Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

METAMORFOZĂ COSMICĂ ŞI UMANĂ

GA 175


NOTE


Bazele textului: Conferinţele rostite liber de Rudolf Steiner au fost stenografiate de Hedda Hummel şi tipărite după stenogramele acesteia. Pentru ediţia de faţă s-a putut face o comparaţie a textului cu stenogramele originale; la unele conferinţe chiar şi cu notiţele Johannei Arnold. Modificări de text faţă de ediţiile anterioare sunt raportate pe baza acestor confruntări cu stenograma.

Tipărirea primei ediţii a fost îngrijită de J. Waeger şi H. Wiesberger.

Pentru ediţia a 2-a datele de conţinut şi notele au fost lărgite şi s-a realizat un registru de persoane.

Opere ale lui Rudolf Steiner din cadrul ediţiei complete (GA) sunt menţionate în note cu numărul bibliografic.

1 Pentru prietenii din Berlin, R. Steiner ţinuse deja la 10 iunie 1915 o conferinţă asupra acestui subiect.

2 Klara Motzkus (decedată în 1916) era încă din 1895 membră a Societăţii teosofice germane, Berlin.

3 Sir Oliver Lodge (1857–1940), Raymond, sau Viaţă şi Moarte, Londra, 1916.

4 Frederic W.H. Myers (1843–1901), poet şi eseist, spiritist, prieten al lui Sir Oliver Lodge; 1882, unul dintre fondatorii Society for Psychical Research, Londra.

5 Teosofia. Introducere în cunoaşterea suprasensibilă a lumii şi a determinării omului (1904), GA 9.
    Cum se dobândesc cunoştinţe despre lumile superioare?, GA 10.

6 Rudolf Steiner se referă la faptul că a fost atacat de adversarii săi cu privire la ascendenţa sa prezumtiv evreiască.

7 Ştiinţa ocultă în formă de schiţă, GA 13.

8 Plutarh, scriitor grec, 50–120 d.Chr. Citatul lipseşte din stenogramă. Este posibil ca R. Steiner să fi citit următorul pasaj: „Tu nu ştii însă că nu vezi daimonii. Lucrurile stau astfel: fiecare suflet are ceva din domeniul raţiunii; nu există suflet fără forţă de gândire şi fără raţiune. Totuşi acea parte a sufletului care este supusă legăturii cu trupescul şi cu instinctele suferă o modificare şi se transformă prin bucurii şi suferinţe în lipsă de raţiune. Nu toate se leagă în acelaşi mod, ci unele se afundă complet în corp şi sunt complet dezorganizate, sfâşiate în viaţă în toate direcţiile de pasiuni; altele se leagă numai de o parte, în timp ce pe cealaltă o păstrează, ca partea cea mai pură, în afară, astfel încât parcă înotând ca un indicator, fixat la capătul superior, îl atinge pe omul afundat în adânc numai în partea capului şi ţine sus acea parte a sufletului ferit de afundare totală, care ascultă şi nu se lasă dominat de pasiuni. Ceea ce se mişcă acum afundat în corp se numeşte suflet; ceea ce se sustrage însă stricăciunii, aceasta cei mai mulţi o numesc raţiune şi ei cred că ar locui în ei, ca şi cum ceea ce devine ar fi vizibil prin reflecţia în nişte oglinzi care ar conţine-o; însă cei care au părerea corectă o consideră ceva existând în exterior, daimonul... Stelele care par să se stingă... în ele ai în faţa ochilor sufletele care se afundă în întregime în corpuri, dar în cele care parcă se reaprind şi se ridică din adâncuri în timp ce se scutură de ceaţă şi întuneric ca de praf vezi pe cele care după moarte pleacă din corpuri, înotând, în sus; şi cele care plutesc în înălţimi sunt daimonii oamenilor despre care se spune că au raţiune. Încearcă să recunoşti şi legătura prin care fiecare din ei este legat cu sufletul“. Secţiunea 22 din Despre Dumnezeu şi Providenţă, daimoni şi profeţie, capitolul „Despre daimonul lui Socrate“.

9 Theophrastus Bombastus Paracelsus von Hohenheim; 1493–1541.

10 Vezi capitolul „Sufletul în lumea sufletelor după moarte“, în Teosofia, GA 9.   

11 Berlin, 17 februarie 1917, în Spirit şi materie, viaţă şi moarte, GA 66.

12 Teoria privind formarea mecanică a lumii, numită astfel după Istoria naturală şi teoria cerului după principiile lui Newton (Kant, 1755) şi după Exposition du système du monde (Laplace, 1796).

