Biblioteca antroposofică

CăutareIndex GALucrări OnlineUrmătoarea

Rudolf Steiner

ISTORIA ȘI CONDIȚIILE MIȘCĂRII ANTROPOSOFICE ÎN RAPORT CU SOCIETATEA ANTROPOSOFICĂ

O îndemnare la autoanaliză

GA 258

Notă editorială

Prezentele conferințe pentru membrii din Dornach din iunie 1923 au luat naștere din strădania lui Rudolf Steiner de a îndrepta Societatea Antroposofică către a chibzui din nou asupra fundamentelor propriu-zise ale antroposofiei și asupra condițiilor interioare necesare pentru a lucra la sarcina timpului nostru. După război, Societatea s-a fragmentat din ce în ce mai mult în inițiative individuale externe și întemeieri practice. Deși Rudolf Steiner avertizase încă din 1921 și, la sfârșitul anului 1922, solicitase personalităților conducătoare ale Societății să facă propuneri pentru o nouă consolidare, abia catastrofa incendiului căruia i-a căzut victimă primul Goetheanum în noaptea de Revelion 1922/23, a determinat o nouă orientare. În cursul anului 1923 au fost înființate Societăți regionale. (A se vedea Anul fatidic 1923 din istoria Societății antroposofice, GA 259; precum și Formarea antroposofică a comunității, GA 257). – Pe 10 iunie, imediat înainte de prima conferință din volumul de față, la Adunarea Generală a Societății Antroposofice din Elveția s-a decis – ca urmare a unei propuneri din partea Societății din Marea Britanie –, organizarea, la sfârșitul lunii iulie, a unei adunări a delegaților din toate țările, în cadrul căreia să se stabilească măsurile necesare pentru reconstrucția Goetheanumului. Această Adunare internațională a delegaților, din perioada 20-23 iulie, a dus, de asemenea, la decizia de a uni, la Crăciunul anului 1923, diferitele Societăți regionale într-o Societate Antroposofică Internațională, la Goetheanum. Conducerea urma să fie preluată de un secretar general ce urma să fie ales atunci. Cu puțin timp înainte de Crăciun însă, Rudolf Steiner a hotărât să preia el însuși președinția (a se vedea Congresul de Crăciun pentru întemeierea Societății Antroposofice Generale 1923/24, GA 260).

CUPRINS

Despre publicaţiile din opera sub formă de conferinţe a lui Rudolf Steiner

CONFERINŢA I — Dornach, 10 iunie 1923

Caracterizarea mișcării antroposofice. Suflete dotate pentru a se simți „acasă” în viața pământească și suflete fără „acasă”. Richard Wagnerismul ca fenomen cultural pentru sufletele fără „acasă”. Hans von Wolzogen. Observații ale lui Rudolf Steiner asupra vieții în astfel de cercuri; menționează că pentru el „nu a fost niciodată întreruptă legătura sa cu lumea spirituală”. Întâlnirea sa cu teosofii de orientare blavatskiană. El însuși a pornit de la „Basmul” lui Goethe pentru a vorbi despre lumea spirituală. „Isis dezvăluită” și „Doctrina secretă” ale lui Blavatsky; „Budismul secret” a lui Sinnet; romanul lui Herman Grimm „Puteri invincibile”. Conferințele lui Rudolf Steiner de la Berlin despre misticism.

CONFERINŢA a II-a — Dornach, 11 iunie 1923

Sufletele fără „acasă” ale secolului al XIX-lea inclinate către spiritism, către scrierile lui Ralph Waldo Trine și către Societatea Teosofică. Corpul comunitar și conștiența de Eu a Societății Teosofice. Idealul Societății Antroposofice: „Înțelepciunea se află numai în adevăr”. Despre ideile centrale ale Filosofiei Libertății și eforturile de a se conecta la ceea ce exista în civilizația timpului, pentru a vorbi despre un tărâm spiritual întemeiat în sine. Filosofiile lui Fichte, Schelling, Hegel, Solger, Robert Zimmermann. Numele „Antroposofie” a fost preluat de Rudolf Steiner de la Zimmermann. Topinard. Activitate de conferințe în cercul „Die Kommenden”. Înființarea secțiunii germane a Societății Teosofice. Scrierile lui Blavatsky, Schelling și Lawrence Oliphant. Teama pe care cărțile lui Blavatsky a creat-o celor din societățile secrete, prin faptul că au expus public cunoștințe până atunci ținute secret.

CONFERINŢA a III-a — Dornach, 12 iunie 1923

Despre incapabilitatea de a judeca în epoca noastră, ilustrată prin exemplele referitoare la Ohm, Reis, Stifter, Julius Robert Mayer, Gregor Mendel, Semmelweis, toți aceștia nefiind mult timp recunoscuți oficial. Efectul scrierilor lui Blavatsky asupra societăților secrete. Psihanaliza jungiană și cercetarea antroposofică în legătură cu Blavatsky. Jakob Böhme – revelații declanșate de un stimulent exterior. Rigidizarea tot mai mare a creierului uman, astfel încât revelațiile interioare nu pot ajunge la suprafață. Blavatsky, având încă un creier neridigizat a putut fi stimulată, revelând din ea însăși taine ale lumii, ținute până atunci secrete. Exemplu trăit personal de Rudolf Steiner al incapacității de a judeca a timpului nostru: Conferința în cadrul Asociației Giordano Bruno despre Thomas de Aquino. Dificultatea pătrunderii revelațiilor spirituale în lumea pământească din cauza imaturității judecății oamenilor. Naivitatea lui Blavatsky, cazul ușilor glisante. Despre bunul-simț: rațiunea omenească sănătoasă.

