Rudolf Steiner

CUM ÎL POATE REGĂSI OMENIREA PE CHRISTOS?

GA 187

Indicaţii relativ la această ediţie

Prezentul volum din Opere complete aduce conferinţe dintr-un timp agitat. Primul Război Mondial tocmai se încheiase. Împăratul german abdicase, Republica de la Weimar se născuse în Germania prin Revoluţia din noiembrie. Era unul dintre acele momente în care viaţa istorică taie respiraţia, în care Noul apare posibil şi viitorul stă, dintr-o dată, ca deschis.

În acţiunea lui Rudolf Steiner este momentul crucial dintre marile serii de conferinţe de la Berlin şi Dornach din timpul războiului şi devenirea sa activă în Mişcarea de tripartiţie din primăvara anului 1919. Chiar dacă afară domneau sărăcia şi pustiirea, publicul era deosebit de deschis faţă de Nou. Eliberaţi de presiunea războiului ce durase ani de-a rândul, oamenii doreau să preia speranţă din acest prim Crăciun petrecut în pace şi aşteptau de la o Mişcare spirituală impulsuri care să poată pătrunde nemijlocit în viaţă. Această capacitate de primire a publicului i-a făcut posibil lui Rudolf Steiner să dezbată aspecte dificile ale cercetării spiritual-ştiinţifice într-un mod parţial nou, şi deosebit de energic. Trecutul şi viitorul au devenit vii. Deosebit de importante sunt, pe lângă expunerile despre moştenirile luciferice din viaţa noastră spirituală, multiplele indicaţii referitoare la înlocuirea Spiritelor formei de către Spiritele personalităţii în viaţa spirituală a omenirii. Ca revelaţie a Spiritelor personalităţii păşeşte ştiinţa spirituală modernă în lume.

Ca introducere, volumul conţine conferinţa de Crăciun de la Basel din 22 decembrie 1918, «Naşterea creştinismului în sufletul omenesc», în care motivul creştinismului în legătura sa cu sărbătoarea Crăciunului, care străbate întregul volum, se află în punctul central.

Încheierea o formează cele două conferinţe grave de la răspântia anului 1918/1919, editate de Marie Steiner în 1940 sub titlul «Sentimente de ajun de Anul Nou şi perspective asupra Noului An». Schimbarea anului a  creat o dispoziţie deosebit de adecvată pentru a descrie şi aspecte care dădeau (şi dau!) de gândit prezentului de atunci (şi de acum): acţiunea demonilor ahrimanici care se opun prezentului, starea sufletească a politicienilor care au fost implicaţi în izbucnirea războiului şi scindarea personalităţii la anumite personalităţi conducătoare.

Pentru ediţia a patra din 1995, volumul a fost revăzut de Ulla Trapp. Cele câteva pasaje neclare au putut fi corectate prin confruntarea cu stenograma originară; corecturile corespunzătoare sunt expuse la indicaţiile pe pagini. S-au preluat în plus notiţele lui Rudolf Steiner referitoare la conferinţa din 28 decembrie 1918, şi un registru de nume; indicaţiile au fost extinse.

Sursa textului: Conferinţele au fost stenografiate de către stenografa de profesie Helene Finckh (1883-1960). Prezenta ediţie are la bază transcrierea stenogramei de către ea în text lizibil.

Titlul volumului a fost dat de Marie Steiner la prima ediţie din 1938.

Desenele din text au fost executate după cele furnizate de stenografă. Nu au putut fi obţinute desenele originale de pe tablă.

Operele lui Rudolf Steiner din cadrul Ediţiei complete (GA) sunt redate în Note prin numărul de bibliografie.

NOTE

CONFERINȚA I

1. Nikolaus von der Flüe, 1417-1487. Mistic, numit şi „Fratele Klaus”.


2. a povestit el însuşi despre sine…: conform biografiei «Fratele Klaus» «Bruder Klaus» de Robert Durrer, Samen 1917-1921. Vezi şi Johannes Hemleben, «Nikolaus von Flüe», Frauenfeld/Stuttgart 1977.


3. Şi dacă nu veţi deveni ca nişte copilaşi…: Matei 18, 3.


4. tocmai că dispare treptat în trupul fizic pe măsură ce acesta creşte…: această frază a fost corectată după compararea textului cu stenograma originară. În ediţiile anterioare, ea suna, în mod eronat: „tocmai că dispare din trupul fizic pe măsură ce acesta creşte…”.


