Biblioteca antroposofică

Rudolf Steiner

RESPONSABILITATEA OMULUI PENTRU EVOLUŢIA LUMII

GA 203

NOTE

Euclid: aprox. 300 î.Ch, Elementele sale oferă învăţăturile de bază pentru întreaga matematică.

Varuna: zeu vedic. Imnurile închinate lui fac parte din cele mai sublime ale Rig Vedei, partea cea mai veche a Vedei. Vezi textul corespunzător în conferinţa lui Rudolf Steiner din 26 decembrie 1920, în Spiritualitatea cosmică şi fizicul uman, GA 202.

Sucul de Soma (în sanscrită): sucul plantei Soma, o specie de Sacrostemma, amestecat cu lapte sau orz şi fermentat, a cărei forţă de a produce extazul era venerată ca fiind zeul „Soma“ ‒ comparabil zeului grec Dionysos.

Piatra înţelepţilor: vezi Rudolf Steiner, Elemente de bază ale esotericii GA 93a, 1976, pp. 39-41 (prezentarea procesului carbonului de la expiraţie, prin asimilaţia plantelor, până la carbon şi la diamant). „Cărbunele este piatra înţelepţilor.“

Novalis: „Cine nu pune mâna pe o carte de matematică cu evlavie şi n-o citeşte ca pe cuvântul lui Dumnezeu, acela nu o înţelege“ (Fragmente matematice).

Şcoli de înţelepciune: Contele Hermann Keyserling (1880-1946), filosof al culturii şi al istoriei, a fondat în 1920 la Darmstadt o „şcoală de înţelepciune“ care s-a manifestat ca adversară a antroposofiei.

Predicator misionar cu numele Frohnmeyer: D.L. Joh. Frohnmeyer, 1850-1921. Pasajul se găseşte în Mişcarea teosofică. Istoria, prezentarea şi critica ei, Stuttgart şi Basel 1920, p. 107: „În prezent, se cizelează o statuie de 9 m a omului ideal: sus cu trăsături «luciferice», jos cu trăsături animalice“ (în ediţia a doua acest pasaj a fost eliminat). Frohnmeyer a preluat această descriere, fără nicio verificare, dintr-un articol al preotului Heinrich Nidekker-Roos, fără indicarea sursei, ca şi cum ar fi fost propria-i constatare.

Astfel de catastrofă: aluzie la Primul Război Mondial şi la urmările acestuia.

Rabindranath Tagore (1861-1945), poet, filosof şi luptător indian.

Un om de ştiinţă din Zürich: vezi „Neue Zurcher Zeitung“, 1920, nr. 2158, 1, Morgenblatt (29 dec.), Ştiinţa spiritului antroposofică semnată M.Sz. (dr. Mieczyslaw Sztern). ‒ Analiza celor două conferinţe ale lui Rudolf Steiner din 6 şi 8 decembrie 1920 de la Zürich, Ştiinţa spiritului antroposofică, rezultatele şi fundamentarea ei ştiinţifică, sună cuvânt cu cuvânt astfel:
„Steiner şi-a început caracterizarea sa a ştiinţei spiritului de orientare antroposofică prin aceea că a pus-o în cea mai strânsă legătură cu cea mai sigură dintre ştiinţe, matematica. [. .. ] Această analogie oarecum frapantă este imediat străvăzută în motivaţia ei şubredă de îndată ce afli mai departe instanţa pe care se sprijină în final pentru precizia cunoaşterii antroposofice: este «trăirea», «înţelegerea intuitivă», «vederea suprasensibilă». Adevărurile matematice nu-şi deduc însă precizia din niciun fel din «intuiţie» sau din «trăire»; este vorba mult mai mult de înţelegerea pur raţională în lanţul închis fără goluri al deducţiilor logice care dau valoare excelentă siguranţei «dovezii matematice». [...] «Punctul matematic», «linia dreaptă», «spaţiul n-dimensional», «diferenţialul», pe scurt, toate noţiunile fundamentale şi axiomele matematicii nu sunt cu nimic «mai puţin adevărate», cu nimic mai precise decât «atomul», «energia» etc. [...] Axiomele nu sunt «absolut», ci numai relativ «adevărate»... ‒ Dr. Sztern a tinut mai târziu o conferinţă împotriva antroposofiei, la 28 mai 1921, cu titlul: Platon, Goethe şi antroposofia“ (vezi „Neue Ziircher Zeitung“, 1921, nr. 805 (2 iunie).

