Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

COLABORAREA DINTRE MEDICI ŞI PĂSTORII SUFLETEŞTI
CURS DE MEDICINĂ PASTORALĂ

GA 318


Unsprezece conferinţe pentru medici şi preoţi şi o alocuţiune pentru medici,
prezentate la Dornach între 8 şi 18 septembrie 1924


Traducere după:
Rudolf Steiner
DAS ZUSAMMENWIRKEN VON ÄRZTEN UND SEELSORGERN. PASTORAL MEDIZINISCHER KURS
Editura Rudolf Steiner, Dornach/Elveţia 1989
GA 318


Traducător: Diana Sălăjanu
Lector: Dr. Corneliu Băbuţ


©2005 Editura TRIADE Cluj-Napoca
ISBN 973-9196-19-5

EDITURA TRIADE
Str. Cetăţii Nr. 9
400166 Cluj Napoca

Tel/Fax: 021.240.13.17
Mobil: 0740.216.020;  0745.086.007
edituratriade@yahoo.com
coperta cartii



Despre publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner

Ansamblul operelor lui Rudolf Steiner (1861 – 1925) se împarte în trei mari secţiuni: lucrări scrise – conferinţe – opere de artă (vezi privirea generală de la sfârşitul volumului).

Între anii 1900 şi 1924, Rudolf Steiner a ţinut numeroase conferinţe şi cursuri, atât publice cât şi pentru membrii Societăţii Teosofice, mai târziu, ai Societăţii Antroposofice. Iniţial, el nu voia ca aceste conferinţe, prezentate întotdeauna liber, să fie fixate în scris, ele fiind concepute “drept comunicări orale, nedestinate tipăririi”. Dar când textele acestor conferinţe au început să fie răspândite sub diverse forme incomplete şi cu greşeli, fiind redactate de unii dintre auditorii săi, el s a simţit răspunzător să pună în ordine aceste notiţe. I a încredinţat această sarcină Mariei Steiner von Sivers. Ei îi revenea alegerea stenografilor, revizuirea textelor şi corectarea lor în vederea editării. Deoarece, din lipsă de timp, Rudolf Steiner nu a putut să corecteze el însuşi textele decât într un număr foarte mic de cazuri, trebuie să se ţină seama de rezerva sa faţă de toate conferinţele tipărite în acest fel: “Trebuie totuşi să se ţină seama de faptul că în stenogramele nerevizuite de mine există greşeli”.

În lucrarea sa autobiografică Cursul vieţii mele (cap. 35) el face referiri la raportul dintre conferinţele pentru membri, care la început nu au fost accesibile decât sub formă de manuscrise tipărite având un caracter particular, şi scrierile sale cu caracter public. Pasajul respectiv este redat la sfârşitul acestui volum. Ceea ce este spus acolo este valabil, şi pentru cursurile referitoare le diferite domenii particulare, cursuri care se adresau unui număr mic de participanţi, familiarizaţi cu bazele ştiinţei spirituale.

După moartea Mariei Steiner (1867-1948) s-a început, conform îndrumărilor date de ea, editarea Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner. Prezentul volum face parte din această ediţie. Informaţii mai precise referitoare la documentele care stau la baza textului de faţă se găsesc, atât cât este necesar, la începutul capitolului “Note”.




CUPRINS


PRIMA CONFERINŢĂDornach, 8 septembrie 1924

Delimitare clară între profesia preotului şi cea a medicului. – Aspecte istorice. Activitatea pastorală: îngrijirea sufletească la omul sănătos şi la omul bolnav; importanţa igienică a măsurilor de natură religios cultică, post, asceză ş.a.m.d.; problema efectului vindecător al sacramentului. Atitudinea medicului şi atitudinea preotului faţă de bolnavul psihic. Tripla natură a acţiunilor terapeutice. Terapia acţionând dinspre viaţă asupra conştienţei, sacramentul acţionând dinspre conştienţă asupra vieţii: despre posibila colaborare, rezultând de aici, dintre preot şi medic, fiecare conform misiunii sale.

CONFERINŢA A DOUADornach, 9 septembrie 1924

Modificările patologice ale corpului fizic. Înţelegerea corpului uman printr o considerare plastic artistică, printr o considerare muzicală şi prin înţelegerea Logosului (corp eteric, corp astral şi Eu). Modurile diferite de interacţiune a părţilor constitutive ale omului şi stările provocate prin această interacţiune. Mai multe stadii ale trăirii spirituale, înţelegere, pe baza acestora, a unor personalităţi neobişnuite, ca Sfânta Tereza. Corelarea acestor raporturi de viaţă cu nişte procese organice maladive.

CONFERINŢA A TREIADornach, 10 septembrie 1924

Descriere a trăirilor potenţate în cadrul celor patru stadii şi cauzele lor spiritual ştiinţifice. Efectul unor asemenea procese în patologie: Sfânta Tereza. Prin studierea unor asemenea fenomene, medicul poate ajunge la aplicarea factorului terapeutic. Interferenţă cu karma. Cum trebuie concepută voinţa liberă şi responsabilitatea.

