu alge? În cazul algelor avem de a face cu o plantă care nu are nici o rădăcină bine dezvoltată şi nici un proces de formare al florii bine dezvoltat. În fapt, floarea şi rădăcina se condensează, şi principalul este de fapt organizaţia tulpină-frunză, care generează totul. Frunza predomină, astfel încât această plantă nu prezintă o relaţie deosebit de intensă cu Pământul. Pe de altă parte ea nu prezintă o relaţie intensă nici cu Cosmosul, ci aici avem o relaţie cu tot ceea ce se petrece în elementul lichid şi aerian, în imediata apropiere de suprafaţa solului. Algele şi ciupercile sunt plantele ce pătrund în totalitate în relaţiile reciproce dintre aer şi elementul lichid. Dar particularitatea acestor plante constă în aceea că ele au o afinitate deosebită faţă de cantitatea minimă de sulf, care este pretutindeni prezentă, şi în apă şi în aer. Prin aceasta, aceste plante sunt deosebit de apte, dacă sunt introduse în organismul ritmic, să stabilească armonia dintre corpul astralic şi corpul eteric. Şi tocmai acest lucru îi lipseşte acestui băiat.

Dacă se remarcă faptul că avem de a face cu o tulburare care îşi are originea în faptul că organizaţia eului solicită prea mult corpul astralic şi nu-l lasă să pătrundă (în) corpul eteric, atunci trebuie să se apeleze la ciuperci. La alge, care se apropie mai mult de plantele obişnuite, se va apela atunci când corpul fizic şi corpul eteric refuză să primească corpul astralic, atunci când dizarmonia ia naştere prin aceea că rezistenţa vine din partea corpului eteric: deci nu acolo unde predomină atracţia organizaţiei eului, ci o opoziţie deosebită din partea corpului eteric.

Mai avusesem şi o fată; n-aţi putea-o descrie după indicaţiile pe care vi le-am dat?

S.: Am văzut-o doar o singură dată, o fată cu buzele răsfrânte. Ne-aţi atras atenţia asupra faptului că între al treilea şi al patrulea an trebuie să se fi petrecut ceva deosebit cu corpul astral, că ea ar fi trebuit să se fi scărpinat şi să se fi zgâriat. Mama fetei ne-a confirmat că ea a avut temperatură ridicată şi prurit. Ca terapie s-a indicat: clismă cu Nicotiana şi, dacă aceasta nu ajută, injecţii cu Nicotiana. Vârsta fetei este cincisprezece ani.

Aşadar avem de a face cu o fată în vârstă de cincisprezece ani, care însă arată limpede că organizaţia astrală nu s-a implementat într-un mod prea intens în întreg organismul. Întreaga tipologie a acestei fete demonstrează acest lucru [ Nota 6 ]. În special organizaţia astralică se dovedeşte a fi mult prea slabă pentru a reţine eul faţă de toate ispitele ce se ivesc în om când el mănâncă, şi anume de a savura prea mult dulcele, în general de a se dedica total deliciilor. Dacă corpul astralic nu este suficient de activ în regiunea facială masticatoare, buzele se răsfrâng în mod deosebit, pentru că există o tendinţă prea puternică de delectare şi de prelucrare a alimentelor deja în gură. Astfel de manifestări au antecedente considerabile, şi este posibil ca aşa ceva să apară într-un spaţiu temporal mai târziu. Dar, nu-i aşa, eu am afirmat că ar fi trebuit să intervină o tulburare în dezvoltare la vârsta dintre al treilea şi al patrulea an de viaţă.

