Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

METAMORFOZĂ
COSMICĂ ŞI UMANĂ

GA 175


Ciclu de şapte conferinţe ţinute la Berlin
în perioada 6 februarie–20 martie 1917


Traducere din limba germană: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA


Bausteine zu einer Erkenntnis des Mysteriums von Golgotha
Kosmiche und menschliche Methamorphose

ciclul 44, Berlin, 1921
(GA 175)


© Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate
Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC
București 2005



COLECȚIA INIȚIERI
Seria Biblioteca antroposofică

Coordonatorul colecției: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Redactor: MARIA STANCIU
Tehnoredactor: LILIANA KIPPER
Concepţia grafică a copertei: VENIAMIN & VENIAMIN


Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector II, București
Tel.: 021 323 20 57
www.antroposofie.ro
email: romantrop@yahoo.com


ISBN 973-637-057-7

Tiparul executat la Regia Autonomă „Monitorul Oficial“


coperta cartii

coperta spate

COPERTA IV

În Metamorfoză cosmică şi umană Rudolf Steiner dezvăluie uimitoare structuri cosmice şi umane paralele cum ar fi cele dintre anul cosmic platonician (25 920 ani calendaristici), ziua umană (25 920 respiraţii) şi timpul vieţii umane (25 920 zile), care permit să se înţeleagă mai bine dimensiunea cosmică a celor trei întâlniri pe care le are omul cu principiile Spiritului, Fiului şi Tatălui.

Sunt scoase în evidenţă relaţiile eului cu corporalitatea în cadrul conştienţei de somn, a celei de vis şi a celei din starea de veghe.

Autorul demonstrează cu mare claritate cum disciplinarea gândirii a permis întărirea forţelor sufleteşti, astfel încât să poată fi metamorfozată contemplarea pasivă mai veche a tainelor lumii în cunoaştere şi cercetare.

biolog dr. PETRE PAPACOSTEA




CUPRINS

Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea)

În legătură cu publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner

Introducere

Conferinţa IBerlin, 6 februarie 1917 — O orientare de sine materialistă sau spirituală faţă de lumea spirituală cu ajutorul unei scrieri a lui Oliver Lodge. Atitudinea faţă de morţi în şedinţe spiritiste. Apariţia Christosului eteric în secolul al XX-lea. Pregătirea acestui eveniment începând cu anul 1909.

Conferinţa a II-aBerlin, 13 februarie 1917 — Dezvoltarea forţelor interne. Coexistenţa cu morţii în timpurile vechi şi acum. Omul ca membru al organismului universal: corespondenţa dintre anul cosmic platonic (25 920 de ani), ziua umană (25 920 de respiraţii) şi timpul de viaţă al omului (25 920 de zile).

Conferinţa a III-aBerlin, 20 februarie 1917 — Cele trei întâlniri ale sufletului uman cu Spiritul (Duhul), cu Dumnezeu-Fiul şi cu Dumnezeu-Tatăl. Postacţiunea acestora până la sfârşitul vieţii şi după moarte. Natura celei de a treia întâlniri în cazul morţii timpurii şi în cazul sinuciderii. Dezvoltarea simţirii sfinţeniei somnului.

Conferinţa a IV-aBerlin, 27 februarie 1917 — Diviziunea lumii omului actual în ordine naturală mecanică şi ordine universală morală. Alte aspecte ale celor trei întâlniri ale sufletului uman cu regiunile lumii spirituale. Moralitatea ca forţă germinativă a ordinii naturale viitoare.

Conferinţa a V-aBerlin, 6 martie 1917 — Esenţa somnului. Enigma oboselii. Articularea omului în cap, torace şi abdomen. Relaţia eului cu corporalitatea (în conştienţa de somn, de vis şi de veghe) şi cu spiritualitatea. Convieţuirea cu morţii. Necesitatea aruncării unei punţi între lumea fizică şi cea spirituală.

Conferinţa a VI-aBerlin, 13 martie 1917 — Alte aspecte ale celor trei întâlniri ale sufletului uman: cu Spiritul (Duhul), cu principiul Fiului şi cu cel al Tatălui. Omul adormit şi lumea stelelor. Misteriile de iarnă. Christos şi evoluţia sezonieră. Taine ale evoluţiei sezoniere şi problema socială. Relaţia dintre om şi direcţiile din Cosmos. Obţinerea viului din substrat neviu în laboratoarele viitorului în legătură cu configuraţiile stelare.

Conferinţa a VII-aBerlin, 20 martie 1917 — Cartea lui Saint-Martin Des ereurs et de la vérité (traducerea germană a lui Matthias Clausius) şi influenţa sa asupra vieţii spirituale europene. Cele trei idei principale ale cărţii – Mercur, sulf, sare: noţiuni ale unui sistem de gândire vechi. Teosofi germani ai secolului al VIII-lea: Bengel şi Oetinger. Noţiunile negândite până la capăt la Saint-Martin şi Oetinger şi continuarea modernă a dezvoltării lor cu ajutorul ştiinţei spiritului.

Note




TREPTELE ADEVĂRULUI


Antroposofia este un curent spiritual modern, fundamentat de austriacul Rudolf Steiner (1861–1925), personalitate complexă, dotată cu capacitatea de a dezvolta în mod consecvent şi interactiv atât mistica înaltă bazată pe experienţe interioare care l-au condus la cercetări aprofundate în lumea spirituală, cât şi gândirea riguros ştiinţifică despre spirit, prin opoziţie cu tendinţele materialismului dominant în secolul al XIX-lea şi prima parte a secolului al XX-lea. Materialismul urmărea eliminarea nivelului divin-spiritual din cunoaştere prin contestarea existenţei acestuia în Univers, ceea ce l-a îndreptăţit pe R. Steiner să afirme: „Tragedia materialismului constă în faptul că nu poate înţelege ce este materia“.

Pentru a sintetiza conţinutul de idei al antroposofiei sau ştiinţei despre spirit vom porni de la un principiu de bază formulat chiar de Rudolf Steiner: „Oricărei realităţi materiale din Univers îi corespunde ceva spiritual şi orice realitate spirituală din Univers primeşte la un moment dat expresie în lumea materială“. Întreaga evoluţie, mai întâi biologică şi apoi social-istorică, a umanităţii este o ilustrare vie a acestui principiu. Cunoaşterea directă a resorturilor spirituale ale umanităţii, ca şi cunoaşterea exterioară a materiei, se obţine numai prin eforturi susţinute de perfecţionare a structurilor noastre sufleteşti şi spirituale, pentru a deveni apţi şi demni de dezvoltarea conştientă şi responsabilă a relaţiei omului cu lumea spirituală în toată puritatea indispensabilă acestui scop. Unul din principalele scopuri ale antroposofiei constă în deschiderea căilor cunoaşterii de sine, fapt necesar pentru evoluţia viitoare a omenirii. Atât cunoaşterea de sine cât şi înţelegerea coerentă a lumii interioare şi a ambianţei telurice şi cosmice se pot dobândi prin studiul scrierilor antroposofice, întrucât logica riguroasă a expunerilor oferă gândirii posibilitatea aprecierii valorii acestora, chiar şi în lipsa accesului personal direct la lumile spirituale. Omul apare astfel ca o fiinţă dublă, cu problematică cosmică şi problematică terestră, având sarcina realizării sintezei superioare a acestora.

În consecinţă, antroposofia este ştiinţa despre spirit care ne dă posibilitatea înţelegerii raţiunii de a fi a structurilor şi evenimentelor aparţinând lumii sensibile, precum şi a înlănţuirii acestora în timp şi spaţiu. Ea nu este o fundamentare teoretică pusă la îndemâna unei „secte religioase“, cum încearcă să denigreze unele scrieri mişcarea antroposofică, ci reprezintă calea spirituală de valorificare concretă a forţelor de iubire aduse de Hristos pe Pământ, atât de necesară într-o perioadă în care dezbinarea între oameni se manifestă în toate relaţiile individuale şi de grup. Există, în prezent, antroposofi aparţinând celor mai diferite confesiuni religioase care consideră că au găsit, în sfârşit, în antroposofia lui R. Steiner un limbaj comun capabil să creeze baza pentru o nouă deschidere spirituală către lume, prin înţelegerea corectă a momentului-cheie pentru întreaga evoluţie cosmică pe care l-a reprezentat Evenimentul de pe Golgota de acum 2000 de ani.

Antroposofia nu este teorie, ci cunoaştere vie, ceea ce se reflectă în faptul că a pus toate premisele şi a elaborat soluţii valoroase în diferitele domenii aplicative marcate de consecinţele tuturor situaţiilor de criză caracteristice lumii actuale pe care Rudolf Steiner le-a prevăzut cu 8-9 decenii în urmă. Astfel, pe baza cunoaşterii aprofundate a omului (antropologia antroposofică), Rudolf Steiner, colaboratorii şi urmaşii săi au elaborat principiile şi metodele terapeutice ale medicinii antroposofice, ale agriculturii biodinamice, ale sistemului pedagogic Waldorf, ale tripartiţiei sociale, au dat naştere unui impuls original în arhitectură etc. Putem conchide că antroposofia este totodată o cale de cunoaştere obiectivă, o cale de autocunoaştere şi o cale de viaţă. Ea este prelungirea în Eul omului actual a activităţii lui Hristos, a Logosului care a acţionat de la începutul existenţei Universului.

Mişcarea antroposofică, care s-a separat din mişcarea teosofică, s-a dezvoltat independent, şi numai în mod eronat sau abuziv este asociată cu alte curente şi organizaţii actuale. Ea deschide perspective luminoase educaţiei pentru libertate, iubirii dintre oameni şi colaborării cu natura, iar spiritualitatea românească, constitutiv creştină şi cu o largă deschidere spre înţelegerea integrării omului în Cosmos, este o matrice gata pregătită pentru receptarea şi dezvoltarea acestor imperative ale mileniului III.

biolog dr. PETRE PAPACOSTEA




ÎN LEGĂTURĂ CU PUBLICAREA CONFERINŢELOR LUI RUDOLF STEINER


Baza ştiinţei spiritului orientată antroposofic o constituie lucrările scrise şi publicate de Rudolf Steiner (1861–1925). Pe lângă aceasta, el a ţinut, între 1900–1924, numeroase conferinţe şi cursuri, atât în faţa unui public larg, cât şi pentru membrii Societăţii teosofice, mai târziu ai Societăţii antroposofice. Vorbind în mod liber, el însuşi a dorit iniţial ca aceste conferinţe să nu fie consemnate în scris, deoarece ele erau concepute drept „comunicări orale, nedestinate tiparului“. După ce însă s-au finalizat şi răspândit tot mai numeroase variante incomplete şi eronate după stenogramele şi notiţele auditorilor, s-a văzut nevoit să reglementeze problema acestora. Şi a încredinţat Mariei Steiner von Sivers această misiune. Ei i-a revenit sarcina de a-i desemna pe cei care au dreptul să stenografieze conferinţele, de a asigura administrarea stenogramelor şi revizuirea textelor pentru tipar. Din cauză că, fiind extrem de ocupat, Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuşi textele, decât în cazuri foarte rare, în privinţa tuturor conferinţelor publicate trebuie să se ţină seama de această rezervă a sa: „Va trebui să se aibă în vedere faptul că în stenogramele nerevizuite de mine se găsesc greşeli“.

În legătură cu raportul dintre conferinţele pentru membri, care, la început, erau accesibile numai sub formă de manuscrise tipărite pentru uz intern, şi cărţile sale, destinate publicului larg, Rudolf Steiner îşi exprimă punctul de vedere în lucrarea autobiografică Mein Lebensgang (Viaţa mea), capitolul 35. Cele spuse acolo sunt valabile, în egală măsură, în ceea ce priveşte cursurile ţinute, care se adresau unui cerc restrâns de participanţi, familiarizat cu bazele ştiinţei spiritului.

După moartea Mariei Steiner (1867–1948) s-a trecut, conform indicaţiilor sale, la tipărirea unei ediţii a operelor complete ale lui Rudolf Steiner (Rudolf Steiner – Gesamtausgabe, GA). Volumul de faţă constituie o parte a acestei ediţii.