Şcoala noastră Waldorf: fondată în 1919 de Rudolf Steiner şi de Emil Molt ca şcoală pentru copiii şi angajaţii Fabricii de ţigări Waldorf Astoria din Stuttgart. În prezent (1989), pe glob lucrează în sensul pedagogiei de şcoală Waldorf mai mult de 200 de şcoli.

Poziţia preotului şi profesorului Traub: poziţia amintită se găseşte în cartea prof. dr. Friedrich Traub, Rudolf Steiner ca filosof şi teosof, Tubingen, 1919, p. 34: „Acele adevăruri care în viaţa zilnică le accepţi pe încredere sunt detalii ale ştiinţei de valoare limitată. În teosofie este vorba despre valori ultime şi supreme ale concepţiei despre lume. Dacă acolo este suficientă recunoaşterea autoritativă a adevărului, încă nu s-a spus că este la locul ei şi aici. Dimpotrivă, trebuie să cerem ca în problemele de concepţie asupra lumii fiecare să stea pe picioarele proprii şi să nu accepte pur şi simplu ceea ce-i prevestesc alţii. Dacă aş ajunge vreodată în situaţia de a trebui să îndrăznesc ceva mare în domeniul adevărurilor de şcoală, de exemplu faptul că Alexandru cel Mare a distrus regatul Persiei sau că Hanibal a trecut Alpii, dacă aş ajunge la convingerea că de un asemenea adevăr depind viaţa şi fericirea, nu m-aş mai mulţumi cu acea acceptare bazată pe autoritate străină, ci aş apela la totul pentru a obţine o certitudine independentă“.

Adam Smith, 1723-1790, filosof şi sociolog englez.

Johann Gottlieb Fichte, 1762-1814.
Friedrich Wilhelm Joseph von Schelling, 1775-1854.
Georg Wilhelm Hegel, 1770-1831.

Schiller, Scrisori despre educaţia estetică a omului: adresate baronului Friedrich Christian von Schleswig-Holstein-Sonderburg Augustenburg, pierdute la incendiul castelului Christianburg din Copenhaga în februarie 1794, reconstituite de Schiller şi publicate de acesta într-o prelucrare lărgită în 1795, în revista „Horen“.

Ralph Waldo Trine, 1866-1958, scriitor şi filosof american: aici, referirea se face la serierea sa cea mai răspândită, În armonie cu infinitul, New York, 1897.

Christian Science: mişcare fondată de Mrs. Mary Baker-Eddy, formă religios-bisericească care a fost acceptată şi în Germania.

„Şcoli de înţelepciune“: vezi nota 6. Şi Tagore a fondat o şcoală de înţelepciune şi a fost invitat la Darnstadt în 1921.

Legea conservării materiei: formulată în 1789 de Antoine Laurent Lavoisier, 1743-1794, chimist francez şi fondatorul chimiei noi.
Legea conservării energiei: stabilită de Julius Robert Meyer, 1814-1878, în anul 1842, medic şi cercetător al naturii, la care trebuie să observăm că „lucrul nu a trecut în sufletele oamenilor în mod fin spiritual, cum a fost tratat de Meyer, ci într-un mod mult mai grosolan“ (Joule, Helmholz). Vezi Rudolf Steiner, conferinţa din 16 aprilie 1918, în Moartea pământeană şi viaţa cosmică, GA 181.

Alfred Russel Wallace, 1823-1913, zoolog englez: The Wonderfull Century, its Successes and its Failures, New York, 1898. Citatul nu este textual, ci este un rezumat al gândurilor acestei cărţi.

Între două afirmaţii opuse adevărul se află undeva la mijloc: vezi Aristotel, Etica nicomahică, II/8.

