Biblioteca antroposofică

Evoluţia conştienţei omenirii şi fiinţele luciferice şi cele ahrimanice. Reprezentarea imaginativă anterioară datorată entităţilor superioare. Deconectare crescândă de aceasta şi apariţia intelectualismului ca educaţie în vederea libertăţii. Strădaniile lui Ahriman. Adversitate în Norvegia.

Diversele predispoziţii ale populaţiilor asiatice şi europeane şi necesitatea unei noi înţelegeri a lui Christos. Dezvoltarea intelectului de la începutul epocii atlanteene. Principiul inteligenţei s-a dezvoltat la popoarele orientale în spiritual-sufletesc, la cele europene în corporal. Preluarea creştinismului în lumea orientală prin suflet într-un mod neinteligibil oamenilor de ştiinţă europeni moderni. Raţiunea legată de corporal a popoarelor occidentale nu a putut înţelege Misteriul de pe Golgota. Necesitatea unei noi înţelegeri a creştinismului. Goetheanism. Teosofia Societăţii Teosofice: o înţelepciune precreştină. Fără iniţiere nu poate exista gândire socială.

Transformarea conştienţei în viaţa socială în decursul timpurilor. Evoluţia imperiilor pământeşti în trei trepte. Treapta I: imperialismul timpului semi-preistoric; ordinea terestră şi cea ierarhică drept unitate.  Exemplu în acest sens din prezent: o scrisoare pastorală a unui episcop. Treapta II: domnitorul ca hăruit al zeilor. Exemplu: Sfântul Imperiu Roman al Naţiunii Germane. Treapta III: pierderea substanţei cuvintelor şi a simbolurilor. Naşterea frazeologiei şi a convenţiilor. Necesitatea noilor impulsuri sociale.

Forţele de declin din civilizaţia actuală. Societăţile secrete occidentale, iezuitismul şi leninismul: trei curenţi de iniţiere ai prezentului. Lupta împotriva ştiinţei spirituale dusă de către confesiunile religioase. Respingerea de către acestea a preexistenţei şi învăţătura lor despre veşnicia Iadului. Calomniile profesorului Traub. Adversitatea presei catolice din Elveţia.

Declinul civilizaţiei omeneşti drept consecinţă a materialismului. Nu materialismul, ci cunoaşterea spirituală poate înţelege cu adevărat lumea materială. Interpretarea materialistă a inimii drept pompă. Capul ca rezultat al vieţii pământeşti anterioare. Interpretarea materialistă a istoriei. Viaţa economică drept organ-cap, viaţa juridică drept organ ritmic, viaţa spirituală drept organ metabolic al organismului social. Tripartiţie, Şcoala Waldorf, Kommender Tag. Forţa distructivă a neadevărului. Ştiinţa spirituală şi practica vieţii.

Materialism şi mistică. Cunoaşterea ca faptă a sufletului omenesc. Materialism deghizat în teosofie şi spiritism. Materialismul ştiinţelor naturii. Mistica mijloceşte trăirea materiei Pământului prin cunoaşterea proceselor materiale din lăuntrul omului. Mistica drept boală. Trecerea necesară de la trăirea spaţială la trăirea temporală. Natura gravitaţiei. Trăirea lăuntrică a gravitaţiei. Ahriman, Lucifer, Christos. 

Căile false ale materialismului şi ale misticii; cunoaşterea – faptă a antroposofiei. Căutarea materiei în fenomenele lumii exterioare duce la debilitate; cunoaşterea spiritualului prin mistică lăuntrică duce la infantilism. Politica drept iluzie: ceea ce este conservator este ahrimanic, ceea ce este liberal este luciferic. Lupta iezuiţilor împotriva antroposofiei. Corectitudinea materialismului în domeniul său.

Antagonismul dintre ştiinţă şi credinţă. Vechea înţelepciune primordială a trebuit să se stingă pentru a face posibilă libertatea. Pe parcursul apariţiei ştiinţei moderne, tocire a cunoaşterii până la credinţă. Iezuitism. Roma ca izvor al materialismului. Desprinderea trăirii lăuntrice de cuvânt. Necesitatea de a vorbi despre existenţa prenatală a omului. Tripartiţia şi adversarii ei.

Orient, Centru şi Occident. Tripartiţia socială. Somn şi veghe. Omul ca fiinţă tripartită. În Orient, spiritul înseamnă trăirea existenţei prenatale. Acest spirit a devenit decadent. În Centru, cultura material-spirituală, cultivarea gândirii (Hegel). Occident: cultură materială, dar totodată pregătirea imaginaţiunilor viitoare; devenirea conştientă asupra a ceea ce trece dincolo de moarte. În Orient: înţelepciune instinctivă; în Centru: viaţă dialectic-intelectuală; în Occident: materialismul, spiritul economiei. Orient: sfârşit (de exemplu Tolstoi); Occident: început (de exemplu Keely). Misiunea actuală a Centrului.

Trecerea de la epoca luciferică la cea ahrimanică şi evenimentul lui Christos care se apropie. Tehnica; omul şi maşina. Acţiunea demonilor ahrimanici în prezent, a entităţilor elementale luciferice în trecut. Apariţia lui Christos eteric în prezent. Ahrimanizarea lumii. Nevoile sufleteşti crescânde. Necesitatea de a pregăti viitorul eveniment al lui Christos.

Aspectul impersonal al ştiinţei actuale. Christificarea ei viitoare. Tripartiţia ca goetheanism al secolului XX. Sinea spirituală, Spiritul vieţii şi Omul-spirit nu pot fi dezvoltate din forţele pământeşti, ci numai prin Christos. «Scrisorile estetice» ale lui Schiller şi «Basmul» lui Goethe. Drama-misteriu Poarta iniţierii ca transpunere a forţelor fiinţiale configuratoare de lumi din «Basmul» lui Goethe. Regele de aur, cel de argint şi cel de bronz ca reprezentanţi ai celor trei elemente componente ale organismului social.