Fireşte, veţi putea pretinde să remarcaţi asemenea lucruri numai după ce vă dedaţi observării lor cu iubirea descrisă anterior, pe care eu pun un preţ atât de mare. Nu sunteţi îndreptăţiţi să vă justificaţi la modul: „Păi pentru a percepe astfel de lucruri trebuie să fii mai întâi clarvăzător.“ – Aceasta este o lene lăuntrică, neîngăduită celui ce abordează meseria de educator. Aici este vorba de a-ţi dezvolta, cu mult înainte de dobândirea clarvederii necesare, de pildă pentru cercetarea (spirituală) generală, prin dăruire iubitoare faţă de ceea ce se manifestă în om, faţă de ceea ce se dezvoltă tocmai în stări anormale, facultatea de a privi tocmai la aceste lucruri esenţiale. În acel moment vă veţi spune singuri ce este just. Fireşte, pentru aceasta este necesar curajul esoteric. Acest curaj esoteric se dezvoltă în om atunci când nu i se opune un lucru.

Este un lucru ciudat că aceste intuiţii lăuntrice sunt remarcate atât de puţin de oamenii care le-ar putea avea. Antroposofii au multe ocazii de a lua în seamă aceste intuiţii lăuntrice; şi ei le au mult mai adesea decât cred, dar nu le iau în seamă deoarece, în clipa în care trebuie să le ia în seamă, sunt confruntaţi cu o vanitate greu de combătut. Nu-i aşa, cu descoperirea facultăţilor proliferează tot felul de impulsuri vanitoase şi, de toate lucrurile din contemporaneitate pe care le-am descris ieri, dar şi cu alte ocazii, aparţine şi tendinţa imensă a omenirii actuale spre vanitate.

Aici avem deja de a face cu ceva ce trebuie luat în considerare îndeosebi de cei care, aparţinând tineretului actual – şi Dvs. aparţineţi de el –, se dedică unei meserii deosebite, care de fapt trebuie să se nască, şi care trebuie să acţioneze regenerator asupra omenirii. Nu înseamnă că vorbesc din înţelegere greşită sau din neînţelegere despre mişcarea actuală a tineretului [ N.Tr. 49 ], ci dintr-o înţelegere reală, atunci când afirm următoarele: Mişcarea actuală a tineretului este o necesitate, este ceva deosebit de însemnat, ceva interesant în cel mai înalt grad şi pentru adulţii (mai) înţelegători. Prin urmare: împotriva mişcării tineretului nu trebuie spus nimic. Nu trebuie spus nimic nici împotriva faptului că generaţia mai vârstnică nu este în stare să înţeleagă mişcarea actuală a tineretului, şi că multe încercări au eşuat pentru că nu o ia în serios, nu se preocupă suficient de ea. Dar pe de altă parte trebuie ca tineretul însuşi, când este vorba ca în cadrul acestei mişcări să se preia anumite sarcini, şi anume sarcini concrete, să aibă ceva în vedere. Fireşte, cei ce au experienţă în acest domeniu, trebuie să atragă atenţia asupra acestor lucruri. Tineretul trebuie să ţină seama de ceva, care îngreunează în mod considerabil ceea ce trebuie să ia naştere în cadrul acestei mişcări: este vorba de o anumită vanitate. Vanitatea stă pretutindeni la baza mişcării tineretului – nu atât din cauza unei oarecare lipse de educaţie, ci din cauză că voinţa, care implică cu necesitate etalarea unor facultăţi lăuntrice, lasă – prin influenţe ahrimanice – să apară tocmai această vanitate. Eu am putut observa în viaţa mea mulţi oameni plini de speranţă, de diferite vârste. Mi-a fost posibil să observ în mod intim diferite manifestări în acest domeniu, şi am putut vedea că prin debutul perioadei care urmează după Kali Yuga [ N.Tr. 50 ], vanitatea – nu numai la tineri, dar acum ne interesează această formă specială, care se manifestă la tineri – proliferează deosebit de puternic şi împiedică tineretul să dezvolte această facultate, care rezidă tocmai în tineretul contemporan. De aici rezultă manifestarea foarte răspândită: vorbirea generală despre misiuni, despre mari sarcini, şi tendinţa minimă de a aborda micile lucruri speciale, necesare pentru realizarea lor.