O istorioară drăguţă: este vorba de o aniversare a Institutului de stomatologie al Universităţii Zürich, ţinută la 14 ianuarie 1921 în aula Universităţii, cu care prilej dr. Alfred Gysi a conferenţiat despre „Cariile dentare, prevenirea şi urmările neglijării lor“. În această conferinţă antroposofia nu a fost pomenită şi nici nu a avut loc vreo discuţie despre ea. La banchetul care a urmat, la casa de întâlnire a membrilor breslei, prof. dr. Oskar Romer, directorul Institutului de stomatologie al Universităţii din Leipzig, a rostit totuşi o cuvântare, ca reprezentant al acestui institut, dedicată merituosului conducător al Institutului din Zürich, dr. A. Gysi (devenit curând după aceea profesor-lector), în care a făcut referire la studiile antroposofice ale acestuia. Observaţia menţionată de Rudolf Steiner ar putea fi legată de această cuvântare. ‒ La rândul său, prof. Romer a ţinut o conferinţă „Despre caria dentară fără putrezirea dintelui. În legătură cu rezultatele cercetării spiritului lui Rudolf Steiner“ (Stuttgart 1921). ‒ Citatul „În inteiorul naturii nu pătrunde niciun spirit creat“ provine dintr-o poezie a medicului elveţian, botanist şi poet, Haller (1708-1777) şi este respinsă de Goethe într-o poezie-protest : „În orice caz. Fizicianului“ (1820).

Panteismul este un reproş preferat: vezi Otto Zimmermann, Rătăciri antroposofice, în „Stimmen der şi Zeit“, vol. 95, caiet 4, pp. 335 şi urm.: „Antroposofia, în măsura în care a ieşit la lumină în tipărituri, este panteistă. Neclar este cel mult ce fel de panteism preferă ea“ etc.

„Kommender Tag“ şi „Futurum“: „Der Kommender Tag, Societate pe acţiuni pentru încurajarea valorilor economice şi spirituale“, fondată la 13 martie 19201a Stuttgart; vezi prospectul de fondare a SA. Kommender Tag din martie 1920. Vezi şi Ideea Kommender Tag de Emil Leinhas, Stuttgart, 1921. ‒ „Futurum SA, Societate economică pentru impulsionarea internaţională a valorilor economce şi spirituale“, fondată la 16 iunie 1920 la Dornach/Solothurn.

Am fost opt ani la rând educator: la recomandarea profesorului Karl Julius Schroer, profesorului său de istoria literaturii de la Universitatea tehnică din Viena 1884-1890, Rudolf Steiner a fost activ între anii 1884-1890 în casa importatorului de bumbac Ladislau Specht, Viena, ca educator al celor patru fii ai acestuia.

Poarta iniţierii (Iniţierea): Un Misteriu rosicrucian, în GA 14.

Postacţiunile marii crize a anului 1873: criza mondială din 1873, care a plecat de la Bursa vieneză şi s-a extins ulterior la ramurile comerţului şi industriei mondiale, a fost provocată de evoluţia tehnică (mecanizarea întreprinderilor), care a condus la creşterea comerţului mondial, la stabilizarea capitalului şi la supraproducţie.

Eugene Bontoux, 1820 sau 1824-1904, om al finanţelor francez, director general al Gării de Sud, mai târziu fabricant şi constructor de trenuri (Ungaria, Serbia etc.). Fondator al Union générale, Paris, cu banii legitimiştilor şi clericilor, care a falimentat în 1882. Printre altele, el a scris: Etude sur la Compagnie du chernins de fer Sud Autrichiens-Lombards, rapport au Conseil d’administration, Paris 1866. ‒ La Hongrie et l’alimentation de l’Europe, Paris, 1862-1869, 2 vol.

Celebrul crah Bontoux: criza de bursă din anul 1882 care a fost legată de un număr de fundaţii ale lui Bontoux, mai ales Union générale Banque de Lyon et de la Loire şi de speculaţii de bursă. ‒ Vezi Fr. Perrot, Cazul Bontoux şi cea mai nouă criză de bursă internaţională, Heidelberg; vezi şi Eugene Bontoux, L’Union generale sa vie, sa mort, son programme, Paris, 1888.

Leo Troţki, 1879-1940, bolşevic, conducător al revoluţiei bolşevice împreună cu Vladimir Ilici Lenin (1870-1924).

„Despre Goetheanumul lui Steiner de la Dornach...“: cele şase citate care urmează au fost preluate de conferenţiar din cartea O privire spre viitor? Prietenilor astrologiei ştiinţifice de Elsbeth Ebertin, Freiburg (Baden) 1921, pp. 62-63. Primul, al treilea şi al şaselea citat sunt luate dintr-un articol intitulat „Templul de la Dornach“, din revista „Der Leuchtturm“, Lorch (Wurttemberg), octombrie 1920. Citatele al doilea, al patrulea şi al cincilea se află în textul original al Elsbethei Ebertin.

Generali deosebit de influenţi: aluzie a conferenţiarului la exploatarea grotescă a prieteniei sale personale cu şeful Statului Major Generalul Helmuth von Moltke care a dus la afirmaţia absurdă a adversarilor că el ar fi părtaş la pierderea bătăliei de pe Marna din 1914.

