Despre caracterul acestor tipărituri private Rudolf Steiner se exprimă în felul următor în autobiografia sa, Cursul vieţii mele (capitolul 35 martie 1925):
„Conținutul acestor comunicări era destinat comunicării prin viu grai și nu tipăririi...
În ele nu este nicăieri afirmat ceva, nici măcar în cea mai mică măsură, ce să nu fie rezultatul cel mai pur al antroposofiei pe cale de formare...Cel care citește aceste tipărituri private poate să considere, în sensul cel mai deplin al cuvântului, că ele conțin ceea ce are de spus antroposofia. De aceea am putut renunța fără reținere ...la măsura de a răspândi aceste tipărituri numai în cercul membrilor Societății Antroposofice. Dar trebuie să se țină seama că în textele pe care nu le-am putut verifica, se găsesc greșeli.
Doar aceluia i se va recunoaște formularea unei judecăți asupra unei astfel de tipărituri private, care îndeplinește premiza unei astfel de judecăți. Și aceasta este, pentru cele mai multe dintre aceste scrieri, cel puțin cunoașterea antroposofică a omului, a cosmosului, în măsura în care esența sa este prezentată în antroposofie, precum și cunoașterea a ceea ce se găsește ca „istorie antroposofică” în comunicările din lumea spiritului.”
Conferințele din anii 1913 și 1914 ținute în diverse orașe despre Evanghelia a Cincea ocupă un loc cu totul special printre comunicările cercetătorului spiritual. Rudolf Steiner vorbește despre depășirea de sine prin care a trebuit să treacă pentru a vorbi despre aceste conținuturi. A făcut acest lucru din cea mai profundă responsabilitate și obligație față de ceea ce trebuie să se pregătească în timpul nostru și fiind conștient de imensa necesitate că astfel de fapte trebuie să intervină tocmai acum în evoluția Pământului.
Rudolf Steiner nu trece sub tăcere osteneala și dificultățile deosebite de a descifra, din Cronica Acașa, imagini care se referă la creștinism. Cercetarea spirituală asupra Evangheliei a Cincea îi este deosebit de prețioasă. Prin aceste comunicări el a adus o mare jertfă tocmai în timpul în care adversarii îl atacau vehement din cauza dezvăluirii tainei celor doi copii Iisus – taină care aparține, și ea, Evangheliei a Cincea.
Când, la 20 septembrie 1913, într-un ceas hotărâtor al lumii, a fost pusă piatra findamentală pentru primul Goetheanum, Rudolf Steiner a dat conținuturilor acestor conferințe denumirea de Evanghelia a Cincea. După punerea pietrei fundamentale au urmat comunicări asupra Evangheliei a Cincea în Oslo și în alte orașe. Două dintre aceste conferințe, tinute la Köln, au apărut, totuși, încă în timpul vieții lui Rudolf Steiner, sub titlul „Misterul de pe Golgota”.
Doamna Marie Steiner s-a hotărât, cu puțin înaintea morții sale, să publice în propria editură ciclul de conferințe ținute la Kristiania. Această hotărâre a rezultat din convingerea ei că timpul prezent reclamă încredințarea acestor comunicări unui cerc mai larg de oameni care caută. Fie ca tainele Evangheliei a Cincea să fie tratate în mod corect, așa precum le-a pus, la imima ascultătorilor săi, Rudolf Steiner.
E.W.
FACSIMIL: Tatăl nostru macroscopic
TEXT SCRIS DE RUDOLF STEINER ÎNTR-UN CAIET DE NOTIȚE
SINOPSIS AL EDIȚIEI COMPLETE RUDOLF STEINER