În viitor va fi necesar tocmai ceea ce, într-un domeniu extraordinar de filistin, dar dintr-o oarecare intuiţie, a fost numit: venerarea detaliului. Tocmai acest lucru trebuie să şi-l însuşească tineretul. El se desfată prea puternic în abstracţiuni; şi tocmai acest fapt induce puternic vanitatea [ N.Tr. 51 ].

Trebuie să cugetaţi ce dificultate este prezentă, şi trebuie să faceţi din ea conţinutul strădaniei Dvs. esoterice. Trebuie să vă gândiţi cu ce dificultate imensă aveţi de-a face aici. Cel ce vrea să ajungă acolo încât, dintr-o privire intuitivă, să-i spună cuiva ceva – lucrurile nu sunt chiar atât de evidente, şi ceea ce afirmă amatorul în ce priveşte copiii debili este de regulă eronat, căci este necesar să pătrunzi cu privirea până la esenţial –, necesită ceva, şi anume ca el să-şi spună singur, energic şi curajos, nu numai momentan, ci în sensul unui conţinut calitativ permanent al conştienţei sale: Eu pot (să fac acest lucru). Dacă vă spuneţi acest lucru, fără orgoliu, ba chiar cu spirit de sacrificiu, prin învingerea factorilor care vă împiedică la aceasta, dacă vă spuneţi acest lucru în mod repetat – nu doar în sensul de a-l simţi –, atunci veţi remarca cât de mult puteţi tocmai în acest sens. Deci, nu căutarea prin rumegarea gândurilor sau în sensul unei ţesături mintal-intelectuale a ceea trebuie să se dezvolte, ci în această conştienţă plină de curaj, care se dezvoltă tocmai prin aceea că îţi scoţi din suflet la suprafaţă, în modul cel mai simplu posibil, ceea ce este acoperit cu murdărie imensă, cu mlaştină şi mocirlă.

Oamenii nu reuşesc să realizeze în general nimic în domeniul pedagogic deoarece în ei nu trăieşte în mod serios un adevăr, care constă în aceea de a se transpune seara în conştienţa: în mine este Dumnezeu, în mine este Divinul, sau Spiritul Divin, sau ceva asemănător – dar nu într-o sporovăială teoretică lăuntrică: meditaţia majorităţii oamenilor constă într-o sporovăială lăuntrică –, şi dimineaţa în conştienţa care să strălumineze întreaga zi: eu sunt în Dumnezeu. – Cugetaţi numai la aceasta: ce faceţi în realitate atunci când daţi viaţă acestor două reprezentări, care devin cu totul simţire, ba chiar impuls al voinţei. Seara aveţi în faţă această imagine: În mine este Dumnezeu – iar a doua zi, dimineaţa, aveţi în faţă această imagine: eu sunt în Dumnezeu. Aceste două figuri, cea de sus, şi cea de jos, sunt una şi aceeaşi (v. fig. 17, planșa 12 mijloc). Şi trebuie să înţelegeţi pur şi simplu: acesta este un cerc, acesta este un punct. Dar acesta nu iese la iveală seara, ci doar dimineaţa. Dimineaţa trebuie să gândiţi: acesta este un cerc, acesta este un punct. Trebuie să înţelegeţi că un punct este un cerc, un cerc este un punct: şi acest lucru trebuie să-l înţelegeţi într-un mod cu totul intim-lăuntric.