Aş fi un mason deosebit de periculos: nu se cunoaşte o dovadă documentară pentru acest zvon. Vezi Povestea vieţii mele, GA 28, capitolul XXXVI. Afirmaţia că Rudolf Steiner ar fi „iezuit“ (mai târziu „elev iezuit“) a apărut în 1901. În conferinţa din 24 mai 1920, în Filosofia lui Toma din Aquino, GA 74, 1967, pp. 106-107 se spune: Eu am scris atunci Concepţii despre lume şi despre viaţă în secolul al XIX-lea (în prezent Enigme ale filosofiei, GA 18). Aici, la p. 172 găsiţi următoarea frază: „Aceşti gânditori ştiau într-adevăr să se mişte în lumea ideilor fără a-şi încorpora această lume într-o formă grosolan-sensibilă“. Astfel am vorbit despre scolastică şi apoi şi despre gânditorii catolici, care reluaseră atunci studiul scolasticii: gânditorii catolici care se străduiesc, în prezent, să înnoiască această artă a gândirii sunt, în această privinţă, demni de toată atenţia. Întotdeauna va fi valabil ceea ce spune unul dintre ei, preotul iezuit Joseph Kleugten, în cartea sa Filosofia preistoriei (Innsbruck, 1878): „Totuşi aceasta a avut ca urmare că s-a spus atunci că eu însumi aş fi un iezuit camuflat“. ‒ C.S. Picht spune: La München s-a răspândit la sfârşitul primului deceniu al secolului zvonul că Rudolf Steiner ar fi fost educat în mănăstirea iezuită Kalcksburg de lângă Viena, apoi s-a spus că ar fi fost văzut la colegiul iezuit morav Bojkovitz, la răsărit de Brünn; în final, teosoful Franz Hartmann a mărturisit Anniei Besant, preşedinta Societăţii teosofice, că el îl consideră pe Rudolf Steiner iezuit, ceea ce Besant i-a repetat lui Rudolf Steiner în 1909, în timp ce, pentru a sublinia cât o înveseleşte această afirmaţie, a adăugat că Hartmann a considerat-o şi pe ea iezuită. Cu toate acestea, Annie Besant nu a pregetat la adunarea generală a Societății ei de la Adyar, în 1912, să-l numească pe Rudolf Steiner în mod oficial „elev iezuit“, ceea ce l-a determinat să respingă această afirmaţie realizând o schiţă a vieţii sale sub forma unei conferinţe (tipărită în Contribuţii la ediţia completă Rudolf Steiner, nr. 83/84, Paşti, 1984).

Este necesar să existe o anumită grijă: colaboratorii Goetheanumului au organizat preventiv o pază proprie contra incendiilor. S-a înfiinţat un serviciu de pază permanent. Cu toate acestea, Goetheanumul, o clădire construită din lemn, a căzut pradă flăcărilor în noaptea de Anul Nou, ca urmare a unei incendieri premeditate. În acelaşi loc a fost ridicat un al doilea Goetheanum, după modelul-machetă făcut de Rudolf Steiner (m. 1925), o construcţie din beton şi cu forme corespunzătoare pentru acest material.

Entităţile luciferice şi ahrimanice: privitor la ierarhii (Angeloi, Arhangheli, Arhai, Exusiai, Dynamis, Kyriotetes, Tronuri, Heruvimi, Serafimi), vezi Rudolf Steiner Ierarhiile spirituale şi oglindirea lor în lumea fizică. Zodiac, Planete, Cosmos, GA 110. Privitor la forţele active în evoluţia umanităţii, vezi Rudolf Steiner, Ştiinţa ocultă în schiţă (1910), GA 13; vezi şi Rudolf Steiner, Luciferic şi ahrimanic în relaţia lor cu omul, în Filosofie şi antroposofie, GA 35 etc.

Nirvana („stingerea“): este denumirea indiană pentru scopul suprem al năzuinţei şi strădaniei omului şi cel mai înalt lăcaş care poate fi atins numai de aleşi, prin obţinerea cunoaşterii supreme şi prin desprinderea de orice dorinţă pământeană.

Războiul care a avut loc între China şi Japonia: războiul, izbucnit în 1894, s-a terminat în 1895 prin Pacea de la Schimonseki. China s-a obligat să plătească Japoniei o despăgubire de război de 200 taeli (600 milioane de mărci), în şapte rate anuale.

„Regula de aur a ştiinţei moderne a spiritului de orientare antroposofică“: în baza regulii de aur a mecanicii, care exprimă faptul că nu se poate economisi travaliul prin niciun mecanism. De exemplu, dacă printr-un scripete se poate reduce forţa, aceasta trebuie să acţioneze, în schimb, timp mai îndelungat.

Creierul produce gânduri: vezi Carl Vogt, Scrisori filosofice pentru oamenii cultivaţi din toate oraşele, Stuttgart şi Tübingen, 1845, p. 206: „Orice cercetător al naturii va ajunge, cred eu, conform unei gândiri consecvente, la părerea că toate capacităţile pe care noi le cuprindem sub numele de activităţi sufleteşti sunt doar funcţii ale substanţei creierului, sau, pentru a mă exprima puţin mai grosolan, că gândurile se află cu creierul în acelaşi raport în care se află fierea cu ficatul sau urina cu rinichii. A admite un suflet care se foloseşte de creier ca de un instrument cu care poate lucra aşa cum îi place este o aberaţie“. În cea de a doua ediţie, augmentată şi îmbunătăţită, Giessen, 1854, p. 323, acest pasaj este repetat, cu adăugarea unui citat din Jacob Moleschott, Circuitul vieţii, Mainz, 1852, p. 402: „Comparaţia este inacceptabilă când se înţelege în ce sens transpune Vogt punctul de comparat. Creierul este tot atât de indispensabil pentru elaborarea gândurilor ca şi ficatul pentru secreţia fierii şi rinichiul pentru excreţia urinei“.

Despre unele stări nebuloase vechi: aluzie la teoria Kant Laplace.

Adolf Harnack: Fiinţa creştinismului, Leipzig, 1900.

Nicolaus Copernicus, 1473-1543, astronom, fondatorul imaginii heliocentrice a lumii.

„Cântă-mi, o, Muză...“: vers introductiv la Iliada lui Homer.
Eschil, 525-456 î.Ch., clasic al tragediei greceşti.

Ernst Haeckel: Enigmele lumii. Studii asupra filosofiei moniste, 1899.

Eugen Kühnemann, 1868-1946, filosof, autorul cărţii Deutschland und Amerika.

Franz Xavier, 1506-1552, cofondator al ordinului iezuiţilor, misionar în India şi Japonia. Declarat sfânt în 1622.

Aristarh din Samos, aprox. 320-250 î.Ch., astronom grec.

Galileo Galilei, 1564-1642, cercetător italian al naturii. La procesul din faţa tribunalului inchizitorial din Roma 1632, Galilei a trebuit să se dezică de învăţătura lui Copernic despre sistemul heliocentric.

Max Dessoir, 1867-1947, filosof.

Friedrich Gogarten, 1889-1931, teolog evanghelic: Ştiinţa spiritului a lui Rudolf Steiner şi creştinismul, Stuttgart, 1920.
Wilhelm Bruhns, preot lic.: Antroposofie teosofică. Din natura şi ştiinţa spiritului, vol. 775, Leipzig şi Berlin, 1921.
Kurt Leese, preot lic.: Teosofia modernă şi înţelegerea curentelor spirituale ale prezentului, Berlin, 1921.

În cartea mea Enigmele sufletului: 1917, GA 21. În capitolul al doilea al cărţii Max Dessoir despre antroposofie, „De dincolo de suflet, ştiinţele oculte în perspectivă critică“, Rudolf Steiner analizează concepţia lui Max Dessoir. Episodul menţionat se găseşte la pp. 32 şi urm. ale cărţii lui Dessoir şi este citat de Rudolf Steiner şi la p. 66 în Enigmele filosofiei.

Max Scheler, filosof, 1874-1928.

Ceea ce vorbim este înţelepciunea lui Dumnezeu: 1 Corinteni 2, 7-12.

Acestea, desigur, sunt citate din Goethe!: din poezia Cuvinte primordiale. Orficele.

În cunoscutul ziar „Berliner Tageblatt“ se publică un articol: este vorba de un articol al lui Christian Bouchholtz, intitulat „Berlinul superstiţios. Şcoli oculte populare şi laboratoare spiritiste“, din nr. 39 de marţi 25 ianuarie 1921 al ziarului „Berliner Tageblatt“. Deja la 26 ianuarie a apărut un extras din acesta în englezescul „Daily Telegraph“. Dr. Roman Boss a scris atunci o replică, „Rudolf Steiner şi Goetheanumul“, pe care a încercat s-o strecoare în presa elveţiană (vezi, de exemplu, „Der Rheinthaler“, Alstatten, 28 februarie 1921).

