|
|
Traducere
după:
Rudolf Steiner MENSCH UND WELT DAS WIRKEN DES GEISTES IN DER NATUR Editura Rudolf Steiner, Dornach/Elveţia 1965 GA 351 Traducători: Adina Böhm și Delia Popescu ©2011 Biblioteca antroposofică, pentru prezenta versiune în limba română |
| CONFERINŢA I — Dornach, 8 octombrie 1923 — Fiinţa fluturelui |
|
Peste tot în natură este spirit. Experimente de zbor
pornind de la zborul fluturelui. Fluturele ia naştere într-un mod
foarte complicat: stadiile de ou, omidă, cocon şi fluture. Oul trebuie
să aibă întotdeauna umiditate, în care să se afle ceva
sare; omida trăieşte continuu în lumină; coconul se închide
total față de forţele fizice ale Pământului; fluturele urmăreşte
numai lumina, el nu mai este supus gravitaţiei. Eul şi lumea
fluturilor. Galbenul leului. Incarnatul. Mormoloci şi broască,
respiraţie prin branhii şi respiraţie pulmonară. Observare prin
microscop. Teoria încapsulării. Actualul mod de a proceda
în ştiinţă. Deşteptăciunea nebunilor. «Geniu şi
nebunie» de Lombroso. |
| CONFERINŢA a II-a — Dornach, 10 octombrie 1923 — Despre acidul cianhidric şi azot, dioxid de carbon şi oxigen |
|
Ce depinde în viaţa omenească de azot. Carbon şi azot,
formarea de acid cianhidric şi de cianură de potasiu. Mişcările noastre
provin din forţa de rezistenţă împotriva formării de cianură de
potasiu. Regresiunea cianurii de potasiu. Curenţii de cianură de
potasiu care merg de la om la Soare. În cap, dioxidul de carbon
se reuneşte cu fierul. Cloroza. Apele minerale feruginoase şi
carbonatate. Curenţii de fier şi dioxid de carbon stăpâniţi de om
se îndreaptă către Lună. Creşterea plantelor şi Luna plină.
Pentru gândire avem nevoie de Lună, pentru mers de forţa solară.
Soarele, Pământul şi Luna au fost cândva un corp comun.
Azotul îl avem de la Soare, oxigenul de la Lună. Huila şi
calcarul. Otrăvirea cu cianură de potasiu. Strânsă legătură a
omului cu Soarele şi Luna. |
| CONFERINŢA a III-a — Dornach, 13 octombrie 1923 — Omul şi Pământul în nord şi sud |
|
Forme ale cristalelor de zăpadă şi formarea florilor de
gheaţă. Diferenţa dintre oamenii zonelor calde şi eschimoşi. Eschimoşii
au, relativ la corpurile lor, plămâni mari şi ficat mic, iar
oamenii din zonele calde au, relativ la corpurile lor, plămâni
mici şi ficat mare. Septicemie datorată mâniei. Răciri
abdominale. Boli ale ficatului. Activitatea solară favorizează
activitatea ficatului. În plămâni acţionează forţele
lunare. Cauza bolilor pulmonare. Sucurile frunzelor anumitor soiuri de
varză pot prelua anumite activităţi pulmonare. Sucul din rădăcină de
Cichorium intybus poate prelua activitatea ficatului. Peste tot unde
străluceşte Soarele, apare viaţa; peste tot unde acţionează Luna, iau
naştere forme, imagini. Electricitatea Pământului şi aurora
boreală. Acidul silicic şi silicatul de fier ca remedii. |
| CONFERINŢA a IV-a — Dornach, 20 octombrie 1923 — Despre esențialitatea hidrogenului |
|
Omul ca purtător de albumină. Gazul metan. Hidrogenul este
răspândit pretutindeni în Univers. Reproducerea ca celălalt
capăt al gândirii. Şerpii care nasc pui vii. În toate, unde
este reproducere, trebuie să acţioneze hidrogenul. Hidrogenul: fosforul
cosmic. Soda şi folosirea ei în tehnică şi natură. Peste tot unde
se foloseşte soda trebuie să ia naştere ceva lumină. Orice viaţă
rezultă de fapt din colaborarea corectă dintre hidrogen şi sodă. Sperma
masculină. Dacă şarpele nu primeşte sodă, nu formează coaja oului.
Hidrogenul exterior şi soda exterioară, şi hidrogenul interior şi soda
interioară. Principiul evoluţiei superioare: ceea ce este conţinut
afară, în lume, intră în fiinţe, în animalele
superioare şi în om. Cum au apărut vietăţile inferioare.
Dezvoltarea în continuare a omului prin închiderea față de
natură. Viespile: cele mai fine producătoare de hârtie din
natură. |
| CONFERINŢA
a V-a — Dornach, 24 octombrie
1923
— Despre natura cometelor |
|
Pentru gândire avem nevoie de dioxid de carbon, pentru
voire de acid cianic. Acidul cianic în atmosfera cometelor.
Însemnătatea cometelor în întregul Univers.
Deosebirea dintre vorbăreţul atenian şi mai puţin vorbăreţul spartan,
care afirma însă lucruri importante şi cu putere. Căldura
interioară alungă pofta de a vorbi, căldura exterioară aprinde pofta de
a vorbi. Nimic nu se poate dezvolta în întuneric. Aşa cum
noi scoatem afară din cărbune căldura solară, tot aşa ia copilul mic
în uterul matern lumina solară acumulată acolo, din interior.
Căldură interioară şi exterioară, lumina interioară şi exterioară.
Cometele şi meteoriţii ca aducători de cianură de potasiu în aer.
Epuizare. Sucul de porumbar. Cometele dau omului, din Univers,
libertatea. Sărbătoarea lui Mihael ca sărbătoare a libertăţii.
Lykurgos, legiuitorul Spartei. |
| CONFERINŢA
a VI-a — Dornach, 27 octombrie
1923 — Acţiunea substanţelor în Univers şi în trupul
omenesc: fierul şi sodiul |
|
Fierul există pretutindeni în Univers, pentru ca noi să
putem avea voinţă liberă; sodiul este răspândit pretutindeni
în Univers pentru ca noi să putem avea, de fapt, capete. Pentru
ca noi să ne putem clădi membrele, clorul trebuie să formeze
împreună cu hidrogenul acidul clorhidric. Ceea ce vine din clor
în om trebuie să se combine corect cu fierul. Marte este
creatorul fierului în sistemul nostru planetar, Mercur este
în corelație cu clorul. Forţa solară din om aduce clorul şi
fierul laolaltă. Terapia cu aur. Cloroza tinerelor fete şi răguşeala la
băieţi în timpul schimbării vocii. |
| CONFERINŢA
a VII-a — Dornach, 31 octombrie
1923 — Despre cauzele paraliziei infantile – despre creşterea
plantelor |
|
Despre plantele din cameră. Paralizia infantilă. Dovedirea
acţiunii cantităţilor infime de substanţă. Condițiile de sănătate ale
oamenilor depind de creşterea plantelor. Remedii pentru paralizia
infantilă. Seva lemnului, seva vieții şi cambiul la copac şi la planta
ierboasă obişnuită. Ce importanţă are faptul că mici cantităţi de
substanţă sunt adăugate solului. Legătura dintre sol şi creierul mic.
Gripă şi paralizie. În orice fenomen de paralizie se află ceva
strâns legat de sol. Colaborarea dintre ştiinţele naturii şi
metodele de vindecare. |
| NOTE |
CUVÂNT
INTRODUCTIV
la apariţia publicaţiilor din conferinţele lui Rudolf Steiner
pentru lucrătorii la clădirea Goetheanumului din august 1922
până în septembrie 1924
Am putea numi aceste conferinţe şi convorbiri, deoarece conţinutul lor a fost mereu determinat de lucrătorii înşişi, la invitaţia lui Rudolf Steiner. Ei au putut să-şi aleagă singuri temele; el i-a stimulat să pună întrebări şi să facă diverse comunicări, i-a încurajat să se exprime, să dezbată. Au fost atinse lucruri apropiate şi îndepărtate. Un interes deosebit s-a manifestat faţă de aspectul terapeutic şi cel igienic al vieţii; s-a văzut de aici cât de mult făceau parte aceste lucruri dintre grijile zilnice ale muncitorilor. Dar au fost atinse şi toate fenomenele naturii, ale existenţei minerale, vegetale şi animale şi aceasta a condus din nou afară, în Cosmos, la originea lucrurilor şi a fiinţelor. În cele din urmă muncitorii au solicitat o introducere în ştiinţa spirituală şi bazele de cunoaştere pentru înţelegerea misteriilor creştinismului.
Această muncă spirituală comună s-a configurat din câteva cursuri, pe care le-a ţinut pentru început dr. Roman Boos la locul de muncă, după terminarea muncii, la cererea celor interesaţi; ulterior, ele au fost ţinute şi de alţi membri ai Societăţii Antroposofice. Însă apoi a pornit rugămintea din partea muncitorilor adresată lui Rudolf Steiner, dacă nu ar putea prelua el însuşi cursurile și să le astâmpere setea de cunoaştere, şi dacă nu ar fi posibil să se folosească în acest sens o oră din timpul obişnuit de lucru în care ei să mai fie încă proaspeţi şi capabili de asimilare. Aceasta s-a petrecut apoi în ora de după pauza de muncă. Au mai avut acces şi câţiva angajaţi de la biroul clădirii, şi doi sau trei membri din cercul de colaboratori intimi ai Dr. Steiner. S-au discutat şi lucruri practice, ca de exemplu creşterea albinelor, care îi interesa pe apicultori. Notiţele de la acele conferinţe despre albine au fost editate mai târziu, când Dr. Steiner nu se mai afla printre noi, de către Cercul Experimental Agricol de la Goetheanum, ca broşură pentru membrii săi.
Apoi s-a stârnit la tot mai mulţi dorinţa de a cunoaşte aceste conferinţe. Însă ele au fost gândite pentru un public deosebit şi rostite într-o situaţie deosebită, cu totul pe nepregătite, aşa cum a rezultat din circumstanţele şi dispoziţia interioară a muncitorilor prezenţi – şi câtuşi de puţin în perspectiva publicării şi editării lor. Însă tocmai modul în care au fost rostite are un ton de prospeţime şi un caracter nemijlocit, de care nu vrem să ne lipsim. Căci le-am lua atmosfera deosebită care se bazează pe colaborarea a ceea ce trăim în sufletele celor care puneau întrebări şi a celui care răspundea. Nu dorim să ştergem nuanţa, coloritul, printr-o transformare pedantă a frazelor. De aceea am făcut încercarea de a le modifica pe cât posibil de puţin. Şi chiar dacă nu corespunde totul în ele uzanţelor literare de formare a stilului, ele au în schimb viaţa nemijlocită.