Rudolf Steiner

ARTA EDUCAŢIEI. DISCUŢII DE SEMINAR ŞI
CONFERINŢE ASUPRA PLANULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT

GA 295

INDICAŢII LA TEXT

Textele folosite la întocmirea ediţiei

Textul de faţă al discuţiilor de seminar şi al conferinţelor despre planul didactic are la bază traducerea stenogramelor luate, probabil, de Hedda Hummel. Stenogramele originale nu se află în arhivă. Textul a putut fi completat şi îmbunătăţit în cursul ediţiilor precedente prin folosirea unor notiţe luate de cursanţi (adunate şi valorificate de Erich Gabert). Vezi în acest sens şi indicaţiile din cadrul trimiterilor.

Desenele originale de pe tablă ale lui Rudolf Steiner nu s-au păstrat. Reproducerile incluse în acest volum au la bază desenele aflate în notiţele unor cursanţi.

Publicări în reviste: Discuţiile de seminar au fost tipărite pentru prima dată în anii V-VIII (1931-35) ai revistei „Pedagogia lui Rudolf Steiner” (mai târziu, „Arta educaţiei” ‒ „Erziehungskunst” ‒ şi în anul XIII (1939) al revistei „Şcoala oamenilor”, conferinţele despre planul didactic, în anul XIV (1940) al revistei „Şcoala oamenilor”. Cea de-a cincisprezecea discuţie de seminar a fost publicată pentru prima dată în ediţia din 1959 a cărţii.

Lucrările lui Rudolf Steiner din cadrul Ediţiei Operelor Complete (Opere Complete) sunt indicate în trimiteri cu numărul bibliografic respectiv. Vezi şi privirea de ansamblu asupra operei lui Rudolf Steiner de la sfârşitul volumului.

1. o conferinţă pe care am ţinut-o în legătură cu temperamentele: Vezi: „Misterul temperamentelor umane”, Berlin, 4 martie 1909, în Unde şi cum găsim spiritul?, GA 75. Vezi şi adunarea în volum a conferinţelor paralele ţinute la München, Karlsruhe şi Berlin, „Misterul temperamentelor umane”, editat separat de revista „Şcoala oamenilor”, Ed. Zbinden, Basel, ediţia a 6-a, 1982. Trad. rom. Temperamente, Editura Triade, 1993.


2. cele spuse azi dimineaţă: Vezi Antropologia generală ca bază a pedagogiei, GA 293, prima conferinţă şi Arta educaţiei. Aspecte metodic-didactice, Opere Complete, 294, prima conferinţă. Trad. rom. Editura Triade, 1994.


3. Referitor la acest pasaj, în notiţele unei participante s-a găsit expunerea sintetizatoare: Copiii învaţă unii de la alţii. Temperamentele de acelaşi fel se estompează, se şlefuiesc între ele. Temperamentele diferite învaţă unele de la altele.


4. vor apărea tot felul de modificări: La inaugurarea Şcolii Waldorf, din 7 septembrie 1919, încă nu erau gata toate sălile de clasă; a trebuit să se lucreze, pentru început, în „schimburi”.


5. în spaţiul mare din grădini: Pe atunci, în jurul Şcolii Waldorf din Stuttgart se mai întindeau nişte grădini mari.


6. dar acolo a ajuns cel mai puţin să se realizeze: Această schimbare în text, precum şi celelalte completări care au fost incluse în ediţia din 1969, are la bază faptul că a putut fi folosit un caiet nou-găsit, cu notiţe stenografice, ale unui cursant. Rudolf Mayer, Berlin, din moştenirea lăsată de acesta.


7. Examenul de absolvire este un compromis încheiat cu autorităţile: Niciodată n-a avut loc vreun examen de sfârşit de an şcolar. Rudolf Steiner elaborase o propunere şi o supusese atenţiei oficialităţilor (aşa-numitul „Memorandum”, conform căruia elevii Şcolii Waldorf trebuiau să fi atins şi ei la sfârşitul claselor a III-a, a VI-a, a VIII-a, obiectivele didactice al şcolilor oficiale. Autorităţile au acceptat această propunere. ‒ „Memorandumul” a fost reprodus în revista „Şcoala oamenilor”, an XXXIX, caietul 9, p. 242, şi în Conferinţele lui Rudolf Steiner cu dascălii Şcolii Libere Waldorf, Stuttgart 1919-1924, GA 300 a-c, vol. I, p. 28.


8. Rudolf Steiner desenează la tablă următoarele figuri: Din păcate, aceste desene originale făcute în timpul discuţiilor de seminar nu s-au păstrat. Reproducerile incluse în acest volum au la bază desene din caietele de notiţe ale cursanţilor.