Are îndatorirea de a-şi căuta sursele: în cele ce urmează este vorba despre primele două articole din numărul din februarie al ziarului „Die Tat“: J.W. Hauer, „Antroposofia ca o cale spre spirit“, şi Walter Johannes Stein, „Antroposofia ca monism şi ca teosofie“. În legătură cu acestea, Rudalf Steiner a spus următoarele:

Aş vrea să vă mai comunic, tot din acest caiet al lui „Die Tat“, o mică drăgălăşenie privitoare la simpla apărare.

Dragul nostru prieten dr. Stein a publicat într-un articol scris cu mult sens şi râvnă această replică de contestare a articolului lui Hauer. Dar ce se obţine cu astfel de contestări? Acest Hauer a obţinut în conferinţele anterioare măiestria de a spune că între prima şi a doua ediţie a Filosofiei libertăţii s-ar găsi deosebiri care-ţi fac părul măciucă. Acest lucru îl afirmă în legătură cu disertaţia prietenului nostru dr. Stein şi-i reproşează că nu ar fi ţinut seama de faptul că există o astfel de deosebire între prima şi a doua ediţie a Filosofiei libertăţii. Dr. Stein, bineînţeles, ar fi putut replica că atunci când şi-a scris disertaţia ediţia a doua încă nu apăruse. Se reproşează dr. Stein că şi-a scris textul pe baza ediţiei nemodificate a Filosofiei libertăţii. Da, dar Filosofia libertăţii nici nu apăruse în noua ediţie. Oricum, dr. Stein a citat numai după prima ediţie, şi tot ce spune se referă la prima ediţie şi aceasta o precizează în articolul său. J.W. Hauer, care de altfel trece şi drept un învăţător al tineretului, după câte mi se spune, afirmă următoarele: „Oricine poate verifica dacă concepţia mea este justă, dacă îşi dă osteneala să citească în întregime articolul lui Steiner despre Büchner. De ce spune dr. Stein (p. 831 din articolul său) că eu «repet după el» că ar fi pus la baza cărţii sale a doua ediţie a Filosofiei libertăţii şi că acest lucru este «neadevărat»? La înţelegeri greşite neintenţionate se spune îndeobşte «nepotrivit».

Vedeţi, în anumite condiţii aceşti oameni sunt chiar sensibili! ‒ Şi este oare o calomnie răutăcioasă dacă fac o astfel de afirmaţie, când dr. Stein indică la citatele sale numai numărul paginii celei de a doua ediţii, fără notă de subsol? Nu este un obicei ştiinţific acela de a reda textul unei prime ediţii punând numerele paginilor din ediţia a doua, fără nici o menţiune“.

În realitate, acest om a făcut ticăloşia de a spune că dr. Stein şi-a scris cartea numai pe baza primei ediţii a Filosofiei libertăţii. Dr. J.W. Hauer reproşează dr. Stein că nu analizează ceea ce încă nu ar fi antroposofie în prima ediţie a Filosofiei libertăţii, ci s-a orientat în mod incorect numai după ediţia a doua, fapt prin care el se face vinovat de omisiune: el a citat numai prima ediţie; abia după ce cartea lui Stein a fost gata şi trebuia să intre la tipar a apărut a doua ediţie a Filosofiei libertăţii şi el a inserat paginile ediţiei a doua, dar nu a modificat nimic în citate. Hauer i-a reproşat dr. Stein că ar fi pus la baza cărţii sale cea de a doua ediţie a Filosofiei libertăţii care a inserat paginile după ediţia a doua, pe care eu numai aş fi recoafat-o. Stein însă a citat după ediţia întâia, numai că a uitat să facă, după apariţia celei de a doua ediţii, menţiunea că citatele sunt din prima ediţie şi numai numărul paginilor este luat din ediţia a doua. Hauer conchide însă din această omisiune a lui Stein că acesta trece sub tăcere faptul că în această ediţie a Filosofiei libertăţii eu mi-aş fi schimbat total concepţia despre lume, şi spune cititorilor că este corect ceea ce se află în cea de a doua ediţie, nu ceea ce se găseşte în prima ediţie. Aşadar, un astfel de jeg nu intră în problema de fond, ci se eschivează prin astfel de subterfugii. Aceasta este ceea ce se obţine prin astfel de apărări. Astfel de oameni pot întotdeauna să găsească subterfugii pentru că oricând se pot ivi asemenea situaţii. Cu astfel de lucruri îţi poţi irosi timpul. La ce ar folosi, de exemplu, dacă aş respinge ceea ce este scris la sfârşitul articolului acestui J.W. Hauer: „Dr. Steiner el însuşi (Memoriu asupra despărţirii Societăţii antroposofice de Societatea teosofică, publicat de dr. Hubbe-Scleiden, Leipzig, 1913, p. 64), preluat prin doamna Besant la 24 octombrie 1902 în şcoala esoterică a Societăţii teosofice“.

