Biblioteca antroposofică


Rudolf Steiner

CONSIDERAŢII ESOTERICE ASUPRA LEGĂTURILOR KARMICE
VOLUMUL III

Legăturile karmice ale Mişcării antroposofice

GA 237


Unsprezece conferinţe prezentate la Dornach între
1 iulie şi 8 august 1924


Traducere după:
Rudolf Steiner
Esoteriche Betrachtungen karmischer Zusammenhänge. Dritter Band
Editura Rudolf Steiner, Dornach/Elveţia 1991
GA 237

În limba franceză:
Le Karma – considérations ésotériques, III,
Traducerea în limba franceză: Henriette Bideau


Traducător: Nicolae Ioan Crăciun
Lector: Ligia Sălăgeanu


©2003 Editura TRIADE Cluj-Napoca
ISBN 973-8313-49-X


EDITURA TRIADE
Str. Cetăţii Nr. 9
400166 Cluj Napoca

Tel/Fax: 021.240.13.17
Mobil: 0740.216.020;  0745.086.007
edituratriade@yahoo.com
coperta cartii


Consideraţii esoterice asupra legăturilor karmice
VOLUMUL I
Douăsprezece conferinţe, prezentate la Dornach în 16, 17, 23 şi 24 februarie, 1, 2, 8, 9, 15, 16, 22 şi 23 martie 1924 (GA 235)
VOLUMUL II
Şaptesprezece conferinţe, prezentate la Dornach în 6, 12, 23, 26 şi 27 aprilie, 4, 9, 10, 11, 16, 18, 29 şi 30 mai, 4, 22, 27 şi 29 iunie 1924 (GA 236)
VOLUMUL III
Legăturile karmice din cadrul Mişcării antroposofice. Unsprezece conferinţe, prezentate la Dornach în 1, 4, 6, 8, 11, 13 şi 28 iulie, 1, 3, 4 şi 8 august 1924 (GA 237)
VOLUMUL IV  
Viaţa spirituală a prezentului în relaţie cu Mişcarea antroposofică. Zece conferinţe, prezentate la Dornach în 5, 7, 10, 12, 14, 16, 18, 19, 21 şi 23 septembrie, precum şi “ultima cuvântare”, din 28 septembrie 1924 (GA 238)
VOLUMUL V
Şaisprezece conferinţe, prezentate la Praga între 29 şi 31 martie şi în 5 aprilie, la Paris, între 23 şi 25 mai, şi la Breslau, între 7 şi 15 iunie 1924 (GA 239)
VOLUMUL VI
Cincisprezece conferinţe: la Berna în 25 ianuarie şi 16 aprilie, la Zürich în 28 ianuarie, la Stuttgart în 6 februarie, 9 aprilie şi 1 iunie, la Arnheim între 18 şi 20 iulie, la Torquay în 12, 14 şi 21 august, şi la Londra, în 24 şi 27 august 1924 (GA 240)

În legătură cu tema “Reîncarnare şi karmă” indicăm şi următoarele volume din Operele Complete ale lui Rudolf Steiner:

Reîncarnare şi karmă, reprezentări necesare din punctul de vedere al ştiinţelor moderne ale naturiiCum acţionează karma, 1903 (în volumul «Lucifer-Gnosis», GA 34, şi ca lucrare separată)
Principiul economiei spirituale cu privire unele probleme ale reîncarnăriiUn aspect al conducerii spirituale a omenirii, 1909 (GA 109/111)
Manifestările karmei, 1910 (GA 120)
Istorie ocultă. Consideraţii esoterice asupra unor raporturi karmice ale unor personalităţi şi evenimente din istoria lumii, 1911 (GA 126)
Reîncarnare şi karmă şi importanţa lor pentru cultura şi civilizaţia actuală, 1912 (GA 135)




Despre publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner

Ansamblul operelor lui Rudolf Steiner (1861 – 1925) se împarte în trei mari secţiuni: lucrări scrise, conferinţe, opere de artă (vezi privirea generală de la sfârşitul volumului).

Între anii 1900 şi 1924, Rudolf Steiner a ţinut numeroase conferinţe şi cursuri, atât publice cât şi pentru membrii Societăţii Teosofice, mai târziu, ai Societăţii Antroposofice. Iniţial, el nu voia ca aceste conferinţe, prezentate întotdeauna liber, să fie fixate în scris, ele fiind concepute “drept comunicări orale, nedestinate tipăririi”. Dar când textele acestor conferinţe au început să fie răspândite sub diverse forme incomplete şi cu greşeli, fiind redactate de unii dintre auditorii săi, el s-a simţit răspunzător să pună în ordine aceste notiţe. I-a încredinţat această sarcină Mariei Steiner von Sivers. Ei îi revenea alegerea stenografilor, revizuirea textelor şi corectarea lor în vederea editării. Deoarece, din lipsă de timp, Rudolf Steiner nu a putut să corecteze el însuşi textele decât într-un număr foarte mic de cazuri, trebuie să se ţină seama de rezerva sa faţă de toate conferinţele tipărite în acest fel: “Trebuie totuşi să se ţină seama de faptul că în stenogramele nerevizuite de mine există greşeli”.