13 Herman Grimm (1828–1981), Prelegeri ale lui Goethe, vol. II, Prelegerea 23, Berlin, 1877.

14 Vezi conferinţele lui R. Steiner din 10 septembrie 1908, în Mituri şi misterii egiptene, GA 106, şi din 21 decembrie 1916, în Contemplări istorice ale timpului, partea I, GA 173.

15 Johann Valentin Andreae, 1586–1654, Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz, tradusă în germană modernă de Walter Weber, Basel, 1978; această ediţie conţine şi studiul lui R. Steiner „Nunta chimică a lui Christian Rosenkreutz“ din Filosofie şi antroposofie.

16 Metchthild von Magdeburg, 1212–1283. Vezi Rudolf Steiner, conferinţa din 6 iunie 1912, în Omul în lumina ocultismului, a teosofiei şi a filosofiei, GA 137.

17 Conferinţe ţinute în timpul primului război mondial (1914–1918). La 22 ianuarie preşedintele american a ţinut o cuvântare ca răspuns la schimbul de note de pace din decembrie 1916. În această cuvântare au fost ridicate la nivel de principii ale umanităţii principiile americane libertate, democraţie, autodeterminare a popoarelor.

18 August Wilhelm Hunzinger, profesor de teologie, Problemele principale ale modelării vieţii, Ed. Quelle şi Meyer, Leipzig, 1916, seria „Ştiinţă şi formare“ nr. 136.

19 Hermann Grimm. Vezi nota 13.

20 Poezie şi adevăr, cartea 11.

21 Immanuel Kant (1724–1804), Critica raţiunii pure (1781), Introducere la ediţia a 2-a: „Eu trebuie să înlătur, aşadar, ştiinţa, pentru a ajunge la credinţă...“.

22 Johann Gottlieb Fichte, 1762–1814, Cuvântări către naţiunea germană, 1807–1808 la Berlin, Berlin, 1808.

23 Vezi Platon, Timaios.

24 Compară cu capitolul „Împlinirea revelaţiei originare“, în Istoria idealismului de Otto Willmann, vol. 2, Braunschweig, 1894.

25  Poarta iniţierii (1910) – Un misteriu rosicrucian de Rudolf Steiner în „Patru drame misteriu“ (1910–1913), GA 14.

26 Ioan 18, 36.

27 Educarea copilului din punctul de vedere al ştiinţei spiritului: articol din anul 1907, în „Luzifer-Gnosis“, GA 34; şi ca extras izolat.

28 Louis Claude de Saint-Martin („Filosoful necunoscut“), 1743–1803, „Erori şi adevăr“, Breslau, 1782. Vezi şi Contribuţii la ediţia completă Rudolf Steiner, caiet 32, Crăciun, 1970.

29 Textual: „Cartea Des erreurs et de la vérité este o carte specială, iar erudiţii nu ştiu ce trebuie să creadă despre ea, căci nu se înţelege, şi trebuie totuşi să se înţeleagă, cum trebuie judecată... Nici eu nu înţeleg această carte; dar în afara impresiei de superioritate şi siguranţă eu găsesc în ea o voinţă curată, o neobişnuită blândeţe şi înălţime a mentalităţii...“.

30 15 martie 1917 şi 17 martie 1917, vezi nota 11.

31 În Despre erori şi adevăr, vol. 1, pp. 142 şi urm. ale ediţiei Stuttgart, 1925: „Mai întâi găsim că în abdomenul inferior sunt conţinute şi prelucrate principiile seminţei care trebuie să servească la reproducerea omului. Întrucât se ştie că argintul viu (mercurul) este solidul de bază al oricărei forme materiale, este uşor de văzut că abdomenul inferior ne reprezintă în adevăr imaginea acţiunii elementului mercurial. În al doilea rând, pieptul cuprinde inima sau izvorul sângelui, acesta este principiul vieţii sau acţiunii corpurilor. Dar se ştie că focul sau sulful este principiul oricărei creşteri şi a oricărei producţii corporale; prin aceasta relaţia dintre piept sau a doua burtă şi elementul sulfuros este suficient demonstrată.
    În ceea ce priveşte al treilea segment, sau capul, el conţine izvorul şi substanţa primitivă sau substanţa-rădăcină a nervilor care, în organismele animalelor sunt organele sensibilităţii; este însă cunoscută proprietatea sării de a face totul sensibil, aşadar, este clar că între proprietăţile ei ar fi o analogie totală şi că, în consecinţă, există o asemănare incontestabilă cu cel de al treilea element sau sarea; aceasta rimează perfect cu ceea ce ne învaţă fiziologii despre sare şi despre sursa sucului nervilor“.