Faptul că această şcoală esoterică nu are nicio valoare şi că nu oferă nimic putea spune numai cineva care a cunoscut-o! Pentru a discuta toate aceste aspecte ar trebui făcute tot felul de dezbateri, ceea ce ar duce la discuţii fără sfârşit.

Este important să se pună într-o lumina corectă: întrucât blocul stenogramei se termină aici, sfârşitul conferinţei nu este lipsit de lacune.

Anul 333 după Misteriul de pe Golgota: potrivit datelor furnizate de Rudolf Steiner, cea de a patra cultură, cea greco-latină, a durat de la 747 î.Ch. până la 1413 d.Ch. Astfel, 333 este exact mijlocul acestui interval.

Cimabue, 1240-1302, pictor italian

Giotto di Bondone, aproximativ 1266-1337, pictor italian.

Adolf Harnack, 1851-1930, teolog: vezi Esenţa creştinismului, 16 conferinţe, Berlin, 1899-1900.

Dr. Roman Boos, 1889-1952, specialist în ştiinţe sociale, scriitor şi orator.

Am ţinut o conferinţă la Hengelo: o broşură, „Gebr. Storck & Co. Maschinenfabrick Hengelo/Holland“, se află încă în biblioteca lui Rudolf Steiner.

O carte care tratează probleme filosofice: Jurgen Bona Meyer, 1829-1897, profesor de filosofie la Bonn, Probleme filosofice ale timpului. Ediţia a doua adăugită şi îmbunătăţită, Bonn, 1874, XVIII, p. 466. Arnold Dodel, 1843-1908, profesor de botanică la Universitatea din Zürich şi scriitor. Exemplarul de carte menţionat de Rudolf Steiner există în biblioteca lăsată de acesta. Dodel a prelucrat-o până la pagina 114 şi a făcut observaţii de cele mai multe ori sarcastice pe marginea ei. Întrucât în conferinţă se menţionează caracterul lor simptomatic, să amintim câteva dintre acestea: „Frază frumoasă?“ ‒ „Filosofii se refugiază întotdeauna în domeniul de neapropiat al metafizicii, atunci când ajung în conflict cu cel fizic, şiret?“ ‒ „Rătăcire?“ ‒ „Aici, autorul a trecut fără îndoială peste Darwin“ ‒ „Insolent, dragă domnule!“ ‒ „Miroase a sofism!“ ‒ „Pe noi, materialiştii, cu siguranţă că nu!“ ‒ „Aşadar, lumea exterioară totuşi există!“ ‒ „Aşadar, niciunul dintre materialişti nu a gândit profund? “ ‒ „Flăcăul vorbeşte ca un papă! “ ‒ „Eu cred că unii materialişti sunt capete mai clare decât acest profesor de filosofie dogmatizator şi care blesteamă! “ ‒ „Autorul sporovăieşte tâmpenii!“ ‒ „Totuşi, dragul meu! “ ‒ „Inepţie! “ ‒ „Sufletele florilor lui Fechner mă îngrozesc! “ ‒ „Autorul face previziuni! “ ‒ „Profesorul de filosofie vrea să ne dăscălească! “ ‒ „Băiatul se smiorcăie!??? “ ‒ „Ce infailibil este filosoful! “ ‒ „Să-l ia dracul pe critic! “ ‒ „Aşa! Aici filosoful îşi întoarce mânecile pe dos! Ia să vedem! “ ‒ „Dragă domnule, la această întrebare eşti incapabil să răspunzi. “ ‒ „Aha, palida invidie te-a orbit! “ ‒ „Aliluia critic! De mult tu vei fi fost uitat, când opera monumentală a lui Darwin încă va fi admirată! “ ‒ Prelucrarea se termină la pagina 114 cu notaţia: „Salut et bénédiction là-dessus! Bucuros am fi renunţat la aceasta. Zürich, 30 septembrie 1874, A.D.“

Jan Stuten, 1890-1948, muzician, plastician, scenograf şi actor olandez: pe lângă multe alte compoziţii muzicale a scris muzică pentru Faustul lui Goethe, pentru reprezentaţiile întregului Faust ţinut la Goetheanum, Dornach/Elveţia.