CONFERINŢA a IV-a — Dornach, 13 iunie 1923

Influența lui Blavatsky. Despre termenul „teosofie”. La Blavatsky o pronunțată orientare spirituală dar totodată extrem de anticreștină, similară cu cea a lui Nietzsche. Abisul care se cască în sufletele oamenilor între ceea ce primesc prin educația modernă care exclude spiritualul și ceea ce li se transmite ca tradiție religioasă. Până în secolele al XIV-lea și al XV-lea religia prezenta spiritualul în moduri care nu se adresau intelectului ci simțurilor astfel încât prin ceea ce este sensibil să vorbească spiritul: prin imagini, ritualuri, mantre sau istorisiri. Prin raționalism și intelectualism s-a pierdut înțelegerea lui Christos. Oamenii actuali simt în ei două impulsuri, unul venind din vieți pământești anterioare și unul din viața prepământească trăită în lumea spirituală. Prin acestea omul se simte conectat la o lume spirituală, pe care însă nu o găsește în exterior, iar în viața socială este întrețesut astfel încât trăiește mereu cu teama că trupul său fizic nu îi mai aparține ci este revendicat de instituțiile exterioare. Lucrările lui Blavatsky au venit în întâmpinarea necesităților interioare ale oamenilor, oferindu-le cunoașterea că omul trăiește dincolo de o singură viață pământească și că există o lume spirituală în mijlocul nostru. Blavatsky a dezvăluit înțelepciunile vechilor religii păgâne; antroposofia a mers de la început de la religiile păgâne către cele creștine.

CONFERINŢA a V-a — Dornach, 14 iunie 1923

Vechile misterii și-au aflat încununarea în Misteriul de pe Golgota. Vechea cunoaștere s-a păstrat doar ca tradiție. Prin apariția intelectualismului și a științelor moderne s-a creat un abis între cunoaștere și elementul religios. Antroposofia creează o punte între ele, restabilind echilibrul. Necesitatea unei noi căi misteriale pentru a cuceri Misteriul de pe Golgota. Forțele directoare ale primelor două perioade ale mișcării antroposofice. Până în 1907, fiecare pas pentru antroposofie a trebuit să fie cucerit împotriva tradiției Societății Teosofice. Exemplu: conceptul de timp în Kamaloka și cartea Teosofie. Congresul de la München din 1907. Influența orientală asupra lui Blavatsky și Annie Besant cu tendința egoistă din punct de vedere cultural și politic de a învinge spiritual Occidentul prin Orient. Orice interese egoiste sau particulare conduc la ruina unei Societăți spirituale. O condiție esențială de viață a unei mișcări spirituală de astăzi este să fie pe deplin universal umană. Antroposoficul a trebuit să se „cazeze” în Societatea Teosofică, dar activitatea sa a fost de la început total independentă. Ordinul „Steaua Răsăritului” și excluderea mișcării antroposofice din Societatea Teosofică. Perioadele de dezvoltare ale mișcării antroposofice (din 1907 până în 1914 a doua perioadă, începând din 1914 a treia).

CONFERINŢA a VI-a — Dornach, 15 iunie 1923

Prima perioadă: Dezvoltarea fundamentelor conținutului științei spirituale. Despre Societatea Teosofică. Confruntarea cu științele naturii din dorința oamenilor de a justifica antroposofia în fața științei. Revista Lucifer-Gnosis. În dezvoltarea antroposofiei nu s-a mers niciodată pe mai mult decât rezulta firesc din desfășurarea faptelor, pas cu pas – lucru care ține de condițiile de viață ale unei societăți spirituale. A face programe este cel mai rău lucru pentru o societate spirituală. A doua perioadă: examinarea Evangheliilor, a Genezei, a creștinismului ca atare. Extinderea înțelegerii antroposofice a creștinismului în general. Extinderea antroposofiei în direcția artistică prin reprezentațiile dramelor-misterii la München. Incompatibilitatea anumitor aspirații și sentimente pur personale cu o societate spirituală. Faptele care au dus la decăderea Societății Teosofice. Antroposofia și-a urmat propria cale în linie dreaptă de la început, neperturbată de ceea ce provenea din Societatea Teosofică și de excluderea din Societatea Teosofică..