9. Helen Keller, 1880-1968, scriitoare americană, de origine elveţiană. La vârsta de 19 luni a orbit şi a surzit. Vezi „Istoria vieţii mele”, după noua ediţie americană, Berna 1955.


10. în cartea mea despre teoria cunoaşterii: Vezi Linii fundamentale ale unei teorii a cunoaşterii în concepţia despre lume a lui Goethe, GA 2, Adevăr şi ştiinţă, GA 3 şi Filosofia libertăţii, GA 4. Trad. rom. Editura Triade, 1996 (toate cele trei lucrări cuprinse într-un singur volum).
    


11. pentru copilul flegmatic ... ceva cu picăţele: Acest desen este inexact şi ne-a fost transmis sub forme contradictorii. E drept că reproducerea de pe planşa colorată alăturată porneşte de la nişte temeiuri solide, fără a putea fi însă considerată absolut sigură.


12. Goethe ... a exprimat frumoasa idee că din observarea anormalului putem studia ceea ce este normal: Comp. „Metamorfoza plantelor” 7, p. 20/21 şi p. 147 şi urm., în vol. I din Scrierile de ştiinţe naturale ale lui Goethe, editate şi comentate de Rudolf Steiner în seria „Literatura naţională germană” a lui Kürschner (1883/97), reeditare Dornach, 1975, 5 vol., GA 1 a-e; ediţie separată Dornach 1982.


13. Referitor la exerciţiile de vorbire care urmează, vezi Metodica şi esenţa modelării vorbirii, GA 280; Arta recitării şi declamaţiei, GA 281, seria „Contribuţii la Ediţia Operelor Complete ale lui Rudolf Steiner” ‒, Caietele 53, 65/66, 73/75, cu tema „Vorbire şi modelarea vorbirii”.


14. Evanghelia lui Ioan în raport cu celelalte trei evanghelii, în special cu Evanghelia lui Luca: Paisprezece conferinţe, Kassel, 24 iunie ‒ 7 iulie 1909, GA 112.


15. „De la tata am ...”:  Xenii blânde VI (J. W. v. Goethe).


16. Păzitorul pragului şi Trezirea sufletelor: Vezi Rudolf Steiner, „Patru drame-mister” (1910-1913), GA 14.


17. am arătat aici... că Felix Balde a existat cu adevărat: Vezi conferinţa din 22 iunie 1919 din Tratarea spiritual-ştiinţifică a unor probleme sociale şi pedagogice, GA 192 şi capitolul al III-lea din Viaţa mea, GA 28.


18. cum a ajuns măgarul să aibă urechi lungi: Aici am putea să atragem atenţia asupra următoarei povestiri, care se găseşte la dr. Oskar Dänhardt în „Poveşti populare legate de fiinţele din natură”, vol. I, ed. a 5-a, Leipzig 1919, nr. 64, p. 93.
    „De ce măgarul are urechi lungi” (poveste din Ungaria)
    După ce a creat lumea, Dumnezeu a adunat toate animalele şi îi dădu fiecăruia nume. El le spuse: „Ţie ţi se va spune cal, ţie leu, ţie lup, ţie urs, ţie vulpe.” Şi le chemă apoi din nou în ziua următoare, pentru a le cerceta dacă nu şi-au uitat numele. Pe vremea aceea, măgarul era un animal drăguţ şi graţios, nu avea urechi lungi, iar Dumnezeu îi dădu unul dintre cele mai drăguţe nume, spunându-i să nu care cumva să-l uite. Când, în ziua următoare, se adunară toate animalele, toate îşi putură spune numele, doar măgarul nu, căci şi-l uitase. Pentru aceasta, Dumnezeu se supără, îl apucă de amândouă urechile şi i le lungi bine, apoi spuse: „Măgar ce eşti, de uiţi aşa iute!” De atunci bietul de el rămase măgar, păstrându-şi lungile-i urechi.
    


19. pentru ora didactică de mâine: Se face referire la Conferinţa a VIII-a a cursului Arta educaţiei. Metodica şi didactica.


20. Publius Cornelius Tacitus (aprox. 55-120), „Germania”, trad. din lat. în germ., cu explicaţii de Dr. Max Oberbreyer, Univ.-Bibl., Leipzig, f.a.


21. Heinrich von Treitschke (1834-1896), „Istoria germană în secolul al XIX-lea”, 5 vol., Leipzig 1879.


22. Heinrich von Treitschke (1834-1896), „Istoria germană în secolul al XIX-lea”, 5 vol., Leipzig 1879.
    Herman Grimm (1828-1901), „Friedrich cel Mare şi Macaulay”, în „Cincisprezece eseuri. Prima serie.”, ed. a 3-a, Berlin 1884. Citatul, de la p. 116.
    