5. Eu sunt cu voi…: Matei 28, 20.


6. Angelus Silesius, 1624-1677. «Călătorul heruvimic»  «Cherubinischer Wandersmann».


7. Împărăţia mea nu este…: Ioan 18, 36.

CONFERINȚA a II-a

1. Creştinismul ca fapt mistic şi misteriile antichităţii, «Das Christentum als mystische Tatsache und die Mysterien des Altertums» (1902, GA 8).


2. după cum am expus recent aici: în conferinţa din 20 decembrie 1918, din Cerinţele sociale ale timpului nostru. În situaţia modificată, «Die soziale Grundforderung unserer Zeit. In geänderter Zeidage»,GA 186.

CONFERINȚA a III-a

1. în ultima duminică: vezi prima conferinţă a acestui volum.


2. în articolul meu: «Lucifericul şi ahrimanicul în raportul lor cu omul» (1918), tipărit în volumul Filozofie şi antroposofie, «Philosophie und Anthroposophie», «Geschichtliche Symptomatologie», GA 35.


3. cu câtva timp în urmă: pe 27 octombrie 1918. Conferinţa este tipărită în Simptomatologie istorică, GA 185.


4. consideraţiile pe care le-am organizat mai înainte aici: vezi conferinţa din 11 ianuarie 1918 din volumul Adevăruri ale misteriilor şi impulsuri de Crăciun. Vechi mituri şi semnificaţia lor, «Mysterienwahrheiten und Weihnachtsimpulse. Alte Mythen und ihre Bedeutung», GA 180.


5. David Lloyd George, 1863-1945, ministru britanic începând din 1905, între 1916 şi 1922 prim-ministru.


6. „…s-au pierdut”: acest pasaj a fost corectat prin compararea textului cu stenograma originală. În ediţiile precedente se spunea „au fost prelucrate”.


7. Alfred Jeremias, 1864-1935, teolog. Locul unde s-a exprimat Jeremias despre fiinţa Jaldabaoth nu a putut fi stabilit.


8. Despre o fiinţă spirituală Jaldabaoth: despre această fiinţă Jaldabaoth vezi Eugen Heinrich Schmitt, «Gnosa. Bazele concepţiei despre lume ale unei culturi nobile», «Die Gnosis. Grundlagen der Weltanschauung einer edleren Kultur», Leipzig 1903, volumul I (Gnosa antichităţii), capitolul «Ophites»; ca şi G. R. S. Mead, «Fragmente ale unei credinţe dispărute», «Fragmente eines verschollenen Glaubens», Berlin 1902, capitolul «Un sistem care apare fără nume la Ireneu».


9. Platon, 427-347 î.Ch., „…că omul îşi aminteşte cea ce a trăit el înainte de această lume fizică, în lumea spirituală”: vezi «Menon» al lui Platon, capitolul 15.


10. Aristotel, 384-322 î.Ch.


11. Socrate, 469-399 î.Ch.


12. Manes, 215-276.


13. Aurelius Augustinus, 354-430, părinte al Bisericii.


14. Johannes Scotus Eriugena, 810-877, opera principală: «De divisione naturae».

CONFERINȚA a IV-a

1. Poarta omului: treptele iniţierii egiptene sunt descrise în cartea «Mistagogul sau despre originea şi naşterea tuturor mistriilor şi a ieroglifelor celor vechi, care au legături cu francmasoneria, transmise din cele mai vechi izvoare şi cercetate de un francmason veritabil», apărută anonim la Osnabrück şi Hamm, 1789.


2. Aceasta au spus-o oameni foarte inteligenţi: vezi în acest sens expunerile lui David Friedrich Strauß despre «Local pentru sufletele omeneşti decedate» în «Vechea şi noua credinţă», pag. 41.
   


3. Poarta morţii: vezi nota 1
   


4. Christophor: vezi nota 1
   


5. Datele în completare, conţinute doar parţial în ediţiile anterioare relativ la desen sunt preluate din documentele stenografei.
   


6. Jakob Böhme, 1575-1624: «Aurora», cap. 11.
   


7. Convorbire dintre Goethe şi Schiller: în Lucrările de ştiinţele naturii ale lui Goethe, editate şi comentate de Rudolf Steiner în «Literatura naţională germană a lui Kürschner (1883/97), vol. 1, pag. 111, reeditare Dornach 1975, GA 1a.
   


8. pasajul din Shakespeare: Hamlet, actul 5, scena 1.
   


9. În ultimul ciclu de la Leipzig: Christos şi lumea spirituală. Despre căutarea sfântului Graal, GA 149.

CONFERINȚA a V-a

1. în conferinţele publice… o afirmaţie filosofică… cuget, deci exist: despre această afirmaţie a lui Descartes (1596-1650) Rudolf Steiner a vorbit, de exemplu, în conferinţa ţinută la Basel pe 30 octombrie 1918, tipărită în Libertate – nemurire – viaţă socială, GA 72.


2. Cu câtva timp în urmă am indicat faptul obiectiv: în conferinţa de la Dornach din 20 decembrie 1918, în GA 186. Vezi şi notițele lui Rudolf Steiner.
   


3. Rezultatul celui de-al optulea conciliu ecumenic de la Constantinopole: Cel de-al optulea conciliu ecumenic de la Constantinopole din 869 a decretat, sub papa Adrian al II-lea împotriva lui Photius, că omul ar avea un suflet raţional şi cunoscător – unam animam rationabile et intellectuale –, astfel încât nu mai era voie să se vorbească despre un principiu spiritual deosebit în om. Spiritualul a fost privit de atunci încoace doar ca o însuşire a sufletului. Despre această „abolire a spiritului” Rudolf Steiner a vorbit în cele mai diferite contexte, ca de exemplu pe 15 mai 1917 (GA 174b), pe 20 mai 1917 (GA 174a), pe 16 octombrie 1918 (GA 182), pe 5 octombrie 1919 (GA 191), pe 21 noiembrie 1919 (GA 194) ş.a. Vezi şi articolul lui Johannes Geyer, «Hotărârea unui Conciliu şi consecinţele sale cultural-istorice din «Die Drei», anul 1 de apariţie, caietul 10, ianuarie 1922.
   


4. scrierile mele introductive la morfologia lui Goethe: vezi Lucrările de ştiinţele naturii ale lui Goethe, «Goethes Naturwissenschaftliche Schriften», editată şi comentată de Rudolf Steiner, vol. 1, pag. XVII ş.u., GA 1a.
   


5. Nikolaus Kopernikus, 1471-1543.
   


6. Johannes Kepler, 1571-1630.


7. ceea ce era în vremurile vechi psihologic, este astăzi patologic: la această frază lipseşte evident ceva în stenogramă. Probabil că s-a spus: „Ceea ce era în vremurile vechi sănătos din punct de vedere psihologic”, (sau: normal, sau: corect).
   


8. impulsuri sociale necesare: vezi Nota 2 de la conferinţa a II-a.
   

CONFERINȚA a VI-a

1. Harnack… a spus: Adolf von Harnack, 1851-1930, istoric al Bisericii evanghelice, în cartea sa «Esenţa creştinismului», Leipzig 1900. Textual: „Izvoarele noastre pentru vestirea lui Iisus sunt – cu câteva excepţii importante la Aposatolul Pavel – primele trei Evanghelii. Tot ceea ce cunoaştem în rest, independent de aceste Evanghelii, despre istoria şi predicile lui Iisus poate fi scris comod pe o pagină in cvarto, atât de redus este acest cuprins.
   


2. Albert Kalthoff, 1850-1906, a scris: «Ce ştim noi despre Iisus?». Vezi expunerile lui Rudolf Steiner din conferinţa de la Berlin din 3 aprilie 1917, conţinute în GA 175.


3. Brunetto Latini, circa 1220/22-1294. «Tesoretto», traducere în limba germană de Dora Baker, Stuttgart 1979.
   


4. Dante Alghieri, 1265-1321.


5. Proserpina: numele roman al Persephonei.


6. la pictarea marii cupole: vezi «Cuvântul culorilor. Pictura lui Rudolf Steiner şi vitraliile din primul Goetheanum» «Das Farbenwort. Rudolf Steiners Malerei und Fensterkunst im ersten Goetheanum», de Hilde Raske, Stuttgart 1983.


7. la pictarea micii cupole: vezi Nota 6.


8. Joachim şi Boas: vezi conferinţa lui Rudolf Steiner din 20 iunie 1916 în Esenţa lumii şi euitatea, «Weltwesen und Ichheit», GA 169, ca şi Imagini ale sigiliilor şi coloanelor oculte, «Bilder okkulter Siegel und Säulen», GA 284.
   