CONFERINŢA a VII-a — Dornach, 16 iunie 1923

Rezumatul primelor două perioade. Opoziția, care a devenit din ce în ce mai puternică de la începutul construcției Goetheanumului. A treia perioadă. A nu face compromisuri – condiție de viață a mișcării antroposofice: în antroposofie totul trebuie să fie realizat pornind numai din izvoarele antroposoficului. Dezvoltarea euritmiei. Scrierea Gânduri în timpul războiului și opoziția internă pe care a stârnit-o în Societatea Antroposofică. Obligațiile foarte mari ale antroposofilor atât timp cât nu au ajuns sa fie în număr de milioane. Antroposofia trebuie privită ca o ființă vie invizibilă față de care antroposofii sunt răspunzători în fiecare clipă. Antroposofia a fost din nou adusă în relație cu știința, dar acum în sens opus față de prima perioadă: de a fecunda științele pornind de la antroposofie. Condițiile de viață ale Societății Antroposofice. Simțul de răspundere. Societatea Antroposofică văzută de lumea exterioară ca o sectă din cauza comportamentului membrilor. Cele trei principii de până acum ale societății: fraternitatea, studiul comparativ al religiilor și studiul lumii spirituale, apar în fața lumii ca opinii stabilite ale societății, la care trebuie să subscrii pentru a deveni membru, lucru care respinge sufletele independente. Societatea nu poate avea opinii. La apartenența ca membru nu poate fi vorba decât de a fi interesat de cultivarea vieții spirituale.

CONFERINŢA a VIII-a — Dornach, 17 iunie 1923

Privire retrospectivă asupra modului în care a crescut antroposofia din întreaga civilizație a vremurilor moderne. În mișcarea antroposofică s-a incorporat o altă substanță spirituală decât cea provenită de la Blavatsky; doar formele de exprimare trebuiau să fie similare pentru a putea fi înțelese. Antroposofia conduce în linie dreaptă înapoi la Filosofia libertății a lui Rudolf Steiner. Scrierile științifice ale lui Goethe și „Basmul” său ca puncte de legătură pentru antroposofie. Contrastul dintre viziunea vechilor egipteni și știința contemporană: în Egipt, omul se afla în centrul ordinii lumii, relațiile sociale erau reglementate în funcție de influențele stelelor, iar impulsurile morale proveneau din lumea stelelor; în științele naturii contemporane, omul și divinul sunt excluși. În epoca actuală, a libertății, divin-spiritualul trebuie să fie găsit în om. Viziunea științifică asupra lumii în civilizația prezentului. Reflecțiile lui Rudolf Steiner asupra lui Nietzsche și Haeckel. În experimentare lucrează entități spirituale, dar omul de știință nu mai poate ajunge la spiritual, ci doar la legi abstracte. Julius Robert Mayer. În răspândirea antroposofiei în diferitele ramuri ale vieții nu se poate urmări câștigarea simpatiei oamenilor, ci trebuie mers pe calea care decurge din spiritualitatea însăși. Antroposofii trebuie să simtă că au cele mai mari obligații posibile față de lumea spirituală. Simțul pentru adevăr și realitate, simțul artistic. Caracteristica specifică pe care trebuie să o aibă Societatea Antroposofică, prin care să se deosebească de orice altă mișcare, nu poate fi dată prin programe, ci numai prin responsabilitatea față de ființa Antroposofia. Îndemnul la autoanaliză – în caz contrar pericolul ca Societatea Antroposofică să se destrame și antroposofia să intre într-o stare latentă pentru mulți ani, lucru prin care s-ar pierde colosal de mult pentru evoluția omenirii.

Note

DESENELE ȘI NOTAȚIILE LA TABLĂ

Despre publicaţiile din opera sub formă de conferinţe a lui Rudolf Steiner

Baza ştiinţei despre spirit orientată antroposofic este constituită din lucrările scrise şi publicate de Rudolf Steiner (1861-1925). Alături de acestea el a ţinut, între anii 1900 şi 1924, numeroase conferinţe şi cursuri, atât publice cât şi pentru membrii Societăţii Teosofice, iar mai târziu, ai Societăţii Antroposofice. Iniţial, el însuşi voia ca aceste conferinţe, ţinute totdeauna liber, să nu fie fixate în scris, ele fiind concepute drept „comunicări orale, nedestinate tipăririi”. Dar, după ce tot mai multe redactări incomplete şi defectuoase ale conferinţelor sale au fost realizate şi răspândite de către unii dintre auditorii săi, el s-a simţit răspunzător să reglementeze luarea de notiţe. Această sarcină i-a încredinţat-o Mariei Steiner-von Sivers. Ei îi revenea desemnarea stenografilor, administrarea textelor rezultate şi lectorarea lor necesară editării. Deoarece, din lipsă de timp, Rudolf Steiner nu a putut să corecteze el însuşi textele decât într-un număr foarte mic de cazuri, trebuie ţinut cont de rezerva sa faţă de toate publicaţiile conferinţelor: „Va trebui doar luat în considerare faptul că în stenogramele nerevizuite de mine există greşeli”.

După moartea lui Marie Steiner (1867-1948) s-a început lucrul la publicarea Operelor complete ale lui Rudolf Steiner, conform liniilor directoare date de ea. Volumul de faţă se constituie într-o componentă a acestor Opere complete. În măsura în care este necesar, se regăsesc date mai amănunţite cu privire la suporturile de text, la începutul Notelor.

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea