Biblioteca antroposofică

Delimitare clară între profesia preotului şi cea a medicului. – Aspecte istorice. Activitatea pastorală: îngrijirea sufletească la omul sănătos şi la omul bolnav; importanţa igienică a măsurilor de natură religios cultică, post, asceză ş.a.m.d.; problema efectului vindecător al sacramentului. Atitudinea medicului şi atitudinea preotului faţă de bolnavul psihic. Tripla natură a acţiunilor terapeutice. Terapia acţionând dinspre viaţă asupra conştienţei, sacramentul acţionând dinspre conştienţă asupra vieţii: despre posibila colaborare, rezultând de aici, dintre preot şi medic, fiecare conform misiunii sale.

Modificările patologice ale corpului fizic. Înţelegerea corpului uman printr o considerare plastic artistică, printr o considerare muzicală şi prin înţelegerea Logosului (corp eteric, corp astral şi Eu). Modurile diferite de interacţiune a părţilor constitutive ale omului şi stările provocate prin această interacţiune. Mai multe stadii ale trăirii spirituale, înţelegere, pe baza acestora, a unor personalităţi neobişnuite, ca Sfânta Tereza. Corelarea acestor raporturi de viaţă cu nişte procese organice maladive.

Descriere a trăirilor potenţate în cadrul celor patru stadii şi cauzele lor spiritual ştiinţifice. Efectul unor asemenea procese în patologie: Sfânta Tereza. Prin studierea unor asemenea fenomene, medicul poate ajunge la aplicarea factorului terapeutic. Interferenţă cu karma. Cum trebuie concepută voinţa liberă şi responsabilitatea.

Pentru judecarea responsabilităţii şi a voinţei libere e necesară cunoaşterea exactă a evoluţiei postnatale a omului. Descrierea acesteia ţinând seama de curentul ereditar şi de părţile constitutive. Copilul percepe spiritualul din ambianţa sa naturală şi umană: entităţile spirituale. Punerea în libertate a forţelor plăsmuitoare, facultatea memoriei. Dezvoltarea forţelor inteligenţei. Forţe solare în primii şapte ani: forţe eterice care modelează corpul, forţe lunare în a doua perioadă de şapte ani: forţe astrale care modelează corpul capabil de reproducere. Forţe solare active în elementul spiritual sufletesc. Forţe planetare acţionând la plăsmuirea corpului în a treia perioadă de şapte ani. Transformarea din jurul vârstei de douăzeci de ani. Acţiunea stelelor fixe în a patra perioadă de şapte ani. Omul care a fost lăsat de forţele cosmice în seama lui însuşi şi în ceea ce priveşte menţinerea corpului. Importanţa acestui aspect: libertate şi responsabilitate.

Particularităţi ale conştienţei, memoriei, vorbirii şi voinţei şi cauzele lor în interacţiunea părţilor constitutive. Evoluţie patologică în trei etape. Patologie: neadaptarea cu voinţa în lume. Debilitate mintală, memorie ilogică; demenţă, paranoia. Alt stadiu – debilitatea mintală congenitală. Integrarea pretimpurie a organizării Eului – precocitate, demenţă dobândită, pericolul unor măsuri pedagogice nejuste (Fröbel). Apariţia tendinţei de a nu ţine seama decât de tine însuţi.

Considerarea bolii din punctul de vedere al karmei. În trecut: boala este cauzată de păcat; în prezent: păcatul este consecinţa unei organizări maladive. Discutarea cu ajutorul unui exemplu concret a efectelor comportamentului dintr o existenţă ulterioară asupra modelării vieţii şi organismului. Încarnare anterioară – modelarea capului. Viaţa dintre moarte şi o nouă naştere – sistemul respirator. Examinarea unor condiţii generale cauzate de karma; “cum” ul în tratarea raporturilor psihopatologice. Dezvoltarea vieţii spirituale în contact cu realităţile. – Arta vindecării ca serviciu divin.

Distincţie între procesul extrauman şi procesul uman intern. Inspiraţia construind entitatea umană. – Activitate a corpului astral. Expiraţia – activitate a corpului eteric. Activitate a astralităţii cosmice în timpul somnului. Procesul neuro senzorial ca respiraţie mai subtilă care se desfăşoară în elementul căldură, la care expiraţia trece în mod normal în inspiraţie. O dată cu elementul căldură inspirăm lumină, chimism, vitalitate. – Spre celălalt pol – expiraţie modificată activată, care furnizează forţe metabolismului. Lumina inspirată o dată cu elementul căldură devine activitate de gândire. Karma din trecut – karma pentru viitor.

Forţe ale Universului: Acţiune solară, acţiune lunară asupra plantei şi influenţe planetare. Cunoaşterea vieţii solare în raport cu fiinţa umană, karma care se revarsă spre interior şi karma care se revarsă spre exterior – influenţe solare şi lunare în interacţiunea lor. Activităţile terapeutice pe baza acestei cunoaşteri.

Apariţia unor cauze patogene în timpul somnului – căutarea remediilor. Somnabolismul ca exemplu al stărilor maladive. Somnul din templu şi cunoaşterea procesului de vindecare. În locul acestora, o observare spiritualizată şi o acţiune spiritualizată asupra vieţii din partea medicului. Raporturi corespunzătoare în activitatea preotului. Importanţa acestor cunoştinţe pentru înţelegerea materialismului şi a spiritismului; patologie a culturii şi terapie a culturii. Boală şi cauză de boală şi vieţi pământeşti succesive.

Biruirea pasivităţii gândirii prin cunoaşterea poziţiei omului în Cosmos. Eul uman între respiraţia zilnică şi respiraţia unui an cosmic platonic. Anul cosmic în raportul său cu ritmul respirator al zilei, cu ritmul respirator al unei vieţi umane, cu ritmul veghe somn. Forţe hibernale şi estivale în Macrocosmos drept forţe creatoare ale organismului neuro senzorial, respectiv ale organismului metabolic. Înţelegerea lumii după măsură, număr şi greutate, iraţionalul şi calea recunoaşterii acestuia, de la Nomia la Sophia.

Vechea medicină misterială şi înnoirea ei în prezent. Sinteza: subnatură = Tatăl, supranatură = Spirit, mijloc = Christos. Patologia omenirii pe calea evoluţiei sale. Moartea pe Golgotha = procesul vindecător. Calea medicului. Calea preotului.