9. dogma infailibilităţii: dogma imposibilităţii ca Papa să greşească în probleme de credinţă şi moravuri, decisă la Conciliul de la Vatican din 18 iulie 1970. – Vezi în acest sens Rudolf Steiner, de exemplu pe 3 noiembrie 1918, în Simptomatologie istorică, «Geschichtliche Symptomatologie», GA 185.
   


10. Karl Vogt, 1817-1895, cercetător al naturii, începând din 1852 profesor la Geneva.
    Jakob Moleschott, 1822-1893, fiziolog.
    Ludwig Büchner, 1824-1899, filosof materialist.
    


11. William  Kingdon Clifford, 1845-1879, matematician şi filosof.


12. Auguste Comte, 1798-1857, filosof francez, întemeietor al pozitivismului.
    


13. Ernst Haeckel, 1834-1919.


14. într-o conferinţă de la Berlin: pe 5 octombrie 1905, Haeckel, enigmele Universului şi teosofia, pe care Rudolf Steiner a publicat-o după o stenogramă în 1906 în revista «Lucifer-Gnosis» (retipărită în GA 34).

CONFERINȚA a VII-a

1. conferinţa de la Liestal: pe 16 octombrie 1916. Notarea stenografică a fost prelucrată de Rudolf Steiner, devenind un articol, conţinut în volumul Filozofie şi antroposofie, «Philosophie und Anthroposophie», GA 35.


2. Bismarck a spus cândva: Otto von Bismarck, 1815-1898.
   


3. acel împărat: Wilhelm al II-lea, 1859-1941, împărat german între 1888 şi 1918.


4. Walther Rathenau, 1867-1922, om de stat şi specialist în politica economică. Cartea sa «Relativ la critica timpului», a apărut în 1912 şi a fost menţionată de Rudolf Steiner de mai multe ori, printre altele pe 20 iunie 1912 (GA 133), 30 august 1912 (GA 138), 24 ianuarie 1918 (GA 67).
   


5. acele cuvinte pe care le-a adresat zilele acestea Walther Rathenau către întreaga lume: în ziarul Neuer Zürcher Zeitung nr. 1734 de sâmbătă, 28 decembrie 1918, a apărut un articol al lui Rathenau cu titlu «Către toţi aceia pe care nu îi leagă ura». Acest articol a fost tipărit mai târziu în «Waldorf-Nachrichten», primul an de apariţie, Caietul 3 din februarie 1919 şi este conţinut în operele lui Rathenau în volumul «După potop», Berlin 1919.

CONFERINȚA a VIII-a

1. Cardinalul John Henry Newman, 1801-1890. La C. G. Harrison «Universul transcendental. Şase conferinţe despre ştiinţa secretă, teosofia şi credinţa catolică», originalul englez a apărut la Londra în 1893, traducerea germană (1897) a contelui de Leiningen-Billigheim, se spune la pagina 14: „Dr. Newman ar fi spus la Roma, cu prilejul hirotonisirii sale în calitatea de cardinal, că el nu vede nicio speranţă pentru religie în afara unei noi revelaţii”.
   


2. Henri Poincaré, 1854-1912, matematician francez.
   Richard Avenarius, 1843-1896, filosof, întemeietor al empiriocriticismului.
   Ernst Mach, 1838-1916, filosof şi fizician, reprezentant al unei concepţii mecaniciste de spre lume.


3. Erich Ludendorff, 1865-1937, general, determinant în conducerea superioară a armatei germane în timpul primului război mondial.


4. Nikolai Rubakin, 1862-1946, sociolog, a trăit la Lausanne, a scris despre sociologia literaturii şi a lecturii.


5. Scrisorile unei doamne adresate lui Walther Rathenau: «Scrisorile unei doamne adresate lui Walther Rathenau. Despre transcendenţa lucrurilor viitoare», «Briefe einer Frau an Walther Rathenau. Zur Transzendenz der kommenden Dinge», lucrare apărută anonim la Frankfurt a. M. 1918.


6. Congresul de la Viena: 1814-1815.


7. Woodrow Wilson, 1856-1924, preşedinte al SUA între 1913 şi 1921, a elaborat în 1918 cele «Paisprezece puncte» ca program de pace.