figura 17
plansa 12
[măreşte imaginea]
Figura 17
Planşa 12

Numai aşa puteţi ajunge la esenţa omului. Căci dacă vă amintiţi desenul pe care vi l-am dat în legătură cu omul metabolic-motor şi cu omul cefalic, acest desen nu înseamnă nimic altceva decât expresia şi realizarea a ceea ce v-a fost prezentat acum, într-o formă simplă, într-o figură de meditaţie. În om este realizat faptul că punctul-eu al capului devine cerc în omul membrelor, care este, fireşte, configurat. Şi învăţaţi să-l înţelegeţi pe om în totalitatea lui, când vă apropiaţi de el în acest fel, când încercaţi să-l înţelegeţi lăuntric. Dar mai întâi trebuie să dobândiţi aceasta: că aceste două figuri, aceste două reprezentări sunt una şi aceeaşi, că ele nu se deosebesc deloc una de cealaltă. Numai privite exterior, ele sunt diferite. Aici este un cerc galben, el este şi aici. Aici este un punct albastru, el este şi aici. De ce? Pentru că aceasta este figura schematică a capului, pentru că aceasta este figura schematică a corpului. Dar dacă punctul se extinde asupra corpului, atunci el devine măduva spinării; dacă punctul se deplasează aici, el devine ceea ce trebuie să fie în organizaţia capului: tranziţia spre măduva spinării (vezi fig. 18, planșa 12 dreapta). Dinamica lăuntrică a morfologiei vă rezultă tocmai de aici. Puteţi dobândi o anatomie, o fiziologie, prin aceea că meditaţi pornind de aici. Atunci veţi căpăta deja intuiţia lăuntrică, în ce măsură maxilarul Dvs. superior şi cel inferior sunt membre, în ce măsură capul este un întreg organism, cocoţat acolo sus – membrele lui sunt atrofiate –, şi în atrofiere le transformă în maxilare, şi dobândiţi intuiţia despre polaritatea contrară dintre dinţi şi degetele de la picioare. Priviţi doar inserţiile maxilarelor şi veţi percepe în ele formarea atrofiată a degetelor de la picioare, a picioarelor şi a mâinilor.

figura 18
Figura 18

Dar, dragii mei prieteni, meditaţia care acţionează într-un asemenea caz, nu poate avea atitudinea lăuntrică: Eu vreau să mă adăpostesc lăuntric într-un cuib călduţ, şi trebuie să-mi fie din ce în ce mai cald, ci trebuie să fie prezentă atitudinea intimă că te adânceşti în realitate, că pătrunzi în realitate. Evlavie faţă de detaliul minuţios, da, evlavie faţă de lucrul cel mai neînsemnat. Interesul pentru acest mărunţiş nu trebuie neglijat sau eliminat, dragii mei prieteni. El trebuie să fie astfel prezent încât lobul urechii, bucăţica de unghie tăiată, o şuviţă de păr, mă interesează la fel de mult ca Saturn, Soarele, Luna. Căci, la urma-urmei, într-un astfel de fir de păr este conţinut întreg restul, şi cel care cheleşte pierde realmente un întreg cosmos. Într-adevăr: tot ce este vizibil exterior, poate fi creat lăuntric, dacă se realizează învingerea de sine necesară în viaţa meditativă. Dar această învingere nu o întâlneşti nicăieri unde sunt prezente fie şi doar urme de vanitate, care urme însă apar pretutindeni. De aceea, dragii mei prieteni, dacă vreţi cu adevărat să deveniţi pedagogi, şi în special pedagogi pentru copii debili, este necesar să cultivaţi acest respect (plin de evlavie) pentru detaliu – în cea mai modestă formă posibilă, şi, pornind de aici, să-l cultivaţi [ N.Tr. 52 ] şi în restul mişcării tineretului.

Atunci vin tocmai astfel de posibilităţi de a ţi se atrage atenţia asupra unor astfel de lucruri care – aşa cum s-a întâmplat în acest caz – se verifică exterior. Aici trebuie să spun că eu văd cele mai mari greşeli ce se fac în activităţile din cadrul mişcării noastre antroposofice. – Aşadar, aici avem de-a face cu următorul caz: În ce o priveşte pe fată, eu v-am spus că ar trebui să fi existat o anomalie între cel de-al treilea şi al patrulea an de viaţă. Dvs. o întrebaţi pe mamă, care vă confirmă acest lucru. Ce aţi făcut atunci? Vreţi să fiţi foarte sinceri şi deschişi şi să relataţi ce aţi făcut atunci când mama fetei v-a confirmat acest lucru?

Tăcere.

Vreţi să fiţi foarte esoteric sinceri, Dvs., cei trei? Ce aţi făcut?

Tăcere.

Dacă aţi fi făcut ceea ce este just, aţi spune: Am sărit în sus de bucurie, că am făcut o gaură în tavan! – Şi atunci reflexul acestui salt nu numai ar grăi din Dvs. până în prezent, ci v-ar străluci în privire.

Acesta este tocmai entuziasmul în vieţuirea adevărului! Acesta trebuie se fie prezent. Acest lucru îmi provoacă de ani de zile durere într-o măsură enormă în mişcarea antroposofică: Că oamenii stau atât de ţepeni pe picioare – tinerii aproape la fel ca şi cei vârstnici. Şi să ne gândim cât pot fi ei de imobili! Vedeţi, Nietzsche [ N.Tr. 53 ] era totuşi un alt gen de om, chiar dacă s-a îmbolnăvit din această cauză. El l-a lăsat pe Zarathustra să devină un dansator. Deveniţi dansatori, în sensul lui Zarathustra! Trăiţi cu bucurie intimă maximă pentru adevăr. Nu există o desfătare mai mare decât vieţuirea adevărului. Aceasta este o esoterică mult mai importantă şi mai esenţială decât ceea ce umblă prin lume cu „feţe lungi“. Această trăire lăuntrică a adevărului trebuie să premeargă oricărei vorbării despre o misiune.

La fata (pe care am văzut-o împreună) intervenise la vârsta dintre trei şi patru ani o febră ocultă [ N.Tr. 54 ]. Această denumire este folosită şi de către medicină. Acesta este un domeniu al medicinii unde ea şi-a păstrat modul de exprimare din trecut. Când un medic nu ştie de unde provine febra, el o numeşte „febră ocultă“. Această febră ocultă interveni ca o formă deosebită de „slăbiciune“ la vârsta dintre trei şi patru ani; era o formă deosebită de slăbiciune a corpului astralic. Corpul fizic şi corpul eteric reacţionară printr-o dezvoltare prea puternică, iar corpul astralic nu mai putu să le urmeze. De aceea la acest copil este deosebit de necesar ca mai întâi să se ştie: aici intervine la vârsta de trei ani o atrofiere, o cramponare în sine a corpului astralic, căruia trebuie să-i ajut. Acestui corp astralic trebuie să i se acorde un ajutor serios, şi aceasta poate fi realizat pe cale pedagogică prin aceea că se mobilizează interesul. Descrieţi acum, cum stăteau lucrurile cu şcolarizarea?

S.: Pe fată nu o vom avea în Institut, ea va veni doar la tratament. Ea a frecventat şcoala ajutătoare până la vârsta de şaisprezece ani, poate să citească şi să scrie, şi să socotească cam până la o mie. Mai mult nu ştim despre această fată, ea a fost la noi numai pentru a vă fi prezentată. – S-a prescris clismă cu tabac.

Aici este indicată euritmia curativă [ Nota 7 ].

De ce? Din motivul că, ca urmare a atrofierii corpului astralic [ N.Tr. 55 ], la copil a intervenit o puternică tendinţă de deformare o organismului superior. Copilul are o înfăţişare extraordinar de brutală deoarece tot ce este situat în regiunea aparatului masticator se deformează. Tocmai în acest caz va acţiona foarte bine extractul de Nicotiana tabacum, a cărui acţiune a fost verificată într-adevăr foarte minuţios în Institutul Clinic-Terapeutic [ N.Tr. 56 ]. Acest lucru poate fi făcut în progresie lentă, se administrează la început per os, sub observaţie atentă; trebuie să se observe dacă instrumentele masticatorii încep să fie dominate de restul organismului. Ele se află aici aproape în totalitate în afara domeniului pe care îl cuprinde copilul cu sufletul; sunt plasate doar fizic. Copilul poate fi tratat prin administrarea de extract de Nicotiana per os, într-o potenţă decimală corespunzătoare – se poate începe cu D6, crescând până la D15. Dar dacă se observă că acţiunea este prea slabă, Nicotiana se va aplica – în potenţă înaltă – în circulaţie, astfel încât corpul astralic să poată fi cuprins, şi se va vedea că ceea ce nu poate fi realizat pe cale internă, se poate realiza pe această cale.

