Rudolf Steiner
CONTRASTE ÎN EVOLUȚIA OMENIRII

Vest și Est
Materialism și mistică
Cunoaștere și credință

GA 197

CUPRINS [Notă]

CONFERINȚA I — Stuttgart, 5 martie 1920

Evoluția conștienței omenirii și ființele luciferice și cele ahrimanice. Reprezentarea imaginativă anterioară datorată entităților superioare. Deconectare crescândă de aceasta și apariția intelectualismului ca educație în vederea libertății. Strădaniile lui Ahriman. Adversitate în Norvegia.

CONFERINȚA a II-a — Stuttgart, 7 martie 1920

Diversele predispoziții ale populațiilor asiatice și europeane și necesitatea unei noi înțelegeri a lui Christos. Dezvoltarea intelectului de la începutul epocii atlanteene. Principiul inteligenței s-a dezvoltat la popoarele orientale în spiritual-sufletesc, la cele europene în corporal. Preluarea creștinismului în lumea orientală prin suflet într-un mod neinteligibil oamenilor de știință europeni moderni. Rațiunea legată de corporal a popoarelor occidentale nu a putut înțelege Misteriul de pe Golgota. Necesitatea unei noi înțelegeri a creștinismului. Goetheanism. Teosofia Societății Teosofice: o înțelepciune precreștină. Fără inițiere nu poate exista gândire socială.

CONFERINȚA a III-a — Stuttgart, 9 martie 1920

Transformarea conștienței în viața socială în decursul timpurilor. Evoluția imperiilor pământești în trei trepte. Treapta I: imperialismul timpului semi-preistoric; ordinea terestră și cea ierarhică drept unitate. Exemplu în acest sens din prezent: o scrisoare pastorală a unui episcop. Treapta II: domnitorul ca hăruit al zeilor. Exemplu: Sfântul Imperiu Roman al Națiunii Germane. Treapta III: pierderea substanței cuvintelor și a simbolurilor. Nașterea frazeologiei și a convențiilor. Necesitatea noilor impulsuri sociale.

CONFERINȚA a IV-a — Stuttgart, 13 iunie 1920

Forțele de declin din civilizația actuală. Societățile secrete occidentale, iezuitismul și leninismul: trei curenți de inițiere ai prezentului. Lupta împotriva științei spirituale dusă de către confesiunile religioase. Respingerea de către acestea a preexistenței și învățătura lor despre veșnicia Iadului. Calomniile profesorului Traub. Adversitatea presei catolice din Elveția.

CONFERINȚA a V-a — Stuttgart, 24 iunie 1920

Declinul civilizației omenești drept consecință a materialismului. Nu materialismul, ci cunoașterea spirituală poate înțelege cu adevărat lumea materială. Interpretarea materialistă a inimii drept pompă. Capul ca rezultat al vieții pământești anterioare. Interpretarea materialistă a istoriei. Viața economică drept organ-cap, viața juridică drept organ ritmic, viața spirituală drept organ metabolic al organismului social. Tripartiție, Școala Waldorf, Kommender Tag. Forța distructivă a neadevărului. Știința spirituală și practica vieții.

CONFERINȚA a VI-a — Stuttgart, 25 iulie 1920

Materialism și mistică. Cunoașterea ca faptă a sufletului omenesc. Materialism deghizat în teosofie și spiritism. Materialismul științelor naturii. Mistica mijlocește trăirea materiei Pământului prin cunoașterea proceselor materiale din lăuntrul omului. Mistica drept boală. Trecerea necesară de la trăirea spațială la trăirea temporală. Natura gravitației. Trăirea lăuntrică a gravitației. Ahriman, Lucifer, Christos.

CONFERINȚA a VII-a — Stuttgart, 30 iulie 1920

Căile false ale materialismului și ale misticii; cunoașterea – faptă a antroposofiei. Căutarea materiei în fenomenele lumii exterioare duce la debilitate; cunoașterea spiritualului prin mistică lăuntrică duce la infantilism. Politica drept iluzie: ceea ce este conservator este ahrimanic, ceea ce este liberal este luciferic. Lupta iezuiților împotriva antroposofiei. Corectitudinea materialismului în domeniul său.

CONFERINȚA a VIII-a — Stuttgart, 21 septembrie 1920

Antagonismul dintre știință și credință. Vechea înțelepciune primordială a trebuit să se stingă pentru a face posibilă libertatea. Pe parcursul apariției științei moderne, tocire a cunoașterii până la credință. Iezuitism. Roma ca izvor al materialismului. Desprinderea trăirii lăuntrice de cuvânt. Necesitatea de a vorbi despre existența prenatală a omului. Tripartiția și adversarii ei.

CONFERINȚA a IX-a — Stuttgart, 8 noiembrie 1920

Orient, Centru și Occident. Tripartiția socială. Somn și veghe. Omul ca ființă tripartită. În Orient, spiritul înseamnă trăirea existenței prenatale. Acest spirit a devenit decadent. În Centru, cultura material-spirituală, cultivarea gândirii (Hegel). Occident: cultură materială, dar totodată pregătirea imaginațiunilor viitoare; devenirea conștientă asupra a ceea ce trece dincolo de moarte. În Orient: înțelepciune instinctivă; în Centru: viață dialectic-intelectuală; în Occident: materialismul, spiritul economiei. Orient: sfârșit (de exemplu Tolstoi); Occident: început (de exemplu Keely). Misiunea actuală a Centrului.

CONFERINȚA a X-a — Stuttgart, 14 noiembrie 1920

Trecerea de la epoca luciferică la cea ahrimanică și evenimentul lui Christos care se apropie. Tehnica; omul și mașina. Acțiunea demonilor ahrimanici în prezent, a entităților elementale luciferice în trecut. Apariția lui Christos eteric în prezent. Ahrimanizarea lumii. Nevoile sufletești crescânde. Necesitatea de a pregăti viitorul eveniment al lui Christos.

CONFERINȚA a XI-a — Stuttgart, 22 noiembrie 1920

Aspectul impersonal al științei actuale. Christificarea ei viitoare. Tripartiția ca goetheanism al secolului XX. Sinea spirituală, Spiritul vieții și Omul-spirit nu pot fi dezvoltate din forțele pământești, ci numai prin Christos. «Scrisorile estetice» ale lui Schiller și «Basmul» lui Goethe. Drama-misteriu Poarta inițierii ca transpunere a forțelor ființiale configuratoare de lumi din «Basmul» lui Goethe. Regele de aur, cel de argint și cel de bronz ca reprezentanți ai celor trei elemente componente ale organismului social.

NOTE

AcasăIndex GALucrări OnlineUrmătoarea