Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

EVANGHELIA DUPĂ MARCU

GA 139


NOTE


Baza textului : Acest ciclu de conferinţe a fost stenografiat de Walter Vegelahn, Berlin. Tiparul s-a efectuat după transcrierea realizată de el. Stenogramele originale nu mai există.

Titlul: „Evanghelia după Marcu“ provine de la Rudolf Steiner.

Pasajele din Evanghelii citate în conferinţe au fost aproape toate redate după traducerea luterană a Bibliei. Varianta românească a acestora este conformă textului Bibliei din ediţia 1982 a Patriarhiei Ortodoxe Române. Acolo unde în paranteză, în dreptul pasajului, sunt indicate doar capitolul şi versetul este vorba de pasaje din Evanghelia după Marcu.

Operele lui Rudolf Steiner din ediţia Operelor Complete (EC) sunt indicate în note cu numărul bibliografic.

1 Giotto di Bondone, 1266‒1337, pictor şi arhitect italian, elev al lui Cimabue.

2 Dante Alighieri, 1265‒1321, poet italian.

3 David, al doilea rege al Israelului (cca 1000‒965 î.Chr.).

4 Homer, poet grec ale cărui epopei i-au adus faima de cel mai mare poet al tuturor timpurilor; a trăit, probabil, în secolul al VIII-lea î.Chr.

5 William Shakespeare, 1564‒1616.

6 Arthur Schopenhauer, 1788‒1860, filosof.

7 Eduard von Hartmann, 1842‒1906, filosof.

8 Ram Mohan Roy, 1772‒1833, întemeietorul Brahma Samajei.

9 Rabindranath Tagore, 1817‒1905, din 1842 conducătorul Brahma Samajei.

10 Unul din aceşti succesori: Keshab Chandra Sen, 1838‒1884.

11 Empedocle, 483‒423 î.Chr., filosof şi medic grec.

12 sufletele celor şapte fii Macabei: aici există evident o eroare în luarea notiţelor. S-au avut în vedere cei şapte fraţi din Cartea a 2-a a Macabeilor, cap. 7. Anterior, aceştia au fost numiţi de obicei cei şapte fraţi Macabei, deoarece ei au suferit moartea în timpul macabeic, ea fiind povestită în cărţile Macabeilor; ei nu sunt însă Macabei ‒ ca Macabei sunt desemnaţi membrii familiei lui Matatia, iar mai târziu sunt numiţi Macabei şi fiii lui Iuda Macabeul, al treilea fiu al lui Matatia.

13 am vorbit deja despre ea în detaliu cu ocazia ultimei Adunări generale a Secţiunii germane a Societăţii teosofice din Berlin: Profetul Ilie în lumina ştiinţei spiritului, 14 decembrie 1911, din Istorie umană în lumina cercetării spiritului, nr. bibl. 61 EC.

14 Rafael, de fapt Raffaelo Santi, 1483‒1520; titan al Renaşterii italiene, alături de Michelangelo şi Leonardo.

15 ... o dovadă... ale cărei elemente le-am indicat deja la München: în conferinţa Teosofta şi viaţa spirituală a prezentului, ţinută la 31 august 1912 şi publicată în ciclul de conferinţe Despre iniţiere. Despre veşnicie şi clipă. Despre lumină a spiritului şi întuneric al vieţii, nr. bibl. 138 EC.

16 Herman Grimm, 1828‒1901: Viaţa lui Michelangelo, 1860‒1863, vol. 2; Viaţa lui Rafael, 1872, 1886, 1896; Rafael ca putere cosmică, în Fragmente, vol. 2, Berlin şi Stuttgart, 1902, pp. 151‒184.

17 Socrate, 470‒399 î.Chr.

18 imaginea pe care a schiţat-o despre acesta marele filosof Platon: în scrierile Protagoras, Banchetul, Gorgias, Apărarea lui Socrate, Kriton şi Phaidon.

19 Platon, 427‒347 î.Chr.

20 Aristotel, 384‒322 î.Chr.

21 Într-o discuţie pe care Buddha a avut-o cu unul din discipolii săi, Sona: Vinayapitaka I, 181, ediţia lui H. Oldenberg.

22 Johann Gottlieb Fichte, 1762‒1814.

23 Friedrich Wilhelm Joseph Schelling, 1775‒1854.

24 Georg Wilhelm Friedrich Hegel, 1770‒1831.

25 Enciclopedia ştiinţelor filosofice a lui Hegel: apărută pentru prima dată în anul 1817.

26 Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare?, nr. bibl. 10 EC.

27 Alfred Percy Sinnett, 1840‒1921, Esoteric Buddism, London, 1883, în germană: Die Esoterische Lehre oder Geheimbuddhismus, Leipzig, 1884.

28 i-au fost încredinţate cheile Împărăţiei cerurilor, despre care se vorbeşte în Evanghelia după Matei: vezi ciclul de conferinţe despre Evanghelia după Matei de Rudolf Steiner, nr. bibl. 123 EC, conferinţele 11 şi 12.

29 De aceea este salutar faptul că aţi putut auzi azi dimineaţă cum considera filosoful Hegel acest moment al istoriei: conferinţă de Michael Bauer, „Cum privea Hegel marea răscruce a vremurilor?“

30 Pherekydes din Syros, secolul al VI-lea î.Chr.: autorul unei Cosmologii, păstrată în fragmente.

31 Thales, circa 625‒circa 54S î.Chr., este considerat a fi întemeietorul flosofiei de la Aristotel încoace.

32 Anaximene, 585‒circa 525 î.Chr., filosof naturalist din Milet.

33 Anaximandru, circa 610‒circa 546 î.Chr., naturalist din Milet.

34 Heraclit, circa 540-circa 480 (sau 483) î.Chr., filosof.

35 într-o operă postumă, Filosofia grecilor în epoca tragicilor: în: Friedrich Nietzsche, Opere, vol. X: Scrieri şi schiţe, 1872 până la 1876, Leipzig, 1896.

36 Parmenide din Elea, circa 540‒circa 480 î.Chr.

37 Anaxagora, circa 499‒427 î.Chr.

38 Empedocle: în legătură cu el vezi nota nr. 11.

39 Dumneavoastră cunoaşteţi deja suficient de bine figura lui Moise, chiar şi sub aspectul său ocult, care v-a fost revelat în mai multe rânduri: compară aici în special cele două cicluri de conferinţe anterioare, Evanghelia după Luca (Basel, sept. 1909), nr. bibl. 114 EC şi Evanghelia după Matei (Berna, sept. 1910), nr. bibl. 123 EC.

40 Benjamin Smith, 1850‒1934. Ecce Deus. Învăţătura creştină originară a Iisusului pur divin, Jena, 1911 şi Iisusul precreştin. Studii preliminare referitoare la istoria naşterii creştinismului originar, Jena, 1911.

41 Într-o conferinţă ţinută în München s-a vorbit: Teosofia şi viaţa spirituală a prezentului, conferinţă specială, ţinută pe 31 august 1912.

42 Ceea ce a fost descris drept „fantomă“ în ciclul de conferinle De la Iisus la Christos, ţinut de mine la Karlsruhe: vezi expunerile din conferinţa a şasea din ciclul menţionat, nr. bibl. 131 EC.

43 Pentru Christos intervine Transfigurarea: vezi Creştinismul ca fapt mistic şi misteriile Antichităţii, nr. bibl. 8 EC, p. l05.