    Lord Thomas Babington Macaulay (1800-1859), „Friedrich cel Mare”, în „Articole critice şi istorice”, trad. germ. de J. Moellendorff, Univ.-Bibl, Leipzig, f. a.
    


23. faceţi... experienţa de a citi acelaşi lucru (descrierea lui Luther) în cărţile catolice de istorie: Exemplu: „Istoria Bisericii Catolice” de Dr. Anton Wappler, ed. a 3-a, Viena 1875.


24. Leopold von Ranke (1795-1886), „Papii Romei”, Berlin, 1834, „Istoria Germaniei în epoca Reformei”, Berlin 1839, „Istoria Franţei”, Stuttgart 1852-1861, „Istoria Angliei”, Berlin 1859 etc.


25. Karl Lamprecht (1856-1915), „Istoria Germaniei”, 19 vol., Berlin 1891 etc.


26. Karl von Rotteck (1775-1840), „Istoria generală”, 9 vol. Freiburg 1812-1827; „Istoria generală a lumii”, 4 vol., Stuttgart 1830-1834 etc.


27. am rugat-o pe d-ra W. să realizeze asemenea imagini: figuri de euritmie tăiate din lemn şi pictate.


28. (despre alimentaţie) puteţi găsi unele lucruri şi în diferite pasaje din conferinţele mele:  Ce însemnătate are dezvoltarea ocultă a omului pentru învelişurile sale şi pentru sinea sa? GA 145, conferinţa 1 şi 2, O fiziologie ocultă, opt conferinţe, Praga 1911, GA 128, Ritmuri în Cosmos şi în fiinţa omului ‒ Cum se ajunge la contemplarea lumii spirituale?, GA 350, prima conferinţă şi Crearea lumii şi a omului. Viaţa pământească şi acţiunea stelelor, GA 354, conferinţa 1 şi 2.


29. am vorbit ieri despre animale: Vezi Arta educaţiei. Metodica şi didactica, Conferinţa a VIII-a.


30. Maximă săptămânală... din „Calendarul sufletesc”: Vezi „Wahrspruchworte” („Ziceri adevărate”), GA 40. Trad. rom. Calendar antroposofic sufletesc, Simeria 1991.


31. Citiţi frumoasele articole ale lui Goethe: Vezi „Curgere, pulverizare, evaporare, picurare”, p. 163, în vol. I din Scrierile de ştiinţe ale naturii ale lui Goethe, editate şi comentate de Rudolf Steiner, în „Literatura naţională germană” a lui Kürschner (188371897), GA 1 a-e.


32. am căutat ieri: Vezi Arta educaţiei. Metodica şi didactica, conferinţa a VIII-a.


33. pentru simţurile situate la mijloc: Rudolf Steiner a vorbit despre cele douăsprezece simţuri, printre altele, şi în Conferinţa a VIII-a din Antropologia generală. În afară de aceasta, în „Cele douăsprezece simţuri ale omului în relaţiile lor cu Imaginaţiunea, Inspiraţia, Intuiţia”, Dornach, 8 august 1920, Ed. Dornach 1976.


34. trimite la un articol al dr. Ernst Müller: „Observaţie referitoare la o fundamentare epistemologică a teoremei lui Pythagora”, în „Analele de filosofia naturii”, Editura Wilhelm Ostwald, vol. X, Leipzig 1911, p. 162 şi urm.


35. Emil Schlegel (1852-1935): Medic homeopat. „Religia medicamentului este farmacia Domnului Dumnezeu. Teoria signaturilor ca ştiinţă”, Leipzig 1915.
    


36. Jakob Böhme (1575-1624), „De signatura rerum”, 1621.


37. în felul în care am vorbit astăzi despre predarea geografiei: Vezi Arta educaţiei. Metodica şi didactica, Conferinţa a XI-a.


38. Trimiterile, din ziua precedentă, pentru recitarea poeziei lipsesc din notiţele păstrate.
    


39. Karl Friedrich Gauß (1777-1855), matematician.


40. Eugen Dühring a respins numerele imaginare: Aici, în mod evident, cuvintele lui Rudolf Steiner au fost notate incomplet şi imprecis. S-a încercat corectarea pasajului, dar soluţia găsită e îndoielnică.
    Eugen Dühring (1833-1921), vezi lucrarea „Noi mijloace fundamentale şi descoperiri asupra analizei, algebrei, calculului funcţiilor şi geometriei aparţinătoare” de Eugen şi Ulrich Dühring, Leipzig 1848, mai ales cap. 1 şi cap. 2. Rudolf Steiner n-a redat părerea lui Eugen Dühring în mod literal, ci ca sens. El nu a împărtăşit părerea lui Dühring despre numerele imaginare. Părerile sale asupra acestui subiect, anume ce indică numerele imaginare, pot fi găsite în cursul al doilea de ştiinţe ale naturii Impulsuri spiritual-ştiinţifice pentru dezvoltarea fizicii, II: Căldura la graniţa dintre materialitatea pozitivă şi cea negativă, GA 321, Conferinţa a XII-a.
    