În lucrarea autobiografică Cursul vieţii mele (capitolul 35), el face referiri la raportul dintre conferinţele pentru membri, care la început nu au fost accesibile decât sub formă de manuscrise tipărite având un caracter particular, şi scrierile sale cu caracter public. Pasajul respectiv este redat la sfârşitul acestui volum. Ceea ce este spus acolo este valabil, şi pentru cursurile referitoare le diferite domenii particulare, cursuri care se adresau unui număr mic de participanţi, familiarizaţi cu bazele ştiinţei spirituale.

După moartea Mariei Steiner (1867-1948) s-a început, conform îndrumărilor date de ea, editarea Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner. Prezentul volum face parte din această ediţie. Informaţii mai precise referitoare la documentele care stau la baza textului de faţă se găsesc, atât cât este necesar, la începutul capitolului “Note”.




CUPRINS


CA INTRODUCERE. Din “Amintirile” Mariei Steiner (la prima ediţie, 1926)

PRIMA CONFERINŢĂDornach, 1 iulie 1924 — Intelectualismul şi dispoziţia interioară care l-a precedat: omul preia gândurile din eterul cosmic. Aristotelismul hispano-mahomedan menţine încă la începutul Evului Mediu vechea concepţie; pentru populaţia europeană trebuia să vină un impuls deosebit, pentru ca să se dezvolte sufletul conştienţei. Două curente spirituale: filosofii arabizanţi şi adversarii lor, scolasticii, care reprezintă individualismul. Puternice lupte interioare în epoca acestei bătălii în jurul sufletului conştienţei şi al realităţii gândirii.

CONFERINŢA A DOUADornach, 4 iulie 1924 — Forţele cosmice care pregătesc karma. Prin karmă, încarnările anterioare acţionează asupra încarnărilor ulterioare ca un instinct spiritual în interiorul Eului; această acţiune devine conştientă după moarte. – Ţesătura relaţiilor karmice. Transformarea faptelor pământeşti ale oamenilor în fapte cereşti ale sufletelor atunci când, cu ocazia unei acţiuni comune a oamenilor, în lumea fizic-sensibilă intervine o activitate spiritual-sacră. Consecinţa cerească a unor evenimente care s-au desfăşurat pe Pământ şi coboară spre Pământ ca o ploaie fină sub forma imaginilor de oglindă ale gândurilor. Dar şi fantomele foarte reale ale epocilor precedente dau târcoale în jurul oamenilor de astăzi, atrase de tendinţele ahrimanice ale timpului nostru.

CONFERINŢA A TREIADornach, 6 iulie 1924 — Legătura dintre ceea ce se întâmplă în Cer şi existenţa omului pe Pământ. Ceea ce se întâmplă aici, pe Pământ, are un corelativ în lumea spirituală şi se exprimă în scrierea cerească. Care este temeiul spiritual-cosmic al unei asemenea comunităţi cum este Societatea Antroposofică? Prin ce predestinare este condus un suflet spre antroposofie? – Nostalgia după Christos însoţeşte numeroase suflete din existenţa lor prepământească în existenţa pământească, năzuinţa de a-l cunoaşte din nou pe Christos ca Fiinţă Solară: un efect al marilor Imaginaţiuni cosmice. În sentimentul pentru Christos se amestecă reprezentările vechiului păgânism; aceasta implică pentru multe suflete posibilitatea de a cădea în prada ispitirilor lui Lucifer şi Ahriman.

CONFERINŢA A PATRADornach, 8 iulie 1924 — În Mişcarea antroposofică trebuie să fie distinse două grupuri de suflete: unul are o profundă nevoie a inimii să-i confere lui Christos o poziţie centrală; celălalt vrea să-l cunoască pe Christos pornind de la cosmologie, de la istoria Pământului şi a omenirii. Premisele acestei diferenţieri au fost puse în vremurile oracolelor atlanteene. Importanţa deosebită a încarnării care se situează în primele secole ale erei creştine. Unul din aceste grupuri de suflete era deja sătul de păgânism, el se înflăcăra în inima sa pentru Christos; celălalt, care cunoscuse un număr mai mic de încarnări pe Pământ, era încă plin de puternice impulsuri ale vechiului păgânism şi a adoptat creştinismul mai mult cu un intelect pătruns de simţire. Datorită măreţelor Imaginaţiuni de la începutul secolului al 19-lea, pe care le vieţuise după moarte, primul grup a adus pe Pământ nostalgia unei anumite cunoaşteri a cosmologiei, celălalt a primit aceste impulsuri mai ales în voinţa sa, ca şi cum şi-ar fi amintit de o decizie pe care ar fi luat-o.

