Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

OMUL – HIEROGLIFĂ A COSMOSULUI

CORESPONDENŢE ÎNTRE MICROCOSMOS ŞI MACROCOSMOS

GA 201

Vol. I din seria OMUL ÎN LEGĂTURA SA CU COSMOSUL


Şaisprezece conferinţe ţinute la Dornach
între 16 aprilie şi 16 mai 1920


Traducere din limba germană de biolog dr. PETRE PAPACOSTEA



Nr. bibliografic 201
Rudolf Steiner, Entsprechungen zwischen Mikrokosmos und
Makrokosmos. Der Mensch – eine Hieroglyphe des Weltenalls

Dornach / Elveţia, 1987


© Toate drepturile pentru traducerea în limba română sunt rezervate
Editurii UNIVERS ENCICLOPEDIC
București 2006



COLECȚIA INIȚIERI
Seria Biblioteca antroposofică

Coordonatorul colecției: biolog dr. PETRE PAPACOSTEA
Redactor: MARIA STANCIU
Tehnoredactori: MARIANA MÎRZEA, GABRIELA IANCU
Concepţia grafică a copertei: SILVIU IORDACHE


Societatea antroposofică din România
Strada Vișinilor nr. 17, sector 2, București
Tel.: 021 323 20 57
www.antroposofie.ro
email: romantrop@yahoo.com


ISBN 973-637-118-2


coperta cartii

coperta spate

COPERTA IV

Sinteză de amploare covârşitoare, prezentul ciclu de conferinţe oferă cheia clarificării unor probleme dintre cele mai importante, în faţa cărora efortul intelectual de abstractizare caracteristic diferitelor domenii ştiinţifice şi curentelor filosofice actuale rămâne neputincios.

Astfel, cititorul va putea înţelege: relaţia reală dintre necesitate şi libertate; imposibilitatea de a studia în mod realist omui şi astronomia ca obiecte separate de studiu; cum sunt etajate în om diferitele niveluri structurale şi funcţionale în paralel cu structurile şi mişcările cereşti; de ce studiul atent al omului conduce la necesitatea elaborării a două sisteme astronomice, unul solar şi altul lunar; imposibilitatea fizicii, care postulează conservarea materiei şi energiei, de a înţelege evoluţia ulterioară a omului.

În înţelegerea corectă a creştinismului se află puntea care leagă concepţia despre lume a ştiinţei naturii cu concepţia morală despre lume.

biolog dr. Petre PAPACOSTEA




Omul în legătura sa cu Cosmosul

Vol. I
Omul ‒ hieroglifă a Cosmosului. Corespondenţe între microcosmos şi macrocosmos (GA 201)
Vol. II
Spiritualitatea cosmică şi fizicul uman. Căutarea noii Isis, divina Sofia (GA 202)
Vol. III
Responsabilitatea omului pentru evoluţia lumii ‒ rezultat al legăturii sale spirituale cu planeta Pământ şi cu lumea stelelor (GA 203)
Vol. IV
Perspective ale evoluţiei umanităţii (GA 204)
Vol. V
Devenirea umană, sufletul lumii şi spiritul lumii ‒ prima parte. Omul ca fiinţă spiritual-sufletească în relaţie cu lumea (GA 205)
Vol. VI
Devenirea umană, sufletul lumii şi spiritul lumii ‒ partea a doua. Omul ca fiinţă spirituală în evoluţia istorică (GA 206)
Vol. VII
Antroposofia, o cosmosofie ‒ prima parte. Forma omului ca rezultat al acţiunilor cosmice (GA 207)
Vol. VIII
Antroposofia, o cosmosofie ‒ partea a doua. Forma omului ca rezultat al acţiunilor cosmice (GA 208)
Vol. IX
Impulsuri spirituale nordice şi central-europene. Sărbătoarea apariţiei lui Christos (GA 209)



CUPRINS

Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea)

În legătură cu publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner

CONFERINȚA IDornach, 9 aprilie 1920 — Opoziţia dintre necesitatea naturală şi libertatea umană. Dimensiuni abstracte ale spaţiului. Planurile concrete ale gândirii, simţirii şi voinţei la om.

CONFERINȚA a II-aDornach, 10 aprilie 1920 — Polaritatea dintre cap şi restul corpului. Metamorfoză şi reîncarnare. Abstracţie şi imaginaţie.

CONFERINȚA a III-aDornach, 11 aprilie 1920 — Cele trei planuri cosmice şi Zodiacul. Natură şi libertate. Ritmul anual şi perioadele de şapte ani. Schimbarea dentiţiei. Inima şi circulaţia sangvină.

CONFERINȚA a IV-aDornach, 16 aprilie 1920 — Trei lumi: lumea simţurilor, a respiraţiei şi a metabolismului. Anul platonic. Perioadele nutaţiei şi imaginea lor în viaţa sufletească. Opoziţia dintre eterul cosmic şi materia terestră. Soare şi Lună. Christos şi Iehova.

CONFERINȚA a V-aDornach, 17 aprilie 1920 — Corpul astral al omului şi Zodiacul. Fenomene trupeşti inconştiente. Patru sfere – Forma: Zodiacul; Mişcarea: Planetele; Organele: Elementele; Metabolismul: Pământul.

CONFERINȚA a VI-aDornach, 18 aprilie 1920 — Evoluţie cosmică. Metabolismul. Forţele organelor. Mişcările Soarelui, ale planetelor, ale Pământului. Anul platonic. Libertatea umană.

CONFERINȚA a VII-aDornach, 23 aprilie 1920 — Goethe şi teoria culorilor. Imagine şi amintire. Metamorfoza şi reîncarnarea. Zi, săptămână, an. Schimbarea dentiţiei. Principiul întoarcerii pe dos.

CONFERINȚA a VIII-aDornach, 24 aprilie 1920 — Corpul, sufletul, spiritul şi corespondenţa lor cu Pământul, planetele şi stelele fixe. Materialismul, eterul şi astralitatea. Interior, exterior, întoarcere pe dos. Omul şi animalul. Teorii ale relativităţii.

CONFERINȚA a IX-a Dornach, 25 aprilie 1920 — A veghea şi a dormi. Sus şi jos în om şi în Cosmos. Mâinile şi picioarele. Materialismul şi cunoaşterea spiritului. Misteriul de pe Golgota.

CONFERINȚA a X-aDornach, 1 mai 1920 — Reprezentarea şi voinţa. Sistemul nervos. Digestia. Copernic. Iehova şi Lucifer. A dormi şi a veghea.

CONFERINȚA a XI-aDornach, 2 mai 1920 — Ziua şi anul. Vara şi iarna. Timpii de revoluţie ai planetelor. Planetele superioare şi cele inferioare. Mişcarea sistemului planetar. Dimensiunile şi spaţiul cosmic.

CONFERINȚA a XII-aDornach, 8 mai 1920 — Ştiinţa şi credinţa. Păgânismul şi creştinismul. Timpul revoluţiei siderale şi sinodale al Lunii. Memoria umană. Astronomia solară şi astronomia cosmică.

CONFERINȚA a XIII-a Dornach, 9 mai 1920 — Omul şi elementele pământ şi apă. Astronomia egipteană. Misteriul solar. Materialismul şi creştinismul. Darwinismul. Semnificaţia cosmică a fiinţei christice.

CONFERINȚA a XIV-aDornach, 14 mai 1920 — Ştiinţa naturii şi creştinismul. Conservarea energiei. Distrugerea materiei. Soarele, Luna, stelele fixe şi orbitele lor astronomice. Iehova şi Lucifer. Perioada Saros.

CONFERINȚA a XV-aDornach, 15 mai 1920 — Polaritatea dintre evoluţie şi degenerare. Materialismul recent. Vechea înţelepciune a lui Isis. Lumina şi aerul. Omul ca microcosmos. Circulaţia sangvină. Pământul, planetele şi stelele fixe. Sistemul nervos şi creierul. Materia negativă a Soarelui.

