Rudolf Steiner MISIUNEA LUI MIHAIL Revelaţia tainelor entităţii umane GA 194 Douăsprezece conferinţe, ţinute la Dornach în perioada 21 noiembrie – 15 decembrie 1919 Traducere din limba germană de PETRE PAPACOSTEA Traducerea s-a făcut după ediţia germană Rudolf Steiner Die Sendung Michaels Dornach, 1983, GA 194 ©2000 Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC

CUPRINS

Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea)

În legătură cu publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner

Conferinţa I — Dornach, 21 noiembrie 1919 — Puterea mihailică şi misiunea mihailică în cultura prezentului. Opoziţia dintre dezvoltarea capului şi restul organismului. Importanţa treimii şi a doimii cu privire la înţelegerea lumii şi a omului. Eliminarea trihotomiei la Conciliul de la Constantinopol, în 869. Impulsul hristic ca impuls al echilibrului între luciferic si ahrimanic

Conferinţa a II-a — Dornach, 22 noiembrie 1919 — Involuţia capului, evoluţia ascendentă a restului organismului. Revelaţii precreştine: prin intermediul capului ca revelaţii ale zilei (Lucifer), prin intermediul restului organismului ca revelaţii ale nopţii (Iahve). Mihail ca faţă a lui Iahve şi transformarea lui dintr-un spirit al nopţii într-un spirit la zilei. Sarcina lui Mihail în trecut şi în viitor: întruparea Cuvântului în carne, spiritualizarea cărnii.

Conferinţa a III-a — Dornach, 23 noiembrie 1919 — Acţiuni luciferice şi ahrimanice în domeniile fizic şi sufletesc în legătură cu dezvoltarea capului şi a restului organismului. Gândirea mihailică, concepţie spirituală despre om şi Pământ, de exemplu, prin conceptul real al evoluţiei: există nu numai evoluţie ascendentă, ci şi evoluţie descendentă; tot astfel, în artă, nu există în realitate numai frumuseţe unilaterală, ci lupta dintre frumos si urât.

Conferinţa a IV-a — Dornach, 28 noiembrie 1919 — Misteriul de pe Golgota, centru de greutate al evoluţiei Pământului. Pregătirea lui prin gândirea greacă ca ultim lăstar al vechii culturi a Misteriilor. Scolastica medievală, continuatoarea gândirii greceşti şi mijloc de întelegere a Misteriului de pe Golgota. Timpul de pregătire pentru o nouă cultură a Misteriilor cu începere din secolul al XV-lea. Impregnarea inimii cu impulsul hristic, pentru a crea starea de echilibru între impulsul luciferic care influenţează organizaţia capului şi cel ahrimanic care acţionează în organizaţia membrelor.

Conferinţa a V-a — Dornach, 29 noiembrie 1919 — Deosebirea dintre predispoziţiile sufleteşti în diferitele epoci ale evoluţiei umanităţii. Problema necesităţii naturale şi a libertăţii. Dezvoltarea conceptului de Dumnezeu între secolele al IV-lea şi al XVI-lea. Fapta mihailică şi influenţa mihailică ca pol opus influentei ahrimanice. Necesitatea impulsului hristic.

Conferinţa a VI-a — Dornach, 30 noiembrie 1919 — Modul de implicare a omului, ca om-cap şi ca rest al organismului uman, în evoluţia postatlanteană. Vechea cultură Yoga (proces sufletesc aerian) şi noua voinţă Yoga (proces sufletesc luminos). Obţinerea unei ştiinţe noi despre preexistenţă, în calitate de cultură mihailică a viitorului.

Conferinţa a VII-a — Dornach, 6 decembrie 1919 — Sistemele cap, torace, membre şi legătura lor cu gândirea, afectivitatea şi voinţa. Întreţeserea lumii elementare în destinul omului prin revenirea ritmică a unor întâmplări în sfera afectelor. Interacţiunea evenimentelor care se petrec în sistemul membrelor cu ambianţa spirituală; reverberaţia lor în vieţile pământene următoare. Importanţa acestor reveniri periodice ale evenimentelor pentru pedagogie. Moduri moderne de a gândi istoria  şi Misteriul de pe Golgota. Evoluţia descendentă a Pământului şi evoluţia viitoare a umanităţii.

Conferinţa a VIII-a — Dornach, 7 decembrie 1919 — Dezvoltarea culturii începând din secolul al XV-lea. Omul şi ambianţa. Fenomenul amintirii, confruntare a omului cu întregul Univers. Lipsa de concordantă dintre om şi regnurile naturale şi absenţa lui din cunoaşterea ştiinţelor naturale actuale. Inutilitatea gândirii în ştiinţele naturale pentru reconstrucţia socială.

Conferinţa a IX-a — Dornach, 12 decembrie 1919 — Construcţia de la Dornach. Dualismul în viaţă şi filosofie, care trebuie să fie înlocuit cu treimea Lucifer-Hristos-Ahriman. Principiul metamorfozei în legătură cu evoluţia şi involuţia, ilustrat cu exemplul formei coloanelor din clădirea de la Dornach.

Conferinţa a X-a — Dornach, 13 decembrie 1919 — Stilurile arhitecturale, expresie a evoluţiei umanităţii: templul grec, domul gotic, templul Graalului, clădirea de la Dornach.

Conferinţa a XI-a — Dornach, 14 decembrie 1919 — Degenerarea şi amurgul culturii noastre. Izbucnirea războiului din 1914. Suprimarea timpului prin gândirea şi simţirea retrospectivă ca o pregătire pentru pătrunderea în lumea spirituală. Natura gândirii şi voinţei în legătură cu necesitatea şi libertatea. Intervenţia unor forţe spirituale în lumea fizică în legătură cu forţele de moarte ale capului şi forţele vitale ale restului organismului. Acţiunea forţelor suprasensibile ale lui Goethe, în trei etape, în cultura noastră pământeană actuală.

Conferinţa a XII-a — Dornach, 15 decembrie 1919 — Interacţionarea haotică actuală a spiritului, statului şi economiei. Originea vieţii spiritului, a dreptului şi a economiei în vechile Misterii ale luminii, spaţiului, Pământului. Primele începuturi ale vieţii libere a spiritului şi a dreptului în Europa Centrală, la Goethe şi Wilhelm von Humboldt. Revărsarea curentului vieţii spiritului în abisul minciunii (Ahriman), a vieţii dreptului în abisul egoismului (Lucifer), a vieţii economice în boala şi moartea culturii (Asuras). Pentru salvarea de la distrugere a culturii euro-americane a prezentului este necesară întoarcerea spre tripartiţia organismului social.

Note