Dar poate este bine – acest lucru trebuie să-l adaug ulterior – dacă se încearcă apoi ca acţiunile care trebuie să fie păstrate în cadrul corpului astralic să nu fie lăsate să se desfăşoare pe un nivel situat mai sus, ci să fie oprite înainte de a pătrunde în organizaţia eului. Acest lucru poate fi realizat prin aceea că se administrează, chiar dacă doar rar, poate doar o dată pe săptămână, o baie nu prea concentrată de sulf.

Mâine vom dezbate şi celelalte cazuri (pe care le-am văzut la Lauenstein), şi voi avea o satisfacţie deosebită să iau în considerare manifestarea interesantă a albinismului, care poate fi studiată tocmai acolo, la Dvs. Am avut de a face cu doi copii, unul mai în vârstă, de cincisprezece ani şi surioara lui. Le-aţi făcut horoscoapele?

Întrebarea se adresa D-rei Dr. Vreede, care aduce horoscoapele.

Aceasta este fata mai în vârstă, iar aici este cea mică. Unde se află Uranus? Aţi găsit cumva constelaţii deosebite?

D-ra Dr. Vreede: Da, aici – tocmai la Uranus şi Neptun. Neptun în opoziţie cu Uranus, la sora mai în vârstă.

Vedeţi, nu-i aşa, astfel de copii există. Pretutindeni unde-i întâlneşti apar două manifestări principale: Părul foarte deschis şi vederea slabă, în context cu modificările (patologice ale) ochilor. Aceste două manifestări sunt fenomenele primordiale. Aceasta indică deja la o considerare superficială că la albinoşi avem de a face cu o organizaţie care prelucrează foarte greu fierul; această organizaţie prelucrează foarte uşor sulful. Aşadar avem situaţia că organizaţia se opune fierului, şi anume se opune fierului în ce priveşte prelucrarea sa înspre periferie, ea îl stopează înainte (de a ajunge la) periferie; către periferie şi dincolo de ea este mânat sulful, astfel încât se vede aura sulfurică răspândită în toată regiunea în care creşte părul, pe care-l decolorează şi îi ia forţa. Şi în formarea relativ autonomă a ochilor, care deja în stadiul embrionar sunt formaţi centripetal, se vede de-a dreptul aura sulfurică autonomă, care sileşte ochii pur şi simplu să-şi deplaseze esenţa din eteric în astralic. Se poate vedea tocmai la astfel de copii cum ochiul este „scos“ din orbită, cum corpul eteric este puţin luat în seamă, şi cum corpul astralic este deosebit de solicitat în ochi.

Acum se nasc întrebări importante. Omul stă, pe de o parte, în cadrul procesului său formator, în relaţie cu forţele localizate în Pământ, care se trădează prin substanţa Pământului; pe de altă parte, omul stă în relaţie cu întregul Cosmos. El este dependent de amândouă. Ambele sunt implicate: şi în dezvoltarea individual-karmică şi în curentul ereditar. – Curentele ereditare: La ambii copii nu sunt prezente manifestări de albinism ereditar paterne sau materne. Absolut nimic, ambii sunt normali. În schimb, undeva în ascendenţă era o bunică, despre care se spune că a avut manifestări de albinism.

D-ra Dr. K: Era o soră a mamei copiilor.