CONFERINŢA A PATRADornach, 11 septembrie 1924

Pentru judecarea responsabilităţii şi a voinţei libere e necesară cunoaşterea exactă a evoluţiei postnatale a omului. Descrierea acesteia ţinând seama de curentul ereditar şi de părţile constitutive. Copilul percepe spiritualul din ambianţa sa naturală şi umană: entităţile spirituale. Punerea în libertate a forţelor plăsmuitoare, facultatea memoriei. Dezvoltarea forţelor inteligenţei. Forţe solare în primii şapte ani: forţe eterice care modelează corpul, forţe lunare în a doua perioadă de şapte ani: forţe astrale care modelează corpul capabil de reproducere. Forţe solare active în elementul spiritual sufletesc. Forţe planetare acţionând la plăsmuirea corpului în a treia perioadă de şapte ani. Transformarea din jurul vârstei de douăzeci de ani. Acţiunea stelelor fixe în a patra perioadă de şapte ani. Omul care a fost lăsat de forţele cosmice în seama lui însuşi şi în ceea ce priveşte menţinerea corpului. Importanţa acestui aspect: libertate şi responsabilitate.

CONFERINŢA A CINCEADornach, 12 septembrie 1924

Particularităţi ale conştienţei, memoriei, vorbirii şi voinţei şi cauzele lor în interacţiunea părţilor constitutive. Evoluţie patologică în trei etape. Patologie: neadaptarea cu voinţa în lume. Debilitate mintală, memorie ilogică; demenţă, paranoia. Alt stadiu – debilitatea mintală congenitală. Integrarea pretimpurie a organizării Eului – precocitate, demenţă dobândită, pericolul unor măsuri pedagogice nejuste (Fröbel). Apariţia tendinţei de a nu ţine seama decât de tine însuţi.

CONFERINŢA A ŞASEADornach, 13 septembrie 1924

Considerarea bolii din punctul de vedere al karmei. În trecut: boala este cauzată de păcat; în prezent: păcatul este consecinţa unei organizări maladive. Discutarea cu ajutorul unui exemplu concret a efectelor comportamentului dintr o existenţă ulterioară asupra modelării vieţii şi organismului. Încarnare anterioară – modelarea capului. Viaţa dintre moarte şi o nouă naştere – sistemul respirator. Examinarea unor condiţii generale cauzate de karma; “cum” ul în tratarea raporturilor psihopatologice. Dezvoltarea vieţii spirituale în contact cu realităţile. – Arta vindecării ca serviciu divin.

CONFERINŢA A ŞAPTEADornach, 14 septembrie 1924

Distincţie între procesul extrauman şi procesul uman intern. Inspiraţia construind entitatea umană. – Activitate a corpului astral. Expiraţia – activitate a corpului eteric. Activitate a astralităţii cosmice în timpul somnului. Procesul neuro senzorial ca respiraţie mai subtilă care se desfăşoară în elementul căldură, la care expiraţia trece în mod normal în inspiraţie. O dată cu elementul căldură inspirăm lumină, chimism, vitalitate. – Spre celălalt pol – expiraţie modificată activată, care furnizează forţe metabolismului. Lumina inspirată o dată cu elementul căldură devine activitate de gândire. Karma din trecut – karma pentru viitor.

CONFERINŢA A OPTADornach, 15 septembrie 1924

Forţe ale Universului: Acţiune solară, acţiune lunară asupra plantei şi influenţe planetare. Cunoaşterea vieţii solare în raport cu fiinţa umană, karma care se revarsă spre interior şi karma care se revarsă spre exterior – influenţe solare şi lunare în interacţiunea lor. Activităţile terapeutice pe baza acestei cunoaşteri.

CONFERINŢA A NOUADornach, 16 septembrie 1924

Apariţia unor cauze patogene în timpul somnului – căutarea remediilor. Somnabolismul ca exemplu al stărilor maladive. Somnul din templu şi cunoaşterea procesului de vindecare. În locul acestora, o observare spiritualizată şi o acţiune spiritualizată asupra vieţii din partea medicului. Raporturi corespunzătoare în activitatea preotului. Importanţa acestor cunoştinţe pentru înţelegerea materialismului şi a spiritismului; patologie a culturii şi terapie a culturii. Boală şi cauză de boală şi vieţi pământeşti succesive.

CONFERINŢA A ZECEADornach, 17 septembire 1924

Biruirea pasivităţii gândirii prin cunoaşterea poziţiei omului în Cosmos. Eul uman între respiraţia zilnică şi respiraţia unui an cosmic platonic. Anul cosmic în raportul său cu ritmul respirator al zilei, cu ritmul respirator al unei vieţi umane, cu ritmul veghe somn. Forţe hibernale şi estivale în Macrocosmos drept forţe creatoare ale organismului neuro senzorial, respectiv ale organismului metabolic. Înţelegerea lumii după măsură, număr şi greutate, iraţionalul şi calea recunoaşterii acestuia, de la Nomia la Sophia.

CONFERINŢA A UNSPREZECEADornach, 18 septembrie 1924

Vechea medicină misterială şi înnoirea ei în prezent. Sinteza: subnatură = Tatăl, supranatură = Spirit, mijloc = Christos. Patologia omenirii pe calea evoluţiei sale. Moartea pe Golgotha = procesul vindecător. Calea medicului. Calea preotului.

ALOCUŢIUNEDornach, 18 septembrie 1924
NOTE
Rudolf Steiner despre stenogramele conferinţelor sale
Ediţia Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner

DESENELE LA TABLĂ