41. M. Th. Buckle (1821-1862), „History of Civilization in England”, 1857.
    
    W. E. H. Lecky (1838-1903), „History of the Rise and Influence of the Spirit of Rationalism in Europe”, 2 vol. Londra 1865.
    


42. Ernst von Wildebruch (1845-1909), a scris, printre altele, „Carolingienii” şi „dubla tragedie „Heinrich şi Neamul lui Heinrich”.


43. Gustav Freytag (1816-1895), „Figuri din trecutul Germaniei”, 5 vol., Leipzig 1859.


44. Heinrich Julian Schmidt (1818-1886), istoric al literaturii.
    
    Ferdinand Lassalle (1825-1864), fondatorul social-democraţiei în Germania.
    


45. Houston Stewart Chamberlain (1855-1927), „Fundamentele secolului al XIX-lea”, München 1899.


46. Karl Johann Kautsky (1854-1938), scriitor al istoriei socialismului şi al istoriei generale.


47. Franz Mehring (1846-1919), „Istoria social-democraţiei germane”, 4 vol., 1897.


48. mersul Soarelui: Vezi Rudolf Steiner, Corespondenţe între Microcosmos şi Macrocosmos. Omul ‒ o hieroglifă a universului, 16 conferinţe, Dornach, 9 aprilie ‒ 16 mai 1920, GA 201 (vezi îndeosebi Conferinţele a II-a şi a III-a).


49. copilul îl mai vede şi astăzi: Vezi Antropologia generală, Conferinţa a XII-a.


50. K. face o expunere legată de elaborarea...: Expunerile participanţilor la curs au fost tipărite sub formă de „Completări la al XIV-lea seminar”, în „Şcoala omului”, an XIII (1939), Caiet 12, pp. 428-435. Vezi, de asemenea, Rudolf Steiner Căi spre un nou stil în arhitectură, Cinci conferinţe, Dornach 1914, GA 286, vezi aici trimiterea la p. 44.


51. cele prezentate pe tărâmul pedagogiei generale şi al didacticii: Vezi Antropologia generală ca bază a pedagogiei, GA 293, şi Arta educaţiei. Metodica şi didactica, GA 294. Trad. rom. Editura Triade, 1994.


52. lega istoria cu geografia prin caracterizări ale diferitelor popoare: Vezi Arta educaţiei. Metodica şi didactica, Conferinţa a XI-a.
    


53. învăţa pe copil scrisul: Vezi Arta educaţiei. Metodica şi didactica, Conferinţa I şi Conferinţa a V-a.


54. limba latină, vom începe când copilul este în al patrulea an: mai târziu, Rudolf Steiner a modificat acest lucru, afirmând că atât latina, cât şi greaca pot fi începute în clasa a V-a.


55. începem din cel de-al şaselea an..., în mod liber, cu elemente de limbă greacă: Vezi trimiterea anterioară.


56. Începem... aşa cum v-am arătat: Vezi Arta educaţiei. Metodica şi didactica, Conferinţa a XI-a.


57. prima rubrică, „ora de religie”: Despre locul predării religiei, Rudolf Steiner a vorbit în alocuţiunea de la deschiderea Şcolii Waldorf din Stuttgart, la 7 septembrie 1919. Vezi „Rudolf Steiner în Şcoala Waldorf”, Stuttgart 1958 (Editura Freies Geistesleben). „Predarea liber-antroposofică a religiei” a fost organizată abia câteva săptămâni mai târziu.
    


58. în felul descris: Vezi Arta educaţiei. Metodica şi didactica, Conferinţa a VII-a.


59. la care m-am referit ieri: Arta educaţiei. Metodica şi didactica, Conferinţa a XIV-a.


60. ţinând seama de ceea ce v-am spus: Vezi a patra discuţie de seminar şi Arta educaţiei. Metodica şi didactica, Conferinţa I.


61. Creştinismul arian: Vezi şi Conferinţe prezentate la Şcoala muncitorească din Berlin, 18 octombrie ‒ 20 decembrie 1904, Istoria Evului Mediu până la marile invenţii şi descoperiri, Dornach 1936 (în pregătire în GA 51).


62. o dată cu cel de-al patrulea an... limba latină: Vezi trimiterea la p. 160.


63. Mâine va avea loc deschiderea festivă: Vezi alocuţiunea lui Rudolf Steiner la festivitatea de deschidere din 7 septembrie 1919, în „Rudolf Steiner în Şcoala Waldorf”, Stuttgart 1958.