Deci o mătuşă; aşadar în ascendenţă. Este suficient să urmăm acest fir: faptul că în ascendenţă există o astfel de predispoziţie. Nu spuneaţi, cu ocazia vizitei, că ar mai exista şi alţi copii, şi în Jena, în bazinul fluviului Saale?

D-ra Dr. K: Doi copii şi un adult de 32 de ani, căsătorit. În cazul acestor trei se află doar într-un caz cu albinism în ascendenţă.

Vedeţi că boala se manifestă, s-ar putea spune într-un anumit sens, endemic, legat de teritoriu. Dar pe de altă parte şi puternic încrucişat. Foarte sporadic, în anumite condiţii, apare pe acel teritoriu un albinos. Aşadar aici se pune întrebarea: Cum apare un albinos într-un anumit teritoriu?

Noi ştim că există o sulfurizare până la exterior, aşa încât în aură apar mici infarcte sulfurice, la periferie. Apoi căutăm în împrejurimi unde se găseşte sulf. Întreaga vale a râului Saale este bogată în pirită, şi astfel aveţi legătura dintre sulf şi fier de o asemenea manieră, încât se poate studia: cum este fierul în împrejurimi, cum este sulful în regiunea aceasta, în care apar piritele minunat de frumoase din valea Saaleei. Aceste cuburi de pirită (v. fig. 19) frumoase, fine, strălucind auriu, apar în această vale. Celelalte regiuni din apropiere sunt bogate în ghips. După cum ştiţi, ghipsul este un sulfat de calciu hidratat 20%. Aşadar avem din nou posibilitatea de a studia sulful legat sub formă de ghips. Aceasta aruncă o lumină asupra a tot ce trăieşte în atmosferă etc., astfel încât trebuie să ne îndreptăm atenţia în primul rând asupra a ceea ce stă în relaţie cu absorbţia sulfului şi fierului, pornind din sol. Aveţi, în general, un teritoriu bogat în fier, şi se pune întrebarea: Cum ia naştere o relaţie reciprocă între Pământ şi om, astfel încât Pământul poate atrage puternic fierul, dar omul nu, sau numai cu greutate? Ce constelaţii trebuie să existe pentru a-l predispune pe om în mod deosebit să respingă fierul şi să absoarbă sulful? – Aici ajungeţi la elementul cosmic, cercetaţi constelaţiile prezente la naşterea unui astfel de copil – la concepţie acest lucru nu este posibil. Veţi constata că se pune întrebarea, dacă la aceşti copii, care apar ca albinoşi, sunt prezente constelaţii foarte deosebite, şi anume constelaţii ce apar doar rar. Aici trebuie să căutăm elementul corespunzător nu în datele ce rezultă din mişcările planetare rapide, ci va trebui să căutăm constelaţiile planetelor care necesită timp îndelungat până se rotesc: Saturn şi Uranus. Deci vedeţi cum se pun întrebările într-un astfel de caz. Mai întâi trebuie avute întrebările, apoi poate fi abordat un astfel de caz.

figura 19
Figura 19

Acum doresc să recomand aici o mică cură; şi voi aplica aici cele schiţate anterior. Voi dezbate acest lucru mâine, aici.

Conform celor relatate mie în această dimineaţă, Dvs. vreţi şi altceva decât ce conţin aceste conferinţe, pentru că ele sunt prea puternic orientate în sensul „venerării detaliului“, de care aveţi nevoie; doresc să vă vin şi Dvs. cu intensitate maximă în întâmpinare, prin aceea că voi aplica şi aici noua metodă, aplicată în cazul lucrătorilor. Acolo am dezvoltat treptat conferinţele în sensul că eu întreb, despre ce trebuie să vorbesc, astfel încât, dintr-un anumit moment, temele ce doriţi să vă fie prezentate, sunt definite de Dvs. înşivă. Acum lucrătorii nu mai pot afirma [ N.Tr. 57 ] că nu li se vorbeşte despre ce vor ei.