CONFERINȚA a XVI-aDornach, 16 mai 1920 — Concepţiile orientale şi occidentale. Esenţa căldurii. Gândirea pură. Polaritatea dintre cavalerismul Gralului şi Parsifal. Distrugerea materiei şi eliberarea spiritului. Impulsul christic şi viitorul cosmic al umanităţii.

Note

DESENELE LA TABLĂ




TREPTELE ADEVĂRULUI


Antroposofia este un curent spiritual modern, fundamentat de austriacul Rudolf Steiner (1861–1925), personalitate complexă, dotată cu capacitatea de a dezvolta în mod consecvent şi interactiv atât mistica înaltă bazată pe experienţe interioare care l-au condus la cercetări aprofundate în lumea spirituală, cât şi gândirea riguros ştiinţifică despre spirit, prin opoziţie cu tendinţele materialismului dominant în secolul al XIX-lea şi prima parte a secolului al XX-lea. Materialismul urmărea eliminarea nivelului divin-spiritual din cunoaştere prin contestarea existenţei acestuia în Univers, ceea ce l-a îndreptăţit pe R. Steiner să afirme: „Tragedia materialismului constă în faptul că nu poate înţelege ce este materia“.

Pentru a sintetiza conţinutul de idei al antroposofiei sau ştiinţei despre spirit vom porni de la un principiu de bază formulat chiar de Rudolf Steiner: „Oricărei realităţi materiale din Univers îi corespunde ceva spiritual şi orice realitate spirituală din Univers primeşte la un moment dat expresie în lumea materială“. Întreaga evoluţie, mai întâi biologică şi apoi social-istorică, a umanităţii este o ilustrare vie a acestui principiu. Cunoaşterea directă a resorturilor spirituale ale umanităţii, ca şi cunoaşterea exterioară a materiei, se obţine numai prin eforturi susţinute de perfecţionare a structurilor noastre sufleteşti şi spirituale, pentru a deveni apţi şi demni de dezvoltarea conştientă şi responsabilă a relaţiei omului cu lumea spirituală în toată puritatea indispensabilă acestui scop. Unul din principalele scopuri ale antroposofiei constă în deschiderea căilor cunoaşterii de sine, fapt necesar pentru evoluţia viitoare a omenirii. Atât cunoaşterea de sine cât şi înţelegerea coerentă a lumii interioare şi a ambianţei telurice şi cosmice se pot dobândi prin studiul scrierilor antroposofice, întrucât logica riguroasă a expunerilor oferă gândirii posibilitatea aprecierii valorii acestora, chiar şi în lipsa accesului personal direct la lumile spirituale. Omul apare astfel ca o fiinţă dublă, cu problematică cosmică şi problematică terestră, având sarcina realizării sintezei superioare a acestora.

În consecinţă, antroposofia este ştiinţa despre spirit care ne dă posibilitatea înţelegerii raţiunii de a fi a structurilor şi evenimentelor aparţinând lumii sensibile, precum şi a înlănţuirii acestora în timp şi spaţiu. Ea nu este o fundamentare teoretică pusă la îndemâna unei „secte religioase“, cum încearcă să denigreze unele scrieri mişcarea antroposofică, ci reprezintă calea spirituală de valorificare concretă a forţelor de iubire aduse de Hristos pe Pământ, atât de necesară într-o perioadă în care dezbinarea între oameni se manifestă în toate relaţiile individuale şi de grup. Există, în prezent, antroposofi aparţinând celor mai diferite confesiuni religioase care consideră că au găsit, în sfârşit, în antroposofia lui R. Steiner un limbaj comun capabil să creeze baza pentru o nouă deschidere spirituală către lume, prin înţelegerea corectă a momentului-cheie pentru întreaga evoluţie cosmică pe care l-a reprezentat Evenimentul de pe Golgota de acum 2000 de ani.

