Rudolf Steiner

EVANGHELIA DUPĂ IOAN

GA 100

NOTE

Primele două cicluri de conferinţe – „Evanghelia după Ioan” şi „Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan” – au fost luate din volumul 94 al Operelor complete şi conţin notiţe făcute de nişte auditori la ciclurile de conferinţe ţinute de Rudolf Steiner la Berlin şi München în anul 1906. Autenticitatea acestora nu este absolută, însă publicarea lor apare justificată, ţinând seama că în text sunt conţinute indicaţii importante pentru studiul antroposofic şi totodată se întregeşte imaginea asupra activităţii de conferenţiar a lui Rudolf Steiner din acea perioadă.

Faţă de prima publicare, notiţele din ciclul ţinut la München au beneficiat de o substanţială îmbunătățire, în special datorită notiţelor Mariei Steiner von Sivers.

Notiţele din conferinţele ţinute la Berlin la 19, 26 februarie şi 5 martie 1906 au fost publicate pentru prima dată în „Beiträge zur Rudolf Steiner Gesamtausgabe” nr. 56 (Weihnachten, 1976).

Notițele din ciclul de conferinţe „Teosofia pe baza Evangheliei după Ioan” ţinut la München între 27 octombrie şi 6 noiembrie 1906, au fost publicate pentru prima dată sub titlul „Teosofia şi Evanghelia după Ioan” în „Was in der Antroposophischen Gesellschaft vorgeht”, 1945, anul 22 de apariţie, numerele 7-16.

Al treilea ciclu de conferințe – „Evanghelia după Ioan” – a fost luat din volumul 100 al Operelor complete şi conţine, aproape cuvânt cu cuvânt, notiţele făcute de patru participanţi la ciclul de conferinţe ţinut de Rudolf Steiner la Basel în noiembrie 1907. Doamna Marie Steiner le-a publicat pentru prima dată în „Nachrichtenblatt für die Mitglieder der Antroposophischen Gesellschaft”, între 1 decembrie 1946 şi 20 aprilie 1947. În ianuarie 1908, cei patru participanți au scris înaintea notiţelor lor următoarele cuvinte: „Prelucrare liberă după notițele din memorie a patru participanți.

1. Bruno Wille, 1860-1928, a întemeiat în 1890 Asociaţia Giordano Bruno. Vezi Rudolf Steiner, Cursul vieţii mele (1923/25), GA 28, 1962, cap. XXIX.


2. „Aceasta voia să spună şi Angelus Silesius în cuvintele”: Apărute în Johannis Angeli, Silesii – Cherubinischer Wandersmann, Glatz, 1675. Redare după ultima versiune editată de Wilhelm Bölsche, Jena, 1905. Cartea I, versetul 61, p. 9.


3. Subba-Row (Rao), 1865-1890. Articolele sale din ziarul „Theosophie” au apărut sub titlul Esoteric Writing, ediţia a 2-a, Madras, 1931.


4. „...joia trecută...”: Conferinţă publică ţinută la Berlin pe 15 februarie 1906, „Reîncarnare şi karmă”, apărută în Enigmele lumii și antroposofia (22 conferinţe, Berlin, 1906/1907), GA 54, 1966.


5. „Despre Ioan se spune...”: Ioan 13, 23.


6. „...entități ce aparțin celui de-al treilea regn elementar...”: Vezi în special Rudolf Steiner, Acțiunea ființelor spirituale în oameni (13 conferinţe, Berlin, 1908), GA 102, conferințele 10 şi 12; Apocalipsa lui Ioan, GA 104, conferinţele 2, 3 și 10; Ierarhiile spirituale și oglindirea lor în lumea fizică (10 conferinţe, Dusseldorf, 1909), GA 110, conferinţele 2 şi 3; Întâmplare, necesitate,si soartă (opt conferinţe, Dornach, 1915), GA 163, conferinţa 6.


7. „Iată; aceasta este mama ta!”: Ioan 19, 27.


8. „Angelus Silesius spune în acest sens...”:  loc. cit., cartea a 4-a, versetul 56, p. 127.


9. Lumina pe cale de Mabel Collins (pseudonim al teosoafei engleze Kenningale Cook); Lumina pe cale, tradusă din engleză, ediţia a 3-a revizuită, Leipzig, 1898. Comentarii.


10. „Iisus însuşi spune...”: Ioan 14, 6.


11. Acestea sunt numele celor patru:
    – Jam ים apă, mare
    – Nur נור foc (aramaică)
    – Ruach רוח aer, suflare, respirație, spirit.
    – Jabasha בשה' pământ, stâncă.
    


12. „...un pasaj din Cartea a II-a a lui Moise...”: Moise II (Exodul), 12, 46.


13. „De aceea la Ioan puteţi citi următoarele...”: Epistola întâi a lui Ioan 5, 7: „Căci trei sunt care mărturisesc aici: spiritul, apa şi sângele.”


14. „Eu sunt cu voi...”: Matei 28, 20.


15. Christian Karl Josias Bunsen, 1791-1860, 1857, baron, diplomat şi teolog prusac. Istoria cărţilor și redactarea textelor biblice autentice, Leipzig, 1866, p. 77.


16. „Adam a căzut într-un somn adânc”: Moise I (Geneza), 2, 21.


17. „...o relatare a lui Jean Paul...”: „Niciodată n-am să uit viziunea pe care am avut-o în interiorul meu, pentru care ştiu să indic locul şi timpul când s-a întâmplat şi pe care n-am povestit-o nimănui până acum, în care am asistat la naşterea conştienţei mele de sine. Într-o dimineaţă, foarte mic fiind, stăteam sub uşa casei când, deodată, uitându-mă în stânga, către şopronul cu lemne, am avut viziunea interioară. Prin fața mea a trecut, precum un fulger din cer, revelaţia: eu sunt un Eu. Şi de atunci ea a continuat să lumineze. Atunci, pentru prima dată şi pentru veşnicie, Eul meu s-a văzut pe sine. Sunt excluse aici farse pe care le poate juca memoria, întrucât nicio istorisire străină nu s-a putut amesteca într-o întâmplare petrecută în sanctuarul cel mai tainic al omului, doar noutatea acesteia putând conferi durată împrejurărilor minore, de fiecare zi.” Descrierea vieţii lui Jean Paul, Din viața lui Jean Paul, Jean Paul, Opere complete, Berlin, 1862, vol. 34, p. 26.


18. „Paracelsus spune...”: „Un fapt extrem de important, care trebuie să vă dea de gândit, este că tot ce există în cer şi pe pământ există şi în om; forţe cereşti sunt când noi ne mişcăm, Dumnezeul din cer este şi Dumnezeul din om.” Din Paramiri liber quartus de matrice, ediţia Sudhoff, vol. 9, p. 220.


19. Chela (Tshela): În sanscrită, adept sau discipol spiritual.
    


20. „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.”: Ioan 14, 6.


21. „Şi Dumnezeu a suflat suflare de viaţă în om...”: Moise I (Geneza) 2, 7.


22. „Te asemeni cu spiritul...”: Faust I, 512.


23. „...strămoşul Tuisto”: „Celebrant carminibus antiquis, quod unum apud illos memoriae et annalium genus est, Tuistonem deum terra editum, et filium Mannum originem gentis conditoremque.“ [În cântecele vechi - este singurul fel de transmitere a tradiţiilor şi a istoriei lor – ei (germanii) sărbătoreau pe zeul Tuisto, un fiu al Pământului. Lui îi atribuiau un fiu, Mannus, strămoşul şi întemeietorul poporului.] Cornelius Tacitus, De origine et situ germanorum, 2.


24. „Cine nu-şi lasă ...”: Luca 14, 26; Matei 10,37; Marcu 10, 29.


25. „El trebuie să crească...”: Ioan 3, 30.


26. „...nunta din Cana Galileii...”: Ioan 2, 1-11.


27. „Din conferinţele publice...”: Rudolf Steiner a vorbit public despre temele „Cum să înţelegem boala şi moartea?”, „Educaţia copiilor în lumina teosofiei” şi „Sângele este un suc cu totul deosebit“ la München, în conferinţele ţinute pe 29 şi 30 octombrie şi 1 noiembrie 1906. Conferinţele pe aceleaşi teme ţinute în Berlin, respectiv Köln, sunt conţinute în GA 55, Cunoaşterea suprasensibilului în epoca noastră și importanța ei pentru viața actuală.


28. „...după cum spune şi Goethe...”: Faust II, 6275 şi urm.


29. „Eu şi Tatăl suntem una”: Ioan 10, 30.


30. „...sângele-Rubicon...”: Când cineva trebuie să facă un pas cu consecinţe grave se spune că el trebuie „să treacă Rubiconul” aşa cum a făcut Cezar, care prin trecerea râului Rubicon (Rubico) din nordul ltaliei în anul 49 î.Ch. a declanşat războiul civil.


31. „...profetul Ilie era aprovizionat de corbi”: Cartea a III-a a Regilor, 17, 4 şi 6.


32. „ ... mesagerii zeului Wotan... “: Hugin (Gând) şi Munin (Amintire).


33. „...în care moţăie Barbarossa...”: Legenda, conform căreia împăratul nu a murit ci moțăie în Kyffhäuser sau în Untersberg (Submunte), se referă de fapt la nepotul lui Barbarossa, Friedrich II, însă în popor ea a fost transferată asupra lui Friedrich I Barbarossa. Corbii zboară în jurul muntelui până să înceapă Epoca de aur, în care Barbarossa va guverna iarăşi imperiul.


34. „Leul din seminția lui Iuda...”: Cartea I a lui Moise (Geneza) 49, 9; Macabei I 3, 4.


35. „...pasajul din Evanghelia după Ioan...”: Ioan 1, 17.


36. „Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu...”: Ioan 6, 48-51.


37. „...cuvântul Egipt este folosit aici nu doar ca numele unei ţări...”: Cartea a III-a a lui Moise (Leviticul) 18, 3; Cartea a IV a a lui Moise (Numerii) 14, 9; Iosua Navi 5, 9; Isaia 19 şi 20; Plângerile 5, 6 şi altele.


38. „ Dumnezeul Iehova îi vorbeşte poporului...”: Cartea a II-a a lui Moise (Exodul) 20, 1-3.


39. „Poporul şi-a făcut însă un idol...”: Cartea a II-a a lui Moise 32, 1-35.


40. „...strangulare a primului născut la egipteni...”: Cartea a II-a a lui Moise 12, 1-51.


41. „...semnificative fiind aici cuvintele...”: Moise II (Exodul), 12, 46.


42. „Când copiii lui Israel cârteau...”: Cartea a II-a a lui Moise 16, 1-30.


43. Man hu:  מך הוא
    


44. „Şi Dumnezeu a suflat peste el suflare de viaţă...”: Cartea I a lui Moise 2, 7.


45. „Ochii voştri se vor deschide...”: Cartea I a lui Moise 3, 5.


46. „ ... poporul evreu era aproape... “: Cartea a II-a a lui Moise 32, 9-10.


47. „Moise ia sângele de jertfă... “: Cartea a II-a a lui Moise 24, 6-8.


48. „Cine mănâncă carnea mea... “: Ioan 6, 56.


49. „Paracelsus spune... “: „ Şi atunci, aceasta vreau eu să adeveresc când mă refer la natură: cel care vrea să o cerceteze, acela trebuie să calce cu picioarele cărţile ei. O carte se studiază prin literele ei, natura însă prin semn lângă semn: cu cât mai multe semne, cu atât mai multe pagini. Este deci un codex naturae, trebuie deci să întoarcem filele lui.“ Paracelsus, „Paragranum“, Opere complete din domeniul medicinei, editate de K. Sudhoff, vol. 11, Munchen, 1924, „Cea de-a patra apărare”, pp. 145 şi urm.


50. „Paracelsus numea pe bolnavul de holeră Arsenicus “: „De aici rezultă că dumneavoastră nu trebuie să spuneţi: Iată, aceasta este holeră, aceasta este melancolie, ci aceasta este Arsenicus, aceasta este Aluminosum; deci şi aceasta este Saturni, aceasta este Marti, şi nu aceasta este melancolie, aceasta este holeră. Apoi, o parte este a cerului, o parte este a pământului şi împreună unite precum focul şi lemnul, întrucât fiecare îşi poate pierde numele; aşadar, există două lucruri într-unul.“ Din „Paragranum“, Opere complete din domeniul medicinei, editate de Sudhoff, Munchen-Berlin 1922-1933, vol. 8, p. 74.


51. „ ... parabola butucului și a lăstarului viței-de-vie... “: Ioan 17, 1-6.


52. „ ... nunta din Cana “: Ioan 2, 1-11.
    


53. „ ... unde se relatează răstignirea lui Christos... “: Ioan 19, 25-27.


54. „La Luca... se spune... “: Luca 1, 35.


55. „Eu şi Tatăl suntem una “: Ioan 10, 30.
    


56. „...hrănirea celor cinci mii“: Matei 14, 15-21; Marcu 6, 35-44; Luca 9, 12-17; Ioan 6, 5-13.


57. „De aici și vorba... “: Platon, Timaios, cap. VIII, p. 36B.
    


58. „ ... coborârea spiritului... sub formă de porumbel “: Ioan, 1, 32.


59. „ ... planul Budhi... “: Lumea providenței.


60. „ ... ceva mental... “: Lumea mentalului: Devahanul inferior, lumea spirituală.


61. „Tot ce e trecător... “: Faust II 12 104 şi urm., traducere L. Blaga.


62. „În valul viejii și-al faptei durez... “: Faust I, 501-509.
    


63. „ ... corpul cauzal... “: Extract al corpului eteric şi corpului astral pe care omul îl duce mai departe de la o viață pământească la alta. Vezi conferinţa din 3 iulie 1906 de la Leipzig, pp. 149 şi urm. din Ocultismul popular GA 94; în continuare vezi răspunsurile la întrebări din conferinţa din 3 februarie 1907 de la Heidelberg din Misteriul creştin (31 conferinţe disparate 1906/1907), GA 97, 1968.


64. „Eli, Eli, lama sabahtani! “: Matei 27, 46; Marcu 15, 34. „Sabahtani” tradus cel mai des prin „părăsit”. Expresia cu aceeaşi pronunţare „Shevachtani”, este similară cu „înălţat” sau „preamărit”, „slăvit”. Vezi Evanghelia după Matei (12 conferințe, Berlin, 1910), GA 123, conferinţa a 12-a.


65. „Mai am multe să vă spun... “: Ioan 16, 12.


66. Ludwig Buchner, 1824-1899, medic şi scriitor.
    Jakob Moleschott, 1822-1893, fiziolog şi filosof materialist.
    Karl Vogt, 1817-1895, geolog şi zoolog.
    


67. Rudolf Wagner, 1805-1864, zoolog şi fiziolog.


68. Dionisie Areopagitul, Ierarhiile cerești și bisericeşti, scrisă între 485 şi 515, tradusă de J. Stiglmayr, Kempten, 1911, şi Dionisie Areopagitul, Ierarhiile îngerești și bisericești, tradusă de Walter Fritsch, Editura Otto Wilhelm Barth, München-Planegg, 1955.


69. „ ... ar fi apărut o populaţie cristalizată, cum spune Goethe în Faust... “: Cuvântul lui Mefistofel din scena laboratorului.


70. Pitagora, aproximativ 582-497 î.Ch., filosof grec.


71. „ ... cel prezentat de Haeckel în scrierile sale “: Vezi Ernst Haeckel, Istorie naturală a Creaţiunii, partea a doua, „Filogeneză generală. Genealogia omului” (1868).


72. „Platon exprimă aceasta când spune... “: în „Timaios”.