Un om împărţea manifeste: este vorba de un manifest al învăţatului şi adversarului olandez dr. H.K.E. De Jong, de la Haga, parţial reprodus în scrierea aţâţătoare a lui M. Kully Secretele templului de la Dornach, partea a doua, Basel 1921, p.4.

Prof. dr. med. Hugo Fuchs: director al Institutului de Anatomie din Göttingen. În „Göttinger Tagesblatt“, 1920 (26, 27 mai), el a încercat să discrediteze la maximum ştiinţa spiritului de orientare antroposofică şi strădaniile asociaţiei pentru „tripartiţia organismului social“, şi-a folosit şi prelegerile pentru a-şi aţâţa în acest sens ascultătorii, ceea ce a făcut necesară pregătirea de urgenţă a unei conferinţe explicative organizate de Societatea antroposofică şi de asociaţia mai sus amintită. La 25 februarie 1921 avusese loc la Göttingen, în legătură cu aţâţările prof. Fuchs în problema Sileziei Superioare, o adunare de protest împotriva asociaţiei. Adunarea de răspuns prevăzută de asociaţie a fost interzisă ‒ în mod sigur sub influenţa exercitată de cei din Göttingen (vezi revista săptămânală „Tripartiţia organismului social“, Stuttgart, 1920, nr. 4, 1921, nr. 36 şi 40).

Grupul statuar din punctul central al clădirii noastre: grupul plastic realizat în lemn de Rudolf Steiner, înfăţişând pe reprezentantul omenirii între Lucifer şi Ahriman, grup plastic care a supravieţuit primului Goetheanum şi este amplasat în prezent în cel de al doilea Goetheanum, la Dornach, Elveţia.

Elohim: în textul ebraic al Genezei, Luther a folosit în locul acestui cuvânt expresia „Dumnezeu în general“. Cuvântul ebraic Elohim trezea în vechii înţelepţi ebraici reprezentarea unui grup de entităţi spirituale care îşi uneau activităţile în vederea unui scop comun, omul Pământului actual.

Eterul caloric: trebuie deosebite eterurile caloric, luminos, sonor (chimic) şi al vieţii. Vezi Rudolf Steiner Misterul bibilic al Genezei, GA 122.

Nephesch: vezi Misterul bibilic al Genezei, GA 122, 1976, p. 180, şi Antropologia ştiinţei spiritului, GA 107, 1973, p. 271.

Cuvintele atât de puternice rostite de Pavel: 1 Cor. 15, 14.

Creştinismul a devenit religie de stat: în 324, prin împăratul Constantin I.

Iulian Apostatul: împărat roman, 361-363: vezi Rudolf Steiner, Pietre de construcţie pentru înţelegerea Misteriului de pe Golgota, GA 175, conferinţa din 19 aprilie 1917.

Cel de al optulea Conciliu de la Constantinopol: vezi Istoria idealismului de Otto Willmann, ed. 1, 1894, vol. II, par. 54, p. III.

Apollonius din Tyana: magician, sec. I d.Chr.

Gimnosofişti: nume dat de greci filosofilor indieni care îşi impuneau contemplaţia şi asceza cea mai severă. Ei dispreţuiau orice fel de îmbrăcăminte.

Potrivit biografului său: Philostratus, Flavius cel Bătrân, sofist şi retor grec.

Ce înseamnă cuvântul paulinic: Cor. I, 15, 14.

Helmholz a citit cuvânt cu cuvânt un text: la Adunarea generală de la Weimar din 1892 a Societăţii Goethe, „Presimţirile lui Goethe cu privire la ideile ştiinţei naturii“. Textul conferinţei a fost tipărit în caietul pe luna iulie al revistei „Deutsche Rundschau“, Berlin, şi a apărut apoi ca broşură, Berlin 1892. ‒ Vezi şi Rudolf Steiner Viaţa mea, GA 28, 1962, p. 200.