Antroposofia nu este teorie, ci cunoaştere vie, ceea ce se reflectă în faptul că a pus toate premisele şi a elaborat soluţii valoroase în diferitele domenii aplicative marcate de consecinţele tuturor situaţiilor de criză caracteristice lumii actuale pe care Rudolf Steiner le-a prevăzut cu 8-9 decenii în urmă. Astfel, pe baza cunoaşterii aprofundate a omului (antropologia antroposofică), Rudolf Steiner, colaboratorii şi urmaşii săi au elaborat principiile şi metodele terapeutice ale medicinii antroposofice, ale agriculturii biodinamice, ale sistemului pedagogic Waldorf, ale tripartiţiei sociale, au dat naştere unui impuls original în arhitectură etc. Putem conchide că antroposofia este totodată o cale de cunoaştere obiectivă, o cale de autocunoaştere şi o cale de viaţă. Ea este prelungirea în Eul omului actual a activităţii lui Hristos, a Logosului care a acţionat de la începutul existenţei Universului.

Mişcarea antroposofică, care s-a separat din mişcarea teosofică, s-a dezvoltat independent, şi numai în mod eronat sau abuziv este asociată cu alte curente şi organizaţii actuale. Ea deschide perspective luminoase educaţiei pentru libertate, iubirii dintre oameni şi colaborării cu natura, iar spiritualitatea românească, constitutiv creştină şi cu o largă deschidere spre înţelegerea integrării omului în Cosmos, este o matrice gata pregătită pentru receptarea şi dezvoltarea acestor imperative ale mileniului III.

biolog dr. PETRE PAPACOSTEA




ÎN LEGĂTURĂ CU PUBLICAREA CONFERINŢELOR LUI RUDOLF STEINER


Baza ştiinţei spiritului orientată antroposofic o constituie lucrările scrise şi publicate de Rudolf Steiner (1861–1925). Pe lângă aceasta, el a ţinut, între 1900–1924, numeroase conferinţe şi cursuri, atât în faţa unui public larg, cât şi pentru membrii Societăţii teosofice, mai târziu ai Societăţii antroposofice. Vorbind în mod liber, el însuşi a dorit iniţial ca aceste conferinţe să nu fie consemnate în scris, deoarece ele erau concepute drept „comunicări orale, nedestinate tiparului“. După ce însă s-au finalizat şi răspândit tot mai numeroase variante incomplete şi eronate după stenogramele şi notiţele auditorilor, s-a văzut nevoit să reglementeze problema acestora. Şi a încredinţat Mariei Steiner von Sivers această misiune. Ei i-a revenit sarcina de a-i desemna pe cei care au dreptul să stenografieze conferinţele, de a asigura administrarea stenogramelor şi revizuirea textelor pentru tipar. Din cauză că, fiind extrem de ocupat, Rudolf Steiner nu a putut corecta el însuşi textele, decât în cazuri foarte rare, în privinţa tuturor conferinţelor publicate trebuie să se ţină seama de această rezervă a sa: „Va trebui să se aibă în vedere faptul că în stenogramele nerevizuite de mine se găsesc greşeli“.

În legătură cu raportul dintre conferinţele pentru membri, care, la început, erau accesibile numai sub formă de manuscrise tipărite pentru uz intern, şi cărţile sale, destinate publicului larg, Rudolf Steiner îşi exprimă punctul de vedere în lucrarea autobiografică Mein Lebensgang (Viaţa mea), capitolul 35. Cele spuse acolo sunt valabile, în egală măsură, în ceea ce priveşte cursurile ţinute, care se adresau unui cerc restrâns de participanţi, familiarizat cu bazele ştiinţei spiritului.

După moartea Mariei Steiner (1867–1948) s-a trecut, conform indicaţiilor sale, la tipărirea unei ediţii a operelor complete ale lui Rudolf Steiner (Rudolf Steiner – Gesamtausgabe, GA). Volumul de faţă constituie o parte a acestei ediţii.