32 Textual, de exemplu: „... însă în toate acestea este o taină care, după părerea mea, nu poate fi niciodată îngropată suficient“ (vol. I, p. 102).

33 Jean-Jacques Rousseau (1712–1778), Scrieri politice, mai ales Discurs despre originea inegalităţii dintre oameni şi Contractul social.

34 conferinţele de la 15, 17 şi 22 martie 1917, vezi nota 11.

35 Vezi nota 40.

36 Johann Albrecht Bengel, 1687–1752, teolog protestant suab. A depus o muncă importantă în domeniul cercetării şi publicării textului grecesc al Noului Testament. Vezi şi nota de la 39.
    Friedrich Christoph Oetinger, 1702–1782; teolog suab protestant şi teosof, elev al lui Bengel.
    Christian Friedrich Daniel Schubart, 1739–1791, poet suab.
    Philipp Matthäus Hahn, 1739–1790, teolog suab, matematician, mecanic şi astronom.
    Friedrich Christoph Steinhofer, 1706–1761, preot şi scriitor.
    Israel Hartmann, 1726–1806, profesor la Casa orfanilor din Ludwigsburg.
   Jung-Stilling (Johann Heinrich Jung), 1740–1817, scriitor, medic ocultist şi profesor de ştiinţă camerală; cunoscut prin autobiografia sa Viaţa lui Jung-Stilling.
    Johann Jakob Moser, 1701–1785, profesor de drept la Tübingen, scriitor; a scris despre probleme juridice şi teologice.

37 Richard Rothe, 1799–1867, profesor de teologie protestantă la Heidelberg. Citatele sunt preluate din Introducerea la Teosofia lui Friedrich Christoph Oetinger în lumina principiilor sale de Carl August Auberlen.

38 Leopold von Ranke, 1795–1886, istoric.

39 În scrierea sa Revelaţia lui Ioan explicată (Stuttgart, 1740), Bengel a calculat începutul Imperiului de o mie de ani pentru anul 1836. Rudolf Steiner plasează întemeierea Romei imediat la începutul celei de a patra epoci postatlanteene, 747 î.Chr. „Aceasta este adevărata dată a întemeierii Romei“ se spune în conferinţa din 30 iulie 1918 cuprinsă în Moartea pământeană şi viaţa cosmică. Calităţi de viaţă antroposofice. Necesităţi ale conştienţei pentru prezent şi viitor, GA 181.

40 Pentru detalii vezi Mişcarea ocultistă în secolul al XIX-lea şi relaţia ei cu cultura lumii, GA 254.

41 Citat din Faust de Goethe, p. I, noapte, 602.

42 Vezi seriile de conferinţe despre evanghelii: Evoluţia omului şi cunoaşterea lui Christos (Kassel şi Bassel, 1709), GA 100; Evanghelia lui Ioan, (Hamburg, 1908), GA 103; Evanghelia lui Ioan în legătură cu celelalte trei evanghelii, mai ales cu cea a lui Luca (Kassel, 1909), GA 112; Evanghelia după Luca (Basel, 1909), GA 114; Tainele mai profunde ale devenirii omului în lumina evangheliilor (1909), GA 117; Evanghelia după Matei (Berna,1910), GA 123; Evaghelia după Marcu (Base1,1912) GA 139.

43 Textual: Corporalitatea este capătul căilor lui Dumnezeu. Cu toate că la Oetinger în Dicţionarul biblic la cuvântul „corp“ se spune: „Corporalitatea este capătul lucrărilor lui Dumnezeu“, propoziţia era redată încă în timpul vieţii lui în forma citată. – În această privinţă, a se vedea şi conferinţa lui Rudolf Steiner din 14 decembrie 1915, în Formarea destinului şi a vieţii după moarte, GA 157.

44 Încercarea sufletului – Imagine de viaţă ca postludiu la Poarta iniţierii de Rudolf Steiner. În Patru drame-misteriu, GA 14.

45 Textual: „Dacă s-ar dori eliminarea acestei dificultăţi, ar trebui mers înapoi până la această stare naturală a omului; atunci s-ar vedea că forma corporală care la omul raţional este fiinţa cea mai de jos pentru el ar da spectacolul înjositor dincolo de orice măsură; şi că, dacă el ar cunoaşte principiul acestei forme, nu ar putea-o privi fără a roşi de ruşine, cu toate că totuşi toate părţile acestui corp, întrucât fiecare dintre ele au un scop şi o menire diferite, nu ar fi fost elaborate pentru a-i provoca lui numitul frison“. Ediţia Stuttgart, 1925, vol. 2, p. 61.

46 Matei 5, 13. 

47 Vezi nota 39.