Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

EVANGHELIA DUPĂ MATEI

GA 123

Ciclu de 12 conferinţe ţinut la Berna între 1 și 12 septembrie 1910

Traducere de Adrian ILIESCU și Adriana ONOFREI


Nr. bibliografic 123
Traducerea s-a făcut după Rudolf Steiner, Das Matthäus-Evangelium,
ediția a 7-a, Dornach/Elveţia, 1988


© Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate
Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC GOLD
București 2009



COLECȚIA INIȚIERI
Seria Biblioteca antroposofică

Coordonatorul colecției: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Redactor: MARIA STANCIU
Tehnoredactor: LILIANA KIPPER
Coperta: SILVIU IORDACHE


Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
STEINER, RUDOLF
Evanghelia după Matei/ Rudolf Steiner ; trad. Adrian Iliescu, Adriana Onofrei. - Bucureşti : Univers Enciclopedic Gold, 2009
ISBN 978-606-92159-2-0

I. Iliescu, Adrian (trad.)
II. Onofrei, Adriana
226.2-135.1


Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
Tel.: 021 323 20 57
www.antroposofie.ro
email: romantrop@yahoo.com


ISBN 978-606-92159-2-0


coperta cartii

coperta spate

COPERTA IV

Evanghelia după Matei ascunde în ea cele mai mari taine, cunoscute doar de vechile Misterii, dar pe care Iisus Christos le-a adus în văzul tuturor prin faptele Sale şi prin propria Sa jertfă.

Rudolf Steiner, în măsura în care timpurile o permit şi în care omul însuşi a evoluat, ne luminează sensurile lor încriptate. Acestea ne pot umple de bucurie, dar ne pot şi face orgolioşi. De aceea el ne atrage atenţia: „Avem nevoie de smerenie când cultivăm un asemenea ideal. Căci, dacă nu-l cultivăm în smerenie, putem deveni orgolioşi şi aroganţi, putem să nu ne gândim decât la ceea ce am deveni noi ca oameni şi să nu ne amintim cât de puţin suntem încă în stare să facem pentru a ajunge acolo.” Chiar dacă am recunoscut acest adevăr, nu trebuie să încetăm să tindem spre idealuri înalte, căci „oricât de mică ar fi forţa în noi ea ne va purta mereu mai sus şi mai sus spre ţelul nostru divin”.




CUPRINS

Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea)

În legătură cu publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner

CONFERINȚA IBerna, 1 septembrie 1910 ― Curente ale populaţiilor postatlanteene. Iranism şi turanism. Individualitatea lui Zarathustra

CONFERINȚA a II-aBerna, 2 septembrie 1910 ― Tainele spaţiului şi ale timpului. Entitatea lui Hermes şi a lui Moise. Turanism şi ebraism

CONFERINȚA a III-aBerna, 3 septembrie 1910 ― Interacţiunea principiului Thot-Hermes cu cel al lui Moise, ca reflectare a unui proces cosmic. Taina poporului evreu. Gândirea omenească – un ecou al contemplării divine. Coborârea forţelor vechii clarvederi în organizarea interioară a omului. Legea numerică a eredităţii în şirul de generaţii.

CONFERINȚA a IV-aBerna, 4 septembrie 1910 ― Cunoaşterea divină la vechii evrei. Avraam şi Melchisedec. Curente principale şi secundare pregătitoare ale evenimentului venirii lui Christos. Devenirea poporului evreu ca imagine a devenirii cosmice. Jeshu ben Pandira.

CONFERINȚA a V-aBerna, 5 septembrie 1910 ― Jeshu ben Pandira şi iniţierea eseniană. Numerele şapte şi doisprezece. Reflectarea raporturilor cosmice în evoluţia ome nirii. Taina sângelui în şirul generaţiilor şi tainele spaţiului cosmic.

CONFERINȚA a VI-aBerna, 6 septembrie 1910  ― Succesiunea generaţiilor liniei ereditare a lui Iisus din Evanghelia după Luca şi a lui Iisus din Evanghelia după Matei, Treptele succesive ale coborârii divin-spiritualului într-o individualitate omenească şi ale ieşirii ei în Cosmos. Entitatea divin-spirituală a omului şi Adamul pământesc. Memoria suprapersonală ce curge prin sângele generaţiilor. Nazirianismul şi coloniile eseniene. Discipolii lui Jeshu ben Pandira. Mathai şi Nezer. Cei doi copii Iisus.

CONFERINȚA a VII-aBerna, 7 septembrie 1910 ― Legea perfecţionării treptate a facultăţilor omeneşti. Cărarea octuplă. Esenţa iniţierii în Misteriile precreştine. Coborârea în corpul fizic şi răspândirea în Cosmos. Pericolul inducerii în eroare sau al himerelor. Cele douăsprezece ajutoare ale hierofanteului. Venirea lui Christos devine punctul de plecare al libertăţii. Christos, împlinirea şi prototipul noii iniţieri.

CONFERINȚA a VIII-aBerna, 8 septembrie 1910 ― Iniţierea eseniană. Cele trei trepte ale iniţierii. Scoaterea afară, în lume, a tainelor Misteriilor prin evenimentul istoric al venirii lui Christos. Cele trei trepte ale ispitirii lui Christos. Malchuth şi Împărăţiile cerului. Esenţa Eului în împărăţie.

CONFERINȚA a IX-aBerna, 9 septembrie 1910 ― Evenimentul venirii lui Christos ca un fapt istoric. Iniţierea Eului. Evangheliile sunt cărţi misteriale. Viaţa lui Christos este o transpunere a iniţierii pe planul mare al istoriei lumii. Vindecările. Fericirile Predicii de pe munte.

CONFERINȚA a X-aBerna, 10 septembrie 1910 ― Dotarea treptată a forţelor Eului omenesc cu ştiinţa misterială. Călăuzirea discipolilor pentru ridicarea în lumile superioare. Hrănirea celor patru mii şi a celor cinci mii. Scena transfigurării. Apariţia unică a lui Christos într-un corp fizic. Reapariţia lui Christos în eteric. Fericirile. Vindecările. Pâinea cea din cer. Noul mesianism. Falsul mesianism.

CONFERINȚA a XI-aBerna, 11 septembrie 1910 ― Revărsarea forţelor de cunoaştere şi de viaţă din Cosmos prin entitatea lui Christos. Radierea acestor forţe către apostoli şi dezvoltarea lor. Mărturisirea lui Petru. Fiul omului şi Fiul Dumnezeului cel viu. Principiul ordonator în comunităţile omeneşti pe baza raporturilor etico-moralo-spirituale. Conducerea în afară, în Macrocosmos, prin intermediul lui Christos. Revărsarea real-vie a forţelor Cuvântului solar, care anterior se răspândiseră ca învăţătură prin Misteriul de pe Golgota. Creşterea în înaltul Împărăţiilor cerului.

CONFERINȚA a XII-aBerna, 12 septembrie 1910 ― Evoluţia omului înspre înaltul divin şi coborârea entităţilor divin-spirituale în sufletele şi trupurile omeneşti. Entitatea lui Christos şi cei doi copii Iisus. Cele patru puncte de vedere ale evangheliştilor în ce priveşte descrierea evenimentului coborârii lui Christos corespund cu patru tipuri de iniţiere. Botezul în Iordan şi viaţa şi drumul până la moarte ale lui Christos, ca două etape ale iniţierii. Învierea ni-l arată pe Christos ca fiind acel spirit ce străbate cu ţeserea şi acţiunea sa întreaga existenţă pământească. Aura solară în aura pământească. Măreţia divină a omului. Umanul în Evanghelia după Matei.

Note