CONFERINŢA A CINCEADornach, 11 iulie 1924 — Elementul comun care exista în dispoziţia sufletească a acestor două grupuri în primele secole creştine: a fost o trăire subtilă, dar totuşi clar prezentă, a urzirii aurice din natură şi, între adormire şi trezire, perceperea unei spiritualităţi luminoase revărsându-se în lume. În secolele 5, 6, sentimentului despre inocenţa naturii i s-a asociat simţul asupra profunzimii forţelor care declanşează în suflet binele şi răul, şi aceasta mai ales printre oamenii aflaţi sub influenţa Orientului (bulgari, eretici). Vine după aceea vremea când perceperea strălucirii pâlpâitoare de deasupra plantelor şi animalelor se stinge; murmurul acestei spiritualităţi tace, dar se mai poate vorbi despre aceasta ca despre ceva cunoscut; apoi a venit vremea a ceea ce se numeşte crepusculul Logosului viu. Aceasta este în legătură cu apariţia catehismului şi faptul că slujba divină şi-a pierdut caracterul esoteric. Dispoziţia fundamentală a sufletelor care trăiesc între secolele 7 şi 20: Christos nu mai este cunoscut în Entitatea Sa, cultul nu mai este înţeles; trebuie să se formeze pe Pământ puterea care va permite sufletelor să-l primească pe Christos.

CONFERINŢA A ŞASEADornach, 13 iulie 1924 — În primele secole creştine au existat înalte Centre de cunoaştere, urmaşii îndepărtaţi ai Misteriilor. Acolo nu se vorbea de legile naturii, ci de puterea creatoare a Zeiţei Natura. Apoi, în secolele 7, 8, dispare legătura vie cu lumea spirituală; dar o anumită cunoaştere a acestei legături îşi află refugiul în centrele de învăţământ ale căror impulsuri vii nu încetează decât în secolele 12, 13. O învăţătură asupra vieţii elementelor, asupra mersului stelelor mobile, asupra oceanului cosmic, asupra misterelor Eului, a fost cultivată până la răscrucea secolelor 14/15. Şcoala de la Chartres, Cluny. Chiar la Universitatea de la Orléans sunt cultivate asemenea învăţături spre sfârşitul secolului al 13-lea. Platonism şi aristotelism. La începutul secolului al 13-lea, important schimb de idei în lumea spirituală pentru a introduce pe Pământ o nouă spiritualitate. Consecinţa acestuia este un minunat acord între sufletele de sus şi cele de jos. În această atmosferă spirituală poate acţiona Rosicrucianismul autentic.

CONFERINŢA A ŞAPTEADornach, 28 iulie 1924 — Folosirea inteligenţei de către personalitatea umană îl conduce pe om spre libertatea voinţei. Inteligenţa cosmică coboară din ceruri pe Pământ în primele secole creştine, şi până în secolele 8, 9. Scolastica, sau lupta omului pentru a înţelege clar această inteligenţă care se revarsă din înaltul cerurilor. Sufletul conştienţei se poate integra în această inteligenţă. Înţelepciunea Rosicrucianismului constă în a ajunge la o anumită claritate asupra acestei situaţii. În sfera solară, Mihael adună sufletele care la începutul secolului al 15-lea se reunesc în Şcoala suprasensibilă a lui Mihael. Începând din acest moment, elementul michaelic trebuia să fie elaborat de inteligenţa individuală a sufletului uman, până în noua epocă a lui Mihael pe Pământ, la sfârşitul secolului al 19-lea. Marea criză care începe în secolul al 15-lea şi durează şi astăzi este lupta lui Ahriman împotriva lui Mihael. Ahriman vrea să facă în întregime pământească inteligenţa odinioară cosmică. Inteligenţa cosmică trece în organizarea neuro-senzorială umană; în lumea spirituală, această trecere este trăită ca o furtună cosmică. Pentru ultima dată a fost la fel în era atlanteană, când inteligenţa cosmică a luat în stăpânire inima omului, rămânând în întregime inteligenţă cosmică. Trebuie acum ca omul-cap, spiritualizând intelectul, să devină din nou om-inimă.

CONFERINŢA A OPTADornach, 1 august 1924 — Penultima domnie a lui Mihael, caracterul ei cosmopolit şi scopul ei: în ciuda căderii, omul se poate ridica până la Divinitate. Începând din secolele 8, 9, administrarea inteligenţei a trecut din mâinile lui Mihael în mâinile oamenilor. Lupta scolasticilor împotriva moştenitorilor mahomedani ai lui Aristotel. În Şcoala suprasensibilă este subliniat caracterul fundamental a vechii înţelepciuni a Misteriilor – în special învăţătura despre păcatul originar; anunţarea venirii unui nou Misteriu, care contează pe deplina inteligenţă a omului. O atmosferă de descurajare era prezentă în vechile Misterii în epoca lui Alexandru; ea se exprima prin sentimentul: omul nu mai poate găsi accesul la lumea spirituală. Aceasta a fost vremea marii încercări. Cuvântul de ordine a lui Mihael: omul trebuie să ajungă să sesizeze Divinul pe Pământ sub o formă care să nu fie atinsă de păcat. În zilele noastre, omul ia în posesie inteligenţa; nuanţa particulară a acestei luări în posesie constă în a simţi că trebuie să fim atenţi la scopul urmărit de Ahriman, acela de a face ca oamenii să fie posedaţi de el. Misiunea antroposofilor este de a dobândi simţul că astăzi Cosmosul este teatrul acestei lupte a lui Ahriman împotriva lui Mihael. Reflectarea pământească a învăţăturii suprasensibile a lui Mihael la Raimund de Sabunda. Impulsul lui Mihael poate fi citit nu numai în Cartea Revelaţiei, ci şi în Cartea Naturii.

CONFERINŢA A NOUADornach, 3 august 1924 — Forţele lui Mihael acţionează asupra omului întreg, şi prin aceasta ele acţionează puternic până în karma fizică. Epoca marii crize. Elementul decisiv din impulsul michaelic. Spiritualul se pregăteşte să-i dea rasei caracterul său. Observarea legăturilor de destin mai profunde; acţiunea lor ajunge până la Ierarhiile cele mai apropiate de om. Ierarhia Îngerilor se împarte în două, în timp ce aici se constituie comunitatea michaelică. A progresa în sensul lui Mihael înseamnă a nu te lăsa abătut de nici o părere de la calea care duce astăzi în direcţia forţelor vii ale antroposofiei. Intelectualismul răspândit astăzi peste tot este o hrană spirituală pentru forţele ahrimanice. Posibilităţile oferite lui Ahriman de a interveni în civilizaţie nu încetează să crească. Estomparea şi devierea conştienţei îi dau lui Ahriman posibilitatea de a se incorpora. Epoca noastră este epoca marilor decizii.

CONFERINŢA A ZECEADornach, 4 august 1924 — Impulsul karmic spre spiritual este acumularea a ceea ce a fost trăit de suflet, aşa cum a fost descris, înainte de coborârea sa în trupul pământesc. Antroposoful trebuie să facă dovada unei iniţiative care vine din adâncul fiinţei; este necesar să ţinem seama de predispoziţiile karmice şi de contra-imaginea spirituală a impulsurilor care dau imboldul spre antroposofie. Iniţiativa este subminată sau deviată de înclinaţia spre vorbărie şi scris inutil pe care le răspândeşte intelectualismul materialist. Un sentiment general: frica de viaţă. Materialismul nu este adevărat decât pentru viaţa fizică. Un spectacol zguduitor: cei cărora karma lor nu le permite să ajungă la spiritualitate. Forţele lui Mihael modelează fizionomia şi formele corpului. Celor care rămân în câmpul materialismului li se va arăta că spiritul este creator, fiindcă ei îl vor vedea cu ochii lor. Ahriman aspiră să acţioneze asupra sufletelor pătrunzând pentru un timp corpul omului.

CONFERINŢA A UNSPREZECEADornach, 8 august 1924 — Nemurirea personală este un adevăr abia de când sufletul conştienţei a intrat încet şi treptat în omenire. Inteligenţa solară şi inteligenţele planetare acţionează în comun. Apoi, în secolul al 9-lea, o dată cu coborârea inteligenţei cosmice printre oameni, sciziunea puterilor cosmice care până acum acţionau împreună; inteligenţa solară a lui Mihael şi inteligenţele planetare intră în opoziţie. În acest context intervine Conciliul ecumenic din 869, semnalul unui eveniment teribil care se produce în lumea spirituală: sciziunea Îngerilor care călăuzesc sufletele oamenilor; prin aceasta, dezordinea intră în karma omului; de unde aspectul haotic al istoriei moderne. O dată cu reluarea de către Mihael a domniei asupra Pământului se trezeşte, la cei care au mers cu el, forţa de a-şi pune din nou în ordine karma lor.

NOTE

Rudolf Steiner – despre stenogramele conferinţelor sale

Ediţia operelor complete ale lui Rudolf Steiner

